CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cântecele românilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Imnul Aromanilor

Părinteasca dimândare de Constantin Belemace.

 

 

 

 Părinteasca dimândare
Nă sprigiură cu foc mare,
Fraț di mumă și di-un tată,
Noi, Armâni di eta toată.

Di sum plocili di murmințî
Strigă-a noșțî buni părințî:
„Blăstem mari s-aibă-n casă
Cari di limba-a lui si-alasă.

Care-și lasă limba lui
S-lu-ardă pira focului,
Si s-dirină viu pri loc,
Si-lli si frigă limba-n foc.

El în vatra-lli părintească
Fumeallia s-nu-și hărisească;
Di fumelli curuni s-nu bașe,
Nat în leagăn si nu-nfașe.

Care fudze de-a lui mumă
Și di părinteasca-l’i numă,
Fugă-lli doara Domnului
Și dulțeamea somnului!”

 

 

 

 

11/02/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cântecele românilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

   Vin români la Alba iar

 

 

  Se înalţă până sus la ceruri
  Cântecul ce vine din Ardeal.
  Glasurile de români răsună,
  Sunt români veniţi la Alba iar.

  R:
  Vin românii, vin la Alba iar,
  Vin la Alba iar.

  Fraţi români din cele patru unghiuri,
  Fruntea ţi-o ridică acuma sus,
  Că din somnul greu, somnul de moarte,
  Înviat-ai ca Isus

 

09/02/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cântecele românilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Când tata va veni

 

 

Într-o iarnă lungă grea, of dorule,
Tata la război era, dorule,
Lângă ușa unei case, dorule,
Întuneric, frig era, dorule.

Așa prăpădiți de foame, cinci copii desculț ședeau,
Ghemuiți pe-un pat de scânduri, lângă a lor mamă plângeau.

Mamă o coarjă de pâine, of dorule,
Dă-ne mamă să mâncăm, dorule,
Până când îi frig și foame, dorule,
Ne lași mamă să-ndurăm, dorule.

”Nu mai plângeți”, mama zice, ”Că nimic nu va lipsi,
Voi veți avea de toate, dacă tata va veni!”.

Dar de la un miez de noapte, of dorule,
Gerul bate neîncetat, dorule,
A crăpat un geam și vântul, dorule –
Acum suflă mai turbat, dorule.

Mama îngrozită tace, învelindu-și pruncii săi,
Colo-n zdrențe murdare, ce abia se țin de ei.

Dragii mamei adormiți, of dorule!
Mama este lângă voi, dorule,
Să nu pierdeți voi speranța, dorule,
Tata vine din război, dorule.

”Nu veți suferi de foame și nimic nu va lipsi,
Voi veți avea de toate, dacă tata va veni!”

S-a orpit de tot ninsoarea, of dorule!
Și nici vântul nu sufla, dorule,
Copilașii se deșteaptă, dorule,
C-au văzut că mama-i moartă, dorule.

Dragă mamă, haide scoală, n-o să mai plângem deloc!
Și nimica n-o să cerem, nici mâncare și nici foc!
Cui lăsat-ai tăi copii, ciu lăsat-ai prin străini –
Jalea va fi și mai mare, dacă tata va veni.

 

07/02/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: