CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Există dovezi în sprijinul existenţei lui Dumnezeu? VIDEO

 

 

 

 

Imagini pentru capela sixtina michelangelo

 

Foto: Michelangelo Buonarroti (1475-1564) – Creaţia lui Adam – Capela Sixtină, Vatican       

 

 

 

Există Dumnezeu? Există dovezi în sprijinul existenţei lui Dumnezeu?

Ultimele statistici spun că peste 90% din populaţia lumii de astăzi crede în existenţa lui Dumnezeu sau a unei puteri superioare. Totuşi, discuţia este cumva generată de cei care cred că Dumnezeu există în dorinţa de a demonstra că El există cu adevărat.

În orice caz, existenţa lui Dumnezeu nu poate fi demonstrată sau negată. Chiar Biblia spune că noi trebuie să acceptăm prin credinţă că Dumnezeu există:

“Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Dacă ar dori, Dumnezeu ar putea pur şi simplu să apară în faţa întregii lumi pentru a demonstra că El există.

Însă dacă ar face acest lucru, nu am mai avea nevoie de credinţă. ” ‘Tomo’ i-a zis Iisus, ‘pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut” (Ioan 20:29).

Aceasta nu înseamnă, totuşi, că nu sunt dovezi cu privire la existenţa lui Dumnezeu. Biblia spune: “Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge pană la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui” (Psalmul 19:1-4).

Privind la stele, înţelegând mărimea universului, văzând minunăţiile naturii, şi frumuseţea unui asfinţit de soare – toate acestea arată către un Dumnezeu Creator. Şi dacă aceste motive nu sunt de ajuns, există dovezi ale lui Dumnezeu în propriile noastre inimi. Eclesiastul 3:11 ne spune: “…a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei…”.

Există ceva în adâncul fiinţei noastre care recunoaşte că viaţa nu se sfârşeşte aici pe pământ şi că nu aparţinem acestei lumi pentru totdeauna. La nivelul intelectului, putem respinge aceasta cunoaştere, însă prezenţa lui Dumnezeu în noi şi prin noi îşi face încă simţită influenţa în interiorul nostru. Biblia ne avertizează că, în ciuda acestui lucru, unii oameni vor nega totuşi existenţa lui Dumnezeu: “Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”.” (Psalmul 14:1).

Întrucât peste 98% din oamenii care au trăit de-a lungul istoriei pe pământ, din toate culturile, toate popoarele şi de pe toate continentele, au crezut în existenţa lui Dumnezeu sub diferite forme, trebuie să existe ceva (sau cineva) care să fi generat această credinţă.

În plus faţă de argumentele Bibliei cu privire la existenţa lui Dumnezeu, există şi argumente logice. În primul rând, există argumentul ontologic. Cea mai cunoscută formă a argumentului ontologic utilizează conceptul de Dumnezeu pentru a demonstra existenţa lui Dumnezeu. Se începe prin definirea lui Dumnezeu drept “cineva sau ceva mai presus de care nimic nu poate fi conceput”.

Apoi este clar că a exista înseamnă mai mult decât a nu exista, şi astfel cel mai mare lucru care se poate concepe trebuie să existe.

Dacă Dumnezeu nu ar exista, atunci El nu ar fi cea mai mare fiinţă care ar putea exista – însă asta ar intra în contradicţie chiar cu definiţia lui Dumnezeu. Cel de-al doilea argument este cel teleologic. Argumentul teleologic constă în aceea că întrucât universul ne arată o concepţie atât de uimitoare, încât trebuie să existe o Persoană Divină care să îl fi conceput.

De exemplu, dacă pământul s-ar situa la numai câteva sute de kilometri mai aproape sau mai departe de soare, nu ar fi în măsură să aibă viaţă pe el aşa cum se întâmplă acum. Dacă elementele din atmosfera terestră ar avea proporţii diferite cu numai câteva procente, orice vieţuitoare de pe pământ ar muri. Probabilitatea de apariţie a unei singure molecule de proteină este de 1 la 10243 (adică 10 urmat de 243 zerouri). Pe de altă parte, o singură celula este formată din milioane de molecule de proteine.

Al treilea argument logic cu privire la existenţa lui Dumnezeu este denumit argumentul cosmologic. Fiecare efect trebuie să aibă o cauză. Universul şi orice există în el reprezintă un efect. Trebuie, deci, să existe ceva care să fi cauzat apariţia şi existenţa acestuia.

În sfârşit în acest şir, trebuie să existe ceva “ne-cauzat” care să fi fost sursa a tot ceea ce a apărut şi există.

Acest ceva “ne-cauzat” nu poate fi decât Dumnezeu. Al patrulea argument este cunoscut şi sub numele de argumentul moral. Fiecare popor din istorie a avut o formă sau alta de norme sau legi. Toţi au avut o percepţie asupra binelui sau răului.

Crimele, minciuna, hoţia şi imoralitatea sunt pretutindeni asociate cu răul. De unde am putea să avem acest simţ al binelui şi răului dacă nu de la un Dumnezeu Sfânt?

În ciuda a tot ce am prezentat mai sus, Biblia ne spune că există şi vor exista oameni care vor refuza aceste argumente clare şi de netăgăduit cu privire la Dumnezeu şi vor crede minciuni în locul lor.

În Romani 1:25 se spune: “căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.”

Biblia arată de asemenea că oamenii nu au nici o scuză pentru necredinţa în Dumnezeu: “În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi” (Romani 1:20).

Oamenii îşi justifică lipsa credinţei în Dumnezeu pentru că nu ar fi “ştiinţific” sau pentru că “nu ar exista dovezi”. Adevăratul motiv este că odată ce oamenii ar recunoaşte că Dumnezeu există, ei ar trebui să recunoască şi că există şi o relaţie de responsabilitate faţă de Dumnezeu, şi în felul acesta că au nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu (Romani 3:23; 6:23). Dacă Dumnezeu există, atunci suntem responsabili pentru faptele noastre înaintea lui Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu nu există, atunci noi am putea să facem orice dorim fără să fie cazul să ne îngrijorăm în privinţa judecăţii lui Dumnezeu. Eu cred că acesta este motivul pentru care evoluţionismul este atât de puternic promovat de către atât de multe persoane din vremurile noastre – pentru a le da oamenilor o alternativă la credinţa într-un Dumnezeu Creator.

Dumnezeu există şi toţi ştim că El există. Simplul fapt că unele persoane promovează atât de agresiv necredinţa în existenţa lui Dumnezeu este de fapt un argument al existenţei Sale.

Dă-mi voie să îţi ofer un ultim argument pentru a arăta că Dumnezeu există. Cum ştiu eu că Dumnezeu există? Ştiu că Dumnezeu există pentru că vorbesc cu El în fiecare zi.

Nu Îi aud vocea efectiv, prin sunete, dar Îi simt prezenţa, Îi simt călăuzirea, Îi cunosc dragostea pentru mine, Îi doresc harul. Au existat lucruri care s-au petrecut în viaţa mea şi care nu au altă explicaţie posibilă decât că sunt de la Dumnezeu.

Dumnezeu m-a mântuit şi mi-a schimbat viaţa într-un mod atât de miraculos încât nu pot face altceva decât să recunosc şi să laud existenţa Lui. Totuşi, nici unul dintre aceste argumente nu pot să convingă pe nimeni dintre cei care refuză să recunoască ceea ce este atât de clar.

În final, existenţa lui Dumnezeu trebuie acceptată prin credinţă (Evrei 11:6).

Credinţa în Dumnezeu nu reprezintă un salt în întuneric, ci este un pas sigur într-un loc bine luminat unde 90% din oameni deja locuiesc.

Sursa: https://www.gotquestions.org/Romana/Exista-Dumnezeu.html

 

 

 

 

 

17/03/2017 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Personajele din fresca Judecata de Apoi pictate de Michelangelo in Capela Sixtină, au fost prostituate de sex masculin, întâlnite în băi homosexuale şi bordeluri. PHOTOS AND VIDEO. Michelangelo’s Last Judgment figures ‘based on male prostitutes’

 

Foto:Capela Sixtina

 

Personajele din fresca Judecata de Apoi din  Capela Sixtină de la Vatican, au fost prostituate de sex masculin pe care Michelangelo  le-a întâlnit în băi homosexuale şi bordeluri, a sustinut  istoricul de artă italian Elena Lazzarini,de la Universitatea din Pisa.
Elena Lazzarini, o cercetatoare de la Universitatea din Pisa, consideră că enorma fresca este plina cu imagini homosexuale.

Ea a expus aceasta teorie în noua sa carte, susţinând că Michelangelo a deprins o mare parte din cunostintele sale de anatomie a sexului masculin,in timpul vizitelor sale frecvente in bordeluri gay şi in „băile turceşti” existente în secolul 16 in Italia. „Personajele  viril masculine i-au fost inspirate de muncitori angajaţi în efort fizic,cu muşchii dezvoltati datorita unor eforturi  intense”, a declarat d-na Lazzarini.

Ea a mai spus că a fost bine documentat faptul că Michelangelo, care este considerat de mulţi istorici a fi fost  homosexual, a frecventat bai din  Roma ,” unde oamenii faceau băi calde şi reci şi masaje si unde existau camere izolate, locuri de promiscuitate unde se practica atât prostituţia de sex masculin cat şi cea feminina.

„Pictura Judecata de Apoi, care i-a luat lui Michelangelo patru ani pentru a o finaliza, se afla in Capela Sixtină, în interiorul Vaticanului.Pictata între 1537 şi 1541, aceasta este o reprezentare a celei de-a doua veniri a lui Hristos şi a Apocalipsei, cu sufletele oamenilor, fie ridicandu-se la Cer, sau coborând în iad.

“La o atenta analiza a „Judecatii de Apoi” se poate observa cum unul dintre damnati este tras de testicule in iad, iar cei care primesc binecuvantarea se saruta si se imbratiseaza. Si vorbim numai de figuri masculine. E clar ca fresca are o puternica tenta homosexuala”, declara cercetatoarea italiana, a carei carte se numeşte „Nuditatea, artă şi decor: modificari estetice în arta a secolului 16 „.

Reprezentarea explicită a lui Michelangelo a unor cadavre de sex masculin, a provocat la vremea respectiva indignare în Biserica Romano-Catolică,iar atunci când fresca a fost dezvelita, artistul a fost acuzat de indecenţă şi obscenitate.Biagio da Cesena, maestru de ceremonii papal, a declarat ca fresca ar fi  fost mai potrivita in „băi publice şi taverne”, decât intr-un locas de cult.După ce Consiliul de la Trent a condamnat la mijlocul secolului al-16-lea,nuditatea în arta religioasă, artistul Daniele da Volterra,(Daniele Ricciarelli nascut la Volterra in 1509 , mort la Roma pe 4 aprilie 1566, mai cunoscut sub numele de  Daniele da Volterra , sau acela de Volterran), un sculptor si un pictor manierist italian din vremeaRenasterii tarzii,a devenit renumit  pentru ca a acoperit  organele genitale ofensatoare, câştigandu-si porecla de „Il Braghettone” (pictorul de pantaloni”).

Michaelangelo's Last Judgment figures 'based on male prostitutes'

 

 

 

The Last Judgment, which took Michelangelo four years to complete, covers the altar wall of the Sistine Chapel, inside the Vatican

By Nick Squires in Rome

Elena Lazzarini, a researcher from Pisa University, believes the enormous fresco is replete with homosexual imagery, including a man being dragged into Damnation by his testicles and kisses and embraces between male figures.

She has explored the theory in a new book, claiming that Michelangelo drew much of his knowledge of male anatomy from his frequent visits to gay brothels and ‘Turkish baths’ in 16th century  Italy.

„The virile male bodies are inspired by the physiology of labourers engaged in physical exertion, with taut muscles, strenuous exertion and pain etched into the expression on their faces,” said Miss Lazzarini.

She said it was well documented that Michelangelo, who is believed by many historians to have been homosexual, frequented bathhouses and steam rooms tucked away in Rome’s maze of cobbled alleyways.

„The bathhouses had many rooms where people could take hot and cold baths and massages. „And then there were other, secluded rooms, places of promiscuity and both male and female prostitution.”

The Last Judgment, which took Michelangelo four years to complete, covers the altar wall of the Sistine Chapel, inside the Vatican.

Painted between 1537 and 1541, it is a depiction of the Second Coming of Christ and the Apocalypse, with human souls either rising to Heaven or descending to Hell, according to Christ’s judgment.

„One of the damned is dragged down to Hell by his testicles, and amongst those who are blessed there are kisses and embraces, undoubtedly homosexual in nature,” said Miss Lazzarini, whose book is called „Nudity, art and decorum: aesthetic changes in the art of the 16th century”.

Michelangelo’s explicit depiction of naked male bodies caused outrage in the Roman Catholic Church when the fresco was unveiled, with the artist accused of indecency and obscenity.

Biagio da Cesena, the papal master of ceremonies, said the fresco was more suited to „public baths and taverns” than to a place of worship.

After the Council of Trent condemned nudity in religious art in the mid-16th century, the artist Daniele da Volterra was commissioned to paint over the offending genitalia and earned the nickname „Il Braghettone” („the breeches-painter”).

Sursa: telegraph.co.uk

Sistine Chapel ceiling

Sistine Chapel Sistine Chapel

14/11/2010 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

UN SECRET AL PICTURII DIN CAPELA SIXTINĂ DEZVĂLUIT DUPĂ 500 DE ANI.Detailed analysis of Michelangelo’s Sistine Chapel frescoes reveals a secret that’s been hidden for 500 years

Secretul bine pastrat al Capelei Sixtine a fost dezvaluit

O analizata detaliata e frescelor din Capela Sixtina, pictate de Michelangelo, a dezvaluit un secret pastrat in siguranta vreme de 500 de ani: o imagine a sistemului cerebral uman in pictura ce il infatiseaza pe Dumnezeu la inceputul Creatiei.

Constatarea vine din partea autorilor jurnalului „Neurochirurgia”, al Congresului International al Chirugilor Neurologi. Acestia sustin ca „Michelangelo, om religios, dar posedand si cunostinte de anatomie, a intentionat sa imbogateasca intelesul importantei picturi iconografice prin investirea sa cu notiuni anatomice, intrepatrunzand trasaturi neuroanatomice cu imaginea Lui Dumnezeu

Teoria acestor oameni de stiinta este sustinuta de cateva date istorice. Documentele atesta ca Michelangelo a fost un student avid de anatomie, care a performat disectii de cadavre de-a lungul vietii. Posibil, in cadrul acestor activitati ale sale, este posibil ca artistul sa fi disecat, de asemenea, creiere si coloane vertebrale, de-a lungul anilor deprinzand poate o intelegere solida a neuroanatomiei elementare.

In plus, anatomia gatului Domnului este inexacta, motiv suplimentar pentru a suspecta strecurarea unor detalii straine de scopul evident al picturii. Inadvertenta a fost observata cu mai mult timp in urma, criticii artistici remarcand ca Dumnezeu a fost pictat cu o tiroida mai protuberanta decat normal.

Suk si Tamargo arata, de asemenea, ca sursa de lumina care cade pe gatul personajului difera de cea folosita in restul picturii. Pentru un artist de talia lui Michelangelo, pare putin probabil sa fi scapat un asemenea detaliu in mod accidental. Mai multa inca, barba Domnului pare „rulata”, ca si cand ar incerca sa atraga atentia asupra gatului, in timp ce alte fresce il infatiseaza cu o barba lunga si moale.

Autorii studiului sunt constienti de faptul ca nu toti istoricii artistici si nici alti privitori nu vor fi de acord cu concluziile lor. Totusi, ei sunt de parere ca o analiza mai profunda a imaginii, sustinuta de documente istorice, le va intari interpretarea: aceea ca „Michelangelo a dotat inteligent realizara in viziunea lui a lui Dumnezeu cu imagini mascate ale creierului, celebrand astfel nu doar gloria Domnului dar si pe cea a celei mai magnifice creatii”. Indicii ale strecurarii unor detalii anatomice in pictura s-au identificat si in fresca „Crearea lui Adam”, tot din Capela Sixtina.

Schema cerebrala identificata este mascata in fresca ce infatiseaza „Separarea Luminii de Intuneric”, una dintr-o serie de noua astfel de picturi din Capela Sixtina, prezentand episoade ale Genezei. Potrivit ilustratorului medical Ian Suk si neurochirurgului Rafael Tamargo, portiunea frontala a retelei cerebrale este corect reprezentata si poate fi observata in gatul lui Dumnezeu, din pictura.

 

Michelangelo Hid Anatomy Lesson in the Sistine Chapel

Human Brainstem Is Depicted in Image of God, Neurosurgery Authors Argue

WoltersKluwerIMG1.jpg

 

 

Detailed analysis of Michelangelo’s Sistine Chapel frescoes reveals a secret that’s been hidden for 500 years: an image of the human brainstem in a panel showing God at the beginning of Creation, according to an article in the May issue of Neurosurgery, official journal of the Congress of Neurological Surgeons.etailed analysis of Michelangelo’s Sistine Chapel frescoes reveals a secret that’s been hidden for 500 years: an image of the human brainstem in a panel showing God at the beginning of Creation, according to an article in the May issue of Neurosurgery, official journal of the Congress of Neurological Surgeons.

 Detailed analysis of Michelangelo’s Sistine Chapel frescoes reveals a secret that’s been hidden for 500 years: an image of the human brainstem in a panel showing God at the beginning of Creation, according to an article in the May issue of Neurosurgery, official journal of the Congress of Neurological Surgeons. The journal is published by Lippincott Williams & Wilkins, a part of Wolters Kluwer Health, a leading provider of information and business intelligence for students, professionals, and institutions in medicine, nursing, allied health, and pharmacy.

„We propose that Michelangelo, a deeply religious man and an accomplished anatomist, intended to enhance the meaning of this iconographically critical panel and possibly document his anatomic accomplishments by concealing this sophisticated neuroanatomic rendering within the image of God,” write medical illustrator Ian Suk, BSc, BMC, and neurosurgeon Rafael Tamargo, MD, of The Johns Hopkins School of Medicine, Baltimore.

Image of Brainstem Concealed in Panel Showing Separation of Light from Darkness:

The „concealed neuroanatomy” is found in Michelangelo’s painting of the Separation of Light from Darkness, one of a series of nine Sistine Chapel panels showing scenes from the Book of Genesis. According to Suk and Tamargo, „anatomically correct ventral [front] depiction” of the brainstem can be seen in God’s neck.

The authors present several lines of evidence to support their contention. History shows that Michelangelo was an avid student of anatomy, who performed cadaver dissections throughout his life. „We speculate that during his numerous dissections, Michelangelo possibly dissected the brain and spinal cord and that over the years he probably acquired a sophisticated understanding of gross neuroanatomy,” Suk and Tamargo write.

They buttress their argument by showing that the anatomy of God’s neck is inaccurate. That discrepancy has been noticed before, with one previous critic suggesting that Michelangelo had painted God with a goiter (enlarged thyroid). Suk and Tamargo also show that the light source illuminating God’s neck differs from that of the rest of the painting. For an artist of Michelangelo’s anatomical and technical prowess, it’s unlikely that these discrepancies were simple mistakes, Suk and Tamargo believe. They also note that God’s beard appears „rolled up,” as if to draw attention to the neck, whereas other panels show God with a long, flowing beard.

Suk and Tamargo aren’t the first to suggest that Michelangelo included images of the brain in his Sistine Chapel frescoes. A previous researcher found an outline of the brain embedded in the famous panel depicting the Creation of Adam.

„We speculate that having used the brain motif successfully in the Creation of Adam almost a year earlier, Michelangelo wanted to once again associate the figure of God with a brain in the iconographically critical Separation of Light From Darkness,” Suk and Tamargo write. They note the powerful symbolism of incorporating the human brain into a depiction of „the first act performed by God in the creation of the universe… situated immediately above the altar in the chapel.”

The authors acknowledge „the perils of overinterpreting a masterpiece” – and that not all art historians and other viewers will agree with their conclusions. However, they believe that a close analysis of the image, supported by the historical record, backs their interpretation: that Michelangelo „cleverly enhanced his depiction of God…with concealed images of the brain, and in this way celebrated not only the glory of God but also that of His most magnificent creation.”By: Wolters Kluwer Health: Lippincott Williams & Wilkins

FOTOGALERIE:CAPELA SIXTINA-VATICAN

 

Quantcast

Vatican:Piata Sf.Petru


Sistine Chapel Photo – Vatican


Sistine Chapel ceiling

Sistine Chapel

Sistine Chapel

Sistine Chapel Photo – Vatican

 

 

08/10/2010 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: