CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 25 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 25 octombrie în istoria noastră

1632:  Matei Basarab îl înfrînge pe Radu Alexandru Iliaş, domnitorul numit de Înalta Poartă, în lupta de lângă mănăstirea Plumbuita, obligând astfel Imperiul Otoman să-i acorde firmanul de învestitură pe tronul Munteniei (la 23 februarie 1633).

A fost înmormântat la Tîrgovişte, iar mai târziu rămășițele pământești i-au fost aduse la Mănăstirea Arnota.

Matei Basarab, (n. 1580 –  d.9 aprilie 1654), a fost domnitor al Tarii Româneşti  între 1632-1654.

1781:Împăratul Austriei, Iosif al II-lea, a emis  Patent de toleranță religioasă prin care a acordat libertate religioasă protestanților și ortodocșilor. Aceasta a avut o însemnătate decisivă pentru evoluția raporturilor confesionale din Transilvania. Suveranul urmărea „să transforme creștinismul, pentru toate confesiunile, care se dușmăneau până acum, într-o religie a iubirii”.

1781 Patenta De Toleranță Religioasă_21

Edictele iozefine de toleranță religioasă au fost reglementările prin care Iosif al II-lea a recunoscut cultelor protestante, creștin-ortodoxe și mozaice dreptul de a funcționa nestingherit în țările ereditare ale Habsburgilor (Imperiul Austro-Ungar de mai târziu).

Românilor ortodocși din Transilvania li s-a acordat dreptul de a-și deschide școli și biserici.

În privința Marelui Principat al Transilvaniei, edictele iozefine au completat prevederile Edictului de la Turda.

În 1783 împăratul Iosif al II-lea a înființat la Sibiu o episcopie greco-ortodoxă, precursoarea Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului din prezent. În domeniul politicii religioase, Iosif al II-lea a fost adeptul iluminismului, secularizând averile mănăstirești,dar a sprijinit emanciparea parohiilor.

De asemenea, a aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatră în Transilvania.

1846: S-a născut Dimitrie C. Butculescu, arheolog, economist, filolog, filatelist, ziarist şi filantrop, unul dintre precursorii studiilor arheologice în România, deschizător de drumuri în cooperaţie si preşedinte-fondator al Societăţii Filatelice Române (1891).

A decedat in  1916.

Image result for Dimitrie C. Butculescu, photos

A editat trei publicaţii: Cooperatorul Român, Expozantul şi Monitorul Filatelic cu banii proprii, a făcut studii filologice, studiind limbile: getă, dacă, sanscrită, scită, celtă, parthă, khmeră, runică, greaca veche, a întocmit un dicţionar de cuvinte: arabe, persane, turce, slavone, mongole, a efectuat studii privind geografia Daciei, a început un dicţionar mitologic-religios mistic, a efectuat studii de paleografie românească şi sigilografie, a întocmit un repertoar istoric al României.

A scris muzica pentru câteva foiletoane pe texte scrise de vărul său Ion Bujoreanu, a compus un Marş al Cooperatorilor, a vorbit fluent limbile franceză, italiană, germană, engleză şi greacă, avea o colecţie filatelică deosebită cu mărci poştale din majoritatea ţărilor lumii şi făcea schimburi filatelice cu filatelişti din multe ţări.

A fost subprefect de Glavacioc din 1871, apoi din 1884 a fost deputat de Buzău, fiind reales şi în anul 1888.
 Pentru serviciile deosebite aduse ţării prin activitatea sa în atâtea domenii Dimitrie Butculescu a fost recompensat cu mai multe ordine şi medalii:
      -“Steaua României” în grad de cavaler în iulie 1881, “Bene Merenti” clasa I în ianuarie 1888, “Steaua României” în grad de ofiţer în ianuarie 1893 şi “Coroana României” în grad de comandor în mai 1900.

Era apreciat de regele Carol I ca „românul cel mai popular – apostolul patriotismului”.

În 1889, împreună cu Gabriel Lippmann, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, susține la Paris teza de doctorat, intitulată Étude de l’éthérification et de la conductibilité électrique, devenind primul român doctor în fizică. 

Intors in tara, a fost profesor la Catedra de electricitate de la Universitatea din București (1889-1908), unde a organizat un laborator de cercetări.

1858: S-a născut la Botosani, fizicianul Dimitrie Negreanu, autorul unor importante  lucrări de electricitate, magnetism şi mineralogie.

Imagini pentru fizicianul Dimitrie Negreanu,photos"

A fost  membru corespondent al Academiei Române din 1893; (m. 1908).

Tot în anul 1893 a fost ales membru al Societății Franceze de Fizică și al Societății Internaționale de Electricitate din Paris.

1858: A murit, la Botoșani, Dimitrie Ralet, prozator, dramaturg şi poet, membru marcant al partidei naţionale în 1848 şi apoi al Comitetului unionist (1856); (n. 1816 sau 1817, la Constantinopol).

Ralet Dimitrie

RALET Dimitrie, s-a născut în 1817 (?) și a decedat pe 25 oct. 1858, Botosani. Prozator, dramaturg si poet. Fiul spatarului Alexandru Ralet din Botosani si al Mariei, fiica bogatului negustor bucovinean, baronul Teodor Mustata. Dupa informatii secundare, ar fi studiat in Polonia.

Debuteaza in 1837 cu o placheta de traduce Placerea simtirei. Presedinte al tribunalului din Botosani (1841), director al Departamentului Dreptatii sub Grigore Alex. Ghica (1849), Ministru al Cultelor si invatamintului (1854), secretar al Divanului ad-hoc (1857).

A fost un m,embru marcant al Partidei Naționale în 1848 si apoi al Comitetului unionist (1856).

Diletant de talent, Ralet Dimitrie scrie o proza savuroasa, in care acuitatea observatiei este potentata de ironia indulgenta a moralistului: Suvenire si impresii de călătorie in România, Bulgaria, Constantinopole (1858).

1890: S-a născut la Craiova, Eugen Constant (pseudonimul lui Eugen Constantinescu), poet, prozator, dramaturg şi publicist; frate cu scriitorii Paul şi Savin Constant; (m. 27 februarie 1975, Craiova).

1896: S-a născut  graficianul  român Aurel Jiquidi;  (d.4.02.1962).

Aurel Jiquidi în atelier | Modernism

Foto: Aurel Jiquidi, în atelier

A  fost student la Școala de Arte Frumoase din București și, de asemenea, a studiat la Paris și Roma (1920). La sfarsitul anilor 1920, el a inceput sa lucreze pentru presa româneasca.

El a compus o serie de desene despre răscoala țărănească din 1907 și, de asemenea, opere literare ilustrate de I. Creangă și Mihail Sadoveanu.

Lui  Jiquidi  i-a fost decernat Premiul de Stat al Republicii Socialiste România.

1918 (25.X/7.XI): Comitetul Naţional Român Central hotăra înfiinţarea de gărzi naţionale şi de gărzi civile săteşti pe întregul teritoriu locuit de români în Transilvania şi în Ungaria, pentru „păstrarea liniştii şi averii fiecăruia” (la 29 octombrie/11 noiembrie se va forma Statul Major al acestor gărzi).

1920: Se finalizează lucrările Congresului Ostaşilor Moldovei, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste fata de Imperiul Rus.

La 20-25 octombrie 1920 avut loc, în Casa eparhială din Chişinău, Congresul Ostaşilor Moldoveni, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste fata de Imperiul Rus şi convocat organul suprem – Sfatul Ţării.

Vasile Cijevschi (n.1880-d.1931), Preşedinte al Congresului Ostaşilor Moldoveni 1917, piatră funerară vandalizată, Cimitirul Armeanu, Chişinău, R.Moldova
Image result for vasile cijevschi

Foto: Cimitirul Armeanu din Chişinău, piatra funerară a lui Vasile Cijevski vandalizată de ocupantii sovietici.

Vasile Cijevschi (n. 17 octombrie 1880, com. Zaim, jud. Tighina – d. 14 iulie 1931), a fost delegat în Sfatul Ţării de Congresul Ostaşilor Moldoveni cu mandat din 21 noiembrie 1917 pînă la 27 noiembrie 1918.

La 27 martie 1918, Vasile Cijevshi a votat pentru Unirea Republicii Democrate Moldoveneşti, succesoarea de drept a Basarabiei Ţariste, cu România.

1921 : S-a nascut la Sinaia,  Mihai I, ultimul rege al României. A domnit în două rânduri, între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947.

 A moștenit de la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunțat mai târziu).

Cele mai importante momente din viața regelui Mihai | Digi24

 A devenit pentru prima dată rege  în 1927, după moartea bunicului său Ferdinand I, întrucât tatăl său renunțase  la tron și rămăsese în străinătate. Minor fiind, atribuțiile regale erau îndeplinite de o regență, pana la întoarcerea inopinată și ilegală din iunie 1930 a tatălui sau, Carol al II-lea , care nu a intmpinat  rezistență. Detronat de tatăl său, Mihai a primit titlul creat ad-hoc deMare Voievod de Alba-Iulia.

La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de noul prim-ministru, generalul Ion Antonescu, să abdice și să părăsească țara,tronul revenindu-i a doua oară lui Mihai. In timpul Statului National – Legionar si  apoi sub regimul autoritar al lui Antonescu, regele Mihai  nu a avut nici o putere reală de decizie, fiind în permanență sub supravegherea serviciilor de informații. Nu a fost informat în prealabil asupra intrării României în războiul mondial  alături de Germania nazistă.

 Când balanța războiului s-a întors și forțele sovietice  au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit sprijinit de partidele istorice si de comunisti la 23 august 1944 o lovitura de stat in urma careia  Ion Antonescu a fost arestat  și a fost  restaurata Constitutia democratica din 1923.

În 1941 a devenit Mareșal al Armatei Române.

Dupa fraudarea de catre comuniști  în 1946,  anul 1947 a marcat interzicerea și decapitarea Partidului National -Taranesc .

La sfârșitul anului a venit rândul instituției monarhice să fie înlăturată: pe 30 decembrie 1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare,în aceeași zi fiind proclamată Republica Populara.

În ianuarie a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a izbit de un zid al obtuzității. S-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon – Parma  și s-au stabilit după mai multe peregrinări  in Elvetia.

Cuplul are cinci fiice, principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria. După Revolutia anticomunista din 1989, a fost impiedicat de regimul Ion Iliescu să se întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din anul 1992, când a atras mari mulțimi entuziaste venite să-l vadă.

De-abia sub președinția lui Emil Constantinescu, în 1997, și-a primit înapoi cetățenia română. Ulterior i-au fost retrocedate și o parte din proprietăți.

La 10 mai 2011, pe fondul  temerii privind eventuale pretenții ale Hohenzollernilor germani la șefia Casei Regale române,  Mihai a rupt legăturile istorice și dinastice cu Casa princiară de Hohenzollern-Sigmaringen, a schimbat numele familiei sale în „al (a) României” și a renunțat la titlurile conferite lui și familiei sale de către Casa princiară.

Potrivit  Legii salice de succesiune, cu valabilitate în ultima constituție democratică a regatului România, cea din 1923, la moartea regelui Mihai, în absența schimbării constituției  care ar necesita restaurarea monarhiei, succesiunea revine familiei de Hohenzollern-Sigmaringen, șeful acesteia, prințul Karl Friedrich de Hohenzollern, aflându-se pe prima poziție în ordinea de succesiune .

La 30 decembrie 2007, într-o ceremonie privată, Mihai a promulgat noul statut al Casei Regale, intitulat Normele fundamentale ale Familiei Regale a României, un act considerat cu însemnatate eminamente simbolică, în absența aprobării Parlamentului,  în comparație cu Legea vechiului Statut din 1884, pe care încearcă să îl înlocuiască, act prin care a desemnat-o pe fiica sa, principesa Margareta drept moștenitoare a Tronului cu titlurile de Principesa Moștenitoare a României și de Custode al Coroanei României.

Cu aceeași ocazie, Mihai a cerut parlamentului ca, în cazul în care națiunea română și parlamentul României vor considera potrivită restaurarea monarhiei, să renunțe la aplicarea Legii salice  de succesiune.

Mihai I ca Rege al României a fost unul dintre puținii foști șefi de stat din perioada celui de-al Doilea Război Mondial care au trăit și în secolul XXI. A decedat: în ziua de 5 decembrie 2017, la ora 13:00, în urma unei suferințe îndelungate (leucemie și cancer de piele), în locuința particulară din Aubonne, Elveția.

A fost înmormântat, pe 16 decembrie 2017, în noua catedrală arhiepiscopală și regală din Curtea de Argeș, alături de regina Ana, care fusese înmormântată tot aici pe 13 august 2016.

1922: A fost inaugurat, în grădina Cişmigiu din Capitala, Monumentul eroilor francezi căzuţi în războiul din 1916-1918.

Image result for Monumentul eroilor francezi photos
Image result for Monumentul eroilor francezi photos

1925: S-a născut Vasile Parizescu, pictor, desenator şi colecţionar de artă; este fondatorul şi preşedintele Societăţii Colecţionarilor de Artă din România.

1925: S-a născut în orașul Ismail din sudul Basarabiei, atunci în  România, Ioan Chirilă, gazetar sportiv si prozator roman; (m. 20 noiembrie 1999).

 Tatăl său, Ștefan G. Chirilov, era agricultor și industriaș de etnie lipoveană. În perioada României întregite a fost primar al comunei Cairaclia, președinte al Băncii Populare din aceeași comună și va fi decorat cu Meritul Comercial Clasa I, Ordinele Coroana României și Steaua României în Gradul de Cavaler, dovadă de mare contribuție la realizarea dezideratelor românești în această regiune cu populație mixtă, deloc ușor de guvernat de statul român.

FOTO] „Nea Vanea”-Ioan Chirilă, 95 de ani de la naștere! | Radio România  Reșița

Mama sa, Caliopi Alaman, era de origine greacă, familia ei fiind venită în România din Insula Andros. Copilăria în Delta Dunării a fost fascinantă pentru viitorul cronicar, acesta purtând cu el, până în ultima clipa, nostalgia satului copilăriei sale din sudul Basarabiei.

În anul 1940, la vârsta de 15 ani, în condițiile ocupației sovietice a Basarabiei, Ioan Chirilă a trecut Dunărea, împreună cu familia sa, și s-a stabilit în orașul Galați, iar apoi la Brăila, unde a absolvit liceul. Ulterior, s-a mutat la București, unde s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o în anul 1949.

În această perioadă a practicat mai multe sporturi: fotbalul (ca junior la echipa de categorie inferioară Cetatea Ismail, apoi, în timpul războiului, la divizionara B Dacia „Vasile Alecsandri” Galați.

Cariera de fotbalist i-a fost întreruptă de o accidentare gravă, dar în timpul studiilor universitare a jucat volei, tenis și a practicat atletismul (aruncarea greutății).

Din anul 1951 Ioan Chirilă a lucrat ca redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, pentru ca din anul 1959 să activeze ca jurnalist la cotidianul „Sportul popular“ – transformat după Revoluție în „Gazeta sporturilor“.

La acest cotidian sportiv, Ioan Chirilă a îndeplinit pe rând funcțiile de redactor (1959-1961), șef de rubrică (1961-1971), publicist comentator (1971-1978), șef de secție (1978-1993), director general (1993-1999). Din anul 1997 a lucrat ca senior editor la cotidianul „Pro Sport“. A participat la nouă turnee finale ale Campionatului Mondial de Fotbal și la două ediții ale Jocurilor Olimpice de vară.

În anii 1970, a deținut la Radiodifuziunea Română o rubrică permanentă în calitate de comentator.

Cunoscut sub porecla de „Nea Vanea”, Ioan Chirilă este autorul a 27 de volume de publicistică închinate unor sportivi sau evenimente sportive, scrise într-un stil original, colorat („Șepcile roșii“, „World Cup ’66“, „Argentina“ „Și noi am fost pe Conte Verde” etc.). Cărțile sale au fost editate în tiraje foarte mari, cartea „Nadia“ de exemplu vânzându-se în 300.000 de exemplare.

În același timp, Ioan Chirilă a fost și un traducător de excepție. A tradus din limba rusă de la cărți tehnice, până la piese de teatru precum „Turnul de Fildeș” de Viktor Rozov, „Fuga” de Mihail Bulgakov și câteva schițe de M. Zoscenko, pe care le-a dramatizat sub titlul „Când comedia era rege”. Toate s-au jucat pe scena Teatrului de Comedie din București.

Membru al Uniunii Scriitorilor, Ioan Chirilă a scris enorm, lucru pentru care a primit numeroase premii şi distincţii. A fost de departe cea mai importantă personalitate a gazetăriei sportive româneşti, devenit patriarhul cronicarilor sportivi.

A fost căsătorit cu actrița și directoarea de teatru Iarina Demian (mama Danei Vasilescu din filmul Liceenii), cu care a avut doi copii, Ionuț Chirilă (n. 1967) și Tudor Chirilă (n. 1974). Dacă Tudor a moștenit talentul mamei sale, având veleități de artist, Ionuț a fost fascinat încă de mic de lumea în care se învârtea tatăl său, cea a sportului și a presei sportive, întâi ca fotbalist, iar mai apoi ca antrenor.

Tudor Chirilă este un actor, muzician, compozitor și producător, a fost solistul formației „Vama Veche”, apoi a fondat formația „Vama”. Ca actor, a jucat în numeroase filme de scurt și lungmetraj și a interpretat roluri de referință în spectacolele de teatru ale unor regizori români importanți. Ionuț Chirilă este antrenor de fotbal.

1926: S-a născut Christine Valmy (Cristina Xantopol), estetician, consultant şi antreprenor în industria cosmeticelor; supranumită „Regina cosmeticelor”; în 1971, Congresul SUA o elogiază în Congressional Record pentru crearea unei noi industrii şi a unei noi profesii (skin care specialist în SUA).

Image result for Christine Valmy photos
Image result for Christine Valmy photos

De la înfiinţarea în 1965, în SUA, a firmei Christine Valmy Inc şi până în prezent, funcţionează în SUA peste 3000 de saloane de frumuseţe sub marca Christine Valmy şi peste peste 100 de şcoli Christine Valmy în lume; (m. 2015).

1935: A avut loc, la Opera Română din Bucureşti, sub bagheta dirijorului Ionel Perlea, premiera operei bufe în două acte “O noapte furtunoasă”, de Paul Constantinescu (libretul după I. L. Caragiale).

1936: Printr–o circulară a lui Corneliu Zelea Codreanu a fost înfiinţat Corpul Muncitoresc Legionar.

1936b Îndemn Al Lui Horia Sima - Muncitorul Legionar, 1941

Creată în cadrul Mișcării Legionare, această organizație fost condusă, în perioada 1936–1939, de către inginerul silvic Gheorghe Clime, membru fondator al Legiunii, luptător în Spania. CML reproducea structura de organizare a Mișcării. La început s-a format garnizoana București, apoi au fost înființate garnizoane CML în Valea Jiului, Ploiești, Galați, Constanța etc.

În timpul revoltei legionare din 1941, cele mai multe atrocităţi au fost comise tocmai de acest Corp, care, potrivit unor istorici, era infiltrat cu membri ai PCR si agenţi diversionişti ai  NKVD – ului sovietic.

1936: S-a născut pianistul concertist Gabriel Amiraş, unul dintre cei mai importanţi pedagogi ai Conservatoarelor de Muzică din Cluj şi Bucureşti.

1940: Comisia europeană şi Comisia internaţională a Dunării sunt înlocuite cu Comisia dunăreană unică, formată din opt membri (Germania, Italia, Iugoslavia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.

1940 : Conferința dunăreană de la București.

Noua Conferință dunăreană și-a început lucrările la 24 octombrie 1940, reunind delegați ai României (Vespasian V. Pella), Germaniei (Georg Martius), Italiei (Renato Silenzi) și Uniunii Sovietice (Arkadi Sobolev). Avea scopul de a reglementa cu titlu provizoriu regimul internațional al Dunării de Jos, (în aval de Brăila), până la momentul când cele două regimuri puteau fi unificate.

Delegatul român a propus înființarea unui Consiliu al Dunării Maritime pentru sectorul Brăila–Sulina, în locul Comisiei Europene a Dunării, în care să fie reprezentate România, URSS și Germania, iar delegația sovietică a propus, să se creeze o administrație mixtă româno-sovietică pentru respectivul sector dunărean și să se interzică navigația vaselor militare, cu excepția celor române și sovietice. Lucrările conferinței s-au încheiat la 29 octombrie, Germania acceptând „soluția” sovietică. De fapt, URSS și-a asigurat prin forță, controlul asupra brațului Chilia: la 28 septembrie a preluat ieșirea Canalului Starii Stambul în Marea Neagră; la 28 octombrie, sovieticii au ocupat Ostroavele Tătaru Mic, Dalerul Mic, Dalerul Mare și Măcin; la 5 noiembrie au ocupat grupul de insule dintre Brațul Starii Stambul și Canalul Musura.

1944: Armata română intră în orașul Carei, preluând controlul asupra întregului teritoriu transilvanean ocupat în urma Diktatului de la Viena din 1940, de Ungaria.

1944: Armata română intră în orașul Carei, preluând controlul asupra întregului teritoriu transilvanean ocupat în urma Diktatului de la Viena din 1940, de Ungaria.

Vânători de munte intrând victorioşi în nordul Transilvaniei eliberate (1944) - foto: balcanii.ro

Vânători de munte din Armata Română intrând victorioşi în nordul Transilvaniei eliberate (1944)

1962: S-a născut chitaristul Marian Ionescu (membru-fondator al formaţiei „Direcţia 5”).

Image result for chitaristul Marian Ionescu

 1965 : A luat fiinţă deşi a existat o iniţiativă încă din anul 1932, primul Muzeu al Marinei din România, la Mangalia, cu sediul în localul Staţiunii de pregătire marinărească.

A fost rodul muncii a doi mari iubitori de istorie a navigaţiei, comandorii Filaret Popescu, numit director, şi Dan Nicolaescu.

Prin ordinul Consiliului de Miniştri nr. 1127 din 29 mai 1969, patrimoniul a fost transferat la Constanţa, iar Muzeul Marinei Române, înfiinţat ca instituţie de interes naţional, subordonat Ministerului Apărării Naţionale, a fost organizat în garnizoana Constanţa, în vechiul local al Şcolii superioare de marină.

1968 (25/26): A murit la Bucureşti, marele naist Fănică Luca.

Genurile în care a excelat au fost muzica lăutărească (vocală), populară,  și romanțele.

Imagini pentru Fănică Luca. photos"

Pe numele adevărat Iordache Luca Ștefan (n. 5 aprilie 1894, Ploiești), a fost un naist virtuoz, vocalist și șef de orchestră rom din România, considerat unul dintre cei mai talentați naiști din toate timpurile, fiind apreciat de compozitorul George Enescu drept „cel mai bun suflător pe care l-am auzit până azi (Expoziția Universală de la New York, 1939)”.

A fost și un pasionat profesor de nai, intre elevii care au studiat sub îndrumarea lui numărandu-se naiști de mare talent, precum Gheorghe Zamfir , Radu Simion, Damian Luca (nepotul său), Nicolae Pîrvu.

1976: A murit George D. Florescu, istoric, genealogist (cercetări fundamentale privind boierimea munteană) şi arheolog; (n. 19 mai 1893, la București).

George D. Florescu - Portrete

Pasionat de muzică și de științele exacte, a vrut să urmeze cursuri de inginerie la Zurich, dar după intrarea României în război alături de Antanta (1916), s-a înrolat în armată și a participat la campaniile din Moldova din 1917.

După război a lucrat un timp într-o bancă, apoi s-a căsătorit cu Marga Cantacuzino, nepoată a politicianului și marelui moșier Gheorghe Grigore Cantacuzino, dobândind astfel stabilitate financiară.

Devenind interesat de genealogie, a fost îndrumat în studiul ei de istoricii Ioan C. Filitti și Emanoil Hagi Mosco.

A fost secretar și director adjunct al Muzeului Municipal București, cercetător la institutul de istorie „N. Iorga”(din 1950), membru fondator al Comisiei de heraldică, genealogie și sigilografie (1971), continuatoarea Societății Genealogice (1943-1948), al cărei vice-președinte fusese. Studiile sale genealogice s-au axat, în principal, pe boierimea din Țara Românească.

 1992: A murit Leonida Neamţu, poet şi prozator.

S-a consacrat romanelor poliţiste şi de aventuri ; (n. 1934, la Soroca, azi în R. Moldova).

1991: S-a revenit la timpul legal român (GMT+2);

Prin Ordonanţa de Guvern 20/1997, pe întreg teritoriul României orarul de vară, corelat cu orarul practicat în statele Uniunii Europene, se aplică din ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică a lunii octombrie, când ora 4:00 devine ora 3:00; în anul 2020 s-a trecut la ora de vară (GMT+3) la 29 martie.

NOTĂ: În România ora de vară a fost introdusă prima oară în 1932 (între 22 mai – 2 octombrie). Din 1933 şi până în 1940 ora de vară era introdusă în prima duminică din aprilie până în prima duminică a lunii octombrie. Între anii 1941 şi 1979 nu s-a mai folosit ora de vară. Din 1979 până în 1996 (cu mici excepţii) ora de vară se introducea la sfârşitul lui martie până la sfârşitul lui septembrie. Din 1997 se trece la ora de vară începând cu ultima duminică din luna martie până în ultima duminică din luna octombrie. Parlamentul European a votat, la 26 martie 2019, în favoarea unei propuneri de renunţare la obligativitatea trecerii la ora de vară la nivelul Uniunii Europene. Potrivit acestei propuneri, fiecare stat membru al UE va avea dreptul să decidă până în 2021 dacă va păstra actualul sistem sau va renunţa la schimbarea orei.

1998: La Bucureşti au avut loc alegerile pentru postul de primar general al Capitalei.

Dat fiind procentul scăzut de participare la vot – 34,3% , alegerile au fost invalidate.

 1999: A fost efectuat primul transplant de cord din România, la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, donatorul fiind o tânără de 24 de ani, aflată în moarte cerebrală.

Transplantul a fost realizat de o echipă de medici chirurgi din cadrul Clinicii de cardiologie, condusă dr. Şerban Brădişteanu

2004: A fost lansat proiectul “Biblioteca Virtuală Naţională” inițiat de către Ministerul Culturii şi Cultelor, Biblioteca Metropolitană Bucureşti şi firma Softwin.

2011: A decedat marele regizor român de teatru si film Liviu Ciulei;  (n.7 iulie 1923).

 

The Romanian Film Festival in London |Liviu Ciulei

A fost peste 10 ani director artistic al Teatrului Bulandra, între anii 1963 – 1974 , de unde a fost îndepărtat de cenzura comunistă în urma scandalului cu premiera „Revizorul”, montată de Lucian Pintilie, care a fost interzisă de a mai fi reprezentată după doar câteva spectacole. Sub conducerea sa, Teatrul Bulandra devenise cea mai importantă instituție teatrală a vremii,din Romania.

În perioada regimului comunist, Liviu Ciulei a fost urmărit și denunțat la Securitate  printre altii  de către Ion Besoiu  și a avut reclamații făcute de către radu Beligan  la aceeași instituție

A părăsit România în anul 1980, și a lucrat în multe țări din Europa, precum și în SUA, Canada si Australia.  S-a întors în țară după 1980 regizând o serie de piese celebre

Printre numeroasele distinctii primite de-a lungul prodigioasei sale cariere, un loc aparte l-a ocupat premiul pentru regie, la Festivalul cinematografic de la Cannes  in  anul 1965, pentru filmul – Padurea Spanzuratilor. 

 A fost căsătorit cu marea actriță Clody Berthola , cu scenografa Ioana Gardescu  și cu jurnalista Helga Reiter.

Fiul celei de-a treia soții, (fǎcut cu un scriitor din fosta RDG), regizorul Thomas Ciulei, a devenit fiul lui  adoptiv. Trupul său a fost incinerat.

http://youtu.be/CIriIgT9oGM

2018:  Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea episcopului Dionisie Erhan al Cetății-Albe-Ismail (1868-1943), una dintre cele mai marcante personalități eclesiastice basarabene din prima jumătate a secolului trecut, luptător pentru realizarea statului național unitar român.

Imagini pentru episcopu i Dionisie Erhan al Cetății-Albe-Ismail photos"

Sf. Dionisie: scurtă biografie

  • La numai 15 ani, în data de 28 noiembrie 1883, a intrat în obştea mănăstirii Suruceni.
  • În 1908 a fost ales starețul Mănăstirii Suruceni;
  • 80% dintre membrii Sfatului Țării îl aveau ca povățuitor și duhovnic pe starețul Dionisie;
  • A fost hirotonit episcop în anul Marii Uniri;

Trupul episcopului a fost găsit neputrezit în timpul unor lucrări de consolidare efectuate la Mănăstirea Suruceni, în data de 10 iulie 2018; ziua sa de pomenire va fi la 17 septembrie.

Aniversări:

La 25 octombrie 1921 s-a născut Mihai I, rege al Romaniei între anii 1927–1930 şi între 1940–1947.

 25 octombrie este Ziua Armatei Române.

La 25 octombrie 1944,  au fost eliberate ultimele localităţi aflate sub ocupaţie străină: Satu Mare şi Carei, încheind operaţiunile militare de alungare a trupelor  ungare si germane de pe întreg teritoriul României (în luptele pentru eliberarea Transilvaniei au participat 270.000 de militari români, din care au căzut eroic în luptă circa 50.000 de soldaţi şi ofiţeri).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții Mucenici Marcian și Martirie

Sfintii Mucenici Marcian si Martirie  au fost secretarii Arhiereului Pavel, Patriarhul Constantinopolului, din timpul imparatului Constantie (337-361). Marcian a fost citet, iar Martirie a fost ipodiacon in marea Aghia Sofia din Constantinopol.

Sfânții Mucenici Marcian și Martirie din Constantinopol - miniatură din Menologhionul lui Vasile al II-lea Macedoneanul - foto: doxologia.ro

Dupa ce Pavel, patriarhul Constantinopolului, a fost depus din scaun, exilat in Armenia si omorat pentru ca nu a primit erezia ariana, adeptii acestei erezii au incercat sa ii cumpere pe Sfintii Mucenici Marcian si Martirie.

Nereusind, au obtinut uciderea lor. Au fost ingropati la poarta Milandisia din Constantinopol. Potrivit Traditiei, Sfantul Ioan Gura de Aur a inaltat o sfanta biserica purtand hramul lor deasupra sfintelor lor moaste facatoare de minuni.

CITIȚI ȘI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/25/o-istorie-a-zilei-de-25-octombrie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

25/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 23 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 23 octombrie în istoria noastră

1443:  Ștefan, primul pictor muralist român cunoscut, a executat decorația murala a Bisericii ortodoxe de la Densuș (jud. Hunedoara).

Biserica este  una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin  din România, fiind  construită în sec.XIII,  pe ruinele unei construcții din antichitate (sec.IV), din pietre romane fasonate aduse de la ruinele Ulpiei Traiana Sarmisegetusa aflate în apropiere.

Biserica Densus

Biserica din Densus, judetul Hunedoara

Istoricii au pareri împărțite. Unii spun ca ar fi fost ridicată pe ruinele unui edicifiu pre-creștin din Dacia, alții cred ca a fost ridicată pe fundația unui vechi templu roman închinat zeului Marte, mulți spun că biserica a fost mai întâi un mausoleu închinat generalului Longinus Maximus, ucis de daci, Nicolae Iorga o plaseaza in secolul al XVI-lea, in timp ce istoricul de artă Vătășeanu crede ca ar fi din ultimul sfert al secolului al XIII-lea.
Cert este un singur lucru: la ora actuală este cea mai veche biserică din Romania in care se mai tin slujbe.

Acest lăcaș de cult are o lungime de 30 de metri, lațimea de 8 metri, inaltimea de 18 metri și un spatiu interior de 15 metri pătrati. Zidurile au fost construite din caramizi cu inscriptii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare, blocuri, marmura, coloane si statui luate din Ulpia Traiana.

Acoperisul este realizat din placi de piatra. Pictura murala din interior, pe un fond albastru ultramarin, a fost data in secolul al XV-lea iar mesterul care a realizat-o si-a lasat o semnatura simpla: Stefan. Pe unul dintre stalpi este reprezentat Pruncul Isus, imbracat in costul popular romanesc, ținut în brațe de Fecioara Maria.Meșterul principal, autorul picturilor întregului altar, al primelor două registre superioare din naos și al icoanei de hram, și-a înscris numele în partea de sus a pilei din stânga intrării în biserică: „A pictat Ștefan”, inscripție completată cu o alta, tot în slavonă, aflată sub fereastra de pe latură sud-estică a absidei altarului: „[…] la anul 6952 [1443] luna octombrie 23 s-a pictat [biserica cu hramul] Sfântul Nicolae […] jupâneasă și fetelor […] Amin”.

1443 Altarul Inferior, Biserica Din Densuș

Din păcate, multe picturi au fost distruse de reformisti in perioada Evului Mediu.
Specialiștii spun ca Biserica din Densuș ar putea fi o copie a Bisericii Sân-Nicoara din Curtea de Argeș, din care s-au mai păstrat doar niste ruine.

O coincidență ar fi și faptul ca are acelasi hram, Sf. Nicolae, ca și biserica argeșeană.

Pictura murala din interior, pe un fond albastru ultramarin, dateaza din secolul al XV-lea .

In urma cu cativa ani, Biserica a primit o donație de 20.000 de dolari din partea statului american, bani care au fost folosiți la refacerea unei mari părți din pictură.

Din  1991 este pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO. 

Marele istoric Nicolae Iorga a numit această biserică “fără pereche în toată românimea”.

1613: Poarta Otomană și Stările Transilvaniei l-au numit pe Gabriel Bethlen principe al Transilvaniei.

Gabriel Bethlen (c. 1580, Ilia – 15 noiembrie 1629, Alba Iulia), era fiul lui Farkas Bethlen de Iktár și Druzsiána Lázár de Szárhegy, a fost un principe de origine maghiară din secolul al XVII-lea al Ardealuluidomnind între 23 octombrie 1613–15 noiembrie 1629. Politica sa cultural-religioasă a fost orientată spre promovarea protestantismului și lupta împotriva Contreformei simbolizată de Habsburgi, iar politica externă a fost antihabsurgică, conflictele alternând cu tratatele de pace.

Cunoașterea turcilor la ei acasă i-a permis sa aibă o atitudine diplomatică eficientă față de ei ca principe.

A încercat să ajungă stăpânitor al Moldovei și Munteniei, pe care, potrivit istoricilor, ar fi dorit să le unească sub numele de Dacia, dar s-a lovit de opoziția turcilor, care nu aveau nici un interes să îl lase să întreprindă o astfel de acțiune.

1861: Se înfiinţează la Sibiu, “ Asociaţiunea Transilvania pentru Literatură Română şi Cultura Poporului Român” (Astra), care a avut un  rol însemnat în viaţa culturală şi în lupta de eliberare naţională a românilor din Transilvania.

Primul preşedinte al Astrei a fost Andrei Şaguna, vicepreşedinte – Timotei Cipariu şi secretar – George Bariţiu.

Actualmente ASTRA are răspândite, atât în țară, cât și în afara granițelor  sale, peste 70 de despărțăminte (filiale), între care cele mai active sunt: Despărțământul  ” Mihail Kogalniceanu” din Iasi , “Timotei Cipariu” Blaj, Orăștie, Nasăud, “Ioan Sârbu” Criuleni, “Valul lui Traian” Tighina etc.

1864 Se înființează la Iași,  Școalele Naționale de Arte Frumoase.

1864 Şcoala De Arte Frumoase

În octombrie 1860, principele Al.Ioan Cuza  a semnat decretele de înființare a Școlii de Muzică și Declamațiune, a Școlii de sculptură și pictură și a Muzeului Național de Pictură de la Iași, în octombrie 1864, Regulamentul pentru Conservatorul de Muzică și Declamațiune, iar pe 23 octombrie al aceluiași an, Regulamentul pentru Școalele naționale de Arte Frumoase, cu secțiile: pictură, sculptură, gravură, arhitectură și arta grădinilor.

Revizuit ulterior în 1869 și 1883, a stabilit funcționarea Conservatorului de Muzică și Declamațiune din Iași, ca singura universitate din țara noastră care reunește sub aceeași cupolă Muzica, Artele plastice și Teatrul.

1868: S-a născut la Râmnicu Sărat, medicul legist şi profesorul Nicolae Minovici. A ÎNTEMEIAT în 1906, prima Societate de Salvare din Balcani și de asemenea a creat, în 1919, Institutul de Medicină Legală din Cluj.

PORTRET: Nicolae Minovici – personalitate de excepţie, creatorul primului  serviciu de Salvare din România – Radio România Cultural

Tot el a înfiinţat „Muzeul de Artă Naţională Dr. Nicolae Minovici”, primul muzeu bucureştean de artă populară (a funcţionat din 1906 ca instituţie particulară până în 1936, când a fost donat Primăriei). A înființat în 1906 prima Societate de Salvare din Balcani, care timp de peste 30 de ani a fost întreținută din veniturile proprii, deși serviciile sale, potrivit legii, trebuiau asigurate de Primăria Bucureștilor.

A creat, în 1919, Institutul de Medicină Legală din Cluj. În 1934 el a creat primul spital cu serviciu permanent de urgență din România, al doilea din Europa după cel din Moscova; apoi, în 1936, Școala Samariteană.

Din 1926 a preluat funcția de primar al Sectorului III Albastru, care cuprindea mahalalele Rahova, Grozăvești, Mandravela, Dealul Spirii, Cotroceni, 13 Septembrie, Șerban Vodă, etc. Mandatul său a fost benefic pentru această parte de oraș, numele său intrând și în folclorul de mahala: „Minovici dărâmă tot / Minovici e târnăcop!”.

Străzile erau periodic curățate și multe dintre ele pavate, maidanele transformate în parcuri (cum a fost cel din spatele tribunalului); a fost ridicat un cămin pentru gunoierii și măturătorii sectorului și au fost construite primele WC-uri subterane din București. Și-a donat întreaga avere Primăriei București, economiile bănești fiind direcționate către copii abandonați sau orfani.

În domeniul artistic, a înființat Muzeul de Artă Națională „Dr. Nicolae Minovici”, primul muzeu bucureștean de artă populară (a funcționat din 1906 ca instituție particulară până în 1936, când a fost donat Primăriei).

A decedat în data de 26 iunie 1941, la București.

1877:  A încetat din viaţă istoricul, filologul şi omul politic Alexandru Papiu Ilarian,  membru fondator al Societăţii Academice Române, militant pentru Unirea Principatelor şi susţinător al reformelor lui Cuza („Istoria românilor din Dacia Superioară”, „Tezaur de monumente istorice pentru România”) ; (n.9 octombrie 1828).

De asemenea a fost unul dintre organizatorii și conducătorii Revoluției Române de la 1848 din Transilvania. A participat la Adunarea Națională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848 și la cea din mai 1848. Între iulie și august 1848 a fost comisar de propagandă în județul Dâmbovița în timpul revoluției din Muntenia.

După o scurtă perioadă în care a deținut funcția de inspector al școlilor din cercul Blaj, a plecat la Viena. Până în 1852 a urmat cursurile juridice la Universitatea din Viena. Între 1852 și 1854 și-a continuat studiile la Universitatea din Padova. În data de 10 ianuarie 1854 a obținut titlul de doctor în drept.

Între 1855 și 1858 a ocupat o catedră la Facultatea Juridică din Iași, unde predă dreptul uman, dreptul penal și inaugurează cursul de „Statistică generală a Europei”.

Papiu-Ilarian a fost primul român transilvănean care a intrat într-un guvern de la București: între octombrie 1863 și ianuarie 1864 a fost ministru de justiție în guvernul Kogălniceanu, legându-și numele de o reformă importantă (secularizarea averilor mănăstirești).

De asemenea,  a fost primul președinte al societății „Transilvania” pe care a condus-o între 1867 și 1874. În anul 1868 (alături de Mihail Kogălniceanu și George Sion) Papiu a devenit membru al Academiei Române, fiind primul academician care a rostit un discurs de recepție. Discursul, rostit în ședința Academiei din 14 septembrie 1869, se intitula Viața și ideile lui Gheorghe Șincai din Șinca.

Membru al Baroului de avocați din București, Papiu-Ilarian a pledat în numeroase procese. Dintre acestea, răsunător în epocă a fost cel din 1873, când Papiu-Ilarian a susținut cauza lucrătorilor bivolari din Giurgiu.

A fost înmormântat în cimitirul Bisericii dintre Brazi (greco-catolică) din Sibiu.

1881: S-a născut scriitorul Aurel Pavel Bănuţ; (m. 1970).

Image result for scriitorul Aurel Pavel Bănuţ biografie

1905: S-a nascut  Ionel Jianu, critic si istoric de arta român; a publicat albume si monografii despre Th. Pallady, N. Tonitza, Gh. Petrascu, Luchian.

1908: Guvernul I. C. Brătianu a adresat  Vienei un Memoriu în care preciza poziţia României în „problema Dunării”, ridicată de cercurile guvernamentale austro-ungare în condiţiile anexării Bosniei şi Herţegovinei.

Guvernul român cerea: permanentizarea „Comisiei Dunării”, constituirea unei „Comisii a statelor riverane” pentru aplicarea regulamentului de navigaţie pe cursul fluviului în amonte de Brăila, participarea ţării noastre cu vot deliberativ.

Ca urmare a poziţiei ferme a Guvernului român, Austro-Ungaria a renunţat la intenţiile de redeschidere a „problemei Dunării” (23.X/5.XI)

1916: Primul Razboi Mondial – Începe batalia de la Târgu Jiu, în care cade la datorie generalul roman Ion Dragalina. Aici s-a remarcat pentru prima oara legendara Ecaterina Teodoroiu, supranumita “Eroina de la Jiu”.

Imagini pentru generalul roman Ion Dragalina Photo

 1925: S-a născut la București, într-o veche familie din care provenea și creatorul armatei române moderne, generalul Ioan Emanoil Florescu, istoricul american de origine româna Radu Florescu , profesor de istorie  la Boston College. 

Profesorul Radu Florescu este autorul a numeroase articole şi cărţi despre România (printre acestea şi bestsellerul „În căutarea lui Dracula”, publicat în 1972, scris împreună cu Raymond McNally, bestseller care a făcut din Dracula un adevărat brand în Statele Unite); (m. 18 mai 2014).

Image result for Radu Florescu, istoric american photos

Radu Florescu se numără printre primele persoane care au pus bazele industriei publicităţii româneşti, la începutul anilor 90 ai secolului XX.

A fost consul onorific al ţării noastre pentru regiunea New England din SUA, între anii 1996 şi 2004  și director al Centrului de Studii Est Europene  de la Colegiul Boston, din SUA.

1940: S-a născut ziaristul Cornel Dumitrescu, stabilit din 1976 în SUA. După plecarea din România, în 1975, colaborează la “Europa Liberă” până 1988.

A denunțat instrumentele regimului comunist și și-a făcut o cauză personală din a-i apăra pe cei prigoniți de sistem.; (d. 24 Iunie 1990).

In memoriam Cornel Dumitrescu

Din 1988, împreună cu Dan Costescu editează săptămânalul independent “Lumea liberă”, devenit mai târziu “Lumea liberă românească”

Împreună cu Dan Costescu și, după 1989, cu Liviu Cangeopol, Cornel Dumitrescu a fost un reprezentant de seamă al rezistenței anticomuniste și anti-feseniste care în paginile săptămânalului newyorkez Lumea Liberă Românească, a denunțat instrumentele regimului comunist și și-a făcut o cauză personală din a-i apăra pe cei prigoniți de sistem.

A scris în apărarea lui Mircea Răceanu, după ce diplomatul român fusese condamnat la moarte de regimul Ceaușescu și a fost printre cei mai activi jurnaliști din exil în promovarea ideilor disidenței române.

După 1990, a militat pentru recunoașterea rolului jucat de generalul Pacepa în destrămarea sistemului comunist .

1945: A murit Constantin I. Brătescu, geograf, pedagog şi scriitor,  susţinator al  conceptului de  geografie regionala complexa, pe care a dezvoltat-o prin metode proprii.

Image result for Constantin I. Brătescu, geograf, photos

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1919; (n. 1882).

1957: A încetat din viaţă Mihai Codreanu, poet de factură parnasiană şi simbolistă, fost director al Teatrului Naţional din Iaşi (1919-1923), profesor şi rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iaşi şi director al revistei “Însemnări ieşene”; (n. 25 iulie 1876).

Image result for Mihai Codreanu, poet photos

1975: S-a născut Luminiţa Gliga, artist vizual; din anul 2003 este membră atât a Uniunii Artiştilor Plastici din România cât şi a Asociaţiei Internaţionale a Artiştilor Plastici.

Image result for Luminiţa Gliga, artist photos

Din 2008 este Doctor în Arte vizuale şi membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe ARA.

Are peste 30 de expoziţii personale şi peste 35 de grup atât în ţară cât şi în străinătate. Pentru realizările sale a fost răsplătită cu numeroase premii şi diplome.

1975: S-a născut actorul Dan Bordeianu.

Primul contact cu actoria a avut loc absolut întâmplător, când avea 11 ani și a fost ales să joace în “Promisiuni”, în regia Elisabetei Bostan, alături de Maria Ploae, Mircea Diaconu și Ion Caramitru.
Mult mai târziu, după ce a ales Facultatea de Actorie nu din vocație, ci pentru că după un semestru la Facultatea de Drept a realizat că nu înțelege nimic și că poate ar fi mai bun ca actor decât ca avocat, a început adevărata carieră de interpretare.

S -a înscris la Facultatea de Teatru, secția actorie, clasa profesorului Mircea Albulescu.

În 1995 în anul I de facultate merge la teatrul studențesc “Podul”,, , unde îl va întâlni pe regizorul Cătălin Naum, pe care îl consideră mentorul lui și începe să joace în diferite piese de teatru.

A fost selectat la Teatrul Nottara pentru pentru piesa “Miresele căpitanului”, în regia lui Petre Bokor. Au urmat “Război și pace”, regia Petre Bokor și “Uzina de plăceri S.A.”, regia Alexandru Berceanu.

A jucat în filmele “Modigliani” și “James”, ambele realizate de MEDIAPRO PICTURES.

1980: A murit la București, tenorul român Dinu Badescu ; (n. 1904, Caracal).

A fost unul dintre marii artiști ai Operei Române, membru al unei garnituri solistice „de aur”, alături de Valentina Crețoiu și Șerban Tassian.

1998: A încetat din viaţă la București, actorul  român Silviu Stănculescu (n. 24 ianuarie 1932, Timișoara).

Silviu Stanculescu - poza 1

 A terminat IATC sectia actorie la Bucuresti in 1956, fiind coleg cu marii actori ai generatiei de aur : Amza Pellea, Rauțchi, Rebengiuc, Silvia Popovici. Draga Olteanu.

La concursurile ce au avut loc maestrul Beligan il nominalizeaza printre „cei trei cei mai buni pe care eu i-as opri”.

A fost casatorit cu Corina Stanescu si au avut impreuna o fiica, Catrinel Stanescu Florea. Incepind din 1960 si pina in 1998, a jucat in aproape 50 de filme si tot atatea piese de teatru.

Joacă in “Mesterul Manole”, „Manastirea din Parma”, „Omul care aduce ploaia”, „Masina de scris”, „Harap Alb” si multe altele. Joaca in foarte multe teatre radiofonice. Intre anii 1981 si 1990 este numit director al Teatrului de Comedie, teatru ce a fost infiintat in 1961 de maestrul Beligan.

A jucat pana in 1961 pe scena Teatrului Evreiesc de stat ca apoi sa plece la Teatrul de Comedie ce a avut, de-a lungul timpului, actori de valoare ai scenei românesti – Radu Beligan, Stefan Ciubotarasu, Grigore Vasiliu Birlic, Aurel Giurumia, Nineta Gusti, Mircea Septilici, Amza Pellea, Stefan Tapalaga etc.

A fost director al Teatrului de Comedie din București. 

A rămas în memoria publicului pentru rolurile din filmele “Mircea” – 1989 şi “Liceeni” – 1987;

I se publica postum printre altele cartea “Sunt un om obisnuit…”. “Existam ca artisti cata vreme suntem pe scena. Restul sunt marturii mai mult sau mai putin fidele”, citim pe coperta acestei aparitii (datorate Editurii Semne). Cocheteaza cu opereta ; vocea de bas il recomanda pentru rolul lui don Basilio din Nunta lui Figaro. Este un prezentator de o inegalabila noblete la cel de-al doilea Cerb de Aur impreuna cu Sanda Taranu.

Avea ca pasiune colectionarea de cutii de chibrituri; spunand ca este o deosebire mare intre un „adunator” si un colectionar!… A decedat la 23 octombrie 1998 fiind internat la spitalul Victor Babes cu diagnosticul de leucemie. Penultimul sau rol a fost in „Triunghiul mortii”, regizat de Sergiu Nicolaescu, in care a interpretat personajul generalului Berthelot, impartind afisul cu Ion Dichiseanu si Iurie Darie.

Silviu Stănculescu a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

A lăsat în urma o bogata colectie de roluri de teatru si film, iar in Cartea de onoare a Teatrului de Comedie sta scris in dreptul sau: « Chiar dacă am iubit filmul, am contatat în timp că teatrul reprezintă marele adevăr; el te formează, el te întreține și numai pe scândura scenei îți construiești o carieră solidă” – Silviu STĂNCULESCU.

2002: A încetat din viaţă Dan Costescu, unul dintre fondatorii celui mai citit ziar din exilul românesc – “Lumea Liberă Românească”. 

S-a născut la 7 august 1928 la Slobozia, într-o familie de magistraţi. A făcut studii de drept şi a fost arestat în 1953, după ce i-a fost confiscat manuscrisul unui roman anti-comunist. A fost eliberat din închisoare în 1963, dar a fost obligat să îşi câştige existenţa prin muncă necalificată.

În 1984 Dan Costescu a ajuns în Statele Unite, unde în 1988 a înfiinţat la New York, împreună cu Cornel Dumitrescu revista “Lumea Liberă”, şi a colaborat la publicaţiile newyorkeze “Universul”, “Micromagazin” şi “Lumea liberă”.

 2006: Serviciul militar încetează să fie obligatoriu pentru cetățenii României.

2011: A decedat la București, pictorul român Virgil Preda (n. 2 septembrie 1923, București), o personalitate de prim rang a artei plastice românești.

Image result for photos pictor Virgil Preda

 Opera sa cuprinde lucrări realizate în diferite tehnici: desen, pictură, colaj.

2019: A decedat marele bariton român fost solist al Operei Naționale București,recunoscut pentru afinitatea rolurilor verdiene și ca singurul bariton român wagnerian al vremurilor sale; (n. 1937, la Lăpușata, jud. interbelic Vâlcea).

A murit marele bariton Nicolae Urdăreanu

Absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, Nicolae Urdăreanu și-a început cariera muzicală la Teatrul Muzical de Operă din Galați, urmând ca, din anul 1984, să devină solist al Operei Naționale din București.

Personalitate marcantă a teatrului liric românesc, îndrăgit deopotrivă de public şi critici, Nicolae Urdăreanu s-a afirmat, de-a lungul timpului, ca interpret în numeroase spectacole, dar şi ca singurul bariton român wagnerian al epocii sale.

Cariera acestuia cuprinde peste 40 de roluri, din opere de Giuseppe Verdi și Richard Wagner. Acestora li se adaugă rolul principal din capodopera enesciană „Oedipe”de G. Enescu, în care a debutat în anul 1995, cu ocazia premierei realizate de Andrei Șerban în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”.

A interpretat, în cei peste 40 de ani de activitate în arta lirică, peste 40 de roluri din opere celebre, „Otello”, „Rigoletto” şi „Bal mascat” de G. Verdi, „Olandezul zburător” de R. Wagner.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Iacob, ruda Domnului

Sfantul Iacob, ruda Domnului

Sfantul Iacob este numit fratele Domnului (Gal. 1, 9), pentru ca a fost fiul Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria. Este potrivit sa-l numim văr al lui Hristos si nu frate, pentru ca Mantuitorul S-a nascut pe cale supranaturala, deci nu a fost rodul legaturii dintre Iosif si Fecioara Maria.

Daca il intalnim si sub numele de “fratele Domnului”, trebuie sa stim ca la evrei, gradele de rudenie erau cuprinse intr-un singur cuvant: frate.

Mama lui Iacob, Salomeea, era ruda Maicii Domnului, iar Iosif ajunge sa fie logodnicul Mariei la batranete, dupa moartea sotiei sale Salomeea.

Potrivit Traditiei, el a calatorit in Egipt impreuna cu tatal sau Iosif, cu Fecioara Maria si Pruncul, in vremea in care Irod cauta sa-L omoare pe Hristos.

A fost primul episcop al Iersualimului. A alcatuit prima slujba a Sfintei Liturghii, varianta care a fost prelucrata de Sfintii Vasile cel Mare si Sfantul Ioan Gura de Aur.

Liturghia Sfantului Iacob se savarseste si in zilele noastre in Biserica Ortodoxa Greaca, pe 23 octombrie, in ziua sa de praznuire.

Sfantul Apostol Iacob a convertit mulţi iudei si elini la credinţa crestina. Cand Anania a ajuns Mare Arhiereu, a hotarat sa-l ucida. Potrivit Traditiei, batranii iudeilor i-au spus lui Iacob sa urce pe aripa Templului sis a graiasca de acolo impotriva lui Hristos.

Iacob a urcat, insa a marturisit in fata celor prezenti ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

In urma acestei marturisiri, a fost aruncat de pe zidurile templului din Ierusalim si ucis cu pietre.

CITIȚI ȘI: 

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox;
  11. Cinemagia.ro.

23/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 22 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 22 octombrie în istoria noastră

1846: S-a născut în localitatea Bivolu (azi Viișoara), Botosani, savantul român  Dimitrie (Demetrius) Brandză,  medic, naturalist și botanist român, membru al Academiei Române și fondator al Grădinii Botanice din București, care astazi îi poarta numele; (d.3 august 1895, Slanic Moldova).

Dimitrie Brândză Gradina Botanica Cotroceni

1856 : Memoriul lui  Gheorghe Magheru, fruntaș al revoluției de la 1848 din Muntenia, adresat puterilor garante la Constantinopol.

Gheorghe Magheru şi Tabăra de la Râureni-Vâlcea | Vertical

Gheorghe Magheru (n. 8 aprilie 1802, Bârzeiu de Gilort, județul Gorj – d. 23 martie 1880, București) a fost un comandant militar în oastea lui Tudor Vladimirescu (1821), apoi comandant în războiul ruso-turc din 1828-1829, vătaf al județului Romanați (din 1831), ministru de finanțe în cabinetul revoluționar din Țara Românească în anul 1848, apoi, temporar, comandant general al trupelor revoluționare din Țara Românească.

Memoriul a fost un act prin care Gheorghe Magheru, deputat de Gorj în adunarea ad-hoc de la București și unul dintre fondatorii Partidei Naționale, mișcare care promova unirea principatelor române, protesta împotriva intenției Porții de a asimila Principatele Dunărene cu celelalte provincii ale Imperiului Otoman și de a exclude din dezbaterile viitoarelor adunări – divanuri ad-hoc chestiunea unirii lor.

În memoriu mai erau solicitate: retragerea trupelor austriece, staționate în Principate în ultimul an al Războiului Crimeii (1853–1856), revenirea în țară a foștilor revoluționari exilați, libertatea presei, destituirea miniștrilor ostili unirii și alegeri libere ale adunărilor – divanurilor ad-hoc, desfășurate sub supravegherea comisiei de informare a marilor puteri.

1876: S-a creat Partidul Popular Săsesc din Transilvania

Înființat la Congresul din 10/22 octombrie, a reprezentat o organizație politică a sașilor din Transilvania, cu secții în fiecare comună, având la bază programul adoptat, la Mediaș (4 iunie 1872), de către Partidul „bătrânilor” (Altsachsen) și cel al „tinerilor” (Jungsachsen), pentru susținerea, între altele, a luptei pentru menținerea autonomiei politice a zonei locuite de sași (autonomie desființată de Parlamentul maghiar în martie al același an).

1882: A decedat pictorul român Ion Andreescu, membru de onoare post-mortem al Academiei Române.

Aderent la înnoirile aduse de arta reprezentanţilor Şcolii de la Barbizon, Andreescu este recunoscut ca unul dintre cei mai importanţi peisagişti români; (n.15 februarie 1850).

Image result for ion andreescu

Ion Andreescu – autoportret

1907: S-a născut Cella Serghi, scriitoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice; (d. 19 septembrie 1992).

A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian, si camil Petrescu.

În anul 1977 a publicat la editura cartea Româneasca  un volum autobiografic intitulat ”Pe firul de păianjen al memoriei”.

Image result for cella serghi

 Și un ultim interviu al scriitoarei.

1911: Apărea (cu întreruperi, până în iunie 1923, săptămânal, apoi bilunar), la Bucureşti, revista literară, artistică şi socială „Flacăra”, cu un rol important în mişcarea literară şi artistică din anii premergători Primului Război Mondial, condusă la început de Constantin Banu, apoi de Ion Pillat, Adrian Maniu şi Horia Furtună.

Tipărită în atelierele Socec, publicația era saptămânală, având ziua de apariție sâmbăta. Revista avea, încă de la lansare, colaboratori de prestigiu: G. Coşbuc, Şt. O Iosif, M. Sadoveanu, O. Goga, Ion Minulescu, Demostene Botez, G. Bacovia, Al. Macedonski, Ion Pillat, Liviu Rebreanu şi alţii. Criticul de autoritate al revistei era Eugen Lovinescu

Constantin Banu

Constantin Banu (1873-1940)

„Flacăra” revistă de cultură, gândită de fondatorul său ca o publicaţie de orientare elitistă şi liberală, „furată” ulterior in anii comunismului si  reorientată după Revoluţie, a  supravieţuit  dificultăţilor  până la centenarul  sau, fiind  una dintre cele mai longevive reviste româneşti, trecută prin diverse orientări ideologice, care de multe ori l-au tradat pe ctitorul sau.

A ramas   un loc de întâlnire a celor mai importante nume din cultura română.

1916: A murit Ion G. Sbierea, filolog şi folclorist; a realizat culegeri de folclor din Bucovina, ediţii de texte româneşti vechi (Codicele voroneţean), monografii; membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866; (n. 1836).

1918 : A apărut gazeta Glasul Bucovinei.

Facsimil al ziarului „Glasul Bucovinei”, 22 octombrie 1918 – Muzeul Virtual  al Unirii

Întemeiată de Sextil Pușcariu, Vasile Bodnărescu, Alexandru Popovici și Radu Sbiera, înlocuia publicația oficială de limbă germană Czernowitzer Zeitung. Editor și redactor responsabil a fost Dionisie Bejan.A fost difuzat în Vechiul Regat, în Transilvania și în Basarabia.

În primul număr al ziarului (9/22 octombrie 1918) a fost publicat articolul Ce vrem?, semnat de 14 intelectuali bucovineni, care cuprindea aspirațiile tuturor românilor aflați sub dominația austriacă: „Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești. Nu vrem să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin”. Cotidianul Glasul Bucovinei a fost editat de Partidul Democrat al Unirii din Bucovina în perioada 1918–1923.

1927: S-a născut Constantin Olariu, poet şi traducător; a tradus peste 40 de volume (proză, poezie, teatru) aparţinând unor scriitori maghiari, clasici şi contemporani, din România sau Ungaria; (m. 1997).

1927:  Savantul de origine istro-română Nikola Tesla a  expus 6 noi invenţii, printre care un  motor electric monofazat de concepție proprie.

Imagini pentru Nikola Tesla photos

 1932: Are loc la Bucureşti, in România, a treia Conferinţă Balcanică la care participa Albania, Grecia, Iugoslavia, România şi Turcia. Conferinţa a durat pînă pe 28 octombrie si a pus bazele unui pact politic balcanic, bazat pe principiul neagresiunii , la aceasta adăugându-se încercarea de a realiza o înţelegere cu Uniunea Sovietică.

1932 A Treia Conferință Balcanică

S-a hotărât crearea a două comisii care aveau să găsească cea mai bună parte a pactului balcanic. Pe ordinea de zi au fost incluse şi cererile Germaniei privitoare la drepturile de înarmare.

Spre sfârşitul anului 1932, situaţia internaţională se agravase, mai ales că Franţa a fost presată de englezi să accepte noua situaţie creată în jurul Germaniei, iar Italia ducea o campanie de presă dură la adresa Iugoslaviei. În aceste condiţii, România a început încă din vara anului 1933, să strângă relaţiile cu Turcia.

1933: In comuna Chiperceni, jud.Orhei, in România unita, este dezvelit monumentul consacrat ostaşilor căzuţi pe cîmpul de luptă în Primul Război Mondial, băştinaşi din satele Chiperceni, Bieşti, Slobozia-Hodorogea, Cihoreni şi Voroteţ.

 1936: S-a născut soprana Cleopatra Melidoneanu.

cleo 1

1941: S-a declanşat Masacrul de la Odesa, în urma aruncării în aer a Comandamentul militar român din Odessa de căre partizani sau militari sovietici din armata regulată, explozie în care au fost omorâţi 16 ofiţeri români, inclusiv comandantul militar al oraşului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldaţi şi subofiţeri, mai mulţi civili şi 4 ofiţeri germani de marină.

Militarii români nu au reuşit să-i prindă pe autorii atentatului şi s-au răzbunat pe populaţia civilă locală.

Drept represalii au fost ucişi, la întâmplare, localnici civili, majoritatea evrei, in perioada 22 – 24 octombrie 1941. Alți aproximativ 45 000 de evrei au fost trimiși de la Odesa în lagărul de concentrare Bogdanovca.

1942: A murit Octavian C. Tăslăuanu, critic literar, memorialist, publicist şi om politic; aflat la conducerea „Luceafărului” între anii 1903 şi 1919, a jucat, prin poziţia deţinută la cea mai de seamă revistă culturală a românilor transilvăneni, un rol deosebit de important în lupta dusă pe tărâm cultural pentru realizarea dezideratului de desăvârşire a unităţii naţionale; (n. 1876)

1952: S-a născut Mircea Sandu, fost fotbalist român, preşedinte al  Federatiei Romane de Fotbal (FRF).

1958: S-a născut Dan Creimerman, solist şi compozitor de muzică uşoară.

Dan Creimerman - YouTube

https://www.youtube.com/watch

1974: A fost inaugurat Centrul Național de Fizică București-Măgurele

Faculta... - Facultatea de Fizica, Universitatea din Bucuresti

Pregătirea în domeniul fizicii a fost desfășurată la Universitatea din București în cadrul Facultății de Științe. După 1948, la Universitatea din București a funcționat Facultatea de Matematică și Fizică până în anul 1962, când cele două științe și-au continuat drumul, dar în cadrul unor facultăți separate.Activitatea Facultății de Fizică a continuat în Palatul Universității din București până în anul 1974, când facultatea a fost mutată de la București la Măgurele, pe Platforma Națională de Fizică creată acolo, sub numele de Centrul Național de Fizică. Facultatea de Fizică își desfășoară și astăzi activitatea în Măgurele.

1985: A decedat în Austria,  la Ehrwald, în  Tirol, soprana română, Viorica Ursuleac, fiica unui arhidiacon ortodox, născută la Cernăuți, Bucovina,in ziua de 26 martie 1894.

Image result for photos Viorica Ursuleac

După ce și-a terminat studiile la Viena, Viorica Ursuleac a debutat în anul 1922 pe scena operei din Zagreb si a apărut apoi la Volksoper din Viena (1924-1926), la  Opera din Frankfurt (1926-1930), Berlin Staatsoper (1935-1937) și Opera din München (1937-1944). S-a căsătorit cu dirijorul austriac Clemens Krauss la Frankfurt.

A fost soprana favorită a lui Richard Strauss, care a numit-o „die treueste aller Treuen” („cea mai fidelă dintre fidele”) si  a cântat în premierele a patru dintre operele sale: Arabella (1933), Friedenstag (pe care a dedicat-o ei și lui Krauss, 1938), Capriccio (1942) și repetiția publică cu costume la Die Liebe der Danae (1944).

A apărut la Festivalul de la Salzburg (1930-1934 și 1942-1943) și o stagiune la Covent Garden (1934), unde a cântat în prima reprezentație din Anglia a operei Schwanda the Bagpiper de Jaromír Weinberger și Arabella (rolul ei favorit). A apărut de asemenea la Royal Opera.

Ursuleac a cântat la Teatro alla Scala din Milano. Singura ei apariție din America a fost în 1948, la Teatro Colón din Buenos Aires.

A primit distincția austriacă Kammersängerin (1934) și distincția germană Kammersängerin (1935).

Spectacolul de adio l-a susținut în 1953, la Wiesbaden, în Der Rosenkavalier. A fost numită profesoară la Salzburg Mozarteum în 1964.

1991: Arhiepiscopul Bartolomeu I este ales cel de–al 270–lea patriarh ecumenic al Constantinopolului, liderul spiritual al ortodocșilor din întreaga lume.

1992:  S-a inaugurat Centrul Cultural Român de la New York.

 21

1995: S-a sinucis, poeta si eseista Gabriela Negreanu ; (numele sau la nastere era Gabriela Vasilache; prin casatorie, Negreanu). S-a nascut la 6 iulie 1947, la Bucuresti .

Image result for Gabriela Negreanu, poetă


A urmat liceul la Botosani si Calarași. In 1970 a absolvit Facultatea de Limba si Literatura Româna a Facultatii din București.
A scris poezii de la vârsta de 8 ani şi a activat în echipele de teatru ale şcolilor frecvantate. A debutat cu poezia Dunăre, în Luceafărul, 1983. Participă la cenaclurile bucureştene Junimea, Labiş etc şi la echipele de teatru studenţesc.

Timp de cincisprezece ani (intre 1970 si 1985) a fost redactor la Editura Albatros.
După Decembrie 1989 va lucra la redacţia Culturală a Televiziunii Române, realizatoare a emisiunii Logos şi Ethos.

Opera literară: Paul Valery şi modelul LeonardoDecorul şi prezenţa, 1979; Elegii pentru sufletul înflorit, 1981; Jurnal. Eul peregrin, 1984; Partea omului, 1987; Incinte, 1988;Viziune cu logofagi, 1994; Memoria unui creier, 1995; Noaptea iniţiaţilor, 1995.

A incetat din viata la 22 octombrie 1995 la Bucuresti si a fost inmormântata la Cimitirul Straulesti II.

1997: S-au schimbat  instrumentele de ratificare si a intrat în vigoare Tratatul româno-ucrainean.

2008: A murit Nicolae Boşcaiu, biolog şi botanist; cercetări de botanică sistematică, fitogeografie, istoria florei şi vegetaţiei; membru titular al Academiei Române din 1991; (n. 1925).

2010: A încetat din viață violonistul, dirijorul şi profesorul Radu Zvorişteanu, fost concertmaistru al Orchestrei Naţionale Radio timp de 24 de ani; (n. 1926).

In 1945, la 19 ani a fost angajat violonist al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii iar in 1962 a fost numit concertmaestru al acestui ansamblu, post pe care l-a deţinut pană la pensionarea sa, din 1986. Personalitate activă, permanent cercetătoare, Radu Zvorişteanu nu s-a limitat doar la activitatea sa din cadrul orchestrei, ci a iniţiat o serie de proiecte camerale, cum ar fi cvartetul infiinţat in 1958, Orchestra de Cameră fără dirijor a Radiodifuziunii, pe care a fondat-o in 1967 sau Orchestra de cameră „Pro-Mozart”, ansamblu specializat in interpretarea lucrărilor marelui compozitor austriac, in cadrul căruia a activat ca dirijor.

Radu Zvorişteanu a apărut şi in ipostază solistică alături de Orchestra Naţională Radio şi a fost de asemenea, in anii 70 – 80, profesor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, conducand Orchestra de Studenţi a instituţiei.

Talentul său a fost moştenit şi de cei doi fii, Virgil Zvorişteanu, in prezent concertmaestru al Orchestrei Naţionale Radio şi Bogdan Zvorişteanu, de asemenea concertmaestru al prestigioasei Orchestre Suisse Romande. Radu Zvorişteanu a fost inmormantat astăzi la Cimitirul Evanghelic din Bucureşti.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții șapte tineri din Efes; Sfântul Averchie, Episcopul Ierapolei

Sfintii sapte tineri din Efes, mai putin cunoscuti in partile noastre, sunt sarbatoriti de Biserica Ortodoxa de doua ori pe an, pe 22 octombrie si pe 4 august. Adesea, ei sunt intalniti sub denumirea de „cei sapte adormiti”.

Pestera celor Șapte Sfinti din Efes, asezata in Muntele Ohlonului, este identificata de traditia crestina cu aceea in care si-a dat sufletul Sfanta Maria Magdalena. Cum si de ce au adormit acesti sapti tineri bineplacuti lui Dumnezeu vom afla imediat.

Sfantul Averchie a fost episcopul cetatii Ierapole din Frigia, in timpul domniei imparatului Antonin si a fiului sau, Marc Aureliu (161-180). Populatia acestei cetati era in majoritate pagana. In timpul unei serbari pagane, Sfantul Averchie a intrat in templu si a distrus idolii. Trei tineri dintre pagani, fiind demonizati si incercand sa-l omoare pe episcop, au cazut la pamant inaintea acestuia, iar demonii s-au departat de la ei. Vazand minunea sfantului, cinci sute de persoane au crezut in Hristos si au dorit sa primeasca Sfantul Botez.

Cu vremea, Sfantul Averchie a reusit sa aduca intreaga cetate Ierapole la dreapta credinta. Tot Sfantul Averchie i-a redat vederea mamei proconsulului provinciei, Publius. Sfantul Averchie a umblat prin orasele si satele vecine vindecand bolnavii si propovaduind cuvantul lui Dumnezeu.

A predicat in Siria, Cilicia, Mesopotamia, vizitand Roma si convertind peste multi oameni la crestinism. Traditia consemneaza faptul ca Sfantul Averchie s-a invrednicit de mai multe ori de vederea lui Hristos.

Din acest motiv, cat si pentru faptele sale minunate, a fost numit „intocmai cu Apostolii”. Sfantul Averchie s-a mutat la Domnul in cetatea Ierapole la o varsta inaintata.

CITIŢI ŞI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/22/o-istorie-a-zilei-de-22-octombrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro.;
  11. Cinemagia.ro.

22/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

%d blogeri au apreciat: