ZIUA DE 17 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 17 ianuarie în istoria noastră

1749: Grigore al II-lea Ghica, domnitorul Țării Românești, a emis un  hrisov prin care stabilea bugetul Academiei Domnești din București.

Academia Domnească de la Bucureşti a fost o instituţie de învăţământ superior, activă de la sfârşitul secolului al 17-lea şi până la începutul secolului al 19-lea, fondată în 1694, la iniţiativa Prinţului Constantin Brâncoveanu.

Ea a suferit mai multe reorganizări, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Constantin Mavrocordat, Constantin Racoviţă şi Alexandru Ipsilanti.

Limba de studiu era greaca, limba universală a culturii în lumea ortodoxă la acea vreme. În cea mai mare parte, profesorii au fost de origine greacă, iar studenţii proveneau  din toate colţurile lumii ortodoxe.

În 1818 Gheorghe Lazăr a început să predea în limba română, iar in 1821, academia în limba greacă a fost desfinţată şi înlocuită cu o instituţie similară în limba română, Academia Sfântul S

  Domnul Grigore al II-lea Ghica era descendentul unor familii ilustre, tatăl său fiind Matei Ghica, fiul lui Grigore I Ghica, iar mama sa – Ruxandra Mavrocordat, fiica lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, fost mare dragoman al Porţii.

 Rămas orfan de tată, a fost crescut şi educat de bunicul său dinspre mamă, Alexandru Mavrocordat, apreciat la Poartă pentru calităţile sale, pe care le-a folosit nu numai ca dragoman, dar şi ca sol pentru a negocia pacea de la Karlowitz din 1699.

A fost domn al Moldovei de patru ori: 26 septembrie 1726 – 5 aprilie 1733, 16 noiembrie 1735 – 3 septembrie 1739, octombrie 1739 – 13 septembrie 1741 și mai 1747 – aprilie 1748 și al Țării Românești de două ori: 5 aprilie 1733 – 16 noiembrie 1735 și aprilie 1748 – 23 august 1752.

A fost fratele lui Alexandru Ghica (1698-1741). A fost căsătorit cu Zoe Ghica Vodă (?-1759) și au avut împreună opt copii, printre care Scarlat Ghica (1715-1766) și Matei Ghica (1728-1756).

A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mănăstirile Frumoasa și Pantelimon (București) și a înființat tot acolo și un spital.

A murit  la 23 august 1752 (posibil din cauza unei doze prea mari de teriac (un medicament considerat în trecut panaceu universal) administrat de doctorul grec Mihail Manu, pe care îl adusese în țară de la Constantinopol.

Este înmormântat la mănăstirea Pantelimon  din București.

1815 : S-a născut la Râmnicu Sărat, Pavel Zăgănescu, unul dintre simbolurile Revoluției de la 1848, comandantul detașamentului de pompieri care a luptat, la 13 septembrie 1848 în Dealul Spirii din București, împotriva trupelor turcești trimise în Țara Românească să înfrângă Revoluția de la 1848; (d.1 februarie 1897).

A intrat în Miliția Națională de la vârsta de 15 ani și a fost înaintat în 1840 la gradul de sublocotenent fiind printre primii ofițeri care au condus nou înființata companie de pompieri din București. S-a remarcat în Marele Incendiu din 1847, avansat locotenent, comandantul Roatei de Pompieri a Capitalei.

Adept al ideilor lui N.Bălcescu, a luat parte la Revoluția de la 1848 și a ajutat la anihilarea acțiunilor contrarevoluționare a coloneilor Solomon și Odobescu. La 13 septembrie, Pavel Zăgănescu (foto), în fruntea Regimentului 2 Infanterie, a ținut piept avangardei coloanei lui Kerim Pașa, pe Dealul Spirii, deși turcii erau în netă superioritate numerică.

Într-o confruntare de două ore jumătate, românii au pierdut 48 de ostași și 57 răniți, iar turcii au lăsat 158 de morți și 500 de răniți.

Odată cu înăbușirea revoluției, Pavel Zăgănescu și alți ofițeri au fost scoși din armată, arestați și închiși doi ani la Văcărești. După numeroase demersuri, în 1852, domnitorul Barbu Știrbei i-a reprimit în armată la Roata de Pompieri, cu gradul de locotenent, fiind apoi avansat căpitan, maior, iar în 1859 colonel.

Doi ani mai târziu, a devenit inspector al frontierei Dunării, iar domnitorul Al Ioan Cuza l-a însărcinat cu reorganizarea Corpului Grănicerilor. În 1864 a demisionat din armată, a fost apoi numit prefectul Poliției Capitalei, funcție pe care a deținut-o până în 1870.

1819: S-a născut dr.Nicolae Turnescu (d.1890), precursor al chirurgiei moderne românești.

A fost, primul decan al Facultății de Medicină ale carei cursuri s-au deschis pentru prima data pe 22 noiembrie 1869 și alături de Constantin Dumitrescu-Severeanu (1840-1930) a întemeiat clinica chirurgicală.

1821: A fost redactat, în timpul Revoluției lui Tudor Vladimirescu  documentul cu caracter constituţional „Cererile norodului românesc”.

Foto: Tudor Vladimirescu, conducătorul revoluției române de la 1821

În cele peste 30 de puncte ale acestui act, se evidenția scopul Revoluției de la 1821, ca fiind acela de a se pune capăt amestecului puterilor străine în treburile interne ale țării, ca și realizarea unor reforme.

De asemenea se cerea ca :

Domnul Ţării să nu aducă cu înălţimea sa aicea în ţară mai mulţi boieri greci decât patru, adică un postelnic mare şi un cămăraş şi un portar şi un grămatic mare.

Toate scaunele arhiereşti şi toate mănăstirile Ţării să fie apărate cu totul de către călugări greci, rămâind pe sama Ţării, precum este legat şi precum să coprinde în hatişeriful răposatului întru fericire împăratul sultan Selim din anul 1802.

Din şase dăjdii, care s-au întocmit de către măria sa domnul Caragea, două să lipsească cu totul, iar patru să rămâie după aceiaşi legătură socotindu-se pe trei luni, una.

Toate câte s-au întocmit şi s-au făcut de către răposat întru fericire domnul Alexandru Şuţu să strice cu totul, şi să rămâie toţi streinii şi toate cumpăniile precum s-au întocmit de către
măria sa domnul Caragea; cum şi toate ludile câte s-au mai adăogat pe la judeţe de către numitul domn Suţu să scază; iar anaforalile şi întăririle ce s-au făcut de către acel domn asupra arătatelor madele, în faţa norodului, să arză toate; precum şi oieritul şi dijmăritul şi vinăriciu, să nu fie slobod a să mai adăuga măcar un bănuţ piste legătura ce s-au făcut de către domnul Caragea. […]

Toate dregătoriile Ţării, atât cele politiceşti, cât şi cele bisericeşti, de la cea mare până la cea mai mică, să nu să mai orânduiască prin dare de bani, pentru ca să poată lipsi jafurile din ţară.

Asemenea şi toate dările preoţeşti să scază, după cuviinţă. Şi preoţi cu dare de bani să nu mai facă, ci numai care va fi destoinic şi unde face trebuinţă.

Zapcii prin plăşi să nu fie slobod a să orândui câte doi, ci numai câte unul, şi acela să fie pământean, şi prin chezăşie că nu va face jaf.

Caftane cu bani să înceteze cu totul de a să mai face, ci numai după slujbă.

Posluşnicii să lipsească cu totul, fiindcă este numai un catahrisis al Ţării şi folos al jefuitorilor; precum şi toţi scutelnicii.

Dregătoria spătării cei mari, dimpreună cu toţi dregătorii şi toţi slujitorii spătăreşti, să lipsească cu totul, fiindcă este de mare stricăciune Ţării, despre partea jafurilor, cu căpităniile lor cele spătăreşti.

Ţara să fie volnică a-ş face şi a ţinea patru mii de ostaşi panduri cu căpeteniile lor şi două sute arnăuţi, scutiţi de toate dările, şi cu leafă uşoară, a cărora leafă să economisească din veniturile mănăstirilor.

Toate lefile streinilor să lipsească cu totul.

Toţi dregători judecătoriilor şi ai calemurilor să împuţineze, rămâind numai precum au fost în vechime; şi lefile să le fie uşoare.

Asemenea şi havaetu jălbilor şi cărţilor de judecată să scază.

Prăvilniceasca Condică a domnului Caragea să lipsească cu totul, nefiind făcută cu voinţa a tot norodul; iar a domnului Ipsilant să rămâie bună şi să urmeze.

1834: Încheierea Convenţiei ruso-turce de la Sankt-Petersburg. Poarta recunoaştea Regulamentele Organice (potrivit prevederilor Tratatului de la Adrianopol din septembrie 1829).

Se prevedea ca, în mod excepţional, primii domni ai celor două Principate Române să fie numiţi de cele două puteri semnatare ale Convenţiei şi nu aleşi de Adunările Obşteşti Extraordinare (cum se menţiona în Regulamentele Organice).

1834 – S-a născut la Vârlezi, Galați, generalul și omul politic Alexandru Cernat (foto), militar de carieră, care și-a început cariera militară ca sublocotenent în Regimentul 4 Infanterie, la vârsta de 24 de ani și a urcat treptele ierarhiei militare, astfel că în 1873 a fost înaintat la gradul de general de brigadă și a fost numit la comanda Diviziei 3 Infanterie.

A decedat la data de 8 decembrie 1883 la Nisa, în Franța.

La 2 aprilie 1877, a fost numit ministru de Război, calitate în care, la 6 aprilie a decretat mobilizarea armatei și a coordonat apărarea frontierei de sud a țării de atacurile otomane.

La 19 august același an, a fost numit comandant de operațiuni al armatei și, patru zile mai târziu, a trecut împreună cu trupele Dunărea urmau să fie angajate în luptele pentru cucerirea Plevnei.

La 29 august, sub conducerea sa, armata română a cucerit reduta Grivița 1, iar aapoi, una câte una, toate fortificațiile care protejau trupele turcești, astfel că la 28 noiembrie armata lui Osman-pașa a fost nevoită să capituleze.

În urma acestui succes, a fost înaintat la gradul general de divizie și decorat cu mai multe ordine și medalii românești și rusești, în cadrul unei ceremonii desfășurate chiar pe câmpul de luptă.

Ulterior, a activat în cadrul Partidului Liberal, fiind ales deputat și senator în perioada 1864–1888. A fost și vicepreședinte al Senatului în mai multe sesiuni.

1859: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl numește prim-ministru al guvernului Moldovei pe Vasile Sturdza, fost membru al căimăcămiei de trei, alături de Ştefan Catargiu şi Anastase Panu (28 octombrie 1858-5 ianuarie 1859); (n. 8 noiembrie 1810 la Bârlad – d. ianuarie 1870, la Iași), fost participant la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova.

 Vasile Sturdza (foto), era fiul vornicului Constantin Sturza din Bîrlad. A făcut studiile în străinătate şi s-a întors în Moldova în 1833.

Pană în 1849, s-a ocupat mai mult de agricultură. Între 1849 şi 1850 este judecător în Divanul Domnesc din Iaşi, iar în 1850 ajunge Ministru de Lucrări Publice în Moldova. In 1856 devine  Preşedinte al Divanului Domnesc, iar la 1857, Comisar al guvernului pe langă Banca Naţională a Moldovei.

A luptat pentru unirea Principatelor Române.

La 15 ianuarie 1859 a fost numit Ministru de Interne şi Preşedinte al Consiliului din Moldova, iar la 14 februarie 1862, după înfiinţarea Înaltei Curți de Casaţie, este numit primul ei preşedinte, până la 19 octombrie 1868, când s-a retras din viaţa publică.

1871: S-a născut Nicolae Iorga, savant istoric , critic literar, dramaturg, memorialist, scriitor şi politician român („Oameni cari au fost”, „O viaţă de om”, „Istoria literaturii române în veacul al XIX-lea”) (d.27 noiembrie 1940).

Este considerat pe buna dreptate, un adevarat patriarh al culturii române.

In ziua de 27 noiembrie 1940, marele savant roman a fost ridicat de un grup de legionari, (cel mai cunoscut dintre aceștia și conducătorul grupului format din Ion Tucan, secretar general al Institutului Național al Cooperației, Ștefan Cojocaru ,consilier la INC, Traian Baicu, director la INC, Ștefan Iacobete , șofer la INC și Tudor Dacu (informator al Poliției Legionare), fiind inginerul agronom Traian Boeru), care l-au ucis lângă localitatea Strejnic, jud.Prahova

Acest act barbar de răzbunare, pus  în legătură cu descoperirea și reîngroparea rămășițelor comandatului Legiunii, Corneliu Zelea Codreanu, ucis la ordinul regelui Carol al II-lea, a fost făcut de acesti legionari din propria inițiativă, fara stirea conducerii  Miscarii Legionare, a generat mari tensiuni între  ei  și generalul Antonescu, Conducatorul Statului la acea data.
Se mai vehiculeaza  in randurile unor istorici ,si informatia ca acel Boeru, seful comandoului asasin, ar fi fost de fapt un agent al NKVD-ului sovietic, infiltrat in randurile Miscarii Legionare, cu  misiunea demonizarii si decredibilizarii acesteia…
Iorga  fost un mare istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român, fiind  cunoscut în intreaga lume ca un  inegalabil medievist,  bizantinist  de marca, filosof al istoriei, slavist si istoric al artelor.
Potrivit spuselor criticului George Calinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.

1879: Guvernul României depune mesajul de revizuire a articolului 7 din Constituția de la 1866, în baza căruia urma să se acorde cetățenia română evreilor pământeni.

1880 : S-a născut la Hoisești–Dumești, Iași, profesorul universitar, membru titular (din 1942) al Academiei de Științe din România, Haralamb Vasiliu, specialist în agrochimie și membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).

A absolvit secțiile de Științe fizico-chimice și Matematici ale Universității din Iași în 1901 și 1902. Ca urmare a rezultatelor excepționale, i s-a acordat o bursă de specializare în Germania, unde a urmat cursurile Academiei Agricole din Hohenheim și apoi ale Universității din Breslau, cu specialitatea Agrochimie.

La Breslau (azi Wrocław, Polonia) a susținut și doctoratul, în 1906, după care a revenit în țară. A fost profesor de Chimie agricolă al Universității din Iași. A studiat influența cuprului asupra dezvoltării plantelor și a adus numeroase contribuții la metodele de analiză a solului. Este cel care a descris pentru prima dată structura spiralată a substanțelor proteice (1936–1940), fapt atestat mult mai târziu de Linus Pauling și R. Corey (1948–1953). În urma strădaniilor sale, în 1933 a luat ființă Facultatea de Științe Agricole a Universității din Iași, al cărei prim decan a fost.

1895: S-a născut în satul Mahala (azi in Raionul Noua Sulița, Ucraina), cărturarul român Grigore Nandriș, filolog, lingvist și memorialist român, profesor la Cernăuți, București, Cracovia, Londra și Oxford; (d. 2 martie 1968, Kew, Marea Britanie).

A început studiile la Facultatea de Litere și Filozofie din București în anul 1915, dar acestea au fost întrerupte de Primul Război Mondial. După anul 1919, când reușește să finalizeze studiile, Grigore Nandriș se specializează în filologie slavă și indoeuropeană la Universitatea din Viena, cu profesorii V. Vondrák (elevul celebrului slavist F. Miklosich) și Paul Kretschmer.

Grigore Nandriș a fost primul profesor de limba română la Cracovia, in Polonia, continuându-și specializarea în slavistică cu profesorii Kazimierz Nitsch, Jan Rozwadowski, Jan Łoś, Ignacy Chrzanowski și Stanisław Wędkiewicz, în cadrul lectoratului înființat în anul 1921 acolo. Doi ani mai târziu, în 1923, postul său va fi preluat de ilustrul om de cultură român, Petre P. Panaitescu.

Își ia în 1922 profesorul Nandriș și-a luat doctoratul în filologie cu teza „Postacie czasownika w Evangeliarium Putnanum” (Aspecte verbale în „Evangheliarul” slav de la Putna), lucrare din care va publica mai târziu în primul număr din „Codrul Cosminului”.

A devenit membru al Comisiei Dicționarului Academiei de Științe din Cracovia și i se acordă Medalia de Argint a Academiei Poloneze pentru Literatură din Varșovia.

S-a aflat  în polemică cu cercetătorii unguri, care susțineau că păstoritul românesc în Carpații Nordici este de dată târzie, acolo fiind prezente numai turmele maghiare.

G. Nandriș arata că zona este bogată în toponimie românească (vezi satul rutean Królik Włoski), în schimb nu există nici o urmă fino-ugrică. Concluzia de bază a autorului este următoarea:

„Termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt [în această zonă] de origine românească”. În Carpații Nordici „termenii fără de care nu poate exista păstoritul sunt românești, pe când termenii ungurești se referă (…) la organizarea păstoritului sau la altă formă de viață economică…” , făcând apoi corelație cu „situația terminologiei religioase românești, unde pe un fond de origine latină s-a suprapus un strat de termeni religioși de origine slavă, referitori la organizarea bisericii în general

În 1940 a fost  deputat de Suceava în gruparea liberală. Căsătorit în 1937 cu Mabel W. Farley, fiica reverendului W. J. Farley, profesor la Colegiul Universitar din Londonderry (Irlanda), Grigore Nandriș este trimis în mai 1940 în misiune oficială, pentru a înființa un consulat român la Dublin. Blocat aici de război, lucrează la o școală pentru instruirea ofițerilor englezi ce urmau să fie parașutați în România. Susține frecvent emisiuni la Radio BBC.

În 1945 este titularizat profesor la Școala de Studii Slavone Sud-Est-Europene din Londra, iar din 1946 ține prelegeri de filologie slavă la Facultatea de Limbi Medievale și Moderne din Universitatea Oxford.

În 1947 devine membru al Societății Universitare Slave de la Cambridge, iar în toamna aceluiași an este chemat ca profesor titular la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Londra, unde va funcționa până la pensionare, în 1963.

1897: A murit Grigore Silaşi, filolog, folclorist, preot greco-catolic şi profesor; lucrări de limbă şi literatură română, de teorie literară şi estetică; editor de manuscrise vechi; unul dintre întemeietorii Societăţii „România jună” de la Viena; a militat pentru afirmarea naţiunii române; membru de onoare al Academiei Române din 1877; (n. 1836).

1906: În baza legii asupra brevetelor de invenții, se înființează Oficiul român de invenții, care înregistra atât invenții românești, cât și „brevete de importații”.

1924: S-a născut scriitorul român Radu Theodoru. In timpul regimului comunist a fost distins cu numeroase premii, iar după 1989 și-a orientat convingerile politice spre dreapta naționalistă, devenind membru fondator al Partidului Romania Mare.

În urma unui conflict cu Corneliu Vadim Tudor, președintele Partidului România Mare, Radu Theodoru a fost exclus din acest partid.

1928: A avut loc prima Adunare generală de constituire a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România, în timpul căreia a fost aprobat Statutul de funcţionare, constituindu-se primul Consiliu de Administraţie al noului serviciu public.

1929: La Radiodifuziunea Română era anunţată pentru prima dată emisiunea umoristică „Ora veselă”. Emisiunea nu dura, însă, mai mult de 10-15 minute şi era scrisă şi interpretată de actorul Ion Manu.

Foto: Ion Manu (n. 12 februarie  1891, Botoșani –  d.12 martie 1968 , București)

Un alt moment de referinţă pentru Ora veselă a fost apariţia, la 1 octombrie 1932, a primului cuplu umoristic al radioului românesc, Stroe şi Vasilache, cu celebrul lor: Alo, alo, aici e radio / Stroe şi Vasilache / lache, lache, lache! 

Semnalul se va permanentiza ulterior cu binecunoscutul generic: Ora veselă, doamnelor,/ Ora veselă, domnilor, /Ore vesele pleacă-n zbor către inimile tuturor!, preluat şi de cuplul Horia Şerbănescu – Radu Zaharescu.

De-a lungul anilor, prin faţa microfonului Orei vesele au trecut cei mai mari actori de comedie ai scenei româneşti – Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Costache Antoniu, Niki Atanasiu, Ion Lucian,Vasile Tomazian, Mircea Crişan, Horia Şerbănescu, Radu Zaharescu, Toma Caragiu, Amza Pellea, Octavian Cotescu, Draga Olteanu-Matei, Dem Rădulescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Mihai Fotino,Vasilica Tastaman, Marin Moraru, Florin Piersic, Ileana Stana Ionescu, Nicu Constantin, Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Cristina Stamate, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, Rodica Popescu-Bitănescu, Horaţiu Mălăele etc.

1933: În România  are loc o nouă amputare a salariilor şi pensiilor cu 10-12,5% (a treia „curbă de sacrificiu”), aprobată de Parlament la 13 februarie 1933.

1936: A  decedat Mateiu I. Caragiale, scriitor român, întâiul născut al lui Ion Luca Caragiale și al Mariei Constantinescu; (n.25 martie 1885).

În anul 1889 tatăl său se căsătorește cu Alexandrina Burelly și își aduce fiul în noua familie.

În adolescență, Mateiu își descoperă pasiunea pentru heraldică și pentru genealogie, pasiune care l-a urmarit toata viata.

Își căuta strămoșii, pe care îi credea aristocrați, insa cercetarile lui heraldice, documentate și dezvoltate și însemnările sale  istorice erau destinate uzului personal și n-au fost puse în valoare de scriitor.

În 1904 începe la Berlin studii de drept pe care le abandonează. În anul 1921 îi apare povestirea Remember la revista Viața Românească.

Foto: Caragiale fiul si  Caragiale tatal

Din 1916 începe să lucreze la Craii de Curtea-Veche, pe pe care o finalizează în 1928. Cartea apare la editura Cartea Românească în 1929.

În același an, la 1 mai primește premiul Societății Scriitorilor Români (SSR).

1940: S-a născut (in satul Trifănești, județul Soroca), Mircea Snegur, primul președinte al Republicii Moldova ((1990–1997).

În perioada 1981-1985 a fost  prim-secretar al Comitetului Raional Edineț al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (PCM). Din anul 1985 și până în anul 1989 deține funcția de secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (PCM).

La 26 martie 1989 este ales deputat în Sovietul Suprem al URSS. A fost deputat în Sovietul Suprem al RSSM de legislaturile a XI-a și a XII-a, deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XIV-a.

La 29 iulie 1989, Mircea Snegur devine  Președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești (RSSM), iar apoi la 27 aprilie 1990 , Președinte al Sovietului Suprem al RSSM. În momentul critic din august 1989, a acceptat să susțină proiectul de lege care conferea limbii române dreptul de limbă oficială și revenirea la drapelul tricolor, fapt care i-a atras simpatia generală compatriotilor sai basarabeni.

  De la 3 septembrie 1990 va deține funcția de Președinte al Republicii Moldova, până la 1 decembrie 1996, când a pierdut alegerile în fața lui   Petru Lucinschi.

Fost activist al Partidului Comunist, Snegur a susținut proclamarea independenței Republicii Moldova și a acționat pentru recunoașterea noului stat de către Occident. La 27 august 1991, Parlamentul adoptă Declarația de Independentă prin care Rep. Moldova este proclamată „stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”.

Prin Declarația de Independență se solicită „Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Rep. Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupație a acesteia și să retragă trupele sovietice de pe teritoriul național al Rep. Moldova”. La data de 3 septembrie 1991, este creată Armata Națională a Republicii Moldova.

1947: S-a născut  compozitorul român, Anton Şuteu ; ( 13.09.2010).

  Studiile muzicale le-a început la Liceul de Muzică nr. 1 din București (1960-1966).  

S-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma (1972-1974) cu Virgilio Mortari (compoziție) si a fost doctor în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică din România (2005).

Asistent (1972-1990), lector (1990-1992), conferențiar (1992-2006) și profesor (din 2006) la catedrele de compoziție și muzicologie la Universitatea Natională de Muzică din București. A fost coordonatorul secției de Muzică ușoară și Jazz, a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (din 1992). A susținut conferințe, prelegeri, emisiuni de radio și televiziune si a publicat numeroase articole articole în revista „Muzica”.

A fost distins cu Premiul Gaudeamus la Concursul internațional din Olanda (1979), cu Mențiunea specială a juriului Trandafirul de aur de la Montreux/Elveția (1984), cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1986, 1987), cu Premiul Uniunii Cineaștilor din România (1991, 1992, 1993, 1995, 1996), cu Premiul Marocului (Casablanca, 1989) și cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler (2000).

1947: S-a născut Anton Carpinschi, filosof şi eseist („Doctrine politice contemporane”, „Despre libertate la antici şi moderni”).

1953: S-a născut la Onești, pictorul român Mircea Bujor.

Mircea Bujor a fost absolvent al Facultăţii de Medicină din Iaşi promoţia 1979 și membru al filialei băcăuanea Uniunii Artistilor Plastici din România. A decedat, la 3 aprilie 2018, la vârsta de 65 de ani, a Bacău.

Pasionat de pictură, cu precedente în familie – bunica și o mătușă erau pictorițe – Mircea Bujor începe să picteze și să studieze liber pictura în perioada facultății, încurajat de criticul de artă Radu Negru și de câțiva artiști băcăuani prieteni, printre care Mihai Chiuaru și Ilie Boca.

A debutat expozițional în cadrul expoziției anuale a artiștilor plastici băcăuani din anul 1990.

Devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici – Filiala Bacău, secția Pictură, în anul 1993.

A avut 11 expoziții personale, la Bacău și București .

Lucrările pictorului figurează în colecții particulare din România, Canada și Franța.

În anul 2012 a primit Premiul Filialei Bacău a Uniunii Artiștilor Plastici.

1975: Se înființează Intreprinderea Metroul București, subordonata Consiliului de Miniștri, cu scopul proiectării și executării metroului în municipiul București.

1977: A murit Emilian I. Constantinescu, critic literar român (n.29.12.1894

1985: A decedat Sorin Titel, prozator şi eseist român („Copacul”, „Femeie, iată fiul tau”, „Mi-am amintit de zapadă”).

S-a nascut la 7 decembrie 1935 în comuna Margina, lângă Lugoj. Este fiul lui Iosif Titel, notar și licențiat în Drept și al Corneliei, casnică.
Între 1946-1953 face liceul la Lugoj și Caransebeș după terminarea căruia intră la Facultatea de Cinematografie din București. Un an mai târziu se transferă de la regie cinematografică la Facultatea de Filologie, în anul al doilea, după ce dă examene de diferență.
În 1956 este însă exmatriculat pentru că s-a solidarizat  cu mișcările anticomuniste ale studenților din Ungaria.

Va fi reînmatriculat în 1957 la Cluj dar numai pentru o lună.
Între 1958-1964 ocupă postul de profesor suplinitor de limba română la Caransebeș și în satul Cârpa. În 1961 revine la facultate de filologie în anul al IV-lea, la cursuri fără frecvență. Va absolvi facultatea abia în 1964. Între 1964-1971 este redactor la revista Scrisul bănățean din Timișoara (transformată ulterior în Orizont).
Publică acum mai multe romane, și își consolidează poziția în Uniunea Scriitorilor, unde nu deținut nici o funcție. În 1971 se mută la București, unde devine redactor la revista România literară.
În data de 17 ianuarie 1985 survine  în urma  unei boli necruțătoare moartea sa prematură și este înmormântat la Cimitirul Bellu.

1985: A murit sculptorița şi desenatoarea româna Irina Codreanu.

Foto: Marthe Lebherz , Irina Codreanu , Brancuși și Lizica Codreanu la Paris 1926 – 1927

A studiat la Academia «La Grande Chaumière» din Paris, în 1919–1923, cu sculptorul Émile Antoine Bourdelle, apoi patru ani în atelierul lui Constantin Brancusi , evoluând stilistic în spiritul maestrului.

1999: Ultimatumul greviștilor din Valea Jiului: dacă nu le vor fi satisfăcute cel puțin două dintre revendicări, minerii vor veni la București. Ministrul Industriilor, Radu Berceanu, refuză.

2000: A decedat la Londra, în Marea Britanie, omul politic român Ion Augustin Nicolae Raţiu, membru marcant al Partidului Național Țărănesc devenit ulterior PNŢCD, fost vicepreşedinte al partidului, deputat de Cluj; (n.6 iunie 1917,Turda, jud. Cluj).

Era descedentul unei ilustre familii românești, Rațiu de Noșlac (Nagylak), din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Transilvaniei, Gabriel (Gabor) Bethlen. Din familia Rațiu au făcut parte personalități precum canonicul Mitropoliei de la Blaj, Vasile Rațiu, ori președintele Partidului Național Român, dr. Ioan Rațiu, care a fost un lider al generației memorandiștilor.

Tatăl lui Ion Rațiu, Augustin, a fost primarul orașului Turda, iar mama sa era nepoata lui Ion Codru-Drăgușanu. Familia Rațiu se înrudea, direct sau prin alianță, cu personalități precum Simion Bărnuțiu, Iuliu Coroianu sau Iuliu Maniu. 

Ion Rațiu a plecat din țară în anul 1940, pentru că fusese numit funcționar în cadrul Legației României la Londra, condusă de unchiul său, diplomatul Viorel Tilea. Însă, în același an, după instaurarea unui regim totalitar de extrema dreaptă, condus de Ion Antonescu în alianță cu legionarii, Ion Rațiu și-a dat demisia și a participat la constituirea unui Comitet Național Român, care milita pentru revenirea României în alianță cu democrațiile occidentale.

Ion Rațiu s-a opus dictaturii de extrema dreaptă în timpul războiului. După război, dorea să revină în țară pentru a ajuta la democratizarea României și, de asemenea, dorea să candideze la alegerile din 1946 din partea PNȚ. A rămas însă în Marea Britanie la cererea lui Iuliu Maniu.Atunci a început cel de-al doilea exil al său, cauzat de opoziția față de comunism.

A lucrat ca jurnalist la BBC sau la alte agenții internaționale de presă și a fondat publicații precum Free Romanian Press sau Românul Liber. În calitate de membru al unor organizații precum Amnesty International, Ion Rațiu a militat constant pentru restabilirea democrației în România.

În anii 1980, Ion Rațiu a devenit liderul de necontestat al exilului democratic românesc. Cu aprobarea Regelui Mihai I al României, în 1984, el a fondat Uniunea Mondială a Românilor Liberi.

A contribuit la schimbarea atitudinii cancelariilor occidentale față de dictatorul Nicolae Ceaușescu.

În decembrie 1990, el a reușit să se întoarcă în țară. A participat activ la reconstrucția PNȚCD și a devenit deputat. A candidat pentru funcția de președinte al României, în 1990. Nu a câștigat acea bătălie electorală, însă a devenit rapid unul dintre cei mai cunoscuți oameni politici români. Testamentul său politic, cum spunea el, ”lăsământul” lui Ion Rațiu cuprindea trei lucruri importante: intrarea României în Uniunea Europeană, aderarea la NATO și restaurarea monarhiei. Două dintre acestea au devenit realitate.

A candidat la funcția de președinte al României la alegerile din 1990 unde a obținut 4,29 % din voturi, ocupând locul trei. În 1991 a înființat ziarul Cotidianul. A fost ales deputat de Cluj din partea PNȚCD la alegerile din 20 mai 1990, respectiv la cele din 1992. În 1996 a fost ales deputat de Arad, tot din partea PNȚCD. Împreună cu soția lui Elisabeth, familia Ion Rațiu are doi copii, pe Indrei Rațiu și Nicolae Rațiu.

Ion Rațiu a murit la Londra, în ianuarie 2000. Conform dorinței sale, trupul său neînsuflețit a fost dus la Turda, spre a fi înmormântat în orașul natal, alături de strămoșii săi.

2003: A murit antropologul Cantemir Rişcuţia; (n. 1926). A fost unul dintre primii realizatori de portrete-robot din România și un colaborator apropiat al polițiștilor de la Serviciul Omoruri care a ajutat, timp de aproape 20 de ani anchetatorii în rezolvarea unor cazuri deosebit de grele, inclusiv cel al criminalului în serie Rîmaru.

2004: Așa zisul Consiliu Naţional al Secuilor (CNS) a adoptat la Sfântu Gheorghe, un proiect de autonomie care prevedea, printre altele, că locuitorii aşa-zisului ”Ţinut Secuiesc” vor avea dreptul la drapel, stemă, instituţii proprii (Preşedinte, Parlament, Guvern, Poliţie), dreptul de a înfiinţa comune, gestionarea resurselor naturale, limba maghiară – limbă oficială în regiune, să stabilească taxe şi impozite proprii, să înfiinţeze bănci, burse, să aibă publicații proprii, învăţământ de stat în limba maghiară, funcţionarii să fie angajaţi doar dacă ştiu limba maghiară, procesele să se desfăşoare în limba maghiară.

Se cerea ca Preşedintele Ţinutului Secuiesc să fi ales de către cetăţenii zonei, mandatul fiind pe patru ani. În proiect se mai arăta că autonomia practicată în ”regiunea istorică Ţinutul Secuiesc ”Terra Siculorum”, prin modul de organizare a scaunelor secuieşti, datează din anii 1200. ” și că aceasta a funcţionat cu o administrare proprie, structură socială şi administrativă specifică, drepturi speciale şi statut special.

2016: A murit Silvia Kerim, scriitoare (memorialistică, literatură pentru copii, traduceri), ziaristă şi realizatoare de programe pentru radio şi televiziune; (n. 1931).

Silvia Kerim are origine armeana. S-a nascut  la  21 octombrie 1931, la București. Absolventa Facultatii de Limba si Literatura Franceza, a debutat ca ziarista la Contemporanul, Romania libera etc. precum si la revista Cinema si prestigioasa revista Secolul 20.

A lucrat apoi la Radio Romania la Directia Culturala, in redactia „Teatru la microfon”, „Teatru la microfon pentru copii”. A fost Sef al Sectiei Arte.

A lucrat ca producator delegat la Casele de Filme din Cadrul Consiliului Culturii semnand in aceasta calitate și a  colaborat cu regizori ca: Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Mircea Veroiu, Nicolae Corjos, Sergiu Nicolaescu.

Ulterior a lucrat la AnimaFilm, in functia de redactor-sef al sectiei de scenarii. A creat serialul pentru copii „Casuta cu povesti” (scenariu si regie), difuzat de TVR 1 si TVR 2 in anii 1995-1996.

Este autoarea musicalurilor pentru copii Mary Poppins, Frumoasa din padurea adormita, Micuta Dorothy, Gulliver. Muzica – Marius Teicu.

Scrie carti apreciate de memorialistica: Ponica, o legenda; Vedere din Parfumerie; Fereastra de la Venetia; Amintirea ca un parfum… Rasplatite cu premiile Uniunii Scriitorilor, „Premiul special al Presedintelui” UNITER. Este autoarea a numeroase carti pentru copii, premiate toate: Bunica Alba, Poarta de sticla, Semnul de iarba, Povestiri despre prietenii mei, O poveste cu noua povesti, Puf etc. Din 1997 este redactor al revistei „Formula AS”, unde publica saptamanal articole pe teme culturale (teatru, film, muzica).

A fost nominalizata de Ministerul Culturii pentru „Premiul National la categoria ARTE”. Detine Ordinul „Meritul Cultural – in grad de Cavaler” acordat de presedintele Romaniei in anul (2004).

De asemenea a fost declarata „Femeia anului 2004”, titlu acordat de American Biographical Institute.  

2019: A decedat in localitatea Voluntari, Ilfov, amiralul român Emil Dumitrescu (cunoscut și ca Emil-Cico Dumitrescu) participant la Revoluția din decembrie 1989. A fost membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale și a îndeplinit funcția de secretar de stat în Ministerul de Interne și de consilier de stat la Administrația Prezidențială.

La data de 4 februarie 1990, având gradul de căpitan de rangul I, Emil Dumitrescu a fost înaintat la gradul de contraamiral, iar la 11 mai 1993 a fost avansat la gradul de viceamiral (cu 2 stele). Deși a fost de mai multe ori acuzat de acte de corupție, nici o cercetare asupra sa nu a fost dusă la bun sfârșit.

În perioada 1996-2000, a fost cercetat pentru „subminarea puterii de stat” pentru modul în care s-a implicat în mineriada din 13-15 iunie 1990. Între anii 2000-2004, a fost numit în funcția de consilier de stat în Departamentul Securității Naționale al Administrației Prezidențiale. La 28 noiembrie 2002, Emil Cico Dumitrescu a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Maritimă” în grad de Comandor (cu însemne pentru militari).

La 14 decembrie 2004 a fost numit în funcția de membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989. În aprilie 2007, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție au dispus trimiterea în judecată a lui Emil Dumitrescu, zis „Cico”, care a fost acuzat de trafic de influență pentru niște oameni de afaceri și că a cerut unui afacerist 100.000 de dolari ca să-l scape de un dosar penal.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/01/17/o-istorie-a-zilei-de-17-ianuarie-video-3

Bibliografie (surse):

1. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
2. Istoria md.;
3. Istoricul zilei blogspot.com;
4. Crestin Ortodox.ro;
5. Wikipedia;
6. http://www.worldwideromania.com
7.  Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte
8. Rador.ro;
9. Cinemagia.ro.

Publicitate

O ISTORIE A ZILEI DE 26 DECEMBRIE. VIDEO

26 decembrie, istoricul zilei

268: A decedat Papa  Dionisie. A  fost papă din 22 iulie 259, până la 26 decembrie 268.

Dionisie a fost ales Papă  după martiriul Papei  Sixtus al II-lea din  anul 258.

Sfântul Scaun fusese vacant aproape un an din cauza dificultatilor  in alegerea unui nou Papă în timpul persecuţiilor violente cu care  se confruntau creştinii în acea perioadă.

Dionisie a fost ridicat la rangul de episcop al Romei, iar cand impăratul Valerian I  care  conducea  persecuţia, a fost capturat şi ucis de către regele Persiei în 260, noul împărat  Gallienus, a emis un edict de toleranţă, punând  capat persecuţiei creştinilor şi acordand un  statut  juridic Bisericii.

Noului  Papă a avut  sarcina de reorganizare a Bisericii Romane , care  căzuse în mare dezordine. Papa Dionisie a trimis sume mari de bani pentru bisericile din Cappadocia, care  fusesera devastate de jefuitorii goţi.

418: A murit Zosim, Papa al Romei  în perioada 18 Martie 417 – 26 Decembrie 418.

 

La puţin timp  după alegerea lui  pe scaunul papal, susținătorul Pelagianismului, Caelestius, care fusese  condamnat de Papa Inocențiu I, a venit la Roma să se justifice, înainte să fie expulzat din Constantinopol.

În vara anului 417 Papa Zosim a ținut o ședință la Roma a clerului creștin în Biserica Sf. Clement, înainte ca Caelestius să apară.

În fața tribunalului său, întreaga chestiune pelagiană era acum redeschisă și discutată în toate aspectele ei. Acest prilej s-a ivit datorită declarațiilor atât a lui Pelagius cât și a lui Caelestius, remise Bisericii Romane, pentru a se justifica.

Cu toate că deciziile anterioare ale lui Inocențiu I au alungat orice îndoieli asupra  chestiunii  în sine, totuși hotararea  in legatura cu persoanele implicate nu  era indecisă, iar simțul dreptății al lui Zosim îi interzicea să pedepsească pe cineva cu excomunicarea, înainte de a fi pe deplin convins de greșeala acelei persoane.

Caelestius, care in 417  a mers la Roma personal, a lăsat la picioarele lui Papa Zosim o mărturie  detaliată, în care își afirma credința în toate doctrinele, „de la Treimea unui singur Dumnezeu până la învierea morților”.

Urmare a unei poruncii papale, s-a ținut pe 1 mai  418, în prezența a 200 de episcopi, faimosul Consiliu din Cartagina, care iarăși a etichetat pelagianismul ca erezie în opt canoane.

Între timp, îndemnată de clericii africani, puterea laică s-a amestecat și ea în dispută, împăratul Honorius, alungând toți pelagienii din orașele Italiei, printr-o ordonanță data in 30 aprilie 418.

 1135: Incoronarea  regelui Ștefan al Angliei (n. 1096– d.25 octombrie 1154), ultimul membru din Dinastia Normanda. A condus  Anglia în perioada 1135 – 1154.

1194: S-a născut impăratul Imperiului Romano-German, Frederick al II-lea; (d. 13 decembrie 1250).

 A  fost fiul împăratului Heinrich al VI-lea și al Constanței de Sicilia.  Frederic al II-lea era  denumit frecvent stupor mundi – mirarea lumii, pentru că era un om învățat, vorbind mai multe limbi, după unii istorici: italiana, franceza, latina, greaca, germana și limba arabă.

Era privit  ca o Creatură de minune între monarhii  germani din Evul Mediu si admirat  de umanistul și istoricul elvețian Jacob Bruckhardt (1818-1897),care il numea  “primul om modern pe tron”.

1536: S-a nascut eruditul coreean  Yi I (m. in 1584), unul dintre marii filosofi confucianisti din timpul Dinastiei Joseon, alaturi de contemporanul sau Yi Hwang (Toegye). 

Operele sale complete au fost publicate dupa moartea sa, in anul 1584.

1557: A murit  Pătraşcu cel Bun, domn al Ţării Româneşti.

A fost fiul lui Radu Paisie și domn al Țării Românești (martie 1554 – 26 decembrie 1557), succedandu-l pe  Mircea Ciobanul, fratele vitreg al tatalui sau. A fost numit de istorici  ”cel Bun”, pentru că a avut o domnie liniștită, fără a ucide vreun boier.

Pătrașcu voda  a fost căsătorit cu Doamna Voica, din neamul boierilor de la Slătioare.

Au avut o fiica Maria și trei fii: Petru, căruia i s-a zis mai târziu Cercel (viitorul domn), Vintilă instalat voievod de armatele lui Ioan Vodă cel Viteaz în 1574 (dar numai patru zile) și Petrașcu, zis din Cipru.

Potrivit cronicilor oficiale ale lui Mihai Vodă, ar fi avut ca fiu postum și nelegitim pe Mihai Viteazul, fapt infirmat de istoriografia mai nouă, începând cu Nicolae Iorga.

Patrascu voda  fi murit otrăvit chiar de marele vornic Socol, care ar fi avut el însuși gânduri de domnie: lucrul nu este dovedit. Cert este numai că Socol, la revenirea lui Mircea Ciobanu in tara, se refugiază împreună cu fiul său, Radu stolnic, în Transilvania, luând cu el și vistieria defunctului: 400.000 de ducați.

A fost succedat dupa moarte la tronul Tarii Romanesti de Petru cel Tânăr.

Este înmormântat la Mănăstirea Dealu.

 1687: S-a nascut  muzicianul si compozitorul german  Johann Georg Pisendel;(d. 25 noiembrie 1755).

A fost cel mai apreciat violonist german contemporan cu Bach.

1716: S-a născut poetul preromantic englez ; (m. 1771).

1716: S-a născut poetul şi filosoful francez Jean François de Saint-Lambert; (m. 1803).

 1771: A murit filosoful francez Claude-Adrien Helvétius; unul dintre reprezentanții de seamă ai materialismului și senzualismului; (n. 1715).

Fiind puternic influențat d filosoful englez John Locke, concepția sa filosofică fundamentală era aceea că toate cunoștințele și reprezentările noastre decurg din senzațiile pe care obiectele le produc asupra simțurilor noastre.

1792: La Paris, a început procesul regelui Ludovic al XVI-lea.

Ludovic al XVI-lea (Louis-Auguste; n. 23 august 1754, Versailles – d. 21 ianuarie 1793, decapitat în Paris) a fost ultimul rege al Franței și al Navarei din 1774 și până în 1789, rege al francezilor din 1789 și până în 1793.

A fost ultimul reprezentant al Absolutismului și o victimă a Revoluției Franceze. Era fiul delfinului Ludovic al Franței și al lui Marie-Josèphe de Saxonia.

Devenit la rândul său m oștenitor al tronului la moartea tatălui său, căsătorit cu Maria Antoaneta a Austriei, a urcat pe tron la vârsta de nouăsprezece ani, când i-a succedat bunicului său Ludovic al XV-lea în 1774.

Moștenind un regat în pragul falimentului, acesta a instituit mai multe proiecte de reformă financiară, în special puse în aplicare de miniștrii Turgot, Calonne și Necker, cum a fost proiectul unui impozit direct egalitar, dar care a eșuat în fața blocajului parlamentelor, a înaltului cler, a nobilimii și a curții.

A reușit să schimbe dreptul persoanelor (eliminarea torturii, a iobăgiei, etc.) și a repurtat o victorie militară mare împotriva eternului dușman al Franței, Anglia, o data cu victoria coloniștilor americani în fața dominației engleze.

Dar intervenția franceză în America a dus la ruinarea regatului. Ludovic al XVI-lea este mai ales cunoscut pentru rolul său în revoluția franceză, care a început după convocarea Stărilor Generale în 1789, una dintre încercările regelui de a reforma finanțele statului. Mișcarea transformă rolul politic al regelui și sistemul de guvernare al Franței, punând capăt monarhiei absolute a dreptului divin.

Inițial, regele Ludovic al XVI-lea, deși un pic îngrijorat de cursul evenimentelor, este de acord să devină un monarh constituțional. Înaintarea armatelor străine și monarhiste spre Paris provoacă, la 10 august 1792, răsturnarea sa de către facțiunile republicane: monarhia a fost abolită la 21 septembrie.

Întemnițat, și apoi găsit vinovat de a fi uneltit împotriva revoluției, „Louis Capet”, a fost condamnat la moarte și ghilotinat la 21 ianuarie 1793 în Piața Revoluției din Paris, cu câteva luni înainte de executarea soției sale, Maria Antoaneta.

A fost fratele mai mare al viitorilor regi Ludovic al XVIII-lea și Carol al X-lea

1806: Franța napoleoniană si Austria semneaza pacea de la Pressburg.

1825: În Rusia, are loc la  St Petersburg, revolta decembristilor împotriva ţarului Nicolae I .

Ofițeri ai armatei imperiale ruse au condus aproximativ 3.000 de soldați într-o mișcare de protest împotriva preluării tronului de către Nicolae I, după renunțarea la dreptul de succesiune de către a fratelui său mai mare, Constantin Pavlovici.

Datorită faptului că evenimentele s-au petrecut în luna decembrie, rebelii au fost numiți „decembriști”. Revolta a fost înăbușită sub supravegherea personală a împăratului Nicolaie I al Rusiei.

 Decembriștii au fost judecați și condamnați: cinci dintre ei au fost condamnați la spânzurătoare, alții au fost exilați în Siberia si in Orientul indepartat.

Când cei cinci decembriști au fost spânzurați, s-a întâmplat ceva obsolut neobișnuit.

Funiile care au fost utilizate pentru lațuri s-au rupt mai înainte ca vreunul dintre ei să moară^. Evenimentul a provocat mișcare de simpatie în mulțimea de privitori.

Conform unei tradiții vechi de mai multe secole, orice condamnat care supraviețuia unei tentative de execuție trebuia eliberat. În loc să-i grațieze pe cei cinci, Nicolae I a ordonat confecționarea unor lațuri noi și reluarea execuției.

Aceasta a fost ultima execuție publică din istoria Imperiului Rus.

 Soțiile unora dintre decembriști și-au urmat soții în exil. Expresia „soție decembristă” exprima ideea de devoțiune a soției față de soț.

1831: Se constituie la Iaşi primul Sfat Administrativ din istoria Moldovei – “Marele sfat al miniştrilor“; logofătul Grigore Sturdza, preşedinte; logofătul Iordache Catargi, ministru de Interne; Mihail Sturdza, Finanţe şi Teodor Balş, Hătmănie. Sfatul era convocat de către domn.

În 1834, Mihai Sturdza, cu prilejul urcării pe tron, îi schimbă componenţa.

1848: La Teatrul Naţional din Iaşi, Moldova, are loc premiera primei operete româneşti Baba Hîrca, de Alexandru Flechtenmacher, pe libretul lui Matei Millo.

Foto: Alexandru Flechtenmacher (n.23 decembrie 1823, Iaşi, Moldova – d.28 ianuarie 1898, Bucureşti, România), pe numele său complet Alexandru Adolf Flechtenmacher, a fost un compozitor, violonist, dirijor şi pedagog din Moldova.

A fost fiul juristului braşovean – Christian Flechtenmacher.

A  urmat studii muzicale în oraşul natal Iaşi, iar apoi a studiat la Conservatorul din Viena. S-a implicat activ în Revoluţia de la 1948, perioadă în care a scris mai multe cîntece patriotice.

El a compus, de asemenea, muzica pentru Hora Unirii, pe versurile scrise în 1855 de poetul Vasile Alecsandri, precum şi primele vodeviluri şi cuplete pentru piesele lui V. Alecsandri. Remarcabilul compozitor a scris muzică pentru aproape toate spectacolele româneşti de teatru apărute între anii 1840-1880, creînd circa 600 de piese muzicale.

Opera sa este inspirată din folclor, iar multe din creaţiile sale, în special hore şi sîrbe, au intrat în repertoriul lăutarilor români.

În perioada 1853-1858, Alexandru Flechtenmacher a fost prezent în Craiova, unde a dirijat cu prioritate muzica compusă de el însuşi, din care putem enumera opereta-vrăjitorie Baba Hîrca, melodrama naţională cu cîntece Cetatea Neamţului, operetele Crai Nou şi Sacagiu, vodevilurile Fermecătoriţa (după George Sand), Cimpoiul dracului şi Banii, gloria şi amorul, drama cu muzică Zavera lui Tudor, opera în trei acte Fata de la Cozia, spectacolele cu muzică Banul Mărăcine şi Iancu Jianu, căpitan de haiduci, feeria muzicală Fata aerului, compusă în colaborare cu Eduard Wachmann.

În perioada 1 noiembrie 1864 – 1869, Alexandru Flechtenmacher a fost director la Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune din Bucureşti, el fiind fondatorul instituţiei pedagogice şi primul director al acesteia. Instituţia a devenit ulterior Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

Printre compoziţiile remarcabile ale lui A. Flechtenmacher se numara :

• Baba Hîrca, Operetă-vodevil în 2 acte (1848 Iaşi);
• Doi ţărani şi cinci cîrlani, Vodevil, după Constantin Negruzzi, (1848 Iaşi);
• Barbu Lăutarul, după V. Alecsandri, (1850; 1854 Iaşi);
• Scara mîţei, Vodevil, (1850 Iaşi);
• Coana Chiriţa sau două fete şi-o neneacă, Vodevil, după V. Alecsandri;
• Întoarcerea Coanei Chiriţa sau Coana Chiriţa în provincie, Vodevil, după V. Alecsandri, (1850 Iaşi);
• Banii, Gloria şi Amorul, Vodevil, (1861 Bucureşti);
• Răzvan şi Vidra Dramă istorică în 5 acte, după Bogdan Petriceicu Haşdeu, (1867 Bucureşti);
• Fata de la Cozia, Operă în 3 acte după Dimitrie Bolintineanu (1870, neterminată).

1868: A murit  Francisc Serafin Caudella, compozitor, violoncelist, pianist, organist și profesor român de origine germană; (n.28 decembrie 1812).

 A fost tatăl compozitorului  Edouard Caudella.

1883: Are loc  în Franţa, la Théâtre des Variétés, apremiera  operetei “Mam’zelle Nitouche” de Florimond Hervé.

1883: S-a nascut  la Paris, în cartierul Montmartre, Maurice Utrillo, fiu al pictoriței Suzanne Valadon (cu nume adevărat: Marie-Clémentine Valade), iar  tatăl necunoscut.

În 1891, Miguel Utrillo y Morlius, pictor și critic de artă catalan, îl recunoaște drept fiu, îi acordă paternitatea și numele, deși – cu mare probabilitate – nu a fost cu adevărat tatăl său.

 A pictat mai ales peisaje citadine,  în special vederi din cartierul Montmartre. Stilul său este dificil de definit și nu poate fi încadrat într-unul din curentele artistice.

După o serie de opere marcate de impresionism („perioada Montmagny”), peisajele urbane realizate între 1910 și 1914 se caracterizează de o paletă de nuanțe în jurul albului („perioada albă”).

Artistul realizează peisaje în care volumele clădirilor (case, biserici etc.) sunt tratate în suprafețe ample, monocrome, de cele mai multe ori albe, luminoase (Casa lui Hector Berlioz, 1910; Biserica Notre-Dame de Clignancourt, 1913 etc.). Treptat, gama cromatică a picturilor sale se îmbogățește, si se vorbește după anul 1922,despre o „perioadă multicoloră”.

Pictorul a decedat la data de 5 noiembrie 1955.

1886: A murit astronomul austriac Theodor Ritter von Oppolzer; („Catalogul eclipselor”); (n.26.10.1841).

Oppolzer este autorul a peste 300 de lucrari, cele mai multe cu privire la elementele orbitale ale cometelor si asteroizilor.  A publicat, de asemenea, un manual in două volume pentru determinarea elementelor orbitale ale cometelor și planetelor.

1890: A murit arheologul german  Heinrich Schliemann; (n. 6 ianuarie 1822).

Schliemann a descoperit Cetatea Troiei şi tezaurul atribuit regelui Priam , săpăturile arheologice fiind organizate pe cheltuiala proprie la Troia, Micene şi Tirint (n. 1822) 

1891: S-a nascut renumitul scriitor american Henry Miller.

A crescut in New York, insa a trait mai multi ani in Europa care i-a fost sursa de inspiratie pentru doua din romanele sale celebre, “Tropicul Cancerului” si “Tropicul Capricornului”, publicate in anii ’30 in Franţa.

La  Paris a avut-o ca protectoare pe Anais Nin, care, ulterior, i-a devenit si iubită. Aceasta nu a fost insa singura femeie din viata scriitorului american, care a avut o viata plină de aventuri.

Cartile i-au adus faima si bani, dar au si starnit polemici datorita limbajului mult prea libertin pentru acea vreme, fiind foarte  controversate în epocă datorită  faptului ca inlaturau orice  tabu referitor la sexualitate.Henry Miller a devenit, în perioada anilor ’60, un idol al “generaţiei beat”.

Intre 1944-1963, a locuit in California si a reusit sa se impuna ca scriitor si in tara natala, dar si ca pictor.

S-a stins in viata  pe 7 iunie 1980.

1893: S-a născut Mao Zedong, dictator chinez (1949-1959), preşedinte al Partidului Comunist Chinez (1943-1976); (m. 9 septembrie 1976).

A fost unul dintre întemeietorii Partidului Comunist Chinez (1921) şi lider al acestuia între anii 1935 şi 1976, preşedinte al Republicii Populare Chineze (1949-1976).

A lansat, între anii 1966 şi 1969, „marea revoluţie culturală”, o linie politică dură bazată pe un cult al personalităţii dus la extrem;(m. 1976).

1898: Savanţii francezi Marie şi Pierre Curie anunta  in sedinta Academiei de Ştiinte din Paris, descoperirea radiului, dupa ce in iulie 1898 Marie Curie anunta  descoperirea primei substane extrase din pehblenda, (un minereu de uraniu), pe care a numit-o poloniu (potrivit tarii de origine).

In 1902, Marie reuseste sa prepare un decigram de radiu pur si face o prima determinare a  greutatii  sale atomice: 255.

1904: S-a nascut  Alejo Carpentier, scriitor muzicolog şi jurnalist cubanez, unul dintre întemeietorii literaturii latino–americane moderne (“Împărăţia acestei lumi”, “Recurs la metodă”, “Harpa şi umbra”); (d.24 aprilie 1980).

1908: Jack Johnson a devenit primul american de culoare care a câştigat titlul de campion la box la categoria grea, dupa un meci impotriva lui Tommy Burns.

1914: S-a nascut Richard Widmark, actor american de teatru şi film (“Procesul de la Nűrenberg”–1961, “True Colours”– 1990) A decedat la 24 martie 2008.

1918: Are loc  in Bucuresti o puternica manifestaţie muncitorească. Manifestanţii au urmat calea Victoriei, oprindu-se în faţa Teatrului Naţional, unde au fost reprimaţi sîngeros.

Manifestația  muncitorilor din București din 13/26 decembrie 1918, a avut ca principali organizatori pe agentul bolsevic  Cristian Rakovski, tipografii Iancu Luchwig și Sami Steinberg, cizmarul Marcus Iancu, corectorul Marcel Blumenfeld, Ilie Moscovici, I.C.Frimu,Gh.Cristescu  si  D. Pop .

 Manifestanții au scandat lozincile „Jos armata! Jos regele! Trăiască Republica!”. Manifestația trebuia să aibă loc în fața Teatrului Național.

În momentul în care coloanele de muncitori au ajuns în Piața Teatrului Național, au fost întâmpinate de forțele de ordine, formate din Regimentul 9 Vanatori de Munte, Politie si Jandarmerie , comandate de prefectul de poliție generalul Ștefănescu și de șeful garnizoanei București, generalul Mărgineanu care  a telefonat primului ministru Ion I.C. Bratianu, cerându-i autorizația de a interveni împotriva demonstranților.

Forțele de ordine au intervenit cu focuri de armă, în Piața Teatrului Național rămânând 16 morți și zeci de răniți din rândurile muncitorilor.

Ulterior, după preluarea puterii, propaganda comunistă a susținut că au fost 102 morți și sute de răniți, care nu au fost înregistrați de istoriografia oficială. Personalități marcante ale vieții culturale, artistice și politice ca Ion Slavici, Nicolae Tonitza, Gala Galaction , au condamnat cu asprime actul represiv al guvernului. Au fost arestați sute de muncitori, membri ai mișcării sindicale și ai Partidului Socialist, care au fost schingiuiți.

Omul politic Ion Gh.Duca , care era în acel moment membru al guvernului, arăta că poliția „a arestat pe toți fruntașii mișcării și i-a bătut atât de crunt, încât unul dintre socialiștii mai de vază, Frimu, a murit peste câteva zile de pe urma rănilor dobândite”.

Ministrul de Interne, George G. Mârzescu , și-a justificat ordinul dat forțelor de ordine de a trage în plin, declarând că greviștii erau ațâțați de agenți bolșevici. Printre cele 52 de persoane arestate sub învinuirea de crimă „contra siguranței statului, complot contra statului” și „provocare de rebeliune și ofensă adusă M.S. Regelui” se aflau și activiști comuniști, infiltrați în rândul social–democraților la ordinul bolșevicilor de la Moscova, între care Alecu Constantinescu, Jaques Konitz, Alexandru Bogdan și I.S. Dimitriu.

Maiorul V. D. Chiru, comisarul regal, a subliniat în rechizitoriul său că manifestatia de la 13 decembrie se dorea a fi semnalul declanșării revoluției bolșevice în România, iar greva tipografilor era doar un pretext ce urma să fie speculat de comuniști.

Un manifest descoperit de polițiști la Clubul Socialist prezenta planul declanșării revoluției:

„Revoluția nu mai poate fi oprită. Un fluier de sirenă numai, un strigăt: La Arme! Și sute de mii de muncitori și muncitoare vom năvăli pe străzi, vom ridica din trăsuri și tramvaie baricade, vom pune în mișcare tunurile, mitralierele, puștile, grenadele, vom ocupa ministerele, polițiile, poștele, telegrafele, gările, cazărmile și vom pune mâna pe conducerea Statului!“

1925:  Turcia adoptă calendarul gregorian.

1926: S-a născut, la Cluj-Napoca, Jancsy Körössy, pianist de jazz, plecat din România în 1969, considerat de criticii muzicali “unul dintre cei mai autentici pianişti europeni de jazz”;. A parasit Romania in 1960 si a emigrat in AMERICA unde s-a stabilit definitiv in ATLANTA. A murit la varsta  de 86 de ani pe pamant american la 21 ianuarie 2013.

1926: S-a născut compozitorul american Earle Brown; unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai genului de muzică avangardist, cunoscut mai ales pentru dezvoltarea unui sistem de compoziţie cu „formă deschisă”; (m. 2002).

1933: In Tokyo, a fost infiinţată compania de automobile Nissan Motor.

1933: A fost patentat radioul FM.

1935: S-a născut la Iași, Viorica Cortez, mezzo-soprană română stabilită în Franţa.

A început să studieze muzica la Conservatorul „George Enescu” din Iași. Încă studentă fiind, a obținut Marele Premiu la Concursul Internațional de Canto din Toulouse (1964), care i-a deschis imediat toate marile scene.Au urmat Marele Premiu special „Kathleen Ferrier” din t’Hertogenbosch (Olanda, 1965) și Premiul I cu medalie de aur al Concursului Internațional de Muzică „George Enescu” din București (1967). Fără a mai trece prin roluri mici, a obținut un contract în Franța pentru rolul principal din opera „Samson și Dalila” de Camille Saint-Saëns. În anul 1971 a decis să rămână în Franța. După emigrare și până în decembrie 1989 nu a mai avut voie să cânte pe nici o scenă din România. A obținut cetățenia franceză, dar nu a renunțat nici la cea română. Viorica Cortez este sora mai mare a profesoarei de pian Ștefania Șerban și a sopranei Mioara Cortez.

1940: S-a nascut Edward C. Prescott, economist american, laureat al  premiului  Nobel.

1960: A murit filosoful japonez Watsuji Tetsuro; (n. 01 martie 1889).

1963: S-a născut bateristul danez Lars Ulrich, unul dintre fondatorii formaţiei americane de heavy metal, Metallica.

1972: A încetat din viaţă Harry Truman, fost  preşedinte al SUA; (1945-1953); (n.8 mai 1884).

A fost u preşedinte al S.U.A. între anii 1945 şi 1953, membru al Partidului Democrat.

A fost primul şef de stat care a autorizat utilizarea bombei atomice împotriva altei ţări (Japonia, august 1945); autor al celebrei doctrine politico-economice care-i poartă numele (1947); A facilitat intrarea capitalului american în unele ţări slăbite de război, acțiune concretizată din 1948, prin „Planul Marshall”.

1973: S-a născut  Elena Gabriela Udrea, politician român, ministru.

Din 2008 deține funcția de deputat. În trecut a deținut funcțiile de consilier prezidențial, șef al Cancelariei Prezidențiale, ministru al turismului și ministru al dezvoltării regionale și turismului.

Udrea este o apropiată a președintelui Traian Basescu, căruia îi datorează ascensiunea politică.

În trecut, a fost membră a Partidului National Liberal  și a Partidului Democrat Liberal . La 30 ianuarie 2014 ,a demisionat din PDL și s-a alăturat  Partidului Miscarea . Din 2014 este președintele ales al acestui partid.

Deși anunțase inițial candidatura lui Cristian Diaconescu  pentru alegerile prezidențiale din 2014, Elena Udrea a oprit strângerea de semnături pentru acesta. Diaconescu și-a dat demisia din PMP, astfel că Elena Udrea a fost desemnată a doua zi candidată din partea partidului pentru alegerile prezidentiale  din noiembrie 2014.

 La 22 septembrie și-a depus candidatura la Biroul Electoral Central, prezentând 400.000 de semnături

A  obținut în primul tur de scrutin (organizat în ziua de duminică, 2 noiembrie 2014) un număr de 493.376 voturi din numărul total de 9.723.232, terminând pe locul 4 din 14, cumulând circa 5,20% din toate voturile exprimate și validate.

1989:  Revoluţia Română din 1989 – Frontul Salvării Naţionale formează un guvern provizoriu. Guvernul anunţă modificările din Constituţie, garantează drepturile minorităţilor naţionale, autorizează libera angajare în câmpul muncii, introduce în ţară economia de piaţă liberă şi promite desfăşurarea liberă a alegerilor.

1997: A încetat din viaţă Mircea Veroiu, regizor de film (“Nunta de piatră”, Craii de Curtea Veche”); (n. 29 aprilie 1941 la Târgu Jiu).

2003: Un puternic cutremur devastează oraşul Bam din Iran, cauzând  43.300 morţi şi  90.000 de persoane rămase fără case.

2004: A avut loc una dintre cele mai mari catastrofe naturale din ultimele secole, un cutremur de 9,3 grade pe scara Richter, urmat de valuri tsunami,  care au devastat mai multe zone locuite din Oceanul Indian, cele mai afectate fiind Indonezia, Thailanda, India, Maldive si Sri Lanka.

Catastrofa naturala a provocat moartea a circa 300.000 de persoane, cele mai multe dintre ele fiind înregistrate in Indonezia, in zona Aceh.

Cutremurul, cu epicentrul langa Sumatra, a fost resimţit si pe coastele continentului african, iar tsunami-ul creat a fost cel mai mare din ultimii 40 de ani.

In toate statele afectate a fost declarata stare de urgenta, iar statele lumii, in frunte cu ONU, s-au mobilizat pentru acordarea de ajutoare.

Populatia bastinasa si turistii au fost luaţi prin surprindere de “valul ucigas” pentru ca in Oceanul Indian nu functiona un sistem de alertare in caz de tsunami, in acest fel explicandu-se si numarul mare de victime. Singurul indiciu despre dezastrul care urma a fost retragerea brusca a apelor Oceanului.

La circa 30 de minute de la cutremur, un prim zid de apa, inalt de 20 de metri, a lovit Sumatra maturand intreaga vegetatie si distrugand aproape in intregime orasul Banda Aceh in doar 15 minute. Valurile uriaşe au lovit apoi Thailanda, Sri Lanka, India cu o putere la fel de mare, provocând panica si distrugeri insemnate.

 2006: A decedat politicianul american Gerald Ford, al 38-lea presedinte al Statelor UniteAmericii; (n.14 iulie  1913).

După succesiunea la președinție, datorată demisiei lui Richard Nixon, Ford a devenit prima persoană din istoria Statelor Unite care a ocupat cea mai înaltă poziție în stat fără să fi fost ales președinte sau vicepreședinte.

Înaintea numirii sale ca vicepreședinte al Statelor Unite, Gerald Ford a slujit peste opt ani ca Lider al Minorității din partea Partidului Republican în Camera Reprezentanților a SUA, una din cele două camere legislative ale Congresului SUA.

În timpul mandatului său prezidențial, forțele americane s-au retras din Vietnam, urmând încheierea Războiului din Vietnam din 1975, aplicarea Acordului de la Helsinki, iar pe plan intern continuarea perioadei în care spectrul amenințător al inflației și al recesiunii amenința societatea americană a epocii post-Vietnam.

Prin garantarea unei achitări prezidențiale, prin așa numita preemptive pardon, în cazul Nixon, care ajunsese în faza de impeachment datorită rolului său în Afacerea Watergate, Gerald Ford a ajuns ținta unor puternice atacuri critice care, în viziunea multor analiști politici, au condus  chiar și la pierderea alegerilor prezidențiale din 1976 în favoarea candidatului Partidului Democrat, Jimmy Carter.

2009: A murit omul de afaceri francez Yves Rocher, fondatorul companiei de cosmetice vegetale care-i poartă numele; (n. 1930).

Valoarea estimată a companiei sale a fost în 2007 estimată la două miliarde de euro și avea 15.000 de angajați.

2013: A murit Dinu Cocea, cunoscut regizor de film şi scenarist român. .

Dinu Cocea s-a născut pe 22 septembrie 1929, în comuna Periș din județul Ilfov.

După succesul mare la public făcut cu seria de filme istorice precum: “Haiducii” (1966), “Răpirea Fecioarelor” (1968), “Haiducii lui Șaptecai” (1970), “Zestrea domniței Ralu” (1970), “Stejar, extremă urgență” (1973), “Ecaterina Teodoroiu” (1979), “Iancu Jianu, zapciul” (1980), “Iancu Jianu, haiducul” (1981), el a cazut in dizgratia regimului comunist din cauza unui proiect der film „Pe apa Sâmbetei”, în care relata istoria unui baraj prost construit pe Argeș.

Ca urmare, regizorul a fost interzis, iar numele său a fost scos de pe genericele filmelor ce apăreau în cinematografe sau la postul național de televiziune. În urma acestui conflict cu autoritățile comuniste, a plecat din țară în 1985, stabilindu-se la Paris.

La ediția din 2010 a „Festivalului Internațional de Film” de la Iași, i s-a decernat „Premiul de Excelență” pentru întreaga activitate, ca o recunoaștere a contribuției aduse cinematografiei românești.

2014: A decedat politicianul belgian Leo Tindemans, fost prim-ministru al Belgiei;(n. 1922).

 2018: A murit actorul, dansatorul și cântărețul american Don McKay ; (n. 28 ianuarie 1925). S-a făcut cunoscut ca interpret în musicaluri pe Broadway, la Londra și în numeroase producții pe întreg teritoriul Statelor Unite.

McKay a obținut cel mai mare succes în 1958, când a interpretat personajul principal Tony în premiera britanică a musicalului West Side Story pus în scenă la Teatrul Her Majesty’s din Londra pentru trei ani de reluări.

În 1961 s-a întors la actorie în Statele Unite cu musicalurile The King and I and Carousel , apoi a revenit la actoria pe scenele londoneze în 1963 cu spectacolul On the Town al lui Leonard Bernstein .

În 1964 l-a interpretat din nou pe Tony în West Side Story, mai întâi la Tokyo și apoi într-o montare la New York timp de o lună.

2019: A decedat actrița americană Sue Lyon.

Actrița americană s-a născut în Davenport pe 10.07.1946.

Suellyn „Sue” Lyon a debutat ca model la 13 ani . A debutat cu rolul din filmul „Lolita”, realizat de Stanley Kubrick, în 1962.

Au urmat și alte pelicule, printre care: „The Night of the Iguana”, din 1964, cu Richard Burton, Ava Gardner, Deborah Kerr; „The Film – Flam Man”, din 1967, „Arsenic and Old Lace” – 1969, „But I Don’ t Want to Get Married” – 1970, „Tarot” – 1973, „End of the World”- 1977, „Towing” -1978. Ultima sa apariție a fost în filmul „Alligator”, din 1980.

A avut cinci căsnicii și doi copii. A câștigat un Glob de Aur pentru rolul din filmul Lolita, care a făcut-o celebră

A încetat din viață la 73 de ani.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Soborul Maicii Domnului; Sfantul Nicodim de la Tismana

Soborul Maicii Domnului

In ziua de astazi, 26 decembrie, praznuim sarbatoarea cu numele de “Soborul Maicii Domnului.”

Cuvantul  bisericesc, “sobor” insemneaza “adunare de oameni” si in imprejurarea de acum el vrea sa spuna doua lucruri: intai, cuvantul acesta este o chemare catre cei credinciosi, sa ne adunam astazi, in cinstea Maicii Domnului, aici pe pamant; dar, pe de alta parte, cuvantul “sobor” ne aduce aminte ca Maica Domnului se afla preaslavita, fara de asemanare, in mijlocul tuturor Sfintilor fericiti din ceruri si ca, asa fiind, adunarea noastra de astazi, de pe pamant este, de fapt, o impreuna-praznuire a noastra cu cetele tuturor Sfintilor si Ingerilor din ceruri.

Adunarea cea cerească , se uneste astăzi cu adunarea noastră pământească, la cinstirea Maicii Domnului.

Si, este drept sa fie asa, dupa ce am praznuit ieri Taina in care Maica Domnului este aceea care unește pe veci toată omenirea cu Dumnezeu, născând ca mama pe Domnul Hristos, adica pe Dumnezeu cel intrupat si ascuns intr-un prunc de om.

E ca si când Maica Domnului, privind la Domnul Iisus, in primul rand, si apoi la noi toti, cei credinciosi, “frati mai mici” ai Domnului, care-i aducem aceasta cinstire, ar spune astazi, catre Tatal ceresc, cuvantul acesta de fericita si adanca multumire, de la Apostolul din ajunul Craciunului;

“Iata, Doamne, eu si toti pruncii pe care mi I-ai dat, fii binecuvantat in veci! Amin.”

“Aparatoare Doamna, pentru biruinta, multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-Te, Mireasa, pururea Fecioara.”

Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana (+1406).

Cuviosul Nicodim s-a nascut in satul Prilep si se tragea dintr-o familie de aromani. Istet de minte de mic copil, Nicodim a invatat citirea Sfintelor Scripturi si s-a umplut de ravna pentru slujirea lui Hristos.

Iar cand parintii sau au inceput a cugeta sa-l aseze in dregatorii, dupa avutia si rangul ce aveau, Nicodim s-a lepadat de toata averea parinteasca si de toata slava lumii acesteia.

Imbracat in haine saracacioase, a fugit intr-ascuns din casa parinteasca si s-a dus la Sfantul Munte, unde, dupa trei ani de ucenicie, s-a invrednicit a fi tuns calugar intr-o manastire de acolo.

Dovedindu-se adanc cunoscator al dumnezeiestilor invataturi, smerit si evlavios, in putina vreme a ajuns diacon, apoi egumen si staret al acelei manastiri.

Plin de dragoste pentru poporul sau, Nicodim a mijlocit impacarea intre scaunul patriarhal din Constantinopol si Biserica sarbeasca si, ascultand rugamintea cneazului Lazar, a parasit Sfantul Munte si a venit in tara sa.

Repede ducandu-se vestea despre evlavia si smerenia sa, preotii si credinciosii voiau sa-l inalte patriarh al Bisericii sarbesti, dar Sfantul s-a socotit pe sine nevrednic de asemenea cinste.

In timpul domniei voievodului roman Vlaicu, Sfantul a trecut Dunarea si, venind in Tara Romaneasca, a zidit manastirea Vodita, cea dintai asezare manastireasca temeinica si cu buna randuiala din tara noastra, despre care s-au pastrat dovezi si hrisoave.

Dupa oarecare trecere de vreme, Sfantul a parasit ctitoria lui de la Vodita, unde a lasat staret pe un ucenic al sau, anume Agaton, a mers prin munti in sus si, ajungand la locul unde apa Tismanei cade cu zgomot de la inaltime, a ridicat acolo o manastire mai mare si mai trainica.

Aici s-a asezat Cuviosul Nicodim, cu cativa din ucenicii sai, dar numarul acelor ce veneau sa slujeasca lui Hristos, sub povatuirea si indrumarea vrednicului staret, sporea fara incetare.

Pe toti ii invata cu blandete si-i calauzea spre implinirea voii lui Dumnezeu. Sfantul Nicodim a fost un mare intemeietor si indrumator al vietii monahale la noi, dupa randuielile de la Athos, iar ucenicii lui sunt cei ce au ctitorit cu ajutor de la binecredinciosii domni si voievozi romani, cele dintai manastiri mari in Tara Romaneasca.

Vremea insa, cand a venit la noi Sfantul Nicodim, era o vreme de mari framantari in lumea manastirilor ortodoxe. Miezul framantarilor era Muntele Athos, tocmai locul de unde venise Sfantul Nicodim. Este vorba de marea framantare pentru “rugaciunea mintii.” Sfantul venea la noi, intre altele, tocmai pentru ca a gasit aici un loc de liniste si singuratate, prielnic lucrarii duhovnicesti a rugaciunii.

Dar Sfantul Nicodim si manastirile zidite de el, dupa tipicul din Sfantul Munte, au luat parte si la nevoile duhovnicesti ale crestinilor din aceasta tara. Schimbul de scrisori, de curand descoperit, dintre Sfantul Nicodim si marele Patriarh bulgar Eftimie de la Tarnova si intrebarile pe care staretul Tismanei le pune marelui Patriarh, ni-l arata pe Sfantul Nicodim dornic sa se inarmeze cu acele cunostinte trebuitoare in lupta impotriva ratacirii bogomililor, secta din Bulgaria, care tocmai trecuse in Tara Romaneasca si bantuia tara.

El si manastirea lui erau ca o obste de apostoli ai dreptei credinte. Prin de dragoste pentru popor, Sfantul s-a nevoit intru invatarea tuturor si pentru lucrarea treburilor bisericesti in preajma manastirii sale.

A trait si a lucrat pe pamantul romanesc sub patru domnitori: Vlaicu, Radu, Dan si Mircea, fiind cinstit si pretuit, dupa cuviinta, de toti patru. Scriitorul, din vremea lui, a cartii Viata lui Isaia de la Hilandar, vede in Sfantul Nicodim, pe “barbatul cinstit si sfant, tare in carti si mai tare la judecata, in cuvinte si raspunsuri, intemeietor de manastiri, puternic la rugaciune si luptator pentru dreapta credinta”.

Pe langa frumoasa manastire Tismana, care e ctitoria lui, de la Sfantul Nicodim ne-a ramas si o Evanghelie, numita Tetravanghelul lui Nicodim de la Tismana, scrisa in limba slavona, chiar de mana Sfantului.

A adormit cu pace in Domnul la anul 1406, la 26 de zile ale lunii decembrie, pentrecut cu jale de calugari si de multime de credinciosi. Si a fost ingropat in mormantul pe care singur si-l pregatise in manastirea sa Tismana.

Dupa oarecare vreme, dovedindu-se ca trupul sau a ramas nestricacios, a fost scos din mormant si asezat cu cinste intr-o racla din biserica manastirii.

Din pricina tulburarilor si vitregiei trecutelor vremi, sfintele lui moaste au fost ascunse apoi in locuri tainice, pe care nu le stia decat staretul manastirii; cu timpul insa li s-a pierdut urma si au ramas intr-un loc, pe care numai unul Dumnezeu il mai stie.

Pentru dragostea lui catre Domnul si pentru toata slujirea si osteneala lui intru slava Bisericii Ortodoxe, dreptcredinciosii din tara noastra cinstesc pe Sfantul Nicodim cu multa evlavie, ca pe unul din marii indrumatori ai nostri pe calea mantuirii. Cu ale carui rugaciuni, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Mâine facem pomenirea Sfântului Arhidiacon Ştefan

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Crestin Ortodox.ro;
3. e.maramures.ro;
4. Istoria md;
5. Istoriculzilei blogspot.com;
6. Mediafax.ro;
7. Wikipedia.ro;
8. Wikipedia.org/wiki/Alexandru_Flechtenmacher
9. Rador.ro;
10. Cinemagia.ro.

O ISTORIE A ZILEI DE 25 DECEMBRIE. VIDEO

25 decembrie, istoricul zilei

1 i. Hr.: S-a nascut Iisus din Nazareth.

Craciunul – Aniversarea nasterii lui Hristos.

Fecioara Maria l-a nascut pe pruncul Iisus in orasul Betleem, intr-o pestera de langa cetatea lui David.

Biserica spune ca “ingerii inconjurau ieslea ca pe un scaun de heruvimi, caci vedeau pestera ca un cer, fiind culcat intr-insa Stapanul.

Langa iesle erau legati un bou si un asin ca sa se implineasca Scriptura: cunoscut-a boul pe cel ce-l are pe el si asinul ieslea Domnului sau.

Boul acela si asinul erau adusi de Iosif din Nazaret. Asinul se adusese pentru Fecioara cea ingreuiata ca s-o duca deasupra sa pe cale, iar pe bou il adusese Iosif, ca sa-l vanda si sa plateasca datornicul bir imparatesc, si ca sa cumpere cele de trebuinta.

Acele dobitoace necuvantatoare stand langa iesle, cu aburul lor incalzeau pe Prunc in frigul iernii si ii slujeau Stapanului si Facatorului”.

Biserica vorbeste de mai multe minuni care au avut loc in ziua nasterii lui Iisus si arata ca trei pastori s-au dus la Betleem sa vada minunea si care apoi au vestit nasterea lui Mesia, cel venit pe lume sa mântuiască omenirea.

333: Imparatul Constantin cel Mare il ridica pe fiul sau cel mic, Constans, la rangul de Caesar.

 336 : Prima mentiune documentara a sărbătoririi Crăciunului la  Roma

Crăciunul a început să fie serbat de către creștini pe 25 decembrie, după cel puțin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest și începând cu cel de-al V-lea secol în Est.

Inițial, sărbătoarea nașterii lui Hristos era ținută pe 6 ianuarie, istoricii știind azi că ea se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma. (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci nașterea, botezul și primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (sectă creștină considerată eretică de către creștinismul canonic), serbau aceeași „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca Fiul lui Dumnezeu la botez”.

Sextus Julius Africanus, un creștin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221 d. Chr. această dată pentru nașterea lui Iisus, care însă nu va fi celebrată încă multă vreme de către ceilalți creștini, care preferau 6 ianuarie.

În primele două secole creștine, a existat o puternică opoziție la celebrarea zilelor de naștere a martirilor și a lui Iisus. Numeroși Părinți ai Bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naștere, când, de fapt, sfinții și martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebrați la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor nașteri” din prespectiva bisericii.[7] Mulți creștini ai primelor secole erau scandalizați și de veselia și festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscență a păgânismului, în special al Saturnaliilor romane.

496: Conducatorul francilor, Clovis, s-a crestinat in ziua de Craciun, fiind botezat la Reims, de sfantul Remigius (Remi).

800: Încoronarea lui Carol cel Mare, regele francilor, ca împărat al Occidentului.

 Pictura de Rafael 

Carol cel Mare, regele francilor (768 – 814) a fost încoronat la Roma, Imperator Augustus (800-814), de către Papa Leon al III-lea. El a fost fondator al Imperiului Carolingian, fiind primul conducător al unui imperiu în Europa occidentală de la prăbușirea Imperiului Roman.

1000: Ștefan I  a fost încoronat rege al Ungariei în ziua de Crăciun de an 1000 cu o coroană trimisa de Papa Silvestru al II-lea  și cu acordul Sfântului împărat Roman Otto al III-lea.

 Ungaria a devenit un regat creștin in timpul domniei lui Stefan I, fiul lui Geza , după ce acesta a  lichidat o revoltă a aristocratiei pagane  maghiare condusă de vărul său Koppány care s-au opus succesiunii sale  la tron (998).

 

Ștefan I al Ungariei (în maghiară  István király „sfântul rege Ștefan”, n. 969, Strigoniu – d. 15 august 1038, Alba Regia) a fost un rege al Ungariei, considerat întemeietorul Regatului Ungariei, primul rege creștin al maghiarilor, membru al Casei Arpadiene.

A  fost canonizat la 20 august 1083 de Papa Grigore al VII-lea ca sfânt al Bisericii Catolice, iar în anul 2000 a fost canonizat și de Biserica Ortodoxă.

1066: Ducele normand William Cuceritorul a fost încoronat rege al Angliei.

1642 : S-a născut genialul  fizician si  matematician englez  Isaac Newton ; (m. 31 martie s.n  /20 martie s.v 1727).

1848: S-a născut Hristo Botev, erou al poporului bulgar, poet și luptător pentru eliberarea Bulgariei de sub dominaţia otomană; (m. 1876).

1868:  A încetat din viaţă Linus Yale, inventatorul unui nou mecanism de încuietoare care îi poartă numele; (n. 4 aprilie 1821).

1873 : S-a nascut prințul Vladimir Ghika, diplomat, scriitor, om de caritate, preot român, nepotul lui Grigore Ghika, domnitorul Moldovei; a decedat la 16 mai 1954 in  inchisoarea comunista Jilava.

Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat pe data de 31 august 2013 la Bucuresti, în cadrul unei slujbe religioase solemne.

1878: S-a nascut   Louis Chevrolet, producator de autovehicule si pilot de curse originar din Elvetia, cofondator Chevrolet Motor Corporation; (d.06.06.1941).

 1882/1883: A avut loc conferinţa pe ţară a secţiunilor locale „Oliphant”, la Galaţi, la care s-au stabilit măsuri concrete de organizare şi sprijinire a plecării evreilor în Palestina. Secţiunile din Bacău, Focşani şi Râmnicu Sărat au fuzionat sub denumirea „Azile B’nei Israel” (Fiii Sionului) (25 – 26.XII.1882/ 7 – 8.I.1883)

1887: S-a nascut  Conrad Nicholson Hilton, miliardar american, fondator al lantului  international de hoteluri cu acelasi nume; (d.03.01.1979).

 1899 : S-a nascut Humphrey Bogart, actor american, câștigător al premiului Oscar.

Unii criticii de film îl consideră pe Humphrey Bogart  cel mai mare actor american de film al secolului 20 ; (d. 14 ianuarie 1957).

1906: S-a nascut  Ernst Ruska, inginer şi fizician german, laureat al Premiului Nobel in 1986, pentru lucrările sale fundamentale în optica electronică și pentru construirea primului microscop electronic ; (d. 27.05.1988).

1908: Începea să apară lunar la Vălenii de Munte, (cu unele întreruperi, până în aprilie 1929, revista „Neamul românesc literar”, sub conducerea lui Nicole Iorga, supliment al ziarului „Neamul românesc”.

Nicolae Iorga (n.1871-d.1940), poet și istoric român

 Publicaţia va apărea pînă în 1912 şi în 1925-1926.

Nicolae Iorga (s-a nascut  la  17 ianuarie 1871 la Botoșani si a  decedat pe  27 noiembrie 1940 la  Strejnic in  județul Prahova).

A fost unul dintre cei mai mari  istorici romani , critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român.

După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, ”rolul lui Voltaire”.

1916: In timpul primului razboi mondial, trupele germano-austro-ungare ocupă orasul Focşani.

Unităţile militare germane, după ce cuceresc Bucureştiul, se îndreaptă către Moldova, convinse că vor obţine o victorie fără mari sacrificii. Este cunoscută remarca generalului Mackensen cum că într-o săptămână îşi va bea cafeaua la Iaşi, fapt ce nu se va materializa.

1916:  Regele Ferdinand a instituit ordinul militar de război “Mihai Viteazul”, cu trei clase.

1926: Imparatul Taisho al Japoniei moare. Fiul său, printul Hirohito  îi succede ca împăratul Shōwa.

 Imparatul Hirohito ( n. 29 aprilie 1901 — d. 7 ianuarie 1989)

1932:  Un cutremur de magnitudinea de 7.6 în Gansu, China, ucide  70.000 de oameni.

1932:  S-a născut Cristian Popişteanu, istoric, redactorul revistei “Magazin istoric” ; (m. 26 februarie 1999).

1938: A murit Karel Capek, dramaturg şi romancier ceh (autorul unor romane alegorice “Fabrica de absolut”, piese de teatru “Mama”, eseuri, note de călătorie) ; (n. 9 ianuarie 1890).

1941: S-a născut în Topa Mica, Cluj, Ioan Alexandru (Ion Şandru), poet şi traducător, autor a 30 de volume de publicistică şi poezie (volume de poezie: “Imnele bucuriei”, “Imnele Putnei”, “Bat clopotele în Ardeal”).

După 1989 s-a implicat în politică, activând în conducerea PartiduluiNaţional Ţărănesc Creştin-Democrat (m. 16 septembrie 2000).

1954:  S-a nascut  Annie Lennox, solistă britanică, membră a grupului pop “Eurythmics”.

1963:  A încetat din viaţă Tristan Tzara (pseudonim al lui Samuel Rosenstock), poet şi eseist de origine română.

În 1916, la Zürich, a fondat, împreună cu Hans Arp şi R. Hünselbeck mişcarea dadaistă (sau Dada, semnificând aici-aici, da = hier = aici, în limba germană) (n. 16 aprilie 1896, Moinesti,Bacau).

1977:  A încetat din viaţă Charles Chaplin, actor, regizor şi producător, creatorul nemuritorului personaj “Charlot”; este considerat cel dintâi creator total în cinematografie, fiind nu doar intrepret în filmele sale, dar şi autor al scenariului, regiei şi muzicii (filmele: “Luminile oraşului”, “Dictatorul”); (n. 16 apr. 1889).

1978:  Forţele armate  vietnameze invadează Cambodgia cu scopul de a înlătura regimul Khmerilor Roşii care din 1976 supusese populaţia unui monstruos “proces de reeducare”, în care şi-au găsit moartea aproape două milioane de cambodgieni, asasinaţi sau înfometaţi.

1978: S-a nascut  la Baia Mare interpreta de muzică uşoară, Paula Seling, câştigătoarea trofeului Festivalului internaţional de muzică uşoară „Cerbul de Aur”, ediţia 2002 .

1981:  A încetat din viaţă Gheorghe Mihoc, matematician, considerat creatorul şcolii româneşti de teoria probabilităţilor şi statistică matematică, membru al Academiei Române; (n. 7 iulie 1906).

1983: A murit  Joan Miró, grafician şi pictor spaniol; (n. 20.05.1893).

1989 : A avut loc procesul soţilor Ceauşescu în faţa Tribunalului Militar Extraordinar. Dictatorul comunist si sotia acestuia au fost acuzati de “genocid, subminarea puterii de stat prin organizarea de actiuni armate impotriva poporului, distrugerea bunurilor obstesti, subminarea economiei nationale, precum si pentru incercarea de a fugi din tara pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse in banci straine”, dupa cum s-a anuntat in cursul serii de luni, 25 decembrie 1989, la Televiziunea Romana.

In comunicatul citit pe postul national de televiziune s-a mai precizat ca Tribunalului Militar Exceptional a decis ca “pentru aceste crime grave impotriva poporului roman si Romaniei, inculpatii Nicolae Ceausescu si Elena Ceausescu sunt condamnati la moarte si confiscarea averii”. De asemenea, romanii au fost informati ca “sentinta a ramas definitiva si a fost executata” si ca TVR va prezenta inregistrari din timpul procesului si din momentul punerii in aplicare a hotararii membrilor Tribunalului.

Procesul a avut loc la Garnizoana din Targoviste, judecator fiind Gica Popa, procuror -Dan Voinea, iar avocat al familiei Ceausescu – Nicolae Teodorescu, acesta din urmă comportându-se însa ca un inchizitor, nu un aparator al clientilor sai.

Liderul comunist nu a recunoscut calitatea completului de judecata, declarand ca nu da socoteala decat in fata Marii Adunari Nationale.

Procesul nu a respectat procedurile legale, iar instituirea Tribunalului Militar Exceptional a fost facuta print-un act scris de mana si semnat cu o zi inainte de uciderea cuplului Ceausescu.

Cel care a emis actul a fost Ion Iliescu, care a semnat ca presedinte al Consiliului FSN. Implicati in condamnarea la moarte a sotilor Ceausescu au fost si adjunctul ministrului Apararii, generalul Victor Stanculescu, precum si Gelu Voican Voiculescu, care a organizat si inhumarea cuplului.

Sentinta data de Tribunalul Militar Exceptional a fost pusa imediat in aplicare, Nicolae si Elena Ceaușescu fiind uciși cu mai multe focuri de mitraliera.

1989:  Televiziunea Română transmite în direct, pentru prima dată, slujba de Crăciun de la Patriarhia Română.

1989: A apărut primul număr al ziarului “Adevărul”, după seria editată de Al.V. Beldiman (1871–1888).

1990 : A avut loc vizita în România a Regelui Mihai, împreună cu membri ai familiei regale.

Familia regala aterizează în România pe aeroportul Otopeni, cu paşapoarte daneze.

Între timp, la emisiunea Actualităţi a Televiziunii, s-a anunţat că Regele Mihai a sosit clandestin în ţară, iar prezenţa lui este indezirabilă.

Autorităţile le acordasera  o viză de 24 de ore, dar poliţia a organizat ulterior o ambuscadă pe autostrada Bucureşti – Piteşti, improvizand un baraj cu vehicule militare, suita regală fiind oprită şi condusă la Aeroportul Otopeni unde fiind expulzată într-un avion românesc cu destinaţia Elveţia.

În comunicatul Guvernului s-a afirmat că vizita a fost neautorizată şi că s-a procedat corect, în spiritul legilor ţării.

1991:  Mihail Gorbaciov a anunţat într-o declaraţie televizată că demisionează din funcţia de preşedinte al URSS, având în vedere situaţia creată odată cu formarea Comunităţii Statelor Independente (CSI).

1991: Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice hotărăşte schimbarea denumirii statului din U.R.S.S., în Federaţia Rusă.

2000 : A avut loc ultima eclipsă de Soare a mileniului; grad de acoperire 72%; punct de maximum 17:35:00 UT; lăţimea maximă a umbrei 122 km; a fost vizibilă din nord-vestul SUA, nord-estul Canadei, sudul Groenlandei.

2005: A murit soprana suedeză Birgit Nilsson; (n. 1918).

2006 : A încetat din viaţă cântăreţul american James Brown, care s-a autoproclamat “Naşul muzicii soul” şi o prezenta inconfundabila  in lumea muzicii ușoare.

Cântăreţul, cunoscut de asemenea ca “Mr. Dynamite,” a adus cuvântul “funk” în mainstream-ul muzical şi a influenţat mai multe generaţii de muzicieni de culoare.

2010: A murit Carlos Andrés Pérez, om politic venezuelean, preşedinte al Venezuelei între anii 1974-1979 şi 1989-1993; (n. 1922).

2016: A murit cântăreţul, compozitorul şi producătorul britanic grec de origine cipriotă George Michael (numele real: Georgios Kyriacos Panayiotou), un star de prim rang al muzicii pop; (n. 1963).

2019: A murit Mahmut Ahmetovici Gareev, general de armată rus, istoric, om de științe militare, scriitor și profesor. Este considerat unul dintre cei mai buni teoreticieni militari ai Rusiei și a participat la șase războaie și conflicte armate; (n. 1923).

2019: A murit tenorul şi dirijorul german Peter Schreier; (n. 1935).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Crăciunul – Nașterea Domnului

Crăciunul – Nașterea Domnului

La 25 decembrie este dintâi praznic împărătesc cu dată fixă în ordinea cronologică firească a vieții Mântuitorului, numit în popor si Crăciunul, o sărbătoare anuală a nașterii cu trup a Domnului nostru Iisus Hristos (vezi Luca II, .1-21).

Pare a fi cea dintai sarbatoare specific creștină, dintre cele ale Mantuitorului, desi nu este tot atât de veche ca Pastile sau Rusaliile, a caror origine este în legatură cu sărbatorile iudaice corespunzatoare.

a) In mentalitatea creștina primitiva, mostenita de la lumea veche, accentul se punea pe ziua mortii si a invierii divinitatilor adorate, iar nu pe ziua nasterii lor. De aceea, cultul Mantuitorului in Biserica primara era concentrat mai tot in jurul mortii si al invierii Sale. Calendarele crestine pastreaza de asemenea in amintirea posteritatii, nu datele nasterii mucenicilor si ale Sfintilor, ci datele mortii lor.

De aceea, Nasterea Domnului este considerata in general ca o sarbatoare de origine mai noua decat Pastile. Vechimea ei se poate urmari retrospectiv in documente pana pe la sfarsitul secolului III, cand – dupa o traditie consemnata de istoricul bizantin Nichifor Calist – pe timpul prigoanei lui Diocletian si Maximian, o mare multime de crestini au pierit arsi de vii intr-o biserica din Nicomidia, in care ei se adunasera sa praznuiasca ziua Nasterii Domnului.

b) Desi sarbatorita in toata lumea crestina, totusi, la inceput era deosebire intre crestinii din Apus si cei din Rasarit, in ceea ce priveste data acestei sarbatori.

Astfel, in Apus, cel putin de prin sec. III, Nasterea Domnului se serba, ca si azi, la 25 decembrie, potrivit unei vechi traditii, dupa care recensamantul lui Cezar August, in timpul caruia Sf. evanghelist Luca ne spune ca s-a intamplat Nasterea Domnului (Luca II, 1 ), a avut loc la 25 decembrie 754 ab Urbe condita (de la fundarea Romei).

Dupa Sf. Ioan Gura de Aur, traditia aceasta este foarte veche la Roma si acolo, spune el, Nasterea Domnului s-ar fi serbat de la inceput la 25 decembrie. Cam acelasi lucru afirma, putin mai tarziu, si Fericitul Ieronim, intr-o cuvantare tinuta de el la Ierusalim, in ziua de 25 decembrie; convingerea ca in aceasta zi S-a nascut Hristos, spune el, este veche si universala.

De asemenea, dupa Fericitul Augustin, consensul Bisericii fixeaza ziua nasterii Domnului in ziua a opta a calendelor lui ianuarie (25 decembrie).

Dar ceea ce este sigur este ca in Rasarit, pana prin a doua jumatate a secolului IV, Nasterea Domnului era serbata in aceeasi zi cu Botezul Domnului, adica la 6 ianuarie; aceasta dubla sarbatoare era numita in general sarbatoarea Aratarii Domnului.

Practica rasariteana se intemeia pe traditia ca Mantuitorul S-ar fi botezat in aceeasi zi in care S-a nascut, dupa cuvantul Evangheliei, care spune ca, atunci cand a venit la Iordan sa Se boteze, Mantuitorul avea ca la 30 ani (Luca III, 23).

De fapt insa, atat in Orient cat si in Occident Nasterea Domnului a fost serbata de la inceput la aceeasi data, in legatura cu aceea a solstitiului de iarna, numai ca orientalii au fixat-o, dupa vechiul calcul egiptean, la 6 ianuarie, pe cand Apusul, in frunte cu Roma, a recalculat-o, fixand-o in functie de data exacta la care cadea atunci solstitiul, adica la 25 decembrie.

Se considera ca sarbatoarea Nasterii s-a despartit pentru prima data de cea a Botezului, serbandu-se la 25 decembrie, in Biserica din Antiohia, in jurul anului 375, apoi la Constantinopol in anul 379, cand Sf. Grigorie de Nazianz a tinut cu acel prilej celebra predica festiva, care va servi mai tarziu ca izvor de inspiratie imnografului Cosma de Maiuma la compunerea canonuluf Nasterii (“Hristos Se naste, slaviti-L! Hristos din ceruri, intampinati-L !…”).

Peste cativa ani, se introducea data de 25 decembrie, pentru praznuirea Craciunului, si la Antiohia, dupa cum dovedeste Omilia la Nasterea Domnului, tinuta la Antiohia de Sf. loan Gura de Aur in 386, si amintita mai inainte.

In Constitutiile Apostolice (V, 13), redactate spre sfarsitul, secolului IV, Nasterea Domnului e numarata ca cea dintai dintre sarbatori, recomandandu-se serbarea ei la 25 decembrie, iar in alt loc (cart. VIH, cap. 33) e amintita ca o sarbatoare deosebita de cea. a Epifaniei.

Cu timpul, si anume prin prima jumatate a secolului V, ziua de 25 decembrie ca data a sarbatorii Nasterii a fost introdusa si in Biserica Alexandriei, apoi in cea a Ierusalimului, generalizandu-se astfel in crestinatatea rasariteana. Numai armenii serbeaza inca pana astazi Nasterea Domnului tot la 6 ianuarie (odata cu Botezul Domnului), ca in vechime.

c) La fixarea zilei de 25 decembrie ca data a sarbatorii Nasterii Domnului, s-a avut in vedere probabil si faptul ca mai toate popoarele din antichitate aveau unele sarbatori solare care cadeau in jurul solstitiului de iarna (22 decembrie), sarbatori care erau impreunate cu orgii si. petreceri desantate si pe coare Craciunul crestin trebuia sa le inlocuiasca.

Biserica a vrut sa contrapuna o sarbatoare crestina mai ales cultului lui Mitra, zeul soarelui, cult de origine orientala, care prin sec. III facea o serioasa concurenta crestinismului, indeosebi in randurile armatei romane, si a carui sarbatoare centrala cadea in jurul solstitiului de iarna (22-23 decembrie), ea fiind privita ca zi de nastere a zeului Soare, invingator in lupta contra frigului si a intunericului, si Ziua de nastere a Soarelui nebiruit, pentru ca de aici inainte zilele incep sa creasca, iar noptile sa scada.

Opinia generala a liturgistilor si istoricilor apuseni este ca ziua de nastere a zeului Mitra (sarbatoare introdusa la Roma de imparatul Aurelian la 274) ar fi fost astfel inlocuita cu ziua de nastere a Mantuitorului care fusese numit de prooroci “Soarele Dreptatii” (Maleahi IV, 2) si “Rasaritul cel de sus” (comp. Zaharia VI, 12 ; Luca I, 78, 79 si Troparul Nasterii Domnului) si pe Care batranul Simeon il numise “Lumina spre descoperirea neamurilor” (Luca II. 32), iar apoi El insusi Se numise pe Sine “Lumina lumii” (Ioan IX, 5).

Este insa posibil ca adevaratul raport cronologic dintre aceste doua sarbatori sa fie invers, adica va fi existat mai intai sarbatoarea crestina a Nasterii lui Iisus la 25 decembrie, iar introducerea de catre Aurelian a sarbatorii pagane a lui Mitra la 274 sa fi constituit o incercare neizbutita de a inlocui sarbatoarea crestina, mai veche.

Tot in legatura cu fenomenele naturii erau si sarbatorile de iarna ale romanilor, ca Saturnaliile (sarbatoarea lui Saturn) si Juvenaliile (sarbatoarea tinerilor sau a copiilor), care cadeau cam in acelasi timp.

De aceste sarbatori ale stramosilor nostri romani erau legate o multime de datini si obiceiuri vechi, pe care poporul nostru le pastreaza pana azi, dar le-a pus in legatura cu Nasterea Domnului si le-a imprumutat sens si caracter crestin, ca de exemplu: colindele, sorcova, plugusorul s.a., la care cu timpul s-au adaugat si altele, de origine si conceptie pur crestina, ca : Vicleiemul, Irozii, Steaua s.a., care fac din sarbatoarea Craciunului una dintre cele mai scumpe si mai populare sarbatori ale Ortodoxiei romanesti.

Nu mai putin se poate sa fi contribuit la fixarea zilei de 25 decembrie ca data a Nasterii Domnului si o consideratie simbolica, in legatura cu cursul anului solar.

Deoarece Sf. Ioan Botezatorul a spus: “Aceluia (adica lui Iisus) se cade sa creasca, iar mie sa ma micsorez” (Ioan III, 30), s-a asezat sarbatoarea Nasterii lui la 24 iunie (momentul solstitiului de vara, cand zilele incep sa descreasca), iar Nasterea Mantuitorului la 25 decembrie, adica dupa solstitiul de iarna, cand zilele incep sa se mareasca.

d) Odata fixata la 25 decembrie, sarbatoarea Nasterii Domnului a atras dupa sine revizuirea si deplasarea sau fixarea datelor unui sir intreg de alte sarbatori, in general mai noi, care stau in dependenta cronologica de ea, si anume:Taierea-imprejur a Domnului, intampinarea Domnului, Bunavestire si Nasterea Sf. Ioan Botezatorul (vezi mai departe).

Totodata, in legatura cu marele praznic, au luat nastere in calendarul rasaritean pomenirile unor sfinti mai importanti din Vechiul si din Noul Testament, grupate inainte si dupa data Nasterii Domnului (ca de ex: cele 2 duminici dinaintea Nasterii si cea de dupa Nastere), a caror vechime e atestata inca din sec. IV. Sarbatoarea Nasterii a devenit astfel al doilea punct cardinal al anului bisericesc, dupa Sfintele Pasti.

Dupa cum data Pastilor guverneaza intreg ciclul sarbatorilor cu data variabila   (vezi   mai departe   la aceasta sarbatoare), tot asa Craciunul reglementeaza un ciclu important de sarbatori cu date fixe, presarate in tot cursul anului bisericesc.

e)  In ceea ce priveste modul sarbatoririi, ziua Nasterii Domnului, fiind privita ca una dintre cele mai mari sarbatori crestine, era praznuita cu mare solemnitate. In ziua precedenta se ajuna  (obicei existent inca din sec. IV), se facea slujba in cadrul careia se botezau catehumenii, ca si la Pasti si la Rusalii, si se citeau Ceasurile mari sau imparatesti, numite asa pentru ca la Bizant luau parte la ele si imparatii, iar la noi domnitorii cu toata curtea lor. Tot in ajun, slujitorii Bisericii (preotii si cantaretii) umblau, ca si azi, cu icoana Nasterii pe la casele credinciosilor, pentru a le vesti maritul praznic de a doua zi.

Cu timpul, s-a instituit si postul Craciunului, ca mijloc de pregatire sufleteasca pentru intampinarea sarbatorii. Ziua sarbatorii insasi era zi de repaus; pana si sclavii erau scutiti in aceasta zi de corvezile obisnuite. Erau oprite, prin legi civile, spectacolele si jocurile de teatru si cele din palestre si circuri.

Era interzisa, de asemenea, plecarea genunchilor, atat in ziua Nasterii cat si in tot timpul pana in ajunul Bobotezei, regula pe care, in virtutea traditiei, o pastreaza pana astazi cartile noastre de slujba.

Pr. Prof. Ene Braniște

 VIDEO : ASTĂZI ÎN ISTORIE  –  TODAY IN HISTORY

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Crestin Ortodox;
3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.
4. e.naramures.ro;
5. Istoria md;
6. Istoriculzilei blogspot.com;
7. Mediafax.ro;
8. Wikipedia.ro
9. Rador.ro;
10. Cinemagia.ro