CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 12 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 12 octombrie în istoria noastră

1113:  Orașul Oradea este mentionat pentru prima data sub numele latin Varadinum („vár” însemnând cetate în limba maghiară),  într-o diplomă a abaţiei benedictine din Zobor , în care apare numele episcopului Sixtus Varadiensis şi al comitelui Saul de Bychar. Asezarea este insa mult mai veche, rădăcinile sale fiind  de origine romano-dacică.

Asa cum o atesta descoperirile arheologice, în zona Salca din oraş şi  cele din zona Băilor Felix, erau stabiliţi romani şi daci

1449: Are loc bătălia de la Tămăşeni, pe Siret (la miazănoapte de Roman).

Bogdan al II-lea al Moldovei, fiul nelegitim al lui Alexandru cel Bun si tatal lui Stefan cel Mare, avînd sprijinul lui Iancu de Hunedoara   (voievod al Transilvaniei între 1441-1456 si regent al Ungariei între 1446-1452), il înfrange pe Alexăndrel voda şi devine domn al Ţării Moldovei.

Bogdan al II-lea Musat

Alexăndrel a fugit în Polonia, în timp ce Bogdan a intrat în cetatea Sucevei, unde a fost uns domn.

Alexandru al II- lea sau Alexandrel voda,  a fost domn al Moldovei de trei ori: februarie 1449 – 12 octombrie 1449, februarie (înainte de 24) 1452 – 1454, februarie (înainte de 8) 1455 – 25 mai 1455.

1559: A început bătălia de la Boianu pentru ocuparea tronului Munteniei dintre oastea boierilor aflați în pribegie și oastea susținătorilor Doamnei Chiajna,soția domnului Țării Românești, Mircea Ciobanul, fiica domnului Petru Rareș al Moldovei și nepoata lui Ștefan cel Mare.

Doamna Chiajna, femeia din umbra lui Petru cel Tânăr - Istorie Veche

După moartea lui Mircea Ciobanul, a fost ales domn Petru cel Tânăr (1547 – 19 august 1569, Konya, Turcia), fiul cel mai mare al lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna, Domn al Țării Românești în perioada 26 septembrie 1559–21 mai 1568. După moartea tatălui său, la 21 septembrie 1559, boierii aflați în pribegie au atacat între 25 septembrie–24 octombrie 1559, având loc trei lupte între oastea pribegilor și susținătorii familiei lui Mircea Ciobanul.

Prima luptă, cea din satul Românești, a fost câștigată de pribegi (25 septembrie), pentru ca mai apoi aceștia să o piardă pe a doua, la Șerbănești.

Bătălia decisivă s-a dat la Boianu (12 octombrie), unde oastea Doamnei Chiajna, ajutată și de turci, a ieșit învingătoare. Fiul ei, Petru, care era încă minor, a primit, astfel, confirmarea de la Poartă la 24 octombrie 1559.

1595:  Domnul Moldovei, Ștefan Răzvan, ocupă Bucureștiul.

Ştefan Răzvan, domn al Moldovei

Ștefan Răzvan a fost domn al Moldovei  în perioada aprilie 1595 –  decembrie 1595, si este citat ca una dintre  puținele figuri ale istoriei românilor care ar  fi avut origini țigănesti.

Fiul unui  tigan musulman care emigrase către Moldova din Imperiul Otoman și al unei femei moldovence, se pare ca a servit în armata regelui Henric al IV-lea al Frantei si  apoi în armata poloneza.

Înainte de a accede la tronul Moldovei  avea titlul de hatman.

A luptat alături de Mihai Viteazul și a principelui transilvanean Sigismund Bathory  împotriva otomanilor si  i-a succedat la tron lui Aron Voda, pe care l-a alungat de pe tron, devenind domn.

Detronat la randul sau ca urmare a invaziei poloneze în Moldova, a fost înlocuit cu Ieremia Movila.

Bătălia decisivă a fost dată la  Areni, lângă Suceava.

Pierzând bătălia, Ștefan a fost capturat în încercarea sa de a fugi spre Transilvania  și a fost executat prin tragere in teapa.

 A fost imortalizat in drama istorica a lui Haşdeu,”Răzvan şi Vidra.

1657: S-a născut la Câmpulung Muscel, Sfântul Cuvios Pafnutie, vestit iconar cunoscut cu numele de Pârvu Mutul Zugravul ; d. 1735, Schitul Robaia (Mușătești, Argeș.

1657-1735 Sfântul Cuvios Pafnutie

Sfântul Cuvios Pafnutie, a fost recunoscut drept cel mai mare pictor bisericesc român al epocii cantacuzine și brâncovenești. La 18 ani a fost trimis să învețe arta pictării bisericilor în Bucovina, cu un vestit meșter rus. Acolo a deprins tainele pictării icoanelor și a luat ca pildă numeroasele mănăstiri și biserici bucovinene, împodobite cu picturi interioare și exterioare.

A primit supranumele de Mutul nu pentru că ar fi fost mut, ci deoarece picta fără să vorbească și fără să mănânce, adică în post și rugăciune.

A fost întemeietor și dascăl al unei școli de iconografie bizantină cu specific național, dar și un mare rugător isihast. Luând aminte la viața virtuoasă, la nevoința și lucrarea Cuviosului Pafnutie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, în anul 2017, an închinat iconarilor și pictorilor bisericești, rânduindu-i zi de pomenire în data de 7 august.

1777: Grigore al III-lea Ghica (n. 1724), fost domn al Moldovei (1764-1767; 1774-1777) şi al Munteniei (1768-1769), este ucis de trimisul Înaltei Porţi, Kapegibaşa.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 6b35a-grigorealiii-leaghica.jpg

A înființat o fabrică de postav la Chipirești, lângă Jijia și a zidit lângă Mitropolie o școală ca urmare a reorganizării învățământului, gândită de el. Prin măsurile luate, a reușit să aducă țara la o relativă bunăstare, dar s-a aflat în conflict cu boierii, cărora nu le satisfăcuse integral cererile de a institui pentru țărani o clacă sporită.

Era suspectat de relaţii prea strânse cu Rusia, si pentru ca s-a opus ocuparii  Bucovinei, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture, iar aceștia au trimis un capugiu (agent executor) la curtea lui Grigore, care l-a strangulat.

A fost ucis, la Iași, din porunca sultanului, fiind bănuit de Poartă că întreținea legături cu Rusia .

Principala cauză a tragicului său sfârşit a fost energicul protest înaintat de domnitorul moldovean Înaltei Porţi în urma cesiunii Bucovinei către Austria (1775).

Este înmormântat la biserica Sfântul Spiridon din Iasi.

 1808: Napoleon I şi Alexandru I, împăratul Rusiei semnează Convenţia de la Erfurt, în urma căreia Rusia a primit mînă liberă din partea Franței să anexeze Moldova şi Ţara Românească.

 Convenția secretă de alianță între Rusia și Franța, a acordat chestiunilor legate de Imperiul Otoman și Principatelor un rol esențial, consacrându-le cinci dintre cele 14 articole ale acesteia:

Art. 5. Înaltele părți contractante se obligă a considera o condiție neapărată a păcii cu Anglia recunoașterea de către ea a Finlandei, Valahiei și Moldovei ca fiind încorporate în componența Imperiului Rus”. „Art. 8. …Majestatea Sa împăratul întregii Rusii a mutat, deja, în această parte hotarul imperiului său până la Dunăre și a încorporat la imperiul său Moldova și Valahia, negăsind posibil să recunoască integritatea Imperiului Otoman, altfel decât cu această condiție. Drept urmare, Majestatea Sa împăratul Napoleon recunoaște încorporarea amintită și hotarul Imperiului Rus, mutat până la Dunăre”. Intențiile ruse s-au materializat în ocuparea Basarabiei în 1812.

1825: A murit la Brașov, poetul Nicolae Văcărescu, fiul mai mic al lui Ienăchiţă Văcărescu; (n. 1785 sau 1786).

Nicolae Văcărescu ( of Poeziile Văcăreştilor)

S-a nascut din a treia casatorie a lui Ienachita cu Ecaterina Caragea, cea de a cincea fiica a domnitorului Nicolae Caragea.

Ca si multi alti Vacaresti, in spiritul vremii, primeste educatie greceasca si frantuzeasca de la mama sa si probabil de la dascalul Chirchireu, cu care, de altfel, se imprieteneste
.

În 1788 îl insoteste pe tatal sau in exil, la Nicopole, de unde revine in 1790. A ocupat importante dregătorii: căminar, agă, mare vornic; implicat în evenimentele din 1821 s-a refugiat la Brașov. Versurile sale, manieriste, aduc pe alocuri inflexiuni folclorice și preromantice.

De la el au mai rămas câteva poezii erotice, asemănătoare cu cele ale fratelui său Alecu un cântec de haiducie în formă populară („Durda”) și un număr de scrisori adresate nepotului său de frate, Iancu. Scrisorile, redactate într-un stil încâlcit, dominat de o cazuistică sentimentală, conțin și versuri satirice la adresa unor obiceiuri ale epocii (moda, jocul de cărți, etc.).

Originalitatea sa constă în accentele folclorice neobișnuite ale cîntecului haiducesc Durda, în care se evocă natura reînviată în primăvară, apare motivul cucului, exclamațiile populare și invocația către cal pentru a lua drumul pădurii.

 1860: S-a născut la Zimbru, Arad Constanţa Hodoş (Constanța Taloș) prozatoare, autoare dramatică şi publicistă, afirmată în cadrul grupării de la „Sămănătorul”; soţia scriitorului Ion Gorun (m.19 aprilie 1934, la București).

1860-1934 Constanța Hodoș_21

 A fost una dintre reprezentantele mișcării feministe din România.

A înființat, în 1905, Revista noastră, care își propunea să devină „o oglindă credincioasă a colaborării intelectualității femeiești la patrimoniul comun cultural național”.

Din opera sa: A venit (schiță), Martirii (roman), Departe de lume (nuvele), Teatru de copiiRodica. În vârtejul războiuluiPovestiri din viața copiilor.

1863: În Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, este învestit Guvernul Mihail Kogălniceanu.

Acest guvern a activat până pe 26 ianuarie 1865 şi s-a remarcat prin rodnice realizări social-economice, aceasta fiind perioada reformelor radicale din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

1863: A decedat la Brașov, poetul  revolutionar roman ardelean Andrei Mureşanu; (n.16 noiembrie 1816, Bistrița).

A început să publice poezie în revista Foaia pentru minte, inimă și literatură. S-a numărat între conducătorii Revoluției din 1848, ca membru în delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj, în mai 1848. Poemul său Un răsunet, scris la Brașov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), poem denumit ulterior Deșteaptă-te, române!, a devenit imn revoluționar – fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”.

După Revoluția de la 1848 Mureșanu a muncit ca traducător la Sibiu și a publicat în revista Telegraful Român, operele sale având tentă patriotică și de protest social.

 După revoluția din 1848, Mureșanu a  publicat în revista Telegraful Român, operele sale având tentă patriotică și de protest social. În 1862, poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănatatea precară, a murit în 1863 la Brașov.

În 1990 Deșteaptă-te, române! a devenit imnul de stat al României.

 

1872: Francisc Iosif I, împărat al Imperiului Austro-Ungar şi rege al Ungariei, a ratificat legile XIX şi XX, care au consfinţit întemeierea Universităţii Regale Maghiare de la Cluj.

1872 Universitatea Francisc Iosif Cluj

Instituţia şi-a deschis porţile la 10 noiembrie 1872 cu patru facultăţi: Facultatea de Drept şi Ştiinţe de Stat, Facultatea de Medicină, Facultatea de Filosofie, Litere şi Istorie şi Facultatea de Matematică şi Ştiinţe Naturale. Primul rector al universităţii clujene a fost Áron Berde, anterior director al Academiei de Drept de la Cluj.

1879: A fost  promulgată Legea de revizuire a art. 7 din Constituția României, care acorda,în anumite condiții, cetățenia română și locuitorilor de altă religie decât cea creștină. I. C. Brătianu, din poziţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, a dat citire, în Senat, la 17 ianuarie 1879, Mesajului domnesc şi declaraţiei prin care Guvernul arăta că „este de trebuinţă a se supune reviziunei art. 7 din Constituţiune”.

La 22 mai 1879 au început lucrările de revizuire a Constituţiei, pentru ca la data de 24 iunie 1879, Comisia Senatului să depună raportul. Se statua că cel care intenţiona să se naturalizeze era obligat să adreseze domnitorului o cerere şi să declare că renunţă la protecţia străină.

După depunerea acestei cereri solicitantul trebuia să îndeplinească următoarele condiţii: să locuiască pentru o perioadă de 10 ani în ţară şi prin modul de comportament în societate să dovedească că este folositor acesteia.

După iniţiativa Domnului, Adunările legiuitoare îi acordau decretul de naturalizare, care era sancţionat şi promulgat de către domn. Proiectul de revizie, propus de către Guvern Adunării Deputaţilor, a fost votat la 6 octombrie 1879 (cu 132 de voturi pentru, 9 contra şi 2 abţineri). Noul articol a fost publicat în Monitorul oficial din 13/25 octombrie 1879 (12/24).

1882: A decedat la Sankt Petersburg, în Imperiul Rus generalul american de origine română, George Pomuţ (n. 31 mai 1818, Jula, Békés, în Ungaria).

S-a remarcat în Războiul civil american, după ce anterior a luptat în Revoluţia de la 1848 din Ungaria, de partea revoluţionarilor maghiari, ocazie cu care a primit gradul de căpitan.

Imagini pentru George Pomuţ photos

La sfârşitul vieţii, Gheorghe Pomuţ a fost diplomat american la curtea imperială rusă de la St. Petersburg, de numele său fiind legate tratativele în urma cărora, Statele Unite ale Americii au cumpărat în condiţii foarte avantajoase, teritoriul nord -american Alaska de la Rusia ţaristă.

1894 : S-a născut la Sinaia, Elisabeta, principesă de România, Regina Greciei; d.15 noiembrie 1956, Cannes.

1894-1956 Regina Elisabeta A Greciei_21

Era al doilea copil al Regelui Ferdinand I al României și Reginei Maria.

S-a măritat pe 27 februarie 1921 cu diadohul (principele moștenitor) George al Greciei, devenind peste un an regină.

A divorțat în 1935, stabilindu-se în România până în ianuarie 1948, când a fost nevoită să părăsească definitiv țara, la fel ca ceilalți membri ai familiei regale.

Viața în exil și-a petrecut-o în Franța, la Cannes, unde a închiriat un apartament și unde a murit la vârsta de 62 de ani.

1903: Este terminată construcţia clădirii Facultăţii de Medicină din Bucureşti, edificiu conceput după planurile arhitectului elveţian Louis Blanc.

Un merit deosebit în realizarea acestei construcţii, precum şi în obţinerea fondurilor necesare îi este atribuit profesorului Thoma Ionescu (1860-1926), fratele lui Take Ionescu, personalitate politică de primă mărime a vremii.

 

Imagini pentru statuia carol I fac de medicina photos

 În aceeaşi zi a fost inaugurată şi statuia lui Carol Davila, întemeietorul învăţământului superior medical românesc, aşezată în faţa facultăţii, realizată de sculptorul Carol Storck.

1918: A fost adoptată Declaraţia de independenţă a poporului român din Transilvania, Banat şi părţile ungare, de către Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania (în şedinţa din 29.IX/12.X.1918, de la Oradea), prin care românii transilvăneni îşi afirmau dreptul inalienabil la separarea de Ungaria.Desfășurată în cel mai mare secret, întrunirea s-a ținut în casa lui Aurel Lazăr, avocat, și a întrunit un comitet mai lărgit din care făceau parte Teodor Mihali, Alexandru-Vaida Voevod, Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș, Ioan Suciu, Gheorghe Popovici, Aurel Vlad, Gheorghe Crișan, Nicolae Ivan, Ioan Ciordaș, Ioan Nedelcu, Gheorghe Dobrin, Nicolae Cornean, Sever Dan și alții.

Comitetul a fost recunoscut ca organ provizoriu de conducere a Transilvaniei, în acest scop constituindu-se, la Arad, un Comitet de acţiune, în frunte cu Vasile Goldiş.

1930 : S-a încheiat la Atena, Prima Conferință Balcanică, reuniune cu caracter neguvernamental, la care au participat delegații din România, Grecia, Iugoslavia, Bulgaria, Turcia și Albania. Delegații s-au pronunțat pentru încheierea unui pact balcanic, care va fi semnat la 9 februarie 1934.

1931: Se inaugurează statuia lui Cristos  Mantuitorul din Rio de Janeiro, in Brazilia .

Are 30 de metri înălțime fără să se includă cei 8 metri ai soclului, lățimea între brațe este de 28 metri, are o greutate de 635 de tone și este situată pe vârful muntelui Corcovado la o altitudine de 700 de metri.

Imagini pentru statuia lui Cristos Mantuitorul din Rio de Janeiro, photos

Mulajul (modelul) din ghips, precum și sculptura a fost efectuată de  o echipa condusa de sculptorul francez  Paul Landowski, in care s-a aflat sculptorul român Gheorghe Leonida, însărcinat să realizeze capul statuii Mântuitorului.Lucrările au durat nouă ani, din 1922 până în 1931.

Monumentul a devenit un simbol pentru oraşul Rio de Janeiro şi, din anul 2007, face parte dintre cele şapte noi minuni ale lumii.

Statuia lui Iisus reprezintă imaginea Braziliei şi unul dintre simbolurile culturale şi religioase recunoscute la nivel mondial, fiind vizitată anual de peste două milioane de oameni. În Brazilia şi Portugalia, în prezent, există mai multe copii ale statuii.

1940: Ca răspuns la solicitarea regelui Carol al II-le, a sosit la Bucureşti o misiune militară germană. Oficial, scopul acesteia era de a instrui Armata română potrivit noilor metode şi tehnici ale războiului. În fapt, trupele germane urmau să preia paza câmpurilor petrolifere din Valea Prahovei şi să exercite un control discret asupra regimului de la Bucureşti, în perspectiva confruntărilor cu URSS. Primele formaţiuni de comandament ale Misiunii, conduse de generalul de cavalerie Erik Hansen, generalul Wilhelm Speidel, comandantul forţelor de aviaţie şi generalul Arthur Hauffe, şeful de stat major, au sosit la Bucureşti la 12 octombrie 1940. La 11 noiembrie 1940 în România se găseau 22.430 militari germani, dintre care 890 ofiţeri şi 21.540 soldaţi

Misiunea militară” germană a ocupat principalele puncte strategice de pe Valea Prahovei, în Bucureşti şi pe raul  Prut, devenit graniță cu URSS, dupa anexarea Basarbiei de catre URSS.

 1944: În timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, Armata română a eliberat  de sub ocupaţia Ungariei horthyste, oraşul Oradea.

1946: A fost înființat Institutul de Endocrinologie “C.I. Parhon”, din București.

1947: S-a născut Î.P.S. Laurenţiu Streza (prenumele la naştere: Liviu), arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului (întronizat în noiembrie 2005).

Înaltpreasfințitul Laurențiu Streza împlinește 73 de ani. La mulți ani!

1949: S-a născut la Hînceşti, în RSS Moldovenească, interpreta de muzică uşoară , Lidia Ciobanu.

 A studiat la secţia teoria muzicii din Şcoala de Muzica „Ştefan Neaga” din Chişinău între anii 1963 şi 1967. În ultimul său an de studii, Lidia Botezatu a fost invitată de Mihai Dolgan în formaţia de muzică uşoară „Noroc”, în componenţa căreia are o carieră muzicală de mai bine de 20 de ani.

 Printre cele mai celebre cântece ale sale se numără „Frumoasa mea patrie” de Constantin Rusnac, „De ce?” de Petre Teodorovici, „Bade Petre” de Mihai Dolgan.

S-a căsătorit cu  muzicianul Mihai Dolgan din 1969, cu care a născut un singur fecior, Radu Dolgan, şi el membru al formaţiei „Noroc”.

 În anul 1994, Lidia Botezatu a primit  titlul de „Maestru în Artă din Republica Moldova”.

În 2012, prin decret prezidenţial, a fost distinsă cu Ordinul Republicii Moldova, împreună cu soţul său, Radu Dolgan,  primul artist din Basarabia / R. Moldova, care a avut curajul să scrie şi să interpreteze public în plină existenţă a URSS,primul cântec patriotic antisovietic, celebrul cântec-imn Basarabia, compus  împreună cu poetul martir Dumitru Matcovschi în anul 1987.

1954: S-a născut sculptorița Delia Brândușescu.

1968: Se deschide a XIX-a ediție a Jocurilor Olimpice de Vară din Mexico City, Mexic.

Sportivii români au câștigat 15 medalii (4 aur, 6 argint, 5 bronz).

1979: A încetat din viaţă sculptorul Iosif Fekete Negrulea, realizatorul Monumentului aviatorilor din Bucureşti între anii 1928 şi 1930 .

 Sculptorul s-a născut la Hunedoara, fiind la 15 iulie 1903 al doilea fiu al lui Iosif Fekete si al Iulianei Fekete (născută Járdánházi).

Din 1921 pînă în 1927 a urmat cursurile Şcolii de Belle Arte din Bucureşti avîndu-i ca profesori pe: Dimitrie Paciurea la sculptură şi pe Fritz Storck, C. Artachino şi G. D. Mirea la desen şi pictură.

Monumentul Aviatorilor din Bucureşti conceput de Iosif Fekete Negrulea în colaborare cu sculptoriţa de origine rusă Lidia Kotzebue, a fost construit din 1928 până în 1930.

Construcţia, având o înălţime totală de 20 m, este compusă din sculpturi de bronz, aşezate pe un postament de beton armat placat cu piatră  format dintr-un obelisc, situat la rândul său pe o structură realizată din patru prisme trapezoidale lipite între ele prin arcuri de cerc.

Tot acest complex este fixat pe o bază circulară din piatră.

Deasupra obeliscului este aşezată statuia înaltă de 5 m, cântărind 5 tone, care ilustrează omul zburător, având aripile desfăşurate.

La baza obeliscului, de jur împrejurul acestuia, sunt prezentaţi trei aviatori căzuţi.

Pe soclu sunt prezente insignele, casca, aparatura aviatorilor, dar şi numele aviatorilor căzuţi între 1930-1935, sculptate în 13 plăci de bronz.

În 1929 la Salonul Oficial primeşte premiul pentru lucrarea „Diana”.

1930 – Primeşte un premiu pentru lucrarea „Capitel” la Salonul de Arhitectură şi Artă Decorativă

1931 – Primeşte premiu pentru lucrarea „Sf. Francisc de Assisi”.

1932 – Primeşte premiu pentru lucrarea „Taurul” la Salonul Oficial.

1933 – La Salonul Oficial primeşte premiu pentru reliefurile portalului Ministerului de Justiţie. In acelaşi an se căsătoreşte cu Anisia Dumitru născută la 30 aprilie 1911 la Dobridor, Dolj.

Între 1931 – 1941 este angajat ca sculptor animalier la Institutul Naţional Zootehnic.

În 1934 este primit ca membru asociat, iar în 1935 ca membru definitiv al „Tinerimii artistice”.

1981: A încetat din viaţă scriitoarea Agatha Grigorescu-Bacovia, soţia poetului George Bacovia; a publicat volumele “Armonii crepusculare” – 1923 şi “Muguri cenuşii” (1926) (n. 8 martie 1895).

Foto: Agatha Grigorescu si George Bacovia

1994: A încetat din viaţă regizorul român de origine evreiască Manole Marcus (“Viaţa nu iartă”, “Actorul şi sălbaticii”, “Mitică Popescu”.

Imagini pentru photos manole marcus

S-a născut în Bucureşti pe 8 ianuarie 1928 la Bucureşti

 A absolvit Academia de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1955. Primele sale filme au fost: „La Mere”, „Viața nu iartă”, „Într-o Dimineață”, în colaborare cu Iulian Mihu.

În 1969 regizează „Canarul și Viscolul”, adaptare a nuvelei scriitorului Ioan Grigorescu despre pretul libertatii unui ilegalist urmărit de autoritatile burghezo-mosieresti.

Filmul este interzis la începutul anilor 1970 întrucât în prima secvență trupa Phoenix interpreta cântecul „Canarul”.

În 1974, realizează un film de excepție, „Actorul și Sălbaticii”, cu o distribuție strălucită: Toma Caragiu în rolul titular (Constantin Caratase), inspirat de viaţa marelui actor de teatru de revistă şi comedian  Constantin Tanase, Mircea Albulescu , Ion Besoiu, Margareta Pogonat, Marin Moraru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Diaconu.

Își va continua activitatea cu pelicula „Operațiunea Monstrul”, în 1976, o comedie, tot cu Toma Caragiu si ceilalţi, ca protagonişti.

Până în anul decesului său va mai regiza nouă filme.

 1996: A murit la Iaşi, poetul Haralambie Ţugui; (n.10 februarie 1916, Dorohoi, jud. Botoşani).

Haralambie Tugui

A fost fiul lui Teodor Tugui, grădinar, si al Nataliei (n. Turcu). A urmat Scoala primara'(1924-l928) si gimnaziul (1928-l931) la Dorohoi.

S-a înscris la  Liceul militar „Stefan cel Mare” din Cernăuţi (193l-l934) şi Liceul militar „General Macarovici” din Iaşi (1934-l936), unde-l are prof. de limba română pe D. Popovici.

Absolvent al Scolii pregatitoare de ofiteri din Bucuresti (1936-l937) si al Academiei Militare de infanterie din Sibiu (1937-1939).

Ulterior va mai absolvi şi Şcoala de Normare Tehnică din Arad (promoţia 1951).

Ofiter activ in garnizoanele Cahul, Braila si Panciu (1939-l941); mobilizat pe front (194l-l943). Instructor la Scoala de subofiteri Radna (1943-l944), remobilizat si luat prizonier de armata sovietica, suportând câţiva ani de prizonierat în U.R.S.S.

După repatriere (1948) este trecut în rezervă şi lucrează ca tehnician constructor pe diverse şantiere din ţară (1949-1963) şi ca metodist la Biblioteca Regională Banat (1963-1968)

Pensionar din 1968, cind se stabileste la Iasi.

A debutat  publicistic în revistele Muguraşi (revistă şcolară), cu poezia Nocturna; Cernăuţi, 1933), Crai nou (Chişinău, 1934) şi în revista Însemnări din Dorohoi (1935).

  Colaboreaza la publicaţiile Flamuri, Lanuri, Familia, Pagini basarabene. Curentul literar. Ateneu, Iasul literar, Astra, Cronica etc.

A avut de asemenea colaborări la diverse publicaţii periodice cu versuri, articole şi reportaje: Albina, Astra, Ateneu, Contemporanul, Convorbiri literare, Cronica, Curentul literar, Familia, Flamuri, Iaşul literar, Însemnări, Luceafărul, Orizont, Pagini basarabene, Scrisul bănăţean, Tribuna, Universul literar, Viaţa Românească ş.a.

Este autorul unei poezii puternic marcate de perioada razboiului (Poezii, 1966; Contrapunct, in toamna, 1969; Sunetul bronzului, 1974; Confesiunile pamintului, 1979). Prin autenticitatea tonului si acuitatea senzatiilor ea aminteste poemele lui Camil Petrescu din Ciclul mortii.  

Poeziile de inspiratie patriotica (Sub cerul Mioritei, 1971; Inalt prin stema, 1972; Linga vetrele sacre, 1974; Sunetul bronzului, 1974; Tarm de legenda, 1975) elogiaza munca plina de abnegatie, pamintul strabun si tara, vesnicia neamului, ideea de libertate si unitate nationala, mari evenimente din istoria poporului, locuri si figuri eroice, personalitati ale culturii romane. Lirica de dragoste reprezinta partea cea mai rezistenta a creatiei lui Haralambie Tugui

Figurează în antologia Poezia ieşeană contemporană/ I. Popescu (Iaşi: C.J.C.P., 1968).
Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, 1979.

1998: Curtea Supremă de Justiţie a Romaniei  i-a reabilitat pe Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, fondatorii Partidului Naţional Ţărănesc, persecutaţi de guvernarea comunistă şi morţi în timpul detenţiei.

iuliu-maniu-ion-mihalache-jpg

2002: Papa Ioan Paul al II-lea şi Patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române (BOR),  au semnat în premieră o declaraţie comună, care îndemna la unitatea creştinilor, acesta fiind primul act încheiat vreodată între un suveran Pontif şi un patriarh ortodox.

 

2003: A murit memorialistul Ion Ioanid; (n. 28 martie 1926, la Ilovăt, jud. Mehedinti)

In 1945 a intrat la Facultatea de Drept de unde va fi  exmatriculat în anul al III-lea, din pricina originii sociale (provenea dintr-o familie de moşieri).

In 1949 are loc prima sa arestare, iar in  1952 – a doua arestare, urmată de ani de detenţie grea si muncă în mină.
La  6 iunie 1953 evadează si  trăieste în libertate o sută de zile fiind prins în cele din urma si pedepst sever pentru curajul sau.
În  1964, la presiunile guvernelor occidentale, regimul comunist din România îi eliberează pe deţinuţii „politici”.

Ion Ioanid este si el eliberat, iar în 1969 primeşte o  viză de turist pentru Elveţia şi va cere azil politic în RFG. Se stabileşte la München, unde devine angajat al postului de radio „Europa Liberă”.

În seria de volume „Închisoarea noastră cea de toate zilele” (apărută între anii 1991 şi 1996), Ion Ioanid relatează experienţele trăite în închisorile comuniste din România .

 2007: A încetat din viaţă arhitectul, scenograful şi designerul Paul Bortnovschi ; (n. 17 iulie 1922, la Sinaia, în jud. Prahova).

Imagini pentru scenograf Paul Bortnovschi photos

 A absolvit Facultatea de Arhitectură din Bucureşti în anul 1948 si incă din primii ani a participat la proiectarea a numeroase expoziţii de plastică, scenografie, arhitectură teatrală la: Moscova, Pekin, Budapesta, Praga, Viena, Salonic, Paris, Tokio, Buenos Aires, Havana, Edinburgh, etc.

 În 1951 şi-a început colaborarea cu Liviu Ciulei în scenografie de film, participând la producţiile primei etape de dezvoltare a industriei cinematografice româneşti în studiourile Tomis, Floreasca şi Buftea: „Nepoţii gornistului”, „Răsare soarele”, „Erupţia”, precum şi cu Lucian Pintilie la „Duminică la ora 6”şi „Reconstituirea”.

În perioada 1961 – 1973 a avut o intensă activitate didactică, fiind profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde a devenit şi şef de catedră din 1967.

Realizează decorurile la montarea regizorului  Lucian Pintile a piesei ”Revizorul” de Gogol (1971) de la Tearul Bulandra, interzisă de cenzura comunistă la cererea ambasadei URSS.

A fost membru al Comisiei Internaţionale OISTAT UNESCO pentru arhitectură teatrală, al Design History Society, vicepreşedinte al Centrului Român al OISTAT, preşedinte al Comisiei Române de Arhitectură Teatrală, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, membru UNITER.

Promotor al înfiinţării învăţământului de design, a reuşit inaugurarea acestuia în anul universitar 1969 – 1970.

A fost membru al Comisiei Internaţionale OISTAT UNESCO pentru arhitectură teatrală, membru al Design History Society, vicepreşedinte al Centrului Român al OISTAT, preşedinte al Comisiei Române de Arhitectură Teatrală, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, membru al UNITER, din conducerea căreia a făcut parte.

A primit Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru Scenografie (1975), Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a, Premiul Academiei Române pentru întreaga activitatea (2003), titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Uniunea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (2003).

 2014: A decedat   medicul psihiatru şi profesorul universitar Florin Tudose; (n. 1952).

A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, devenind medic psihiatru. 

A lucrat ca profesor universitar din 1999 și a predat cursuri de psihia­trie, psiho­patologie și psihologie clinică.  

În 1980, împreună cu C. Gorgoș, a pus bazele primului centru de sănătate mintală (CSM) din România.

A fost autorul a peste 30 de cărți de specialitate (singur sau cu alți colaboratori) și aproape 200 de articole din domeniul psihiatriei.

A înfiinţat şi primul serviciu de psihiatrie de legătură, devenit centru de referinţă pentru reformă în psihiatrie din România, în 1995.

2020: A decedat juristul și politicianul român, Ion Predescu, fost judecător al Curții Constituționale a României în perioada 2004-2013; (n. 1927).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții Mucenici Tarah, Prov și Andronic


Sfintii Mucenici Tarah, Prov si Andronic au vietuit in vremea imparatului Diocletian (284-305) si au murit pentru ca au refuzat inchinarea in fata idolilor. Tarah s-a nascut in Claudiopolisul Siriei, Prov a fost din Perga Pamfiliei, iar Andronic a fost fiul unui cetatean de mare vaza din Efes.

 Dupa ce au fost torturati in mai multe cetati, au fost aruncati in fata fiarelor impreuna cu cativa criminali. Fiarele i-au sfasiat pe criminali, in vreme ce sfintii au iesit nevatamati. In urma acestei minuni, multi cetateni au primit credinta in Hristos.

Ei au fost ucisi de soldati la porunca proconsulului Numerian Maximus.

Desi trupurile acestora au fost amestecate cu cele ale criminalilor, Dumnezeu le-a descoperit unor creștini in chip minunat care sunt trupurile martirilor – trei lumanari s-au aratat deasupra trupurilor acestora. Astfel, cei trei mucenici au fost ingropati cu cinste.

Mentionam ca la Biserica Memoriala Mihai Viteazul din Alba Iulia se află părticele din moaștele Sfinților Prov, Tarah si Andronic.

Citiţi şi :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/12/o-istorie-a-zilei-de-12-octombrie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. http://www.referatele.com/referate/romana/Haralambie-Tugui;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

12/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

ZIUA DE 11 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


 

Ziua de 11 octombrie în istoria noastră

1593: După o ascensiune fulminantă în ierarhia țării, Mihai Viteazul ocupă tronul Munteniei.

Între 1592 şi 1593 a fost ban al Olteniei, dar s-a retras în Ardeal în urma unui complot al boierilor împotriva domnitorului Alexandru cel Rău, la care se presupune că ar fi participat.

După două săptămâni, Mihai a plecat în Turcia, unde, ajutat de patriarhul Constantinopolului, de Andronic Cantacuzino, un aristocrat grec, fiul al lui Mihail Cantacuzino (Şeitanoglu) şi de agentul diplomatic englez Barton, a reuşit să primească de la turci domnia Munteniei, în schimbul unor mari sume de bani şi cadouri bogate (400.000 de florini), bani pe care i-a împrumutat în mare parte de la creditori.

A devenit domn la 2/12 septembrie 1593, înscăunarea sa având loc la București pe 11/21 octombrie, în același an.

Imediat, domnul muntean a aderat la Liga Sfântă creștină, constituită din inițiativa Papei Clement al VIII-lea, din care inițial făceau parte Sfântul Imperiu Romano-German, Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova și Toscana.

 La 13 noiembrie 1594, la doar un an dupa inscăunarea sa, Mihai i-a chemat pe toti creditorii la vistieria domnească pentru a „încheia socotelile”.
Dar socotelile sale erau mai mult decât sângeroase. Tunurile muntene au lovit in plin in multimea turcilor creditori veniți să-și primeasca banii.
Supravietuitorii au fost masacrati fără milă de oastea domnească. Au fost măcelăriți și circa 2000 de ieniceri, intreaga garnizoana turceasca din Bucuresti, in frunte cu emirul.

 Giurgiul a fost asediat, dar a rezistat în fata armatei lui Mihai. In schimb, La Hârșova, Silistra și Targul de Floci, turcii au suferit pierderi zdrobitoare.

In Moldova, domnitorul Aron Voda, în înțelegere cu Mihai, i-a măcelărit pe toți otomanii din Iași, dând semnalul unei răscoale generale.

1648: A murit, fiind înmormântat în Catedrala din Alba Iulia , principele Gheorghe Rákóczi I, cunoscut și ca Gheorghe Rákóczi cel Bătrân ; (n. 8 iunie 1593, Szerencs, Zemplén, Ungaria Regală).

A fost principe al Transilvaniei între 1 decembrie 1630–11 octombrie 1648.

razboiul de 30 de ani ⋆ Istorie Românească

În timpul domniei sale, la fel ca în timpul domniei principilor Gabriel Bethlen sau Gheorghe Rákóczi al II-lea, Principatul Transilvaniei aflat sub suzeranitate otomană a cunoscut o epocă de înflorire economică și de afirmare politică și culturală, întărindu-se puterea centrală. A promovat o politica absolutistă care a fost dublată de tendința de răspândire a Calvinismului. Conform ideilor Calvinismului a sprijinit folosirea limbii materne în liturghie și în învățământ, nu numai în cazul comunității maghiare, dar și în cazul românilor și sașilor. La îndemnul lui și pe cheltuielile Principatului s-a tipărit în tipografia domnească de la Alba Iulia prima traducere completă a Noului Testament în limba română, Noul Testament de la Bălgrad, cunoscut și sub denumirea de Biblia Rakocziana.

În 1644 a participat la Războiul de Treizeci de Ani de partea Alianței Protestante. După o serie de succese militare a ales să se retragă în Transilvania la îndemnul sultanului, care nu a vrut ca un stat vasal al Porții Otomane să se amestece în luptele catolico-protestante. Ca urmare, Rákóczi a încheiat Pacea de la Linz cu Ferdinand al III-lea, conform căruia a primit ca răsplată comitatele Abaúj, Bereg, Borsod, Ung și Zemplén în feuda Principatului pe durata domniei sale.

Rákóczi a garantat prin lege dreptul țărănimii de a-și alege liber cultul, indiferent de religia stăpânului feudal. Această practică s-a inspirat din legislația transilvăneană. Tot în cadrul Păcii de la Linz, Rákóczi a obținut dreptul de a domni pe teritoriile comitatelor Sătmar și Sălaj, acest drept fiind moștenit și de urmașii săi pe tronul Transilvaniei.

Ca urmare a condițiilor Păcii de la Linz s-a introdus în vocabularul administrației transilvănene toponimul Partium, pentru a denumi teritoriile din Regatul Ungariei, stăpânite de facto de principi transilvăneni. Deși a păstrat libertatea religiei în teritoriile aflate sub domnia lui, Rákóczi a sprijinit cu toate puterea răspândirea ideilor calviniste, inclusiv prin tipărirea Catihismului calvinic în limba română (1542).

1754: În Transilvania, Episcopul greco-catolic Inochentie Micu şi profesorul Petru Pavel Aron întemeiază ,„Şcolile Blajului”, primele şcoli în limba română – „Şcoala de obşte” (primară), „Şcoala de latinie” (gimnaziul) şi „Şcoala de preoţie” (nucleul viitoarei Facultăţi de Teologie).

Din acel moment Blajul a devenit centrul învăţământului românesc din Transilvania.

21 octombrie 1754 - Se inaugurează primele şcoli din Blaj, iar oraşul  devine centrul învăţământului românesc din Transilvania - Ziarul Unirea

„Noi, Petru Pavel Aron de Bistra, din mila lui Dumnezeu şi a Scaunului Apostolicesc, celor din legea grecească prin toată ţara Ardealului şi părţilor eiadaose, Vlădicul Făgăraşului … cuprinzând din milostiva dăruire averilevlădiceşti şi mănăstireşti, şi aşezându-ne, îndată cât va fi cu putinţă mai curând să ne apucăm de deschiderea învăţăturilor şi chivernisirea într’ânsele a celor lipsiţi … să vă înceapă în mănăstire acum întâiul a să citi, a să proceti şi a să tâlcui după lipsa şi după vreame celor lipsiţi … lângă toate acesteaneîncurmatăşcoala de obşte va fi tuturor de toată vârsta, decetanie, de cântare şi de scrisoare, nici o plată de la ucenici aşteptându-să … Dat în Blaj, anul Domnului O mie şapte sute cincizeci şi patru, unsprăzece zile a lunii Octombrie.”

Datorită acestor şcoli,Blajul va fi supranumit „Mica Romă”. Iniţiativele de fondare a unor şcoli româneşti, încep de la marele luptător pentru drepturile poporului român din Transilvania, Episcopul martir Inocenţiu Micu-Klein (1692-22 septembrie 1768) care adresează Împăratului Carol al VI-lea, o serie de memorii cerând înlăturarea discriminărilor şi nedreptăţilor ce se făceau românilor. Într-un memoriu din 1732, episcopul arăta necesitatea imperioasă a înfiinţării de şcoli pentru “fiii neamului nostru”.

După surghiunirea episcopului Inocenţiu, urmaşul său la conducerea Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică), episcopul Petru Pavel Aron (1709-9 martie 1764) înfiinţează, printr-un document din 11 octombrie 1754, şcolile din Blaj pe care le numeşte metaforic “fântâni ale darurilor”.

Este vorba, pentru început, de trei şcoli: Şcoala de obşte (elementară) – pentru învăţarea citirii, scrierii, socotirii şi “cântării” în limba română, “nici o plată de la ucenici aşteptându-se”, Şcoala latinească (de grad mediu) care va deveni gimnaziu şi liceu şi Şcoala de preoţie, mai târziu seminar, apoi Academie Teologică. Şcolile erau frecventate de fiii ţăranilor iobagi români şi ai oamenilor săraci de la oraşe.

De pe bancile scolilor blajene au iesit mulți dintre fruntasii Revoluției Române de la 1848 din Transilvania (Simion Barnutiu, Gheorghe Baritiu, Timotei Cipariu, Alexandru Papiu-Ilarian), istorici, publicisti, scriitori (Ioan Micu Moldovan, Ioan Bianu, Ion Agârbiceanu, Aron Cotrut).Tot de pe băncile Şcolilor din Blaj, au absolvit, următorii membrii ai Academiei Române: Nicolae Densuşianu, Ion Bianu, Ion Agârbiceanu, Zenovie Pâclişanu, Gheorghe Suciu, Octavian Fodor, Emil Negruţiu.

1818: Domnitorul fanariot al Ţării Româneşti, Ioan Gheorghe Caragea, părăseşte domnia, fugind din țară.

De ieri și de azi: Galanterii în vremea lui Caragea

Principele Ioan Gheorghe Caradja, (n. 1754 la Constantinopol –  d. 1844 la Atena), cunoscut în bibliografia în limba română și drept Ioan Gheorghe Caragea, a domnit in Tara Româneasca  intre anii 1812-1818.

A devenit faimos pentru primul cod de legi din Valahia care îi poartă numele (Legiuirea Caragea), pentru  politicile sale fiscale excesive dar și pentru măsurile efective luate împotriva unei mari epidemii de ciuma bubonica, izbucnita  în  anul 1813, la  un an de la urcarea sa pe tron (Ciuma lui Caragea).

Cât timp s-a aflat pe tronul Țării Românești, Caradja a reușit să strângă o avere uriașă, prin acumularea taxelor de la țărani și breslele meșteșugărești, vânzarea a 4.762 de titluri boieresti , (pentru care a obținut aproximativ 20 de milioane de piaștri) si din concesionarea minelor și vămilor.

 Astfel, veniturile domnului au crescut de la aproximativ 1,5 milioane, la peste 3,7 milioane lei-aur.

Temându-se de o intervenție a turcilor, Caradja a fugit din țară.

A declarat că pleacă cu familia în afara orașului pentru o plimbare si după patru ore de la disparitia sa, un mesager trimis de el a anunțat boierii că a părăsit țara și că numea pentru conducerea treburilor tarii, o caimacamie  formată din banul Grigore Brancoveanu, vornicul Barbu Vacarescu, vistiernicul Grigore Ghica și logofătul Samurcas.

Caradja a fugit păzit de un grup de 300 de mercenari  albanezi (arnăuți) care l-au condus la Brașov. Toate podurile pe drumul de la Bucuresti la Brasov  au fost distruse, pentru  ca nici o forță urmăritoare să nu-l poata ajunge. Caradja își pregătise cu grijă fuga, trimițând din timp mari sume de bani în Elvetia si Marea Britanie .

După câteva săptămâni de la intrarea în Brașov, Caradja și apropiații săi au plecat către  Pisa, in Italia.

A donat mari sume de bani mișcării naționale grecești Filiki Eteria, cât și terenuri orașului Atena , unde și-a petrecut restul vieții, trăind din averea acumulată în Valahia.

1863: Guvernul  condus de Nicolae Kretzulescu demisionează.

Mihail Kogalniceanu.jpg

Foto: Mihail Kogălniceanu

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl însărcinează pe Mihail Kogălniceanu cu formarea noului guvern.

1866: Poarta Otomană a emis firmanul de învestitură a lui Carol (de Hohenzollern-Sigmaringen) ca principe al Principatelor Unite, cu titlu ereditar, prin care  recunoştea, implicit, perpetuitatea unirii celor două Ţări Române (11/23)

1911: S-a născut  in  comuna Saschiz, județul Mureș, tenorul român Ion Dacian (nume real Ion Pulcă). A  urmat în paralel cursurile Facultății de Drept și ale Academiei de Muzică din Cluj.

Imagini pentru tenorul român Ion Dacian photos

Își începe cariera în 1934 la Opera Română din Cluj iar in 1939 este angajat de Nicolae Vlădoianu la Teatrul de Operetă și Revistă „Alhambra” din București, debutând în operetă și în regie.

În perioada 1942–1947 este co-director al Teatrului Alhambra, interpretând roluri de june-prim în toate spectacolele muzicale ale acestuia.

Cand in 1950 se înființează Teatrul de Stat de Operetă, Ion Dacian a fost angajat ca prim-solist.În cariera sa, Ion Dacian a jucat în peste 5000 de spectacole. A fost un artist de mare popularitate, iubit de public.

i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.

S-a stins  din viață la 8 decembrie 1981 la București.

In 1990 Teatrul de Operetă din Bucuresti a fost numit Teatrul de Operetă „Ion Dacian”, iar în anul 2000, prin hotărâre a Guvernului, numele i-a fost schimbat în Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”.

1913: S-a născut in localitatea  Defiance, Ohio, Statele Unite, poeta, traducatoarea şi prozatoarea Eugenia Adams-Mureşanu.Născută din părinţi români, emigraţi în America, al şaptelea copil din cei zece ai Paraschivei şi ai lui Nicolae Mărgineanu, viitoarea scriitoare se întoarce împreună cu mama sa, rămasă văduvă, în ţinuturile de obârşie de la Ocna Sibiului, profesând ca învăţătoare.

A făcut studii de teologie la Sibiu (1947) şi a urmat la Cluj cursurile Facultăţii de Filologie (1949).

Debutează cu proză pentru copii şi cu traduceri în 1993 la publicatia Satul şi şcoala, ulterior semnând sporadic în mai multe periodice.

Căsătorită mai întâi, în 1932, cu Florea Mureşanu, viitor protopop al Clujului, va fi, din 1956, soţia lui D.D. Roşca. 

Arestată în anul 1950 este eliberată în 1952 si din nou arestată între 1958 şi 1960. Părăseşte ţara după 1970 şi se stabileşte în SUA. În exil colaborează la Revista scriitorilor români.

 Cea mai importantă scriere a sa este Cântarea Psalmilor, apărută la Madrid (1986), cu un cuvânt înainte de Vintilă Horia (În loc de prefaţă) şi o introducere de Aureliu Răuţă. Este, aşa cum remarca Vintilă Horia, o transpunere a psalmilor într-un limbaj cursiv, actual şi într-o versificaţie de sorginte folclorică.

Intre lucrarile sale se remarca  de asemenea “Învierea fariseului Eleazar”, si “Assault on Eden”.

1913: A intrat în vigoare primul regulament care stabilea circulaţia autovehiculelor în România, dar şi cine şi în ce condiţii putea obţine carnetul de conducator auto.

La vremea respectivă legea prevedea sancțiuni pentru întrecerile birjarilor, pentru depășirea vitezei calculată cu trapul calului sau chiar închisoare pentru alcool.

Prefectura de Poliţie Bucureşti a venit cu ideea de a reglementa circulaţia din cauza creşterii numărului de maşini. In 1907 cand în Capitală erau 138 de autoturisme, au fost gândite şi primele probe ale examenului, iar cei admişi erau întregistraţi într-un catastif. 

Primul permis a fost emis după ce „Regulamentul pentru circulaţiunea autovehiculelor” a fost publicat în Monitorul Oficial din 1913. Era o hârtie lipită pe o pânză subţire, colorată în roşu, galben şi albastru. Ca să obţii un permis de conducere trebuia să fi împlinit 18 ani.

1914: S-a născut la Bărăitaru–Drăgănești, Prahova, poetul, epigramist și jurnalist Leonida Secrețeanu; d. aprilie 1978.

Poetul a făcut parte din generaţia irosită, sacrificată după instaurarea comunismului prin forţa baionetelor ruseşti.

A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie și în paralel și Facultatea de Științe juridice a Universității București pe care le-a absolvit în anul 1946. Încă din 1932 poetul a colaborat la numeroase reviste și ziare locale și din țară ca FlacăraAuroraPrahova literarăVremeaSantinelaViața literarăBasarabia literarăTribunaPăcală, etc. A fost redactor al ziarului Dreptatea României, organ de luptă națională al generației mișcării studențești prahovene. În 1934 a debutat editorial cu volumul de versuri Fântâni arteziene.

A luptat în Al Doilea Război Mondial ca sublocotenent al Regimentului 32 Mircea, fiind grav rănit în zona Dalnicului. A fost membru al PNL, gruparea Gh. Tătărescu. A fost întemnițat pe motive politice (1954–1957 și 1960–1963) „pentru activitate legionară desfășurată în presă”. A publicat volumele: Boema (1938, Premiul Societății Scriitorilor Români), EpigramePasențe bachiceCneaz peste furtunăIureșFete este destule.

1929: S-a nascut in localitatea Oituz, jud.Bacau, Olga Tudorache, o celebritate in lumea teatrului si filmului românesc.

Imagini pentru Olga Tudorache,

A terminat, în 1951, Institutul de Teatru si a activat  neintrerupt pe scenele teatrului bucurestean, radiofonic si in film.

Angajata, din septembrie 1951, la Teatrul Tineretului din Bucuresti, unde a activat  neîntrerupt, pâna în 1966, când acesta a teatrul fuzionat cu Teatrul “Nottara”. Transferata la  Teatrul Mic, ramâne angajata pâna în 1978.

Din 1976 este Conferentiar universitar la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica “I.L.Caragiale”, la catedra de actorie. Din 1990 este profesor.

Aformat sase promotii de actori, pana la pensionare, în 1997. In anul 2000 s-a retras din învatamânt.

In film a detinut roluri in : „Tudor”, „Razbunarea haiducilor”, „Profetul, aurul si ardelenii”, „Prea cald pentru luna mai”, „Tusea si junghiul”, „Doi haiduci si o crasmarita”, „O vara de neuitat” pana la „Femeia visurilor”/ 2004 sau „Cendres et sang”/2008.

De un talent imens si inconfundabil a obtinut pentru interpretarile sale numeroase premii si distinctii.

A fost casatorita cu actorul Cristea Avram. Fiul lor, Alexandru, inginer de profesie este stabilit in SUA.

1932: S-a născut istoricul Hadrian Daicoviciu, autorul unor monumentale studii şi cercetări privind istoria Daciei înainte şi după cucerirea romană. S-a impus ca unul din cei mai de seamă specialişti in istorie dacică şi romană care s-au format în ţara noastră în perioada de dinainte de 1989. 

Era fiul  reputatului şi regretatului academician, istoric şi arheolog Constantin Daicoviciu.

Hadrian Daicoviciu

A fost profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universitatii Babes Bolyai, membru al Societății de Studii Clasice și al Uniunii Internaționale de Științe pre- și protoistorice și director al Muzeului de Istorie al Transilvaniei și al Institutului de Arheologie din Cluj-Napoca.

În toamna anului 1983  cand a avut loc la Academia „Ştefan Gheorghiu” a PCR de la Bucureşti o consfătuire cu toţi profesorii universitari de istorie din cele trei centre universitare: Cluj, Iaşi şi Bucureşti, pentru a se prelucra ideologic istoricii români.

La prezidiul consfătuirii stăteau generalul Ilie Ceauşescu, fratele dictatorului, şi Cornel Burtică, membru în BP al CE al PCR. Aceştia încurajau politica partidului privind originea traco-dacică a poporului nostru în istoriografia română.

Hadrian Daicoviciu a ţinut o cuvântare în care a apărat componenta romană în alcătuirea etnică a poporului român, dar lucrurile în această „chestiune nu au fost pe deplin lămurite” spunea el, fapt ce i-a atras imediat replica dură a lui Ilie Ceauşescu, care l-a acuzat că nu e un adevărat comunist pentru că programul PCR a rezolvat această chestiune, în care primează caracterul primordial dacic al poporului român.

Istoricul clujean Hadrian Daicoviciu nu s-a lăsat intimidat şi a revenit la tribună şi i-a răspuns tăios lui Ilie Ceauşescu, care era şi directorul Institutului de Istorie Militară de la Bucureşti, susţinând dualitatea etnică daco-romană în formarea poporului român.

De aici au început marile probleme ale lui Hadrian Daicoviciu. Generalul Ilie Ceauşescu a dorit să se răzbune pentru umilinţa din faţa a tuturor istoricilor din cele trei centre universitare.

A trimis controale un an de zile la Direcţia de Patrimoniu Cluj, pe care o coordona Hadrian Daicovicu.

S-a creat o presiune psihică puternică asupra marelui istoric. De inimă rea, Hadrian Daicoviciu a făcut infarct în propria casă, în octombrie 1984 şi a decedat.

1938: S-a nascut la Dorohoi, jud. Botosani, regizorul și scenograful român Dan Pița.

În 1992, la Festivalul de Film de la Veneţia, a obţinut Leul de Argint cu filmul Hotel de lux.

1938: Este promulgată de regele Carol al II- lea, LEGEA nr. 3499 din 11 octombrie 1938, pentru recunoaşterea şi funcţionarea breslelor de lucrători, funcţionari particulari şi meseriasi,publicată în Monitorul Oficial a doua zi, 12 octombrie.

Acestea vor înlocui sindicatele, care au fost desfiinţate.

1944: Trupele ungare și germane au fost alungate din Cluj.

Eliberarea orașului Cluj (și a părții de nord-vest a României) a fost rezultatul acțiunilor combinate ale Diviziilor 18 Infanterie și 2 munte române și a Corpului 104 sovietic în cadrul operației Debrețin.Trupele germane și ungare s-au retras pe direcțiile Chinteni–Deuș și Baciu–Nădășel, pentru a evita încercuirea în oraș. În retragere, trupele inamice au distrus podurile de peste Someș și unele obiective industriale din Cluj. Luptele au continuat apoi spre orașul Carei, care va fi eliberat de diviziile Corpului 6 armată român și spre Satu Mare, eliberat de Divizia 133 infanterie sovietică, la 25 octombrie 1944.

1945: A murit Scarlat Demetrescu, profesor de ştiinţe naturale, geografie, scriitor şi unul din cei mai mari spiritualişti români ; (n. 1872).

1947: România a devenit membru al Organizatiei Meteorologice Mondiale (World Meteorological Organization). OMM este institutie specializata a ONU (din 1951) si are sediul La Geneva (Elvetia).

1953: In România ocupata de trupele sovietice, un tribunal da sentinta in procesul luptatorilor anticomunisti parasutati in munti.

Între 1951 şi 1953, aviaţia militară americană a paraşutat în România ocupată de sovietici mai mulţi voluntari, în scopul desfăşurării unor acţiuni de transmitere de informaţii strategice, precum şi pentru organizarea unor structuri de rezistenţă armată în perspectiva unui eventual război între Occident şi Uniunea Sovietică, pentru eliberarea de comunism a Europei de Est.

Tinerii voluntari făceau parte toţi din Mişcarea Legionară, iar operaţiunile erau integrate unui proiect mai amplu, subordonat direct preşedintelui american – Harry Truman şi celui francez – Vincent Auriol. Şeful operaţiunilor acoperite ale CIA în Balcani, Gratien Yatsevich, susţine că operaţiunile desfăşurate în România s-au aflat pe locul doi, după  cele din Albania, ca număr de agenţi şi resurse alocate.

După ce au ţinut timp de doi ani în tensiune organele Securităţii, paraşutiştii au fost prinşi prin trădare, condamnaţi la moarte şi executaţi, alături de gazdele şi susţinătorii lor, la 31 octombrie 1953, la penitenciarul Jilava. În total, un  număr de 13 persoane.

Presa comunistă din România, dar şi toată mass-media din Europa de Vest şi America de Nord au alocat spaţii largi acestui proces şi execuţiei celor 13 tineri  care au luptat pentru libertatea şi demnitatea patriei lor.

Imagini pentru parasutisti 1953

Cei 13  luptatori anticomuniști au fost condamnați la moarte si executati.

Imagini pentru parasutisti 1953

Condamnați în procesul parașutiștilor judecat in octombrie 1953, la Bucuresti au fost:

Buda Ion, nascut in 1923 la Bontesti – Arad.
Corlan Aurel, nascut in 1920 la Vladuleni – Valcea.
Coman Ion, invatator, nascut in 1922 la Apa – Satu Mare.
Dinca Gheorghe, inginer, nascut in 1918 la Hunia-Cetate, Dolj.
Golea Ion, student, nascut in 1922 la Bahnea – Tirnava.
luhasz Ion, student, nascut in 1933 la Pir – Satu Mare.
Pop Gavrila, nascut in 1928 la Pir – Satu Mare.
Popovici Mircea, student, nascut in 1920 la Ohaba de Jiu – Gorj.
Samoila Ion, nascut in 1919 la Ighisul Vechi – Sibiu.
Tanase Alexandru, nascut in 1915 la Babeni – Valcea.
Tartler Erich, agricultor, nascut in 1920 la Brasov.
Tolan Ion, ajustor, nascut in 1925 la Magra – Arad.
Vlad Minai, student (neparasutat), nascut in 1925 la Dragomiresti -Maramures.

Sentinta a fost executata pe 31 octombrie 1953 în Valea Piersicilor la Jilava.
In timpul procesului s-au pronunțat și foarte multe condamnari la munca silnica, pentru localnicii care îi ajutasera pe cei treisprezece.

1956: S-a născut la Brăila, actrița română de teatru și film, Catrinel Dumitrescu.

Încă eleva fiind, i-a oferit rolul de debut in ”Svanevit”, de Strindberg, la Teatrul din Braila.

Imagini pentru Catrinel Dumitrescu,

Acel spectacol a determinat-o sa dea examen la Institut, si in anul III joaca alaturi de profesorul ei, Octavian Cotescu, la Bulandra, in „Anecdote provinciale”.

 În prezent este actrita la Teatrul Nottara din Bucuresti.

A fost  căsătorita cu actorul Emil Hossu, naș fiindu-le un alt mare actor: Horatiu Mălăele.

Din 1992 este profesoară la Universitatea Hyperion din București, Facultatea de Arte, secția Actorie.
A jucat in aproape 12 filme.

Actrița Catrinel Dumitrescu a fost decorată la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.

1968 : S-a nascut (Focsani, Vrancea) Claudiu Saftoiu, jurnalist, fost sef al Serviciului de Informatii Externe timp de 5 luni, în perioada octombrie 2006 – martie 2007, numit ulterior director general al Televiziunii Romane.

A  fost consilier prezidențial pe probleme de politică internă al președintelui României, Traian Băsescu, iar soția acestuia, Ana Adriana Săftoiu, a fost de asemenea consilier prezidențial, în cadrul Departamentul de Comunicare Publică.

1970 (11-25 octombrie): S-a desfăşurat prima ediţie a Târgului Internaţional Bucureşti (TIB).

Imagini pentru targul international bucuresti photos

Pe o suprafaţă totala de 70.000 metri patrati, la TIB 1970 au participat peste 1.000 de expozanti din 30 de tari, din care 18 au  participat oficial. Până în 1981, TIB a fost organizat bienal.

2002:  Au fost aduse în tara noastra  moastele Sfântului Ion Casian, care sunt depuse în prezent la catedrala Romano-Catolica „Sfântul Iosif” din Bucuresti.

Sfântul Ioan Casian era originar din Dobrogea (pe acea vreme cunoscuta ca « Scythia minor ») si  a trait în Marsilia, în secolul al IV-lea d.H.

A fost întemeietorul monahismului dupa modelul rasaritean, prin înfiintarea a doua manastiri, una de maici si una de calugari.

Este  cinstit ca sfânt părinte al Bisericii Creștine, atât in Biserica Ortodoxă cât și in cea catolică.

2009: A fost  resfinţită Biserica Palatului Cotroceni,  dupa ce a fost refăcută între 2003 şi 2004

poza

Biserica fostei manastiri Cotroceni, demolata de Nicolae Ceausescu, in anul 1984, si refacuta la initiativa urmasilor cantacuzini in anul 2004, a fost resfintita de Patriarhul Daniel in ziua de 11 octombrie.

Ctitoria lui Serban Cantacuzino din anul 1679 a fost ridicata pe acelasi loc si a primit acum si altar, cateva din frescele originale si obiectele necesare cultului, plus un preot slujitor, in persoana arhimandritului Irineu Dogaru.

In anul 1984 au fost salvate cateva fresce, coloane de piatra, pisania, placile mormintelor ctitorilor, inclusiv osemintele acestora, si duse la Biserica din Fundenii Doamnei, tot o biserica ridicata de familia Cantacuzino.

La biserica noua au fost aduse fragmente din moastele Sfintilor Serghie si Vah, praznuiti la 7 octombrie, care sunt ocrotitorii initiali ai locasului de cult. IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, a daruit bisericii de la Palatul Cotroceni o particica din moastele Sfintilor Mari Mucenici Serghie si Vah, moaste care se afla depuse spre cinstire si inchinare la Catedrala Mitropolitana Sfantul Dumitru, din Craiova. Biserica are ca al doilea hram Adormirea Maicii Domnului (15 august).

2011: A decedat la Bucureşti, omul politic Ion Diaconescu (n.25 august, Botesti, jud. Arges), activist anticomunist  român, fost membru al Partidul National Ţărănesc  din anul 1936,  până la desființarea sa abuzivă de către autoritățile comuniste, în 1947.

A murit Ion Diaconescu

Condamnat de „justiţia” comunistă la 15 ani de închisoare, a fost încarcerat   în mai multe închisori şi lagăre , iar după ispășirea pedepsei, a fost deportat în Bărăgan.

Revenit în București, a activat la întrunirile clandestine ale țărăniștilor.

După anul 1989 a participat la reinfiinţarea Partidului Nţtional Ţăranesc – Creştin Democrat, în conducerea caruia a fost ales. A fost de asemenea ales deputat în Parlament din partea PNT-CD,  în trei legislaturi consecutive .

După moartea lui Corneliu Coposu, preşedintele partidului,  Ion Diaconescu a devenit preşedinte interimar al PNŢCD (noiembrie 1995 – ianuarie 1996) şi ulterior, preşedinte al al acestui partid (ianuarie 1996 – ianuarie 2001)

A îndeplinit şi funcția de președinte al Camerei Deputaților (decembrie 1996 – decembrie 2000).

Ca parlamentar, a acționat pentru  înlăturarea consecințelor regimului comunist.

11 octombrie este ZIUA ȘCOLII ARDELENE

Ziua Scolii Ardelene – 11 octombrie, - Episcopia Greco Catolica - Oradea

Sărbătoarea este marcată în țara noastră din 2014, fiind dedicată omagierii rolului fundamental al ideilor culturale și politice promovate de intelectualitatea română din Transilvania de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XX-lea, mișcare cunoscută sub numele de Școala Ardeleană.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 Sfântul Apostol Filip, unul din cei șapte diaconi

 Sfantul Apostol Filip, unul din cei sapte diaconi

Sfântul Apostol Filip, unul din cei sapte diaconi, nu trebuie confundat cu Apostolul Filip, cel de-al treilea Apostol chemat la misiune de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

Sfantul Apostol Filip s-a nascut in Cezareea Palestinei. Impreuna cu Sfantul Arhidiacon Stefan s-au numarat intre cei sapte diaconi alesi de catre Sfintii Apostoli. Sfantul Apostol Filip a fost casatorit avand patru fiice. Ca diacon, el a slujit cu ravna saracilor si vaduvelor. In vremea prigoanei asupra crestinilor pornite la Ierusalim, Sfantul Filip s-a stabilit in Samaria, unde a predicat cuvantul lui Hristos. Tot aici, Dumnezeu a lucrat prin Sfantul Apostol Filip numeroase minuni.

Din Faptele Apostolilor aflam ca Sfantul Filip l-a botezat pe Simon Magul. Tot el a fost cel care l-a botezat si pe eunucul Candachiei, Regina Etiopiei. Sfantul Apostol Filip a predicat invatatura lui Hristos si in Azotus unde a adus pe multi la dreapta credinta. Sfantul Filip a fost hirotonit Arhiereu al cetatii Tralles. Tot in aceasta cetate s-a mutat la Domnul.

CITIŢI ŞI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/11/o-istorie-a-zilei-de-11-octombrie-video-4/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. http://www.pentrupatrie.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

11/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

ZIUA DE 10 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


 

Ziua de 10 octombrie în istoria noastră

1394: Are loc Bătălia de la Rovine în urma căreia oastea munteană, condusă de Mircea cel Bătrân (domn al Munteniei 1386-1418), a înfrânt oştile turceşti invadatoare, conduse de sultanul Baiazid I.

 În privinţa datării, localizării şi deznodământului luptei de la Rovine, istoricii au păreri împărţite deoarece izvoarele existente (cronici turceşti, sârbeşti şi bizantine) menţionează două date la care ar fi putut avea loc bătălia – 10 octombrie 1394 (pe baza cronicilor sârbeşti), respectiv, 17 mai 1395 (izvoare bizantine) -, şi două locuri posibile: râul Argeş sau râul Jiu.

Imagine similară

Foto: Mircea cel Bătrân (1355- 1418)

Astfel, în 1876, istoricul ceh Konstantin Jireček propunea pentru bătălia de la Rovine data de 10 octombrie 1394,  după o mențiune găsită în cronicile sârbești publicate de Pavel Jozef Šafárik în 1851.

Cu un an mai târziu, marele istoric si filolog român B.P. Hasdeu, observa că data morții unuia dintre vasalii lui Baiazid căzuți la Rovine, Constantin Dragaș, este pomenită într-un document contemporan, un ustav de la mânastirea Hilandar, și astfel stabilea data bătăliei la 17 mai 1395.

Observația lui Hasdeu a fost susținută de bizantinologul român Constantin Litzica în 1901, care pe baza unui alt document contemporan emis de mânastirea Petra din Constantinopol confirma data morții lui Dragaș în primăvara lui 1395.

Pe de alta parte, unii istorici (Şerban Papacostea, Neagu Djuvara) nu exclud posibilitatea existenţei a două bătălii diferite una pe Argeş, la 10 octombrie 1394, alta pe Jiu, la 17 mai 1395.

Totuşi, istoricii Al. V. Diţă şi D. I. Mureşan, susţin ca dată a desfăşurării bătăliei ziua de 17 mai 1395, pe baza unor izvoare athonite care se referă la moartea unui vasal al sultanului, Konstantin Dragas. Izvoarele vorbesc despre o „rovină” (loc mlăştinos), toponim nelocalizat.

Istoricii care plasează evenimentul undeva aproape de râul Argeş se bazează pe menţionarea denumirii „Arkâş”, sau „Arkaş” în surse turceşti şi pe faptul că cel mai apropiat drum de la Dunăre spre capitala ţării trecea peste acest râu.

O localizare probabilă ar fi Ţuţuleşti (judeţul Argeş), pe Valea Gligănelului, unde există o pădure numită Rovina, un toponim „puţul lui Baiazid” şi tradiţii populare despre o bătălie cu turcii dată cu câteva zile înainte de sărbătoarea Sf. Parascheva (14 octombrie).

În privinţa deznodământului bătăliei, punctul de vedere tradiţional al istoriografiei româneşti, care susţinea că a fost o victorie categorică a românilor, pare contrazis de desfăşurarea ulterioară a evenimentelor (înlocuirea lui Mircea cu Vlad, pe tronul ţării).

Studii mai recente (D.I. Mureşan, 2003) nu exclud o victorie turcească sau un deznodământ indecis.

1636: Se desfăşoară Bătălia de la Salonta, dintre armata Otomană şi armata transilvăneană, condusa de Principele Gheorghe Rákóczi I.

Imagini pentru Principele Gheorghe Rákóczi I photos

Batalia de la Salonta, a fost o confruntare militara, parte a Campaniei militare Otomane, in Transilvania, prin care turcii doreau inalturarea principelui Gheorghe Rákóczi I (1630-1648), de la conducerea Principatului Transilvaniei.

Dupa moartea lui Principelului Gabriel Bethelen (1613-1629), tronul Principatului Transilvaniei fusese  ocupat de catre Gheorghe Rákóczi I, dar fara consimtamantul Inaltei Porti si a Imperiului Habsburgic.

Gheorghe Rákóczi I,a dobandit pana la urma  sprijinul Imparatului Ferdinand de Habsburg (1619-1637), ceea ce l-a nemutltumit  pe Sultan, care a decis in consecinta inlocuirea lui cu Stefan Bethlen si trimite o oaste in Transilvania, spre al inscauna pe acesta.

Gheorghe Rákóczi I infrange armata otomana la Salonta, dar recunoaste suzeranitatea otomana si este lasat sa domneasca in schimbul unui tribut anual de 40.000 de taleri.

1821: A murit Dionisie Fotino (n. 1777), istoric grec, originar din Patras,Grecia, stabilit în Ţara Românească în 1804; d.10 octombrie 1821.

A invatat muzica bizantina de la tatal sau Atanasie (medicul sultanului Abdul Hammid) care a fost psalt al Marii Biserici din Constantinopol (catedrala Sfanta Sofia), iar mai apoi în cadrul Scolii Patriarhale din Constantinopol ca ucenic al lui Iacov Protopsaltul si al lui Petros Vizantie.  In 1797 a urmat cursurile Academiei Imperiale din Bucuresti. A invățat să cânte la pian, tambur si keman, posedand un vast repertoriu de muzica clasica orientala si europeana.

1821 Dionisie Fotino (1777-1821)
Istoria Daciei, tomul II, Viena, 1818

Dionisie Fotino Istoria Daciei, Tomul II, Viena, 1818 (Tipărituri românesti.ro).

 Operele sale istorice, literare si muzicale, precum si functiile politice si administrative pe care le-a detinut – il plaseaza pe Dionisie Fotino in răndul celor mai invatati greci care au trait vreodata in Muntenia.

Cunoscut mai ales ca istoric (autor al „Istoriei generale a Daciei sau a Transilvaniei, Tarii Muntenesti si a Moldovei”), Dionisie Fotino a lasat in urma o opera muzicala ce cuprinde cele mai importante imnuri liturgice ale Bisericii Ortodoxe si un tratat „Teoretic si practic despre muzica bisericeasca”, astazi pierdut.

Intre anii 1797 – 1809 a predat muzica bizantina la Manastirea Caldarusani.  Apoi in perioada 1809 – 1816 a activat in Bucuresti ca pedagog, pregatind doua dintre cele mai importante personalitati ale muzicii bisericești românești, Anton Pann și Episcopul Chesarie al Buzăului.Notatia muzicala folosita de Dionisie Fotino este una de tranzitie catre notatia hrisantica iar sitlul creatiilor sale muzicale este apropiat stilului compozitorilor constantinopolitani din secolul al XVIII-lea. Multe din lucrarile sale muzicale au fost redate in „noua metoda” a notatiei bizantine de catre ucenicul si prietenul sau Anton Pann, dar si de Grigorie Protopsaltul, Iosif Naniescu si Macarie Ieromonahul fiind publicate in limbile greaca si romana. 

Tot Dionisie Fotino este autorul unei „Istorii a vechii Dachii, a Transilvaniei, a Valahiei şi a Moldovei…”, în 3 volume, scrise în limba greacă.

.

1824: S-a născut la Sohodolul Branului, Transilvania, in Imperiul Austriac, învăţatul român Ioan Puşcariu, istoric şi scriitor participant la Revoluţia de la 1848 din Transilvania şi apoi din Ţara Românească, unul dintre animatorii vieţii culturale a românilor transilvăneni, membru de onoare al Societăţii Academice Române şi membru titular al Academiei Române din 1900; (d. 24 decembrie 1911, Bran, Comitatul Făgăraș, Austro-Ungaria, azi în județul Brașov, România).

Imagini pentru Ioan_Pușcariu photos

1841: S-a născut Ion I. Câmpineanu, primul Guvernator al Băncii Naționale a României în perioada 1880-1882.

A fost învestit pe 15 iulie 1880, fiind responsabil pentru organizarea imprimeriei şi imprimarea primelor bilete de bancă şi a regulamentului interior al instituţiei.

Va reveni în aceasta funcţie la începutul anului 1888 rămânând în acest post până la moartea sa, care a survenit la data de  15 noiembrie 1888. 

A îndeplinit si alte funcţii guvernamentale şi publice, printre care cele mai importante sunt:

–  ministru de justiţie (27 ianuarie – 23 septembrie 1877)
–  ministru de finanţe (23 septembrie 1877 – 25 noiembrie 1878; 25 februarie – 15 iulie 1880)
– ministru de externe (în 1878 – 1879 şi 1885)
– ministrul  domeniilor (1 aprilie 1883 – 2 februarie 1885)
– primar al Bucureştiului (1887).

1846: S-a născut  Dimitrie Brândza (10/22 octombrie), medic si naturalist român (1894-1895).

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este dimitriebrc3a2ndza.jpg

A contribuit la crearea terminologiei botanice românesti; (d.3 august 1895).

 În 1884 a pus bazele Grădinii Botanice din Bucuresti, (a cărei amenajare începe în 1884 şi se încheie în 1891, când sunt inaugurate serele) si în 1891 ale Institutului de Botanica din Bucuresti (“Flora Dobrogei”, “Despre vegetatia României si exploatatorii ei”).

 A fost  membru titular al Academiei Române din 1879, vicepreşedinte al acestui for între anii 1892 – 1895.

1847 : S-a născut la Scheii Brașovului, compozitorul, dirijorul și pedagogul, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române; d. 4 iunie 1925, la Cluj.

GHEORGHE DIMA – 10 MARI SIBIENI | RĂZVAN POP

A urmat Politehnica din Karlsruhe (Germania), în această perioadă descoperindu-și atracția către muzică. La 21 de ani, a început să ia lecții de canto, armonie și contrapunct cu profesori renumiți din Baden, Viena, Graz și Leipzig. Între anii 1872–1874, a studiat la Conservatorul din Leipzig, unde a și debutat în cariera muzicală, ca interpret de lieduri și oratorii, a fost artist liric la Klagenfurt și Zürich. 

După întoarcerea în orașul natal, a fost profesor de muzică și dirijor, director al Școlii de Gimnastică și Cântări. În anul 1881 s-a stabilit la Sibiu unde, timp de aproape două decenii, a predat la catedrele de muzică vocală și instrumentală de la Seminarul Teologic, Școala Normală, Școala Civilă de fete ASTRA.

A dirijat corul catedralei ortodoxe și corul Societății Hermannstädter Mannergesang Verein. Ultimii șapte ani din viațtă i-a petrecut la Cluj unde, cu sprijinul lui Tiberiu Brediceanu, a primit misiunea de înființare a Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică, fiind profesor de Ansamblu coral și cel dintâi director (1919–1925) al Conservatorului.

A compus muzică vocal-simfonică: Hora pe versuri de Vasile Alecsandri, balada Muma lui Ștefan cel Mare; muzică de cameră: Când te voi uita?Într-un album; muzică corală: Între piatra DetunataDouă inimi nu-mi dau paceLiturghia Sf. Ioan CrisostomPrimăvara și Ziua ninge pe versuri de Alecsandri   Cântece populare și melodii vechi românești; muzică vocală (lieduri): A venit un lup din crâng pe versuri de George Coșbuc, De ce nu-mi vii?Somnoroase păsărele și Peste vârfuri pe versuri de Eminescu  etc.

1857: Începe construcţia clădirii Universităţii din Bucureşti.

Foto: Universitatea Bucureşti, începutul secolului XX

Construcţia clădirii actualei Universităţi din Bucureşti, situată în Piaţa Universităţii, s-a facut conform planurilor arhitectului Alexandru Orăscu. În amintirea acestui eveniment important a fost emisa o medalie comemorativa.

Aceasta poate fi văzută astăzi în colecţia numismatică a Academiei Române. Clădirea a fost ridicată în urma unui concurs, în timpul căruia au fost analizate mai multe oferte.

Cîştigătorul acestei competiţii a adus 70 de constructori austrieci. Piatra şi marmura au fost aduse depeste Dunăre de la Pesta ( din capitala Ungariei de azi – Budapesta) la Giurgiu, iar apoi cu carutele la Bucureşti, deoarece calea ferată dinspre Bucureşti spre Giurgiu (port la Dunăre) a fost construită abia în 1869.

Din cauza lipsei de resurse financiare, clădirea a fost inaugurată după doisprezece ani, în anul 1869. Clădirea de atunci avea două etaje şi era constituită numai din aripa care se întinde spre Bulevardul Carol.Faţada are un peristil cu stîlpi în stil ionic şi reliefuri realizate de Karl Storck.

Din nefericire, în timpul bombardamentelor aeriene din 1944, lucrările lui Karl Storck au fost distruse. La început, edificiul găzduia şi alte instituţii, cum ar fi Senatul, Academia Română, Biblioteca Centrală, Muzeul Istoric, Şcoala de Arte etc.

Celelalte aripi ale Universităţii au fost cunstruite sub coordonarea lui Nicolae Ghica – Budeşti între anii 1912 – 1926. Între secolul al 17 -lea şi prima decadă a secolului al 19-lea, chiar pe locul unde esta astăzi Piaţa Universităţii, se aflau clădirile şi grădina mănăstirii Sfîntul Sava.

Acolo a funcţionat  “Şcoala înaltei Societăţi“, care a devenit în 1709 “Academia Domnească“, întemeiată de Constantin Brîncuşi. Aceasta era un centru cultural renumit în Sud-Estul Europei. La începutul secolului al 19-lea, după 1817, Mănăstirea Sfîntul Sava a găzduit Colegiul Sf. Sava, prima facultate cu predare în limba română.

Predarea în limba franceză a durat pentru un scurt timp în anul 1847, dar Revoluţia din 1848 a reintrodus limba română. Deoarece în vremea aceea nu exista o distincţie clară între şcoala secundară (liceu) şi facultate, acest colegiu reprezenta ambele niveluri.

Universitatea a fost întemeiată ca şcoală superioară în anul 1864, la patru ani după întemeierea Universităţii Iaşi, prima universitate română modernă.

În 1864 aceasta includea facultăţile de Drept, Ştiinţe, Litere şi Filozofie. Primul doctorat a fost acordat în 1873 de către Facultatea de Farmacie.

Universitatea a cunoscut  “epoca de aur” între cele două războaie mondiale. Atunci s-a dezvoltat datorită înaltei pregătiri a profesorilor şi numărului de studenţi (15.700), fiind una dintre cele mai mari universităţi, alături de Universitatea “Columbia” din New York, Universitatea din Paris, Universitatea din Londra şi Universitatea New York.

În anul 1945 această peroiadă remarcabilă a luat sfîrşit, deoarece unii dintre cei mai buni profesori au fost destituiţi iar alţii au fost închişi pentru că s-au opus, într-un fel sau altul, regimului comunist si chiar daca unii profesori s-au întors, atmosfera nu a mai fost aceea a libertăţii de a gîndi şi a competiţiei deschise.

După 1990, s-au făcut progrese semnificative în domeniul predării iar numărul studenţilor creşte.

Astăzi universitatea are aproximativ 20.000 de studenţi şi paisprezece facultăţi.

1859: S-a născut  la Vaida – Recea, în Comitatul Făgăraș din fosta Austro-Ungarie, Ioan Boeriu, baron şi feldmareșal în armata imperială austro-ungară (d. 1949 la Sibiu).

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 640px-Johann_Freiherr_Boeriu_von_Polichna.png

 A fost  ridicat la rangul de baron,  decorat pe 17 august 1918 cu Ordinul Maria Terezia în grad de cavaler și numit feldmareșal, pentru cucerirea satului Polichna in ziua de 23 august 1914  actiune care a creat premiza victoriei austriece în bătălia de la Krasnik.

În 1915 a fost grav rănit, rămânând infirm, activand  în continuare ca expert militar în Ministerul Cezaro-Crăiesc de Război, fiind totodata  președintele Consiliului de Onoare din Ministerul Cezaro-Crăiesc de Război.

În anul 1917 a obţinut Ordinul Imperial al Coroanei de Fier de clasa I, ceea ce impunea şi acordarea unui rang nobiliar, primind astfel titlul de baron cu denumirea „de Polichna“, după numele localităţii unde s-a remarcat în luptele cu armata țaristă.

În decursul carierei sale militare, Ioan Boeriu a primit mai multe distincţii înalte, cea mai prețuită fiind Crucea de Cavaler al Ordinului Maria Terezia. A devenit astfel al doilea ofiţer român decorat cu acest ordin militar habsburgic, după David Urs, dar şi ultimul, înainte de prăbuşirea imperiului. 

La Viena, Ioan Boeriu şi politicianul Iuliu Maniu au scris o importantă pagină de istorie, care a împiedicat instaurarea comunismului în capitala Austriei, aflată în pragul revoluţiei bolşevice. Armata austro-ungară era la un pas de dezmembrare, în urma unui val uriaş de dezertări. Întreaga Vienă era în haos, greva generală, provocată de bolşevici, cuprinsese şi autorităţile, inclusiv armata şi poliţia, iar populaţia era înspăimântată de violenţe, violuri şi tâlhării.

În aceste împrejurări apocaliptice, Maniu şi Boeriu s-au prezentat în audienţă la Ministerul de Război, la generalul von Straeger Steiger, şi au cerut să li se dea putere deplină pentru restabilirea ordinii. Au solicitat, şi li s-a acordat conducerea cazărmilor Carol şi Ferdinand, unităţi militare în care luptau mulţi români. Cei doi lideri au format o adevărată armată naţională românească, ce dispunea de 60.000 de soldaţi în Viena şi în împrejurimi, plus alţi 100.000, răspândiţi în tot Imperiul Austro-Ungar. Militarii români din armata austriacă au fost organizaţi sub conducerea unui stat-major prezidat de baronul Ioan Boeriu. Au instalat comandamentul chiar într-o aripă a Ministerului de Război din Viena. Senatul românilor a fost autoritatea care a condus Viena timp de 55 de zile, până când autorităţile austriece au reuşit să stăpânească situația. Astfel, unităţile comandate de Boeriu au scăpat capitala austriacă de un dezastru imens: instaurarea republicii bolşevice. Soldaţii români au impresionat prin disciplină şi prin vitejie. Dacă nu ar fi fost românii, Austria ar fi riscat să aibă soarta Ungariei unde la putere ajunseseră comuniștii lui Bela Kuhn.

1866: S-a nascut la Bacău, pictorul  român, Nicolae Vermont (Grünberg); (d. 14 iunie  1932). Fratele său a fost traducătorul și astronomul Bernard Varvara Vermont, iar sora sa a fost actrița Lea Fanșeta Vermont, mama actriței franco-române Marioara-Aristița Ventura.

A studiat la Școala de arte frumoase din București, cu Theodor Aman, fiind primul student evreu al acestei instituții, apoi la München și la Paris.

S-a convertit mai târziu la religia creștină ortodoxă.

           

Imagini pentru nicolae vermont autoportret
Imagini pentru nicolae vermont portrete

      

      Autoportret                     Nicolae Vermont –  

                                                          Bust de fată

A aderat la  mișcarea de înnoire initiata de grupul pictorilor independenți, numărandu-se  printre membrii fondatori ai societăților „Ileana” și „Tinerimea artistică”, în cadrul cărora a expus cu regularitate.

1872: După ce timp de 12 ani a activat ca dascăl şi diacon la diferite biserici din Iaşi, Ion Creanga a fost exclus definitiv din rândurile clerului, deoarece şi-a părăsit nevasta, a tras cu puşca în ciorile care murdăreau Biserica Golia şi s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon.

Ion Creangă (Author of Amintiri din copilărie)

Sentința nr. 265/11 octombrie 1871 avea să-l excludă din cler. În 15 iunie 1872, Mitropolia a eliberat documentul cu numărul 1.182, prin care Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice a fost informat că „diaconul Ion Creangă, profesorul din Iași, prin faptele sale incorigibile și incompatibile cu caracterul de cleric, fiind judecat de autoritatea bisericească a fost exclus dintre clericii altarului“.

A doua sentință de excludere din cler, din 10 octombrie 1872, avea să fie definitivă, prin „efortul” deosebit al protopopului C. Buțureanu.

Abia 1993, Ion Creangă a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului ortodox.

1876 (10/22) : A fost înfiinţat Partidul Popular Săsesc din Transilvania.

La 23-24 mai / 4-5 iunie 1872, reprezentanţii sasilor transivaneni  s-au întrunit într-o conferinţă pentru elaborarea unui nou program politic,  cunoscut sub numele de Programul de la Mediaş. Ei intenţionau să lupte pentru o îmbunătăţire a legislaţiei cu privire la naţionalităţi în cadrul statului dualist, în aşa fel ca ideea unităţii monarhiei habsburgice să nu poată fi folosită în avantajul exclusiv al unei naţiuni sau alteia.

Programul cerea deplina egalitate pe plan confesional şi acceptarea şi a altor limbi, alături de cea maghiară, în parlament şi în viaţa publică.

Programul de la Mediaş axa în general revendicările sale pe menţinerea autonomiei administrative a  „Universităţii Săseşti”, un organism politic de autoadministrare al sașilor transilvăneni (in germană Siebenbürger Sachsen), constituit la ordinul lui Matei Corvin în 1486, care a funcționat până la jumătatea secolului al XIX-lea (1486–1876) ca „administrație autonomă” iar de atunci până la desființarea sa definitivă, în 1937, ca fundație.

Universitatea săsească, îngloba cele șapte scaune ale Sibiului (Orăștie, Sebeș, Miercurea, Sighișoara, Nocrich, Cincu și Rupea), Scaunul Șeica și cel al Mediașului, formate mai târziu, precum și Districtul Brașov și Districtul Bistriței.

Ca urmare a constituirii sale, comunitatea săsească din Transilvania a devenit „națiune politică” alături de maghiari și secui, având drept de reprezentare în Dieta Transilvaniei.

Denumirea „Nationsuniversität” (Universitatea Națiunii) poate induce în eroare, dar prin analizarea cuvântului în componentele sale regăsim termenii latini „natio”(popor, etnie) și „universitas” (întreg, totalitate). Prin urmare, în această sintagmă, cuvântul „Universitate” nu are nici o legătură cu noțiunea de „învățământ superior”.

Prin „Națiune” se desemnează un anumit grup etnic sau o etnie. Prin urmare, termenul „Nationsuniversität”desemna  totalitatea unei națiuni sau a unui grup etnic.

Din punct de vedere semantic, este vorba despre „totalitatea sașilor transilvăneni”, de pe teritoriul pe care s-au stabilit.

După ce, cu toate protestele, această autonomie a fost desfiinţată în martie 1876, activitatea pe baza programului de mai sus nu mai era posibilă.

De aceea, în octombrie 1876, reprezentantii sasilor şi-au restructurat organizarea  politică, creând Partidul Popular Săsesc, organizaţie politică  cu secţii în fiecare comună şi având la bază programul adoptat, la Mediaş, de către Partidul „bătrânilor” (Altsachsen) şi cel al  „tinerilor” (Jungsachsen), pentru susţinerea, între altele, a luptei pentru menţinerea autonomiei politice a zonei locuite de saşi (autonomie desfiinţată de Parlamentul maghiar în martie acelaşi an).

 1896: La Bucureşti apare săptămânal revista literară “Povestea vorbei”, din 10 octombrie 1896 până  în 4 mai 1897.

Era continuatoarea revistei Vatra (1894-1896) scoasă de Caragiale, Slavici și Coșbuc, sub deviza întoarcerii la „obârșia culturală a noastră”. In Povestea Vorbei a debutat literar și  marele poet Ion Minulescu, sub pseudonimul Nirvan.

1906: S-a născut medicul Ilie Ardelean.

Sub conducerea sa a fost publicat primul manual unic de igienă generală şi comunală din România, membru corespondent al Academiei Române din 1948

Este considerat întemeietorul igienei experimentale din ţara noastră ; (m. 1972).

1914: A încetat din viaţă regele Carol I de Hohenzollern – Sigmaringen, încoronat rege al României la data de 10 mai 1881, unul dintre principalii fauritori ai Statului Român independent (n. 10 aprilie 1839 la Sigmaringen, in Germania).

După decesul regelui Carol I, la tronul țării a fost urmat de prințul  Ferdinand I .

 

HISTORIA, Nr. 66, iunie 2007

Foto: Regele Carol I și succesorul său la tron, Regele Ferdinand  I (1865-1927), Principe al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, Rege al României (1914-1927).

La 10 octombrie 1914 stil nou (28 septembrie 1914, stil vechi),  prințul Ferdinand I succede la  tron  regelui Carol I, al carui nepot de frate era.

Acesta  jura credinţă României şi promite că va fi “un bun român“.

Majestatea Sa Ferdinand al României a devenit protector şi preşedinte de onoare al Academiei Române.

S-a căsătorit  în decembrie 1892 cu  principesa Maria (1875-1938), nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, si a avut şase copii: Carol, Nicolae, Elisabeta, Mărioara, Ileana şi Mircea.

În timpul războiului mondial, regele Ferdinand s-a alăturat curentului favorabil Antantei, și, în 1916, pe 14 august, a prezidat Consiliul de Coroană în cadrul căruia s-a luat o hotărâre dramatică: intrarea României în război împotriva țării sale natale, Germania.

Cu tot entuziasmul românilor, situația de pe câmpul de luptă nu a fost favorabilă, o bună parte din teritoriul României fiind ocupat de către trupele Puterilor Centrale.

Ferdinand și întregul guvern român s-au refugiat, în noiembrie 1916, la Iasi.

Pentru rege și familia sa a fost o perioadă extrem de grea, perioadă în care toate planurile păreau să se năruie. În plus, în 1917, a murit de febra tifoida, la numai 4 ani, principele Mircea, cel de-al șaselea copil al cuplului regal.

Deși familia sa din Germania l-a renegat, la Castelul Hohenzollernilor arborându-se steagul de doliu, Ferdinand nu și-a pierdut speranțele. Astfel, el a refuzat să ratifice pacea separată între Puterile Centrale și România.

În cele din urmă, situația avea să se schimbe. În cursul anului 1918, anul de naștere al României Mari, Ferdinand s-a întors la București în fruntea armatei, trecând pe sub  Arcul de Triumf , întâmpinat fiind de populația entuziastă.

Ferdinand a fost încoronat rege al României Mari printr-o ceremonie grandioasă, în ziua de 15 octombrie 1922  la  Alba Iulia.

Domnia Majestăţii Sale s-a încheiat la 20 iulie 1927, data la care a decedat.

 1916: Începe prima bătălie de la Tîrgu Jiu între armata română şi trupele germano – austro-ungare (10-16 octombrie).

Trupele Armatei I române, comandate de generalul Ion Dragalina, resping o puternică ofensivă a armatei germano-austro-ungare, oprind temporar înaintarea inamicului spre Oltenia şi părţile vestice ale Munteniei.

În batalie se remarcă prin vitejia sa Ecaterina Teodoroiu, supranumita Eroina de la Jiu.

Imagini pentru Foto Ecaterina Teodoroiu

Foto: Ecaterina Teodoroiu

1918: Ştefan Ciobanu şi Ion Inculeţ, ctitori ai Unirii Basarabiei cu Romania,  sunt aleşi membri titulari ai Academiei Române.

Poza 1, Ion C. Inculeţ (1884-1940), Preşedintele Sfatului Ţării a Republicii Democrate Moldoveneşti
Imagini pentru Ştefan Ciobanu

       Ştefan Ciobanu                    Ion C. Inculeţ

1921: S-a născut marele istoric si heraldist român Dan Cernovodeanu, stabilit la Paris în 1978; (d.25 noiembrie 1999).

1921-1999 Dan Cernovodeanu | Amintirile Bunicuţei Virtuale

S-a stabilit la Paris în 1978 si a avut o însemnată contribuţie în cunoaşterea istoriei Tricolorului naţional, a studiului stemelor provinciilor româneşti si a diferitelor emisii monetare de pe teritoriul ţării noastre.

1926: A fost înfiinţat Partidul Naţional Ţărănesc (PNŢ)  din România, prin fuziunea Partidului Ţărănesc, condus de Ion Mihalache, cu Partidul Naţional Român din Transilvania, condus de Iuliu Maniu.

1926 Iuliu Maniu și Ion Mihalache

 Foto: Sigla PNŢ şi foto: Iuliu Maniu împreună cu Ion Mihalache

Cu acest prilej s-a adoptat programul de guvernare al noului partid, care îmbină doctrinele celor două partide componente: “ţărănistă” şi “naţională”.

In fruntea Delegaţiei Permanente, ca prim for de conducere a noului partid, a fost ales Iuliu Maniu, secondat de Ion Mihalache.

1929: S-a născut fizicianul Mihai Gavrilă, stabilit, din 1975, în Olanda.

A adus contribuţii fundamentale la studiul teoretic al interacţiei sistemelor atomice cu radiaţia electromagnetică; este considerat un continuator al şcolii româneşti de fizică cuantică fondate de Şerban Ţiţeica; membru corespondent al Academiei Române din 1974

1930: Demisioneaza guvernul naţional-ţărănesc, prezidat de Iuliu Maniu are loc la 10 octombrie 1930.

1930 Gheorghe Mironescu-21

Se formează un nou guvern naţional-ţărănesc în frunte cu G.G.Mironescu.

Consiliu de miniștri național-țărănesc, prezidat de Gheorghe Mironescu, care a guvernat între 10 octombrie 1930–4 aprilie 1931. Acest guvern a contractat un împrumut extern de peste 1 miliard de franci cu dobândă de 10,23% pe an, demarând un program de investiții pentru modernizarea a 10.000 km de drumuri.

A avut loc prima „curbă de sacrificiu” (salariile în domeniul public au fost reduse cu 10-25%).

1931: S-a constituit Federatia Româna de Handbal.

1931: A murit inginerul  român  Elie Radu, unul dintre întemeietorii ingineriei de construcţii din România, membru de onoare al Academiei Române; (n.20  aprilie 1835).

1932: S-a născut la Targu Ocna, actriţa Tatiana Iekel, prima soţie a actorului Florin Piersic şi mama actorului Florin Piersic jr.

Imagini pentru Tatiana Iekel,photos

1934: S-a născut economistul Ion Sergiu Chircă din R. Moldova, autor al unor importante studii privind tranziţia la economia de piaţă şi integrarea multilaterală a noului stat în Uniunea Europeană.

Este membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1997.

1942: S-a născut la Sibiu, omul politic Radu Vasile, istoric român; (d.3 iulie 2013, Bucureşti).

Imagini pentru politicianul român Radu Vasile photos

Radu Vasile a fost profesor universitar, și prim ministru al României între 1998 şi 1999, propus de PNŢ CD.

Din ianuarie 1990 a fost membru PNȚ-CD, partid în care a avansat gradual: șef de departament (Departamentul de studii), membru supleant al BCCC după congresul PNȚ-CD din septembrie 1991, purtător de cuvânt din 1991, senator de Bacău din 1992, secretar general după Congresul din 1996. Între anii 1993-1994 a fost director al ziarului „Dreptatea”. Din 1993 a fost vicepreședinte al Senatului României și vicepreședinte al Comisei Senatoriale de Buget-Finanțe (comisia pentru buget, finanțe, activitatea bancară și piața de capital).

În legislatura 1996-2000, Radu Vasile a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Federația Rusă și Statul Israel. În legislatura 2000-2004, a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu UNESCO și Republica Libaneză. Radu Vasile a inițiat 2 propuneri legislative din care 1 a fost promulgată lege. În planul politicii externe, el a fost membru fondator al Forumului Central European, alături de Raymond Barre (fost prim-ministru al Franței), Helmut Schmidt (fost cancelar al Germaniei) și alții.

A conferențiat pe teme de istorie românească la „Ecole Doctorale” de la Sorbona și a susținut peste 50 de comunicări științifice la sesiuni academice din țară și străinătate. Radu Vasile a fost senator în legislaturile 1992-1996, 1996-2000 și 2000-2004 din partea Partidului Democrat; a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Libanul și UNESCO. În funcția de prim-ministru a fost confruntat cu Mineriada din ianuarie 1999, soluționată prin așa-numita Pace de la Cozia. A publicat și poezie, sub pseudonimul Radu Mischiu.

1943: A murit (la Orsk, în Rusia) istoricul Sever I. Zotta, membru corespondent al Academiei Române din 1919 ; (n. 14/27 aprilie 1874, satul Chisălău, județul Cernăuți, azi in  Ucraina).

Imagini pentru istoricul Sever I. Zotta,photos

A întemeiat cea dintâi publicație de specialitate „Arhiva genealogică” (apărută în 1912 – 1913).  A trăit în Iași până în 1934, fiind între anii 1912 – 1934 șeful Arhivelor Statului Iași. 

A înfiinţat (1921), împreună cu Gh. Ghibănescu, la Iaşi, Societatea de Istorie şi Filologie si a publicat studii de genealogie, studii referitoare la trecutul mănăstirii Golia ori la Arhivele Statului din Iaşi (unde a fost numit director în 1912).

În 1941 a fost deportat de ocupantii sovietici în Ural și a murit  2 ani mai târziu in urma conditiilor barbare de detentie.

Institutul Român de Genealogie și Heraldică îi poartă numele, onorând contribuția sa la dezvoltarea acestor ramuri ale științei istorice în România.

1964: A decedat la București, Jacques Byck, lingvist şi filolog român de origine evreiasca; (n. 19 octombrie 1897, București).

Imagini pentru jacques byck


A fost profesor universitar la Catedra de limba română a Universității din București.

Împreună cu lingvistul Alexandru Graur, a coordonat culegerea “Studii de gramatică”.

1964: La cea de–a XVIII–a ediţie a Jocurilor Olimpice de Vară de la Tokio, Iolanda Balaş şi Mihaela Peneş cuceresc medaliile de aur.

Această ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Tokyo, Japonia în perioada 10 octombrie–24 octombrie 1964. Au participat 93 de țări și 5.140 de sportivi care s-au întrecut în 163 de probe din 19 sporturi.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este tokio1964.jpg
1964 Mihaela Peneș La Jocurile Olimpice Tokyo
Mihaela Peneș la Jocurile Olimpice Tokyo

România s-a clasat pe poziția a 14-a în clasamentul pe medalii, cu 12 medalii: 2 de aur: Iolanda Balaș – săritura în înălțime (1,90 metri) și Mihaela Peneș – aruncarea suliței (60,54 metri, un nou record mondial), 4 de argint și 6 de bronz.

1967: S-a născut la Targovişte, cântăreaţa de muzica pop-rock Laura Stoica.

În perioada 1987-1991 a participat la toate concursurile muzicale organizate în România pentru tinerele talente, reuşind foarte repede să intre în preferinţele publicului.

A decedatîn urma unui tragic accident de circulaţie în data de 9 martie 2006, pe când se întorcea alături de viitorul ei soţ, bateristul Cristi Mărgescu, de la un concert susţinut la Urziceni .

Discografie: “Un actor grăbit”, “Focul”, “Nici o stea”, “S-a schimbat”, “Dă, Doamne, cântec”, “Vino”.

1967: A intrat în vigoare Tratatul privind „Principiile care guvernează activitatea statelor în explorarea şi folosirea spaţiului cosmic, a Lunii şi a altor corpuri cereşti”, semnat de U.R.S.S, S.U.A. şi Marea Britanie, la 27 ianuarie 1967 (ratificat de România la 31 ianuarie 1968).

1968: A apărut primul număr al revistei săptămânale de literatură şi artă „România literară” (prin transformarea săptămânalului „Gazeta literară”, apărut în 1958).

1968 România Literară

Primul său redactor şef a fost poetul Geo Dumitrescu.Actuala serie a apărut începând din 10 octombrie 1968, fiind editată de Uniunea Scriitorilor din România, o continuare a Gazetei literare, ca principala publicație a Uniunii Scriitorilor.

1986: A decedat  Mansi Barberis, compozitoare, soprană şi violonistă de origine română.

S-a născut în Iași, la 12 martie 1899, fiind fiica inginerului Giuseppe (Iosif) Barberis și a Margueritei Cazaban, descendenta unei vechi familii franco-italiene împământenite în Moldova, care a dat o seamă de personalități în lumea artistică română, precum actorul Jules Cazaban, scriitorul Alexandru Cazaban, sculptorul Ion Irimescu, compozitoarea Rodica Suțu, etc.

Imagini pentru Mansi Barberis,

A absolvit Conservatorul din Iași în 1922. S-a specializat la Berlin, studiind armonia, contrapunctul, formele muzicale, orchestrație și canto.

A continuat la  Paris, urmând cursuri la Schola Cantorum  și la Conservatoire National . În perioada interbelică, Mansi Barberis avea să revină periodic la Paris, dar avea să se specializeze și la Viena, luând lecții cu Marck von Neusser (canto) și Joseph Marx (compoziție).

A instruit mai multe generatii de studenti ca  profesoară universitară de canto la Conservatoarele din Iași (1934-1950) și București (1951-1956) și la Institutul de Teatru “I. L. Caragiale” din București.

A  fost membră a Societății Compozitorilor Români (din 1935) și apoi a Uniunii Compozitorilor din România. Laureată a Premiului  George Enescu (1925, 1934, 1941) și distinsă cu Ordinul Meritul Cultural (1969). Lucrările sale au fost interpretate în Italia, Elveția, Olanda, Germania, Marea Britanie.

A publicat volumul de amintiri „Din zori până în amurg” (convorbiri cu Melania Munteanu), care a fost tradus, mai târziu și în limba italiană, prin grija strănepotului sau Vlad Coroamă.

1987: Autoritățile comuniste au ordonat demolarea bisericii Sfânta Treime–Dudești din București. Conform pisaniei datată 30 septembrie 1804, biserica a fost construită din cheltuiala jupânului Păun Plugarul şi a fraţilor săi Petru, Hristea, Miu şi Ene. Alte surse ne indică însă alţi ctitori, care ar fi contribuit la zidirea bisericii.

Astfel, o catagrafie din ianuarie 1808 menţionează drept ctitori ai bisericii pe Cristea Bogasierul şi Manul Cavaful, iar o altă catagrafie din luna februarie a aceluiaşi an 1808, aminteşte că ar fi ctitorită de breasla şalvaragiilor (cei care făceau sau vindeau şalvari) Iniţial, biserica veche Sfânta Treime era compusă doar din naos şi altar, despărţite de o tâmplă de zid, iar pictura interioară a fost realizată în stil bizantin.

O restaurare importantă a avut loc în anul 1887, când tâmpla din zid care despărţea naosul de altar a fost înlocuită cu una din lemn, zugrăvită în ulei, s-au dărâmat cei doi stâlpi care susţineau bolta şi s-a construit cafasul pentru cor.

La mijlocul anilor 1980, o mare parte din cartierul Dudeşti fusese demolat, iar mulţi dintre locuitorii săi au fost nevoiţi să se mute în alte zone ale Bucureştiului.

Cu toate că în rândul enoriaşilor parohiei Sfintei Treimi au existat nemulţumiri şi proteste făţişe, iar Biserica Ortodoxă Română şi preotul paroh Constantin Dăscălescu au încercat să împiedice demolarea acestui sfânt lăcaș, acest eveniment nefericit s-a produs totuşi în noaptea de 9 spre 10 octombrie 1987.

La 9 octombrie 1987, ora 6.00 dimineața, preotul paroh a fost anunțat telefonic, de funcționarii Primăriei sectorului 3 că biserica se va demola, deși anterior, ca să evite eventuale proteste, dăduseră asigurari că nu se va întampla aceasta. Patriarhul Bisericii Ortodoxe, Teoctist, a solicitat pentru preotul paroh o audiență la Primaria Capitalei, care a confirmat. Au fost proteste din partea enoriașilor, iar acțiunea de demolare a început hoțește, în noaptea de 9/10 octombrie.

Un monument arhitectonic, un loc important de închinăciune şi de reculegere a fost distrus.

În vacarmul general provocat de basculantele, buldozerele și muncitorii de la ICRAL Vitan, au dispărut majoritatea obiectelor de cult, mobilier și cărți bisericesti. O mică parte a fost transportată și depozitată în conditii improprii în turnul clopotniță al bisericii Țarca din Calea Vitan.

Tâmpla din lemn sculptat a bisericii, a fost dusă la biserica cimitirului parohial din Fântânele, Dâmbovița.

Pe locul vechiului lăcaș de cult se află un bloc de locuinţe (blocul M 108), situat astăzi pe Aleea Emil Bota, stradă paralelă cu Bulevardul Octavian Goga (sud) şi cu Bulevardul Unirii (nord).

Foarte aproape, la intersecţia Poşta Vitan, a fost construit un monument format din trei cruci, simbolizând Sfânta Treime, care aminteşte trecătorului unde s-a aflat aplasamentul iniţial al bisericii. 

1992: A fost constituită în România, Liga Profesionistă din Divizia Naţională de Fotbal

Prima formulă de organizare a cluburilor profesioniste din România s-a numit Colegiul Divizionar A și a fost fondat la data de 5 octombrie 1970. Era condus de către Mircea Angelescu. Până în anul 1990, colegiul nu a luat nici o decizie remarcabilă. După 1990 au început schimbări reflectate mai als în denumirea asociației: Liga Echipelor Divizionare A, Liga Națională de Fotbal sau Liga Cluburilor Profesioniste.

La data de 10 octombrie, 1992 numele asociației s-a schimbat în Liga Profesionistă de Fotbal a Diviziei A, apoi, pe 22 ianuarie 1993, numele a devenit Liga Profesionistă de Fotbal A României.

2005: A murit la Bucureşti, renumitul compozitor  de muzică uşoară Alexandru Mandy (numele la naştere: Armand Abram Penchas);  (n. 9 august 1914, Craiova).

Între 1935 și 1940 a urmat Facultatea de Farmacie din București, după care şi-a început activitatea componistică cu revista în două acte Pour vous Madame, pe un libret de Alexandru Assan (Sandu Sanft), a cărei premieră a avut loc la Craiova, în octombrie 1940.

Imagini pentru alexandru mandy photos

Între 1950 și 1952 a fost director de studii la Institutul de Teatru și Film „I.L.Caragiale” din București.

A debutat în muzica ușoară în 1956 cu malodia „Noapte albă”, pe versuri de Eugen Mirea, interpretată de Gigi Marga.

Adevărata sa lansare în creație a avut loc zece ani mai târziu, cu „Cântecul vântului”.

A scris versuri pe muzica altora, dar în majoritatea cântecelor sale a fost creatorul total.

L-au cântat Mihaela Mihai și Sergiu Cioiu precum și Margareta Pâslaru, Cornel Constantiniu, Doina Spătaru, Liana Lungu, Luminița Dobrescu, Mirabela Dauer, Corina Chiriac.

A încetat din viață la un Cămin de bătrâni din  Bucuresti şi a fost înmormântat la Cimitirul Evreiesc Sefard din București.

2010: A murit Mattei Dogan, politolog şi sociolog francez de origine română, stabilit în Franţa în 1953 şi membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1992; (n. 1920).

Imagine similară

2013: A decedat  (1986-2006) profesorul universitar, doctor în muzica, Emil Pinghireac artist liric pe scena Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galaţi în perioada 1980-1998.

 La data de 4 octombrie implinise 80 de ani ; (s-a născut în anul  1933, în comuna Adâncata, jud.Suceava ).

Imagini pentru Emil+Pinghireac photos

A avut o stralucită carieră la Opera din Iaşi, după care, din 1980 a contribuit la faima Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galaţi.

2020: A murit criticul și istoricul literar, publicistul, jurnalistul de radio şi de televiziune Liviu Grăsoiu, autor de scenarii radiofonice şi de film.

A fost primul redactor-șef, după decembrie 1989, al departamentului Literatură și Arte din cadrul Radioului România(1986-2006)

De asemenea, a fost redactor la Redacţiile Literară şi Actualităţi a Radioteleviziunii Române (1968-1986); realizator al emisiunilor radio „Revista literară radio” şi „Scriitori la microfon”. A dedicat o parte dintre eforturile sale critice şi editoriale operei lui Vasile Voiculescu; (n. 1943).

 Liviu Grăsoiu  venea la radio în 1985, după ce se formase deja ca redactor la Televiziune.

  În paralel cu exercitarea meseriei de realizator radio, criticul și-a scris cărțile, între care : Poezia lui V. Voiculescu, Doinirea ca vocația și destin, eseu asupra poeziei lui Șt. O. Iosif, George Topîrceanu sau Chiriașul grăbit al literaturii române, Emil Giurgiuca – sub povara vremurilor, Voiculesciana. Acestora li  s-au adăugat ediții din opera lui Voiculescu și alte volume de publicistică.

CITIŢI ŞI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/10/o-istorie-a-zilei-de-10-octombrie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox;
  11. Cinemagia.ro.

10/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: