ZIUA DE 18 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

18 ianuarie în istoria noastră

1505: A murit în temniță la Moscova, Domnița Elena (Olena Voloșanca) (n.1464/1466, Suceava), fiica domnului moldovean Ștefan al III-lea cel Mare și al Doamnei Evdokia Olelkovici de Kiev, prima sa soție.

Elena Voloşanca. FOTO http://www.cyrillitsa.ru

Elena Voloșanca (românca), fiica domnului Ștefan al III-lea al Moldovei, a fost căsătorită în ianuarie 1483 cu prințul Dimitrie Ivan Ivanovici cel Tînăr, moștenitor al cneazului Moscovei Ivan III-lea Vasilievici cel Mare.

La a 10 octombrie 1483 a născut un fiu, pe Dimitrie Ivan Ivanovici cel Tînăr, moștenitor al tronului Moscovei.

Olena și fiul său păreau să aibă un viitor fericit, însă Cneazul Ivan Vasilievici se însură la bătrînețe cu prințesa de neam împărătesc bizantin, Sofia Paleolog, fiica ultimului despot al Peloponezului, care i-a născut un fiu, Vasili.

Sofia Paleolog a țesut intrigi pentru a-l înlătura de la succesiunea tronului Moscovei pe Ivan cel Tînăr, soțul Elenei. La 7 martie 1490, Ivan cel Tînăr, soțul Olenei a murit otrăvit, se pare, de medicul său venit din Veneţia pentru a-l îngriji.

Din acesl moment Sofia Paleolog a luptat pe față pentru a-i asigura tronul fiului său Vasile, declanşînd astfel criza dinastică moscovită din 1497 – 1502. Sofia a recurs la un complot, punînd la cale omorîrea copilului rivalei sale și, se pare, chiar înlăturarea, printr-o lovitură de stat, a însuși marelui cneaz Ivan, aflat la o vârstă înaintată. Complotul a fost descoperit și conjurații au fost condamnați la detenție în mănăstire.
 În data de 4 februarie 1498, în Catedrala Adormirii (Uspenskii Sobor), cu mare pompă are loc încoronarea cneazului Dimitrie la vîrsta de 15 ani. În pre\ența mitropolitului şi ierarhilor superiori ai bisericii, boierilor şi membrilor familiei domnitoare bătrânul cneaz Ivan III-lea cel Mare și-a binecuvîntat nepotul Dimitrie, cneaz al Vladimirului, al Moscovei şi al Novgorodului.

Însă după numai patru ani, Sofia a ieşit învingătoare, asigurînd pe bătrânul Ivan Vasilievici ca nora lui Olena vrea să-1 omoare, pentru a-și vedea fiul ajuns mai curînd mare cneaz al Moscovei.

Bătrînul țar Ivan, crezâd această înscenare l-a dezmoștenit pe Dimitrie, trimițându-l împreună cu mama sa la închisoare și l-a proclamat peVasili, fiul său și al Sofiei, moștenitor al tronului.

Domniţa Elena s-a stins din viaţă în temniță la 18 ianuarie 1505 şi a fost înmormîntată la Mănăstirea Voznezenskaia. Feciorul Elenei, Dimitrie a murit în 1509 în închisoare.
 Memoria Elenei Voloșanca a fost păstrată de poporul rus, care a înveșnicit-o în personajul Elenei cea Înțeleaptă (Elena Premudraia) din poveștile populare ruse.

1821:A murit domnitorul Alexandru Şuţu; (n. 29 martie 1790). Odată cu el se încheia regimul fanariot în Ţara Românească.

  Regimul fanariot fusese instaurat de Turcia la 5 ianuarie 1716, prin numirea ca domn în Muntenia a lui Nicolae Mavrocordat, grec originar din cartierul Fanar din Constantinopol.

1821: Începutul Revoluţiei de la 1821 din Muntenia. După moartea domnitorului fanariot Alexandru Șuțu, marii boieri: Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica şi Barbu Văcărescu, membri ai Comitetului de Oblăduire dar şi ai Eteriei, încheie o înţelegere cu Tudor Vladimirescu cu care s-au aflat în strânsă legătură încă din decembrie 1820, prin care îi făgăduiau tot sprijinul pentru ridicarea poporului la luptă,”pentru obștescul folos”.

Tudor Vladimirescu părăseşte Bucureştii în fruntea unei cete de arnăuţi şi se îndreaptă spre Tîrgu Jiu, unde va ajunge la 21 ianuarie.

În scurt timp va începe revoluţia, care avea ca printre cele mai importante obiective, înlăturarea regimului fanariot din Muntenia.

1844 : La Iaşi s-a jucat  în premieră, fiind primită cu mare căldură de public, comedia lui Vasile Alecsandri “Iorgu de la Sadagura”sau Nepotu-i salba dracului, piesă în 3 acte, prima scriere dramatică originală a marelui poet Vasile Alecsandri, considerată piatra de temelie a dramaturgiei româneşti.

1847: Marele compozitor maghiar  Franz Liszt a susținut după triumful înregistrat în cele trei concerte suținute la București, în Muntenia, primul său concert la Iași, în Principatul Moldova.

În turneul său la Iași a fost însoțit de Guido de Karácsony și a fost găzduit în casa vistiernicului Alecu Balș, boier cu vederi liberale. Aici a avut primul său concert urmat de alte două in 21 și 24 ianuarie, pe care le-a susțint în sala Teatrului Nou. În casa boierului Alecu Balș a avut loc și celebra întâlnire a lui List cu Barbu Lăutarul. Acesta din urmă i-a reprodus la renumita sa lăută, câteva dintre acordurile și improvizațiile executate la pian de Franz Liszt, cu o asemenea exactitate și măiestrie încât Liszt, plin de uimire, a exclamat siderat: „Ești un adevărat artist!”. 

Repertoriul concertelor din 21 și 24 ianuarie  ”a cuprins lucrările: Uvertura operei ”Wilhelm Tell” de Rossini [transcripție pentru pian], Invitaţie la vals de Weber, Fantezie [proprie] pe motive din opera Somnambula [de Bellini], Serenadă, Regele ielelor [de Schubert], Galopul cromatic [Grand Galop chromatique de Liszt], elementul de noutate reprezentându-l piesa lui Alexandru Flechtenmacher, dirijorul orchestrei simfonice a Teatrului Naţional, Uvertura moldavă, piesă figurând în programul celei de a treia reprezentaţii.

Comentariile revistei «Albina românească» sunt mai mult decât elogioase, autorul cronicilor muzicale, nimeni altul decât Gheorghe Asachi, prezentându-l pe Liszt drept «un meteor din cele mai briliante ce se înfăţoşează pe orizontul artistic şi ţinteşte în ist moment toată a noastră luare aminte şi admiraţie… Manevrele claviaturii sale sunt non plus ultra al acestui instrument. În salturile sale cele mai sumeţe, în păşirile şi trecerile cele mai grele şi sunetele cele mai delicate, mâna stânga rivalizează cu cea dreaptă, se confundă cu ea şi fără o vederată opinteală aşa-i nasc sunetele care răpesc pe ascultători, spre durere, bucurie şi duioşie, după pornirea sentimentelor acestui mare maestru.».

1848 : S-a născut în localitatea Șiria, lângă Arad, nuvelistul, romancierul și memorialistul, Ioan Slavici, dramaturg şi gazetar român („Moara cu noroc”, „Popa Tanda”, „Mara”, „Fata de birău”); (d.17.08.1925, Panciu).

S-a înscris la Facultatea de Drept, la Universitatea din Viena unde a urmat și cursul de anatomie descriptivă al lui Josef Hyrtl. A participat la adunările Societății literaro-științifică și ale Societății literare-sociale România, unde, în primăvara lui 1870 a citit un referat Despre libertatea omului ca individ și membru al societății.

La Viena l-a cunoscut pe  Mihai Eminescu, care era student la Filosofie, iar la îndemnul acestuia a debutat cu comedia Fata de birău în 1871. Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost un jurnalist renumit.

În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată Închisorile mele, publicată în 1920.

1858: S-a născut juristul şi profesorul Ioan Tanoviceanu.A exercitat o puternică influenţă asupra dezvoltării legislaţiei penale şi de procedură penală în România, contribuind la punerea bazelor dreptului penal modern.

1860: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înființat al doilea gimnaziu în limba română din București și i-a dat numele „Gheorghe Lazăr”, în amintirea celui care „a restituat limba română în dreptul său de limbă de studiu și a fost reîntemeietorul școalelor naționale”. În prezent Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”.

A fost al doilea gimnaziu în limba română din București și i s-a dat numele „Gheorghe Lazăr”, în amintirea celui care „a restituat limba română în dreptul său de limbă de studiu și a fost reîntemeietorul școalelor naționale”.

În Monitorul Oficial nr. 10/14 ianuarie 1860, Eforia Instrucțiunii Publice a dat următorul anunț: „Se dă în cunoștință publicului că luni, în 18 Ianuarie, la ora 10 dimineața se va celebra deschiderea noului gimnaziu, al lui Lazăr, în casele D-lui Gh. Măcescu de lângă Biserica Sfântul Nicolae Jitniță, Coloarea Roșie, No. 35. Director, I. Maiorescu”.

1873: A murit episcopul cărturar Dionisie (Dimitrie) Romano, profesor şi revoluţionar paşoptist;(n. 1806).

A iniţiat şi condus primele reviste bisericeşti în limba română: „Vestitorul bisericesc” (1839-1849), tipărit la Buzău în colaborare cu Gavriil Munteanu, şi „Echo eclesiastic”, editat la Bucureşti (1850-1852), cu suplimentul „Biblioteca religioasă-morală”; în 1867 a donat Societăţii Academice Române biblioteca logofătului Constantin Cornescu Oltelniceanu (peste 7.000 de volume), care a constituit piatra de temelie a viitoarei biblioteci a instituţiei academice; membru de onoare al Societăţii Academice Române din 1868.

 1878: Spiru Haret (1851-1912), matematician român de origine armeană, sociolog şi om politic liberal, şi-a luat doctoratul în matematici la Sorbona, cu teza sa de mecanică cerească devenită celebră „Asupra invariabilităţii axelor mari ale orbitelor planetare”.

A fost primul român doctor în matematici la celebra universitate, ministru al educației și cel mai mare reformator al școlii românești din secolul al XIX-lea. Uniunea Internaţională Astronomică a botezat un crater descoperit în 1959 pe Lună cu numele lui Haret, ca o recunoaştere internaţională a meritelor acestuia.

 1879 : La Bucureşti, în România, la Teatrul Național din București, are loc premiera piesei lui Ion Luca Caragiale “O noapte furtunoasă”.

 Piesa a avut în distribuție pe Grigore Manolescu, Ion Panu, Mihail Mateescu, Anicuța Popescu, Aristița Romanescu. Premiera a avut mare succes, dar autorul, ieșit pe scenă ca să primească aplauzele furtunoase, dezlănțuite chiar după primul act, s-a auzit fluierat și huiduit de grupuri organizate la galerie.

Despre ceea ce se întâmplase mărturisește chiar Caragiale: „Se răspândise vestea că piesa lovea în instituția Gărzii Cetățenești. Iar la a doua reprezentație, din 21 februarie, am fost iar fluierat, huiduit și amenințat, de o droaie de patrioți din Garda Civică, cu bătaia în piața Teatrului. Niște tineri ofițeri m-au scăpat de furia lor…”

Acesta a fost motivul care a determinat conducerea Teatrului Național să scoată piesa din program.

Cu toate acestea, momentul a marcat începutul gloriei lui Caragiale, toate piesele pe care le-a prezentat mai târziu constituind cele mai mari succese ale teatrului românesc din secolul al XIX-lea.

1887: Chimistul Lazăr Edeleanu a reușit prima sinteză a amfetaminei.Lazăr Edeleanu (n. 1 septembrie 1861, București, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești – d. 7 aprilie 1941, București, România, a fost un chimist român, evreu de origine, autor al procesului de rafinare selectivă a fracțiunilor de petrol pe baza solubilității specifice a diverselor clase de hidrocarburi în dioxid de sulf lichid.

În anul 1887 Lazăr Edeleanu a obținut titlul de Doctor în Chimie la Universitatea Friedrich-Wilhelms din Berlin, cu teza Asupra unor derivați ai acizilor fenilmetacrilici și fenilizobutirici, în cadrul căreia a descoperit fenilizopropilamina, cunoscută în medicină sub numele de benzedrină, cu o importantă acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos.

Efectul farmacologic psihostimulant al amfetaminei a fost descoperit mai târziu, în anii ’20. Lazăr Edeleanu, aproape ajuns în uitare în România, este cunoscut în întreaga lume pentru descoperirea unei metode revoluționare de prelucrare a țițeiului, folosită și astăzi în diverse variante. Palmaresul savantului include 212 brevete de invenții, nu doar în România, ci și în SUA, Germania, Franța, Austria, Suedia sau Olanda.

1893: S-a născut la Viena, în Austro-Ungaria, unde tatăl său Nicolae Mișu era în post ca ministru plenipotențiar al României,diplomatul și campionul român de tenis Nicolae Mișu jr.

Nicolae Mișu (ortografiat și Nicolas Mishu) și-a urmat tatăl în cariera diplomatică, dar s-a impus în conștiința contemporanilor ca unul dintre marii jucători de tenis din perioada interbelică, primul tenismen român participant la marile competiții internaționale.

 A fost vicecampion la Campionatele Balcanice din 1930 și în 1922 la Deauville.

A câștigat concursul internațional de tenis de la Monte Carlo în 1919 și a participat la Jocurile Olimpice de vară din 1924 de la Paris. 

Unul dintre cele mai mediatizate meciuri ale sale a avut loc în 1926, la Roland Garros, când a fost învins în sferturile de finală de celebrul tenismen francez Rene Lacoste.

În 1927 a făcut parte, împreună cu Ghica Poulieff din echipa de Cupa Davis a României, la care aveasă participe în total de 9 ori.

În paralel cu activitatea sportivă a urmat și cariera diplomatică, fiind trimis de-a lungul timpului la Legațiile României din Roma, Londra, Paris și Varșovia.

În 1943 a fost obligat să se pensioneze din motive politice de către regimul de dictatură militară, fiind reintegrat în corpul diplomatic în 1946, dar peste doar un an fost exclus din nou din diplomaţie, odată cu preluarea totală a puterii de către regimul comunist în 1947.

În același an a publicat volumul în limba franceză „Le miroir de Venise” (Oglinda Venețiană).

Nicolae Mișu a murit la București în 1973.

1897: S-a născut în localitatea Grivița, în jud. Ialomița, marele lingvist român Dimitrie Găzdaru (d. 8 iunie 1991, Buenos Aires, Argentina), discipolul și asistentul lui Alexandru Philippide la Universitatea din Iași și deopotrivă profesorul unor viitori savanți de renume, ca Gheorghe Ivănescu și Eugeniu Coșeriu.

 Și-a luat licența în Filologie română (1919–1922) și în 1928 a devenit Doctor în Filologie română, cu teza Descendenții demonstrativului latinesc ille în limba românească. 

A fost conferențiar la catedra de Filologie română a Universității din Iași, profesor la catedra de Limbi romanice la Universitatea din București, director al Școlii Române din Roma.

După câțiva ani petrecuți în Italia, din cauza instaurării regimului comunist s-a stabilit definitiv în Argentina, fiind profesor de filologie romanică, în unele perioade funcționând la trei universități: Universitatea din La Plata, Universitatea Catolică din Buenos Aires și Universitatea Națională din Buenos Aires.

A fondat prima catedră de romanistică din Argentina și a scris numeroase studii de lingvistică și filologie, fiind recunoscut ca unul dintre romaniștii de seamă ai secolului XX. A funcționat până la moarte ca cercetător foarte activ, în ciuda vârstei înaintate, și s-a stins din viață la 94 de ani, după un exil de 50 de ani, fără a mai revedea țara natală. Din opera sa: Contribuții privitoare la originea, limba și influența mitropolitului Dosoftei, Originea și răspândireamotivului „amărâtă turturea” în literaturile romanice, Controversias y documentos lingüísticos, Aventuras del latín yorígenes de las lenguas románicas.

Plecat devreme din România, după o perioadă de activitate didactică în Italia s-a stabilit în America de Sud, unde a rămas toată viața. A fondat prima catedră de romanistică din Argentina și a scris numeroase studii de lingvistică și filologie, fiind recunoscut ca unul dintre romaniștii de seamă ai secolului XX.

1898: S-a născut Filip Brunea-Fox (pseudonimul lui Filip Brauner), cunoscut reporter, jurnalist şi traducător; (m. 1977).

 

Alături de Geo Bogza, a pus bazele reportajului literar românesc. A debutat ca scriitor la Iași în revistele Versuri și Proză, Absolutio, Zări senine, iar ca ziarist și-a făcut debutul la ziarul Arena din București.  S-a distins prin reportaje literare întinse, în stilul grand reportage-ului francez din anii 1930, aproape întotdeauna acompaniate de fotografii create de Iosif Berman, fotograf care o vreme a lucrat în serviciul Casei Regale.

Fără studii universitare, dar posesor al unei largi culturi, Brunea-Fox s-a apropiat în tinerețe de curentul avangardist și a publicat poezii în publicații reprezentative pentru acestui curent. Brunea-Fox a scris adesea, sub diverse pseudonime, în revista de avangardă Integral, apărută în 1825, fiind unul dintre principalii redactori ai acestei publicații autodefinite „organ al mișcării moderne din țară și străinătate”, alături de Ion Călugăru, M.H. Maxy și Ilarie Voronca.

A fost redactor la ziarele Dimineața, Adevărul și a publicat în revista de stânga Cuvântul liber. A colaborat la publicațiile: Lupta, Jurnalul, Reporter, Izbânda, de asemenea la publicațiile evreiești Adam, Mântuirea, Puntea de Fildeș, Curierul israelit. A scris despre tulburările antievreiești de la Borșa, Sighet și Oradea și despre Evreii din Maramureș. De asemenea a scris evocări ale unor personalități politice românești ca Alexandru Averescu, Ion Gheorghe Duca, Dr. Nicolae Lupu, Constantin Argetoianu, Alexandru Vaida-Voevod.După 23 august 1944 și în anii postbelici a lucrat o vreme la buletinul Îndrumătorul cultural și a colaborat la Adevărul, Jurnalul de dimineață, România liberă, Scînteia, la revistele Viața românească, Flacăra, Răspântia, Viața militară, La Roumanie d’aujourd’hui, Veac nou etc. Este autorul cărții Orașul măcelului (Jurnal al rebeliunii legionare din 1941, de la București).

1911: S-a născut în localitatea Bitolia din Grecia, omul de cultură român (aromân) Nicu Caranica, poet din secolul al XX-lea. (d. iunie 2002, Fairfield, SUA).Tatăl lui, Ion Caranica, era profesor de muzică, dirijor și compozitor, și a fost premiat, la recomandarea academicienilor George Enescu și Dumitru Caracostea, cu Marele Premiu Năsturel, pentru lucrarea sa 130 de melodii populare românești, apărută în 1937. Mama sa Sevastia, era sora academicianului Theodor Capidan.

Eta Boeriu, sora poetului a fost ea însăși poetă, traducătoare remarcabilă din literatura italiană veche și contemporană. A urmat școala primară și liceul la Turda (1919-1928) și Universitatea la Cluj-Napoca (1928-1932). A debutat în presă la 16 ani, în Propilee literare, dar adevăratul său debut e considerat cel din 1932, din Gând românesc.

Primul an a studiat în Franța, la Universitatea catolică din Lille. Și-a luat licența cu teza La critique de Baudelaire, în 1932. Între 1935 și 1936, a studiat la Sorbona și École Normale Supérieure, din Paris, lucrând la o teză de doctorat despre critica totală (plastică, muzică literatură) a lui Baudelaire, teză rămasă, din păcate, neterminată, din cauza neprelungirii bursei și a vicisitudinii vremurilor care au urmat. A fost, pe rând, profesor în țară, apoi atașat de presă la Legația Română din Quirinal (actuala reședință a președinției italiene, la Roma). Fiind rechemat din postul de atașat de presă în țară, refuză întoarcerea și optează pentru condiția de exilat.

Timp de zece ani a trăit în Italia, în perioada 1943-1945 fiind asistent pe lângă profesorul Ramiro Ortiz, la Institutul de filologie romanică a Universității din Padova. Din 1951 s-a stabilit și a trăit la Paris până la sfârșitul vieții, în anul 2002. A colaborat la revistele din țară Herald, Gând românesc, Abecedar, Revista Fundațiilor Regale, Curentul literar și din exil: Caiete de dor, Anotimpuri, Semne, Destin, Limite, Ethos, Nation Francaise, Quinta generazione (Bologna), La panarie (Udine) etc. După decembrie 1989, a colaborat la revistele literare Steaua, Vatra. În 1940, a fost numit de Sextil Pușcariu colaborator la Marele Dicționar al Academiei.

 1916: S-a născut la București, Silviu Brucan ( Saul Bruckner),politician comunist, fost nomenclaturist al PCR, ideolog comunist oportunist și analist politic.

A făcut parte, după victoria Revoluției anticomuniste române din decembrie 1989, din conducerea  Frontului Salvării Naționale. A decedat în ziua de  14 septembrie 2006, la București.

1918: În perioada 18-22 ianuarie a avut loc cel de-al III-lea Congres al Țăranilor din Basarabia

Acest congres n-a avut nimic în comun cu problema agrară sau cu țărănimea, ci s-a constituit ad-hoc pentru a oferi minorităților etnice posibilitatea de a protesta împotriva intrării armatelor române în Basarabia la începutul anului 1918. Drept rezultat al manifestărilor anti-românești și considerat a fi o emanație bolșevică, congresul a fost dizolvat, iar unii membri ai săi (Rudiev, Prahnițki, Grinfield, Ciumacenco) au fost arestați.

 1919: Intre  18 și 21 ianuarie au avut loc lucrările Conferinţei de pace de la Paris, la care au participat  reprezentanți ai unor țări din   întreaga lume. 

O influență decisivă, au avut  liderii celor patru puteri victorioase: Georges Clemenceau din partea Franței, David Lloyd George, prim -ministrul britanic, Orlando Vittorio pentru Italia și Woodrow Wilson, presedintele Statelor Unite. 

Delegaţi din partea României au fost : prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, ministrul plenipotențiar Nicolae Mișu, la care s-au adăugat miniștrii Alexandru Vaida-Voevod, Victor Antonescu și Constantin Diamandy, generalul Constantin Coadă, iar din partea Basarabiei – Ion Pelivan, Ion Codreanu, Sergiu Victor Cujbă și Emanoil Catelli.

România s-a prezentat la Conferință cu o serie de revendicări care au urmărit, în principal, consacrarea actelor de unire din anul 1918, precum și eliminarea tuturor consecințelor războiului, determinate de ocuparea unei părți importante a teritoriului național de către inamic.

Conferinţa de Pace de la Paris a avut drept obiectiv dezbaterea noii configuraţii politico-teritoriale a lumii şi rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare existente la sfârțitul  Primului Război Mondial. Conferinţa a dus, în final, la semnarea tratatelor de pace.

Primul tratat a fost încheiat cu Germania, la Versailles (28 iunie 1919), urmat de tratatul cu Austria, la Saint-Germain en Laye (10 septembrie), pe care România, din cauză că se impuneau anumite clauze referitoare la minorităţi, clauze care au determinat demisiile succesive ale guvernelor Ion I. C. Brătianu şi general Artur Văitoianu, nu l-a semnat decît la 9 decembrie, prim-ministru fiind generalul Constantin Coandă.

Pacea cu Bulgaria s-a semnat la Neuilly pe 27 noiembrie. Prin acest tratat, Grecia căpăta Tracia iar Serbia unele rectificări de frontieră, cu România fiind menţinut hotarul din 1916. 

Culegerea sa de povestiri  publicate sub denumirea de „Cartea Junglei” a cunoscut o mare popularitate până în zilele noastre.

1926: A decedat la Paris, cântărețul de lied și romanțe, George Cavadia (n.cca.1858, Macedonia), compozitor și muzician autodidact.

Înzestrat cu un evident talent în domeniul componisticii, posesor al unei culturi muzicale și generale de excepție și posesor al unei voci ample de bariton.

A fost un Mecenna al Brăilei – s-a implicat în înființarea Școlii de Muzică, devenită apoi Conservator, în edificarea Societății Muzicale Lyra, din Brăila, a Corului și a Orchestrei Simfonice ale acesteia, susținând cu fonduri bănești importante construirea clădirii monumentale, a dotării cu mobilier pentru sala de spectacol și a înzestrării cu un pian de concert.

El a călăuzit-o pe marea soprană Hariclea Darclée (Hariclea Haricli-Hartulari), căreia i-a fost mentor, pe drumul artei lirice.

Din 1880 până în 1884, s-a numărat printre arhitecții mai multor inițiative culturale ale aristocrației bucureștene. Vocea lui Cavadia, care putea acoperi mai multe registre, de la bas la cel al tenorului, este asemuită, la vremea respectivă, cu cea a celebrului cântăreț napolitan Enrico Caruso  sau cu cea a lui Enrico Tamberlick, fiind apreciată de atât de iubitori de muzică, cât și de critici – nu numai în România, ci și la Napoli, Paris, Madrid sau Nisa.

George Cavadia a murit la Paris, dar a fost înmormântat la Brăila. O decizie a Consiliului Local Brăila din 30 iulie 2004 l-a ridicat pe compozitor la titlul de Cetățean de Onoare al orașului. În anul 2016, Consiliul Județean Brăila a botezat Filarmonica Lyra cu numele lui George Cavadia, ca un omagiu  adus celui care a fost fondatorul Societății Filarmonice Lyra.

 1933: S-a născut tenorul liric şi profesorul Corneliu Fânăţeanu; (m. 2014).

A studiat la Conservatorul din Cluj și a debutat la Opera Română din orașul de pe Someș la vârsta de 21 de ani, în Cneazul Igor.

S-a perfecționat și la Accademia Nazionale di Santa Cecilia din Roma iar în anii tinereții a obținut premii la importante concursuri internaționale. 

Între 1964–1988 a fost solist al Operei Române din București, fiind și director artistic între 1976–1982.

A activat și în diplomație, ca atașat cultural la Ambasada României din capitala Italiei

1941: În  Transilvania de Nord-Est ocupată de Ungaria în urma Dictatului de la Viena s-a dispus  printr-o ordonanţă, ca în toate actele de stare civilă, numele româneşti să fie scrise cu grafie maghiară.

1947 : Ziarul „Dreptatea” publica  în zilele de 18 şi 19 ianuarie,  apelul Partidului Naţional Ţărănesc „Către naţiune”, în care se lua atitudine împotriva măsurilor antidemocratice iniţiate şi promovate de Guvernul Groza (epurarea în rândul funcţionarilor de stat, militarilor, judecătorilor, suprimarea presei, partidelor democratice, încălcarea legilor ţării, a drepturilor individuale şi colective ale poporului român, nerespectarea angajamentelor internaţionale asumate ş.a.).

1952: S-a născut mezzosoprana şi profesoara Mariana Cioromila; stabilită în Brazilia din 2000.A studiat muzica la Liceul de Arte Galați, cu specializarea Pian și a urmat cursurile Universității de Arte „George Enescu” din Iași, secția Canto liric, sub îndrumarea prof. Ella Urmă, absolvind cu distincția Summa cum Laude. 

1957: A murit la New York in SUA, industriașul român Max Auschnitt (14 februarie 1888, Galați).

A fost administrator delegat al Uzinelor și Domeniilor de Fier din Reșița (UDR), cea mai mare societate pe acțiuni care din România, înainte de instaurarea regimului comunist; președinte al Asociației generale de Industrie din Banat, vicepreședinte Uniunii Generale a Industriașilor din România și senator al Camerei de Comerț și Industrie din Galați.

1979: A încetat din viață Barbu Theodorescu (14 august 1905, Craiova – 18 ianuarie 1979, București)

Scriitor, istoric, folclorist, biograf, bibliograf și editor; exeget al operei lui  Nicolae Iorga.

1990: Este publicat Decretul–Lege al Consiliului Frontului Salvării Naționale nr. 30, privind trecerea în proprietatea statului a patrimoniului fostului Partid Comunist Român.

1999: Peste 10 000 de mineri din Valea Jiului au pornit spre Bucureşti (trecând peste barajele ridicate de trupele speciale ale Ministerului de Interne), pentru a protesta faţă de intenţiile Guvernului de a închide unele mine din zonă.

 1999: A murit (la Roma), criticul şi istoricul literar, Marian Papahagi, filolog, remarcabil italienist, fost director la Centrul  Cultural Român   – „Accademia di Romania” din Roma.

A coordonat, alături de Aurel Sassu şi Mircea Zaciu, „Dicţionarul Scriitorilor Români” şi „Dicţionarul Esenţial al Scriitorilor Români” (n. 1948).

NOTĂ: În memoria reputatului italienist şi profesor Marian Papahagi a fost instituit (de Institutul Cultural Italian din Bucureşti şi Centrul Cultural Italian din Cluj, în colaborare cu „Universitatea Babeş-Bolyai”, sub patronajul Ambasadei Italiei în România) premiul ce-i poartă numele; distincţia este acordată anual (începând din 2008), la 14 octombrie, pentru un volum publicat în ultimii trei ani sau pentru o realizare culturală notabilă care au ca obiect orice aspect al culturii şi civilizaţiei italiene (istorie, politică, cultură, arte etc.)

 2002: Primarii oraşelor Calafat (România), Vidin (Bulgaria) şi Zaicear (Serbia) au semnat, la Vidin, documentele de înfiinţare ale Asociaţiei de colaborare transfrontalieră “Dunărea 21”, prima euroregiune înfiinţată în Balcani.

Aceasta cuprinde aşezări urbane şi rurale din zonele riverane Dunării, din România (oraşul Calafat, comunele Poiana Mare, Desa, Cetate şi Ciupercenii Noi), Bulgaria (oraşul Vidin şi localităţile Rujniti, Macriş, Belogradcic, Lom, Kula, Dimovo şi Novo Selo) şi Serbia şi Muntenegru (oraşul Zaicear şi localităţile Sokobania, Kladovo, Bolivat, Kniajevat, Bor, Negotin şi Madanpec).

Activitatea asociaţiei se desfăşoară în cadrul unor grupuri de lucru constituite pe domenii privind dezvoltarea strategică a Euroregiunii: cultură şi educaţie; dezvoltare economică; sport, turism şi acţiuni ale tineretului; ecologie; agricultură; sănătate şi protecţie socială

2009: A murit intr-un tragic accident rutier, poetul român basarabean Grigore Vieru, fost parlamentar in Parlamentul României, membru de onoare al Academiei Române (n.14.02.1935, în satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, azi în R. Moldova).

 A fost considerat „Luceafărul de dincolo de Prut al limbii române”); membru de onoare din străinătate (1990) şi membru corespondent al Academiei Române (1993).

2011: A decedat cantautorul român Cristian Paţurcă, cel care a compus faimosul  „Cântec al golanilor” intonat de zeci de mii de oameni, în timpul manifestaţiei maraton din Piaţa Universităţii in 1990; (n. 1964).

.

2013: A murit actorul şi regizorul Victor Radovici, unul dintre fondatorii Teatrului Excelsior din București; (n. 1936).

A fost şi director artistic la două teatre pentru copii, cărora le-a dedicat peste patru decenii din viaţă. De asemenea, în 1959, alături de Ileana Stana Ionescu, Florin Piersic, Leopoldina Bălănuţă, a făcut parte din grupul care a fondat Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, unde a jucat numeroase roluri. Între 1960 şi 1964 a jucat şi în spectacole ale Teatrului din Ploieşti, condus pe atunci de Toma Caragiu.

Din 1964, Victor Radovici s-a dedicat teatrului pentru copii, ca actor şi ca director artistic. Astfel, în 1984, a devenit director adjunct artistic la Teatrul „Ion Creangă” (unde a fost angajat actor din 1964). Din 1990 l-a urmat pe Ion Lucian, fiindu-i adjunct la Teatrul Excelsior, de asemenea dedicat celor mai mici spectatori.

Victor Radovici a jucat în numeroase spectacole, participând şi la numeroase turnee peste hotare, în Franţa, Bulgaria, Canada, SUA, Japonia. Printre aceste spectacole se numără „Nu treziţi un copil care visează”, de Eugen Ionescu, „Cocoşelul neascultător”, de Ion Lucian, şi „Act veneţian”, de Camil Petrescu.

Pe lângă activitatea artistică, el a desfăşurat şi o bogată activitate pedagogică, la Facultatea de Arte Hyperion.

2015: A murit Christine Valmy (născută Cristina Xenopol, 1926).

În 1971, Congresul STatelor Unite a elogiat-o în Congressional Record pentru crearea unei noi industrii şi a unei noi profesii în SUA(skin care specialist).

De la înfiinţarea în 1965, în SUA, a firmei Christine Valmy Inc şi până în prezent, funcţionează în SUA peste 3000 de saloane de frumuseţe sub marca Christine Valmy şi peste peste 100 de şcoli Christine Valmy în lume.

2017: A decedat actorul român Ion Besoiu.

2020: A murit în urma unui atac de cord, muzicianul român Dan Andrei Aldea, cântăreț, multi-instrumentist și compozitor , fost lider al trupei Sfinx; (n. 1950).

În 1981, s-a stabilit în Occident (mai întâi în Belgia, apoi în Germania), unde lucra ca muzician dedicat studioului de înregistrări.

În 2014, Dan Andrei Aldea a revenit în România, după 33 de ani petrecuți în Germania.

2017: A decedat actorul român Ion Besoiu.

Renumitul actor s-a născut în ziua de 11 martie 1931, la Sibiu. A absolvit Academia de Teatru si Muzica din Sibiu și a debutat în 1950, dar consacrarea a venit abia după turnarea filmului Toate pânzele sus, în regia lui Mircea Mureșan, în care a avut ca parteneri mari actori ca Ilarion Ciobanu și Jean Constantin.

Timp de 16 ani a jucat pe scena Teatrului „Radu Stanca”, din Sibiu, după care s-a mutat la București, unde a jucat la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra” și a fost, ulterior, timp de 12 ani directorul acestui teatru.

În 2002, a primit Premiul de excelență al Cinematografiei Române. În 2001, a fost declarat cetățean de onoare al orașului Sibiu, în care s-a născut.

Ion Besoiu a fost președinte executiv al Fundației „Sibiul Vechi. Sibiu – Hermannstadt”, asociație care îi ajută pe tinerii talentați și care oferă premii etnografilor.

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.
3. ro.wikipedia.org
4. lessignets.com
5. Istoria md.
6. Crestin Ortodox.ro
7. Istoriculzilei blogspot.com 
8. http://www.rador.ro/2020/01/18/calendarul-evenimentelor
9. Historia.ro

Publicitate

ZIUA DE 30 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 30 iulie în istoria noastră

 1401: Domnitorul moldovean Alexandru cel Bun (1400-1431) a încuviinţat pri ntr-un hrisov înscăunarea unui episcop armean la Suceava, cetatea de scaun a Moldovei, document ce poate fi socotit un adevărat „certificat de naştere” pentru comunitatea armenilor aşezaţi în spaţiul românesc.

1350 a fost anul în care a fost construită din piatră biserica Sfânta Maria (foto), cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Botoșani, cel mai vechi lăcaș ortodox armean din Moldova și cel mai vechi lacas de cult al unei comunități armene din Europa.

Actul original se află în Arhivele Episcopiei Armene din Lvov.

După acordarea dreptului de a avea un episcop, Alexandru cel Bun emitea un alt hrisov, la 8 octombrie 1407, prin care chema negustorii armeni din Polonia să contribuie la prosperitatea oraşelor moldave, promiţându-le scutiri de taxe vamale şi de biruri.

1552 : Garnizoana creştină a cetăţii Timişoarei se predă turcilor în schimbul promisiunii acestora de a o lăsa să plece nevătămată. Turcii nu şi-au respectat promisiunea, iar la ieşirea garnizoanei din cetate, au masacrat-o.

Din acest moment şi până la eliberarea zonei de către austrieci în secolul al XVIII-lea, cetatea Timişoarei va rămâne posesiune  otomana si resedinta a beilor turci.

1625: A ieşit de sub tipar cea dintâi carte a tiparniţei româneşti de la Câmpulung, “Molitfelnicul slavonesc”.

1817: S-a născut la București, arhitectul român Alexandru Orăscu, inginer si matematician și profesor universitar român. Între 1885 – 1889 Orăscu a fost rector al Universității București.

 A fost un promotor al clasicismului in arhitectura si primul preşedinte al Societăţii Arhitecţilor Români (1891-1894).

 A participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească și a fost preşedinte al Ligii Culturale (1890-1892).

 Foto: Arhitectul Alexandru Orăscu

În anii 1840, atunci când arhitectul catalan – român Xavier Villacrosse a fost numit arhitect șef al orașului, funcție pe care a îndeplinit-o între 1840 și 1848, adjunctul său a fost arhitectul Alexandru Hristea Orăscu. Ulterior, a participat la Revoluția de la 1848, respectiv a avut și o carieră de politician, iar în 1876 a fost ministru al Cultelor și Instrucțiunii publice. Între anii 1891 – 1894 a fost primul președinte al Societății Arhitecților Români.

Foto: Universitatea din București

După planurile sale au fpost ridicate Universitatea din București (sediul vechi), Hotelul Carol din Constanța, Biserica Domnița Bălașa și Mitropolia Nouă din Iași.

A conceput în 1893 „planul Orăscu”,un proiect de sistematizare a orașului București, capitala României.

1866: În România  este promulgata noua lege electorala, pe baze censitare. Corpul electoral era impartit in patru colegii pentru Camera Deputatilor si doua colegii pentru Senat.

1884: Se înfiinţează la Bucureşti Institutul Meteorologic Central din România.

1894: S-a nascut la Dorohoi, marele epigramist român Păstorel Teodoreanu (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu), avocat, scriitor şi publicist român; (d. 17 martie 1964, București). Era  fratele scriitorului Ionel Teodoreanu.

A fost un cunoscut gastronom și iubitor de vinuri, membru de seamă al boemei ieșene și bucureștene. În 1916, mobilizat ca tânăr sublocotenent în Regimentul 24 Artilerie, a luptat pe fronturile din Transilvania și Moldova fiind de două ori rănit, decorat cu Steaua României și avansat la gradul de căpitan.

După război, a urmat cursurile Facultății de Drept a Universității ieșene, dar a petrecut scurtă vreme în magistratură, la Tribunalul din Turnu-Severin. 

A debutat cu versuri în săptămânalul Capitala al lui Ion Th. Florescu, a colaborat la mai multe reviste: Viața românească, Versuri și proză, Însemnări literare, Adevărul, Adevărul literar și artistic, Gândirea, Lumea, Opinia, Contimporanul, Lumea literară și artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul literar, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Vremea și la multe alte publicații.

Primul volum publicat a fost Hronicul măscăriciului Vălătuc, aducându-i scriitorului prețuirea unor critici prestigioși, criticul literar George Călinescu comparându-l cu Gargantua și Pantagruel.

Al. O. Teodoreanu a realizat (în colaborare cu Jean Grosu) o traducere în limba română a romanului Peripețiile bravului soldat Švejk de Jaroslav Hašek, publicată în 1956. Textul acestei traduceri a fost republicat de mai multe ori, bucurându-se de un deosebit succes. Neîndoielnic, savoarea acestei traduceri se datorează geniului satiric al lui Al. O. Teodoreanu. 

În perioada comunismului a fost arestat și anchetat de către Securitate.

Opera lui Al. O. Teodoreanu a circulat și oral, iar în timpul regimului comunist chiar clandestin.

După 1989, epigramistul a fost redescoperit, mai ales cu acele versuri celebre prin opoziția spirituală față de ordinea de lucruri din regimul comunist.

1896: Tudor Arghezi debutează la vârsta de numai 16 ani în revista “Liga ortodoxa”, editata de Al. Macedonski.

Tudor Arghezi  (pe numele său de familie Ion M. Theodorescu) s-a născut la Bucureşti în ziua de 21 mai 1880 şi a decedat la 14 iulie 1967, în Bucureşti.

A folosit pentru prima oară pseudonimul de Arghezi în anii 1897-1899, când a publicat proză şi poezii în Revista Modernă şi Viaţa nouă.

Încă de la început, tânărul scriitor s-a simţit atras de poezia modernistă, cu precădere de simbolism. Macedonski spunea despre el în acei primi ani de creaţie că:

„Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei.”

La 19 ani Arghezi a intrat la mănăstirea Cernica, de unde va pleca patru ani mai târziu.  

Ca mulţi alţii din generaţia sa, Arghezi a trăit să vadă România implicându-se în Primul Război Mondial, de partea „greşită” în opinia lui, a primit consacrarea în România Mare, şi a cunoscut, de aproape, toate regimurile din cei 30 de ani ce separă realizarea aspiraţiilor naţionale (1918) şi instaurarea regimului comunist (1948).Marele poet s-a raportat diferit la fiecare dintre aceste regimuri, ducând-o mai bine pe vremea Regelui Carol al II-lea, arestat în timpul lui Antonescu, denigrat şi marginalizat de comunişti, dar reabilitat tot de aceştia câţiva ani mai târziu.

Pseudonimul Arghezi provine, explica însuşi scriitorul, din Argesis – vechiul nume al Argeşului.

Criticul Ovid S. Crohmălniceanu propunea în studiul consacrat operei poetului din lucrarea sa „Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale”, o altă explicaţie, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a   celebrilor eretici, Arie şi Geza.

1897 : S-a născut la Trușești, Botoșani, inginerul electromecanic Constantin Atanasiu; d.27 noiembrie 1963, București.

A fost licențiat în drept, consilier în Comisia regală pentru refacerea economică după Al doilea Război Mondial, vicepreședinte al comitetului de stat al planificării, vicepreședinte al ASIT, director al Întreprinderii Franco-Române Brăila, unde a pus în funcțiune o turnătorie de oțel cu cuptor electric, subdirector general al CFR, unde a organizat atelierele CFR Craiova (ulterior Uzinele Electroputere Craiova).

S-a remarcat prin munca depusă la reconstrucția căilor ferate și a telecomunicațiilor, distruse în parte după al doilea război mondial, la mecanizarea porturilor. A activat ca membru CAER și CSP și a conceput planuri pentru electrificarea României. A organizat și condus învățământul universitar de inginerie economică.

1897: S-a născut la Targu Jiu, pictorul gorjean Iosif Keber, specializat în pictura bisericească şi restaurarea lăcaşurilor de cult.

A fost urmaşul unei familii de evrei din Flandra care s-a stabilit în România în anul 1735 .

Iosif Keber s-a stins din viaţă  la 19 aprilie 1989, şi a fost înmormântat în cripta familiei din cimitirul Bisericii din Vădeni (Sişeşti), Târgu-Jiu

 În amintirea sa, o stradă din Târgu Jiu a primit numele de Strada Iosif Keber.

1899: S-a născut Radu Mironovici, om politic român, unul din fondatorii Mişcării Legionare şi Comandant al Bunei Vestiri.

Foto: Radu Mironovici (n. 30 iulie 1899, Arbore, Suceava – d. 29 iulie 1979, Ţigăneşti – în prezent Comuna Ciolpani, Ilfov).

După al Doilea Război Mondial fost arestat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă. O parte din detenţie a executat-o la Penitenciarul Aiud, unde a devenit foarte religios.

În perioada 1962-1964 a fost unul dintre colaboratorii principali ai aşa numitului comitet al  „reeducării”.

A fost eliberat în 1964 în baza Decretului de graţiere 411 a deţinuţilor politici şi s-a retras la mănăstirea Ţigăneşti.

 1909: S-a născut portretistul Silvan Ionescu, o personalitate a graficii româneşti; un adevărat cronicar în imagini al vieţii cultural-artistice româneşti şi internaţionale de-a lungul a şapte decenii, tatăl istoricului şi criticului de artă Adrian-Silvan Ionescu; (m. 1999).

 A urmat Facultatea de Arhitectură și studii de artă la Kunstakademie din Berlin.

Începând cu anul 1927, a fost o prezență constantă în paginile celor mai importante publicații culturale românești ale secolului XX , fiind un adevărat cronicar în imagini al vieții cultural-artistice românești și internaționale de-a lungul a șapte decenii.

Este celebru pentru portretele lui Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, George Bacovia, Ion Minulescu, Octavian Goga, Nicolae Labiș, Marin Sorescu, Lucia Sturdza Bulandra, Grigore Vasiliu Birlic, Radu ­Beligan, Toma Caragiu, Ion Caramitru, George Enescu, Dinu Lipatti, Yehudi Menuhin, Herbert von Karajan, Luciano Pavarotti. A fost distins cu Ordinul Cultural (1968)

1919: A murit in  comuna Broşteni, judeţul Neamţ, Vasile G. Morţun, autor dramatic, prozator şi ziarist, om politic socialist, apoi liberal, unul din fruntaşii vieţii politice româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea (deputat, senator şi ministru în mai multe rânduri).

A fost primul deputat socialist în Parlamentul României în 1888, trecând apoi în anul 1899 la liberali, cu „gruparea socialiştilor generoşi”.

De asemenea a fost unul dintre primii iniţiatori ai cercurilor socialiste din ţara noastră; (n. 30 noiembrie 1860, oraşul Roman).

A avut funcţii de ministru în guvernele liberale ale lui Dimitrie A. Sturdza şi Ion I.C. Brătianu.

1921: In România unita  este votată Legea pentru definitivarea reformei agrare si împroprietarirea taranilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș.

Legea nr. 3610/1921 pentru Reforma agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș a fost promulgată de Regele Ferdinand I , la 23 iulie și a intrat în vigoare la 30 iulie.

Prin această lege, s-au expropriat parțial moșiile celor rămași în țară și în totalitate domeniile celor plecați (în terminologia legii, cei declarați absenteiști).

1922: S-a născut la Cluj, cântăreața de muzică populară și de romanțe Ana Pop-Corondan; d. 9 februarie 2005, Cluj-Napoca.

În urma Dictatului de la Viena s-a refugiat la București. A fost solistă vocală la Teatrul „Constantin Tănase”, alături de Maria Tănase, Ioana Radu, Gică Petrescu, Rodica Bujor, Ion Luican, , etc. Revenită la Cluj, a cântat cu Orchestra populară a Filarmonicii de Stat Transilvania, până la pensionare (1963–1967). A efectuat numeroase imprimări la Radiodifuziunea Română (Cluj și București) și la casa de discuri Electrecord.

Cântecul cel mai cunoscut al artistei este M-am suit în dealul Clujului, înregistrat în anul 1963 cu orchestra Ansamblului folcloric de cântece și dansuri al Sfatului Popular al Capitalei, dirijată de Traian Târcolea. A fost distinsă cu Ordinul național Pentru Merit, în grad de Cavaler (2002).

1929: În România fost adoptată Legea pentru organizarea penitenciarelor și instituțiilor de prevenție. A intrat în vigoare la 1 ianuarie 1930

Legea instituia sistemul progresiv englez, prin reglementarea a trei faze în pregătirea condamnatului pentru a fi redat vieții libere: 1) izolarea individuală, aplicată în raport cu condamnarea, fără a depăși 3 ani pentru recidiviști; 2) faza de ținere în comun pe timpul zilei și izolare noaptea; 3) colonia de muncă, în care condamnații munceau în comun și erau cazați, pe timpul nopții, în dormitoare comune.

Totodată, legea recunoștea regimul politic în închisori. Art. 12, alin. (6) din lege prevedea:

„Când detențiunea este pronunțată ca pedeapsă politică, condamnații vor fi închiși în celule numai dacă vor cere și dacă construcțiunea penitenciarului permite aceasta. De asemenea deținuții politici vor purta îmbrăcămintea lor proprie, vor coresponda prin scrisori, primi cărți, reviste și orice fel de publicații, vizite și să-și procure lucrurile necesare de dormit, alimente prin propriile lor mijloace, conform dispozițiilor regulamentului. Ei vor fi obligați să muncească, însă vor avea facultatea să-și aleagă una din muncile practicate în penitenciar, sub supravegherea directorului penitenciarului, să se îndeletnicească cu o muncă intelectuală”.

 1932: S-a născut Mircea Păcurariu, preot, profesor de teologie, istoric, specialist în istoria Bisericii Ortodoxe Române, membru corespondent al Academiei Române din 1997.

A obținut titlul de Doctor în Teologie cu teza Legăturile Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania cu Țara Românească și Moldova în secolele XVI-XVIII (1968). 

A fost profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, apoi în învățământul superior, la Catedra de Istoria Bisericii Române de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu.

A deținut gradele didactice de asistent, conferențiar și profesor titular (din 1971) pentru limbile latină și greacă. A fost hirotonit diacon, preot (1971), iconom stavrofor (1976). A fost președinte al Comisiei de Istorie Eclesiastică Comparată din România.

A fost distins cu Ordinul național Steaua României în grad de Ofițer (2000), Ordinul Crucea Patriarhală (1977, 2002, 2009) „pentru activitatea meritorie îndelungată desfășurată pe tărâm pastoral-misionar, administrativ-bisericesc, didactic-educativ și social-filantropic”. Dintre cărțile publicate: Începuturile Mitropoliei Transilvaniei, Politica statului ungar față de Bisericaromâneasă din Transilvania în perioada dualismului, Pagini de istorie bsericească românească, Istoria Bisericiiromânești din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș până în 1918, Basarabia. Aspecte din istoria Bisericii și aneamului românesc, Sfinți daco-romani și români, Dicționarul Teologilor Români, etc.

1936: A decedat in localitatea Agigea, judeţul Constanţa, naturalistul Ioan Borcea,  fondatorul staţiunii zoologice marine de la Agigea (1926) si  membru corespondent al Academiei Române din 1919.

Alături de Grigore Antipa, a fost întemeietorul hidrobiologiei în România; (n. 13 ianuarie 1879, comuna Buhoci, judeţul Bacău.

1948 (30 iulie – 18 august): S-a desfăşurat, la Belgrad, o conferinţă internaţională care stabilea noul regim de navigaţie pe Dunăre între Ulm şi Marea Neagră, prin braţul Sulina, şi excluderea statelor neriverane din Comisia de Control a Dunări.

Au participat reprezentanţii guvernelor Austriei, Bulgariei, Cehoslovaciei, Franţei, Marii Britanii, României, SUA, Ucrainei, Ungariei şi URSS.

S-a înfiinţat o nouă Comisie a Dunării (cu sediul la Galaţi şi apoi la Budapesta), alcătuită din reprezentanţii statelor riverane (care a început să funcţioneze la 11 mai 1949).

1952: S-a născut Ilie Ilaşcu, om politic basarabean, fost deţinut politic al regimului separatist de la Tiraspol, erou al luptei de eliberare nationala a romanilor basarabeni; (n.Taxobeni, Moldova).

Este unul din fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din R.S.S.Moldovenească, senator în Parlamentul României, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova în două Legislaturi (1994-1998) și (1998-2000), membru al Partidului România Mare și senator în Parlamentul României (2000-2004) și (2004-2008). În perioada 2001-2008 a fost membru titular al Adunarii Parlamentare al Consiliului Europei din partea delegației României.

Ilie Ilașcu a absolvit școala militară și a servit ca ofițer în Armata U.R.S.S. A absolvit de asemenea facultatea de  Economie a Institutului Agrar de la Chișinău și a lucrat ca economist-șef la Institutul de cercetari științifice ”Dnestr”, din orasul Tiraspol, in R.S.S.Moldovenească.

După desființarea U.R.S.S. a servit Ministerul de Interne a Republicii Moldova.

Ilie Ilașcu este unul din fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din R.S.S.Moldovenească / Republica Moldova (1988-1992). Președinte al Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol (1989-1992, an când a fost lichidată de forțele separatiste ale Republicii Moldovenești Nistrene).

Participant la luptele armate de la Nistru (1992) în războiul moldo-rus de la Nistru, în calitate de comandant al detașamentului cu destinație specială ”Bujor” al Ministerului de Interne a Republicii Moldova.

Acuzat de „terorism şi instigare împotriva autoproclamatei Republici Nistrene” şi condamnat la moarte (1993) de către o instanță neconstituțională subordonată politic Moscovei, a fost eliberat sub presiunea opiniei publice (2001), dupa ce a fost deținut politic al regimului de la Tiraspol (1992-2001), condamnat la moarte.

În urma presiunilor efectuate asupra autorităților Federației Ruse, de către comunitatea internațională, și îndeosebi de conducerea APCE și UE,  la 5 mai 2001 Ilie Ilașcu a fost  transferat la Chișinău și predat serviciilor secrete ale Republicii Moldova, ajungand in scurttimp in România.

Multe din activitățile sale politice de la Tiraspol și îndeosebi activitatea sa în perioada de război, nu se cunosc sau  se cunosc foarte puțin si doar din sursele militare rusești, respectiv faptul  că Ilașcu și unitatea sa specială luptând în spatele frontului a adus mari pierderi Armatei a 14 Rusești și bandelor de cazaci veniți să lupte în Transnistria.

În anul 2000, Ilie Ilașcu a primit cetățenia română și a fost ales senator în România din partea partidului ”România Mare”, județul Vaslui.

În 2004, Curtea Europeană pentru drepturile omului a admis plângerea în favoarea reclamanților (grupul Ilașcu) și a a dispus ca Rusia să achite un total de aproximativ o jumătate de milion de euro pentru despăgubiri iar Republica Moldova a fost obligată să achite o sumă mai mică.

Astazi, Ilie Ilașcu locuiește în România.

Este Cavaler al Ordinului Steaua României ( din 2001) și al Ordinului Republicii  Moldova, din  2010.

1970: La Arad s-a desfăşurat primul meci internaţional de fotbal feminin din România: Foresta Arad – Olimpia Zdar Nad Sazavou, Cehoslovacia.

1980: În România, în zona castrului roman de la Hinova, a fost descoperit un tezaur de obiecte din aur tracice, din sec. XII i.Hr.

Tezaurul de la Hinova este format din peste 9.639 piese, cântăreste cinci kilograme şi este cel mai mare tezaur preistoric descoperit în România.

 Lucrarile începute în 1967 pentru constructia celor doua hidrocentrale de pe Dunăre, Portile de Fier I si II au constituit punctul de plecare al unor vaste cercetari arheologice.

1985: S-a născut la București, cântăreața de muzică pop-dance și latino Elena Gheorghe.

A debutat pe scenă cu muzică populară la vârsta de trei ani, cântând un duet împreună cu mama sa, cântăreața de muzică populară Marioara Man Gheorghe.

În adolescență a participat la câteva festivaluri naționale, apoi a câștigat trofeul festivalului Ursulețul de aur din Baia Mare.

A făcut parte din trupa Viva, alături de Adela Popescu, în 2002, a devenit vocea principală a formației Mandinga.

Este și o apreciată cântăreață din folclorul aromân.

 1985: A decedat la București, desenatorul  şi caricaturistul român de origine armeană, Cik (Hacik) Damadian; (n. 6 august 1919, Constanța).

1996: A murit Constantin Teaşcă, renumit antrenor de fotbal si scriitor de carti sportive; (n.25.09.1922).

A fost în două perioade scurte antrenor al echipei naționale de fotbal a României: septembrie – noiembrie 1962 și octombrie – noiembrie 1967, fiind înlocuit după 0-6 cu Spania și 0-6 cu Ungaria.

S-a remarcat ca autor al mai multor cărți de specialitate, dar și de beletristică sportivă. După 1986, a fost observator federal și lector la Școala Națională de Antrenori.

 1999:  Preşedintele Emil Constantinescu a semnat Decretul privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Tratatului de interzicere totală a experienţelor nucleare, adoptat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la data de 10 septembrie 1996.

2003: Medicii de la Institutul de Boli Cardiovasculare Timişoara au efectuat, în premieră naţională, un intratransplant de celule stem în vederea regenerării muşchiului cardiac, la un pacient cu infarct miocardic.

2003: Criminalul  grec Konstantinos Passaris a fost condamnat de Tribunalul Bucureşti la detenţie pe viaţă, pentru dublul asasinat şi pentru furtul a peste jumătate de miliard de lei de la casa de schimb valutar “Le Petit Bijou”.

2007: A  decedat Patriarhul Teoctist, pe numele de mirean Toader Arăpaşu, intâistătător  al  Bisericii  Ortodoxe  Române  timp de  peste 20 de ani,  întronizat  la 16 noiembrie 1986; (n. 7 februarie 1915).

A fost  cel de-al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române şi  membru de onoare al Academiei Române din 1999.

2017: A încetat din viață la București, interpreta română de muzică uşoară; (n.24 decembrie 1967).

A urmat între anii 1980-1983 cursurile Școlii populare de artă din București. În anul 1973 debutează în emisunea „Prietenii lui Așchiuță”.

În anul 1981 participă la Festivalul național „Cântarea României” unde obține mențiune în etapa republicană. În 1984 a obținut Trofeul Festivalului de la Mamaia interpretând melodia „Joc de copii”, compusă de Laurențiu Profeta, după ce, cu un an în urmă primise din partea juriului, la același festival, Premiul Tinereții.

După ce a obținut trofeul la festivalul Mamaia, a început colaborarea cu compozitorul Dan Dimitriu, cel care i-a devenit soț. În 1994, a jucat în comedia „Concurs de seducție”, din distribuția căreia au mai făcut parte Horia Brenciu și Tino Furtună de la „Holograf”.

Marina Scupra a cântat în spectacolele Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București.

În 2001 a absolvit Facultatea de Drept a Universității „Titu Maiorescu”.

În ultimii ani a fost profesoară de canto – muzică ușoară la Școala Populară de Artă din Pitești, iar copii îndrumați de ea au câștigat numeroase premii la festivalurile pentru copii.

2019: A decedat la București, omul de știință și politicianul român Marcian Bleahu, membru de onoare al Academiei Române în cadrul Secției de Științe Geonomice (28 iunie 2018); (n.14 martie 1924, Brașov ).

A fost de profesiune geolog și speolog, A practicat și alpinismul.Este cunoscut pentru contribuțiile științifice la dezvoltarea teoriilor tectonicii globale (cu aplicații în studiul geologiei Carpaților), pentru pionieratul și dezvoltarea speologiei dar și pentru popularizarea științei și a ecologiei în România.

După Revoluția din Decembrie 1989, Marcian Bleahu, alături de Toma George Maiorescu, a înființat Mișcarea Ecologistă din România (M.E.R.), materializând astfel crezul său profesional privind ocrotirea naturii și a mediului. Este ales senator la alegerile din mai 1990 pentru primul Parlament liber postcomunist și devine ministru al Mediului în cabinetul Stolojan.

În această poziție a elaborat o întreagă legislație (un alt pionierat) și a încercat să integreze România în convențiile și programele internaționale privind mediul. În 1992 este desemnat vice-președinte al Conferinței ONU pentru mediu și dezvoltare de la Rio de Janeiro. În anul 1996 este ales senator, din nou, pe listele electorale ale C.D.R. din partea Federației Ecologiste din România (F.E.R.). A făcut parte din Comisia de politică externă și din grupul parlamentar P.N.L.

Autor a 41 de cărți și a 126 de lucrări științifice de specialitate, a peste 400 de articole cu diferite subiecte și conferențiar cu peste 500 de apariții publice, inclusiv la radio și televiziune, un pionier al utilizării multimedia în cadrul conferințelor, Marcian Bleahu a fost una dintre cele mai importante personalități științifice din a doua jumătate a secolului XX din România.

2019: A încetat din viaţă la București, în urma unui cancer pulmonar. marea actriță română  FLORINA CERCEL.

Cunoscuta actriţă de teatru si film s-a născut pe 28 ianuarie 1943 la Piatra Neamţ şi în cei 41 de ani de carieră a interpretat nenumărate roluri realizate cu farmec, talent şi într-o maniera specială, care trăda o experienţă bogată, care fascina şi  impresiona publicul spectator.

Când era in clasa a cincea , tatal ei, instrumentist într-o fanfară militară, a fost arestat politic. Florina, impreuna cu mama si sora ei sau intors la Botoşani de la Râmnicu Sărat unde locuiau datorita serviciului militar al tatalui, unde au rămas pana la întoarcerea acestuia din detenția de la Canal, unde isi ispaşise pedeapsa.

Florina Cercel a terminat Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, promoţia 1964, clasa profesorilor Jules Cazaban, Cornel Todea si Victor Moldovan si a fost repartizata la Teatrul Dramatic de Stat din Galati unde a stat doar un an după ce a debutat pe scenă.

A fost în tinereţe una dintre cele mai frumoase românce.

 In 1965a lucrat la Teatrul National din Timişoara, unde a interpretat multe roluri importante, cucerind admiratia publicului si va lucra până-n 1973.

Din acest an câstiga prin concurs un loc la Teatrul National din Bucuresti.

 Şi-a pierdut primul soț pe vremea când avea doar 29 de ani. Acesta era doctor și s-a stins din viață în urma urma unui cancer bronho-pulmonar.

In 1970 a debutat în film cu rolul din “ Fraţii ” de Mircea Moldovan si Gica Gheorghe, şi va avea la  activ peste 25 de apariţii cinematografice.

A filmat si pentru televiziune atât inainte de 1989 si in prezent in telenovelele / serialele realizate de trustul Pro, marca Promance .

În cei peste 50 de ani de carieră, a avut peste 100 de roluri în teatru, film şi radio.

Este deţinătoarea Premiului UNITER, pentru cea mai buna interpretare feminina / 1990 in realizarea rolului Vassa Jeleznova din „ Vassa Jeleznova „ de M.Gorki iar in 2002 primeste Premiul Ministerului Culturii si Cultelor pentru cea mai buna actrita a anului in rolul Anna Andreevna din piesa „ Revizorul „ de N.V. Gogol si primeste Ordinul National „ Serviciul Credincios „ in grad de Cavaler.

 Astăzi este „Ziua Mondială împotriva Traficului de Persoane”; proclamată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin Rezoluţia 68/192 din 18 decembrie 2013,  este marcată în fiecare an pe 30 iulie, pentru a creşte gradul de conştientizare a situaţiei victimelor traficului de fiinţe umane şi pentru promovarea protecţiei drepturilor lor.

 

 În ceea ce privește traficul de persoane în România, un raport al SUA evidențiază problemele majore cu care țara noastră se confruntă și lipsa de implicare a autorităților.

Traficul de persoane este pe plan internațional o industrie criminală de miliarde de dolari, a doua ca profitabilitate după traficul de droguri. 

În Europa, peste jumătate din victimele traficului de persoane sunt exploatate în scopuri sexuale. o industrie criminală de miliarde de dolari și a doua ca profitabilitate după traficul de droguri.  În Europa, peste jumătate din victimele traficului de persoane sunt exploatate în scopuri sexuale.

Victimele sunt bătute și violate în mod repetat, private de libertate și terorizate.

Un raport din 2012, arată că în România au fost înregistrate 1.041 de victime ale traficului de persoane, dintre care 526 au fost exploatate sexual. Aproape jumătate din femeile traficate au fost minore.

Un alt raport, din 2017, arăta că numărul cazurilor este în creștere. Numărul precis al victimelor nu poate fi cunoscut pentru că victimele traficului de persoane, fie nu se consideră victime, fie nu vor să admită acest lucru în acte oficiale.

Din aceste motive, numărul real este unul mult mai mare.

Mai grav, în 2019, raportul SUA privind traficul de persoane în România arată că situația este și mai dramatică, neîndeplinindu-se standarde minime pentru eliminarea traficului de persoane.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/30/o-istorie-a-zilei-de-30-iulie-video-2/

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Valentin;Sfinții Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenetos si Andronic; Lasatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului

Sfinții Apostoli Silvan, Crescent și Sila – Icoană sec. XX, Mănăstirea Kalamiou, Nafklios (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași)

Sfantul Valentin

In fiecare an, la data de 30 iulie, Biserica Ortodoxa Romana face pomenirea unui ales apologet al valorilor moralei crestine. Este vorba de Sfantul Sfintit Mucenic Valentin, episcopul Umbriei.

Martirizat la Roma in a doua jumatate a secolului al treilea, el a ramas in constiinta Bisericii lui Hristos ca vindecator al celor bolnavi si sfant al iubirii crestine si al familiei. In plina zi de sarbatoare, Sfantul Valentin ii binecuvanteaza pe credinciosii romani, o particica din sfintele sale moaste fiind depuse in Biserica Delea Noua, din Bucuresti.

Sfintii Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenetos si Andronic au făcut parte din randul celor 70 de Apostoli ai lui Hristos.

Sfantul Sila a fost trimis de la Iersualim la Antiohia, impreuna cu Pavel si Barnaba, ca sa lamureasca disputa legata de taierea imprejur: daca trebuie sau nu sa fie taiati imprejur cei care vin la credinta in Hristos. Sfantul Sila a fost hirotonit episcop al Corintului.

Sfantul Silvan a fost episcop al Tesalonicului si a primit multe chinuri pana la trecerea sa la cele vesnice.

Sfantul Crescens a fost mai intai impreuna-lucrator cu Sfantul Apostol Pavel (II Timotei 4: 10), iar apoi Episcop in Galatia si misionar in Galia, unde a primit moartea muceniceasca in vremea imparatului Traian.

Sfantul Epenetos este pomenit in Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel (16: 5) si a fost Episcop in Cartagina.

Sfantul Andronic, care a fost Episcop al Pannoniei (Romani 16: 7) si a vestit invatatura lui Hristos in Italia.

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. worldwideromania.com ;
7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
9.  Istoria md.
10. istoriculzilei.blogspot.ro;
11. CreștinOrtodox;
12. Cinemagia.ro.

ZIUA DE 30 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 30 iunie în istoria noastră

1606: A murit domnul  Moldovei,  Ieremia Movilă.

Ieremia Movilă (Moghilă) a fost voievod al Moldovei in perioada august 1595 – mai 1600 si septembrie 1600 – 30 iunie 1606. Mama sa, Maria, era fiica lui Petru Rares. 

 A fost  recunoscut ca domn  de turci cărora le plătea tribut si a fost detronat de Mihai Viteazul , care a luat  domnia Moldovei în mai 1600. Movila si-a recuperat tronul cu ajutorul polonezilor în septembrie 1600, când Mihai a fost învins în  batalia de la Miraslau in Transilvania.

Polonezii au intrat și în Muntenia , l-au învins pe Mihai la Teleajen în 12 octombrie 1600, și l-au pus pe tronul Munteniei pe Simion, fratele lui Ieremia.

În timpul domniei lui Ieremia Movila a fost ridicată  Manastirea Sucevita, pe locul unui lăcaș de cult mai vechi, din lemn.

 

Ieremia Movilă, Domn al Molovei, pe o frescă de la mănăstirea Suceviţa.

Ctitoria a devenit ulterior necropola familiei Movilă.

Cand  s-a stins din viaţă l-a  lăsat ca domn, aşa cum îi făgăduise şi Poarta, pe fiul său Constantin.

Boierii  însă  le-au cerut otomanilor ca voievod pe Simion Movilă, sub pretextul că fiul răposatului domn era prea tânăr.

 O instrucţiune papală din 2 ianuarie 1596 îl caracteriza astfel pe domnul Moldovei, Ieremia Movilă: “…de neam crăiesc, preţuit pentru vitejia şi vrednicia sa, şi pentru nobleţea sângelui său”.

1755: S-a născut principele Grigore Dimitrie Ghica, primul domnitor pământean al Munteniei, între 30 iunie 1822–29 aprilie 1828, după perioada fanariotă. A decedat la data de 29 aprilie 1834.

Era fiul marelui ban Dimitrie Ghica, din a doua sa căsătorie cu Maria Văcărescu. A învățat la Școala Domnească, fiind cunoscător al limbilor greacă și franceză.

În anul 1793 a ajuns mare comis, în 1796 mare clucer, în 1799 mare vornic al poliției Bucureștiului, în 1800 mare logofăt al oștirilor, mare logofăt al Țării de Sus în 1813 și mare ban în 1817.

Fiind membru al Eforiei școalelor, din 1817, împreună cu Iordache Golescu și Constantin Bălăceanu, a contribuit la deschiderea Școlii de la Sfântul Sava și la aducerea lui Gheorghe Lazăr în Țara Românească.

A urcat pe tron cu sprijinul unei părți a mari boierimi.

A găsit țara înglodată în datorii, așa că a luat măsuri de a impune dări și boierilor, nu numai țăranilor. Sub domnia sa, s-a înființat Societatea literară, la inițiativa lui Dinicu Golescu; prin înființarea de școli în timpul în care a fost domnitor, limba greacă a cedat locul limbii române. A luat măsuri pentru asanarea și înfrumusețarea Capitalei, dând dispoziții pentru pavarea străzilor, a reluat pământurile din stăpânirea turcilor stabiliți la nord de Dunăre, a procedat la reînființarea armatei românești.

La 7 mai 1828, s-a declanșat războiul ruso-turc iar trupele rusești au trecut Prutul și au preluat administrația Principatelor Române, generalul conte Feodor Petrovici Pahlen fiind numit guvernator general al Principatelor, având și titlul de președinte plenipotențiar al Divanurilor Moldovei și Țării Românești, urmat de generalul Pavel Kiselev. Astfel s-a încheiat domnia lui Grigore Dimitrie Ghica, care s-a retras la conacul său, unde a trăit liniștit încă cinci ani.

1826: Impăratul rus Nicolae I sancţionează decizia Consiliului de Miniștri, cu privire la întemeierea în satele de stat ale Basarabiei țariste a administraţiilor de plasă.

1844: S-a născut la București,George Bengescu-Dabija, poet, dramaturg şi traducător care a contribuit la dezvoltarea teatrului liric românescs; (m. 13 ianuarie 1916, București).

A făcut studii militare în Franța, intrând apoi în armata română, unde a ajuns la gradul de general. Membru al Junimii încă din 1868, a colaborat la Convorbiri literare timp de aproape două decenii. A debutat în 1870, când i s-a jucat piesa Amorul unchiului, prelucrare după Eugene Sue. Ajutându-l pe Edgar Theodor Aslan să înjghebeze primul spectacol românesc de operetă, a tradus libretele câtorva dintre cele mai apreciate operete din epocă: Fata mamei Angot și Girofle-Girofla de Charles Lecocq, Princesa de Trebizund de Jaques Offenbach . A tradus Macbeth de William Shakespeare. Bengescu-Dabija este și unul dintre întemeietorii operetei naționale românești. Dacă libretul scris de el în 1876 pentru opereta Scaiul bărbaților nu a avut succes, în schimb, cu Olteanca (1880), a cărei muzică a fost compusă de Gustav Otremba și Eduard Caudella, își leagă numele de începuturile operetei românești. A fost și un dramaturg prolific, a debutat în 1871 cu O palmă la bal mascat, comedie de situații, publicată în Convorbiri literare. A rămas cunoscut mai ales ca autor al piesei Pygmalion, regele Feniciei, a cărei premieră (1886), a constituit un adevărat triumf. Din opera sa: Radu cel Frumos, Cumințenia fetelor, Criza și armata, Mustrare de cuget.

1848: Are loc o puternică acţiune a populatiei bucureştene, în urma căreia regimul reacţionar restaurat de mitropolitul Neofit este din nou înlăturat. În Valahia se formează un guvern interimar.

Coloneii I. Odobescu şi I. Solomon sunt siliţi să demisioneze din armată şi să părăsească principatul.

1848: Guvernul provizoriu al Munteniei hotărăște organizarea unui corp de dorobanți și panduri voluntari care ulterior va constitui baza unei armate populare.

Unitatea militară va fi constituită sub comanda lui Gheorghe Magheru, numit ad-hoc căpitan general.

Foto: Gh.Magheru (n. 8 aprilie 1802, Bârzeiu de Gilort, judeţul Gorj – d. 23 martie 1880, Bucureşti).

Haiduc celebru din zona Băileştiului, pandur în armata lui Tudor Vladimirescu, unul dintre conducătorii revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească, membru în guvernul provizoriu revoluţionar paşoptist, generalul armatei din principat, luptător pentru Unirea Principatelor Române. Era văr cu Tudor Vladimirescu, prieten apropiat cu Nicolae Bălcescu şi sprijinitor al lui Avram Iancu.

A fost comandant în războiul ruso-turc din 1828-1829, vătaf al județului Romanați (din 1831),  membru al Societăţii secrete masonice Frăţia, 1840, alături de Nicolae Bălceascu, Ion Ghica, Christian Tell, care conspira împotriva prinţului Bibescu.

A format la Craiova guvernul provizoriu revoluţionar alături de Nicolae Bălcescu, şi Costache Romanescu.

Odată cu detronarea prinţului Bibescu şi instalarea guvernului revoluţionar la Bucureşti, a făcut parte din guvernul provizoriu revoluţionar naţional, apoi a devenit generalul armatei române.

După ce armata otomană a înlăturat guvernul revoluţionar, Magheru a refuzat să accepte înfrângerea revoluţiei şi s-a retras cu trupele revoluţionare în Oltenia, unde a organizat tabăra militară de la Râureni, pe câmpul lui Traian, lângă Râmnicu Vâlcea.

La 10 octombrie/28 octombrie 1848, Magheru s-a refugiat în Transilvania, iar de acolo la Triest și în cele din urmă la Viena.

În 1857 s-a reîntors în Țara Românească, unde a redevenit activ politic, iar în decembrie 1857 a fost ales deputat de Gorj în adunarea ad-hoc de la Bucureşti.

A fost unul dintre fondatorii Partidei Naţionale, mişcare care a promovat unirea principatelor române şi a sprijinit modernizarea lor.

1866: A fost promulgată  de catre domnitorul Carol I, noua Constituţie a României – in vigoare cu unele modificari din 1879, 1884 si 1917, pana in 1923.

A fost  redactata dupa modelul Constitutiei Belgiei din februarie 1835.

1875: În semn de protest împotriva semnarii si aprobarii Conventiei cu Austro-Ungaria, deputatii liberali din Parlament, in frunte cu Mihail Kogalniceanu, au demisionat, iar  ziarul liberal ”Romanul” a aparut in chenar de doliu.

1889: Crearea Uniunii Inter-Parlamentare (UIP), la iniţiativa a doi parlamentari pacifişti, William Randal Cremer (Marea Britanie) şi Frédéric Passy (Franţa). Una dintre cele mai vechi instituţii politice din lume, UIP (cu sediul la Geneva), aceasta a reprezentat organizaţia parlamentelor la nivel global.

Principalele sale obiective erau promovarea dialogului parlamentar în problemele păcii, coordonarea şi schimbul de experienţă între parlamentele din ţările membre (România a aderat la UIP în 1891).

1896: Poetul Tudor Arghezi a debutat în revista Liga ortodoxă, editată de Al. Macedonski, cu poezia Tatăl meu, semnată I.N. Theodorescu.

Numele său adevărat era Ion N. Theodorescu, iar pseudonimul Arghezi a fost explicat de scriitor ca fiind în legătură cu Argesis, vechiul nume al râului Argeş.

Debutul său literar a avut loc la vârsta de 16 ani sub îndrumarea lui Alexandru Macedonski, în revista “Liga Ortodoxă”.

La scurt timp de la debut, Al. Macedonski afirma despre tânărul poet:

„Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei”.

1900: S-a născut la Valea Hogei, Bacău, matematicianul Gheorghe Vrânceanu, profesor universitar, membru titular (din 1935) al Academiei Române ; (m. 27 aprilie 1979, la București).

A urmat Facultatea de Științe în cadrul Universității din Iași, cu o bursă „Adamachi”, fiind înscris la secția Matematică, unde a avut profesori pe Alexandru Myller, Vera Myller, Simion Sanielevici, Victor Vâlcovici, Simion Stoilow, care i-au remarcat valoarea, astfel că, încă din timpul facultății a fost numit preparator, iar după trecerea licenței a fost trimis la Roma pentru doctorat.

A fost creatorul școlii moderne române de geometrie diferențială. S-a ocupat de: calculul diferențial absolut al congruențelor, mecanică analitică, geometrizarea ecuațiilor cu derivate parțiale de ordinul al doilea, geometrie globală, spații cu conexiune local euclidiană, tensori armonici, spații Riemann cu conexiune constantă, curbura unei varietăți diferențiabile, scufundarea spațiilor curbe în spațiul euclidian, subvarietăți pe sferă, metoda de echivalență, spații cu conexiune neliniară și geometrizarea sistemelor mecanice.

1909: S-a născut la Ploiești, compozitorul, violonistul și dirijorul Paul Constantinescu;d. 20 decembrie 1963, București.

A fost profesor universitar, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. Studiile muzicale le-a început la Ploiești, în 1919, le-a continuat la Conservatorul din București (1929–1933). Și-a perfecționat studiile muzicale la Viena cu Franz Schmidt, Joseph Marx.

A fost profesor de Armonie, contrapunct și compoziție la Academia de muzică religioasă, apoi la Școala de muzică militară și la Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu” din București.

A fost un talent artistic cu certe aptitudini și față de literatură (poezie), artă plastică (desen, caricatură), cinematografie (operatorie).

A manifestat o constantă preocupare față de folclor și melosul bizantin, transformându-se dintr-un cercetător pasional într-un creator de forme sonore novatoare, originale. A publicat culegeri de folclor, a susținut prelegeri, conferințe, emisiuni de radio și televiziune.

A compus muzică de teatru liric: O Noapte furtunoasă, Meșterul Manole, muzică simfonică: Suita românească, Simfonia a I-a, Concert pentru pian și orchestră, Triplu concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră, muzică vocal simfonică: Patimile și Învierea Domnului, oratoriu bizantin de Paști, Nașterea Domnului, oratoriu bizantin de Crăciun, muzică de cameră: Sonatina bizantină pentru violă sau violoncel solo, Baladă haiducească pentru violoncel și pian, muzică corală: Miorița, poem coral, madrigale pe versuri de Eminescu, muzică de film: O scrisoare pierdută, Moara cu noroc.

1909: S-a născut (la Budapesta) Tudor Bugnariu,politician, sociolog şi publicist comunist, membru corespondent al Academiei Române din 1955; (m. 25 iunie 1988, la București).

A fost absolvent al Facultății de Litere și Filozofie din Cluj și asistent suplinitor la catedra de limba și literatura veche română. Filosof, comunist din ilegalitate, ginerele lui Lucian Blaga (căsătorit cu Dorli Blaga), a făcut carieră la Universitatea din Cluj.

Datorită activității sale de stânga (redactor al publicației Alte zări, membru în Comitetul Antifascist al tineretului din Cluj, etc.) a fost scos din învățământ.

În 1940, a fost internat în lagărele de la Caracal și Someșeni, iar după 23 august 1944 a devenit primar al Clujului.

În 1948 a revenit în învățământul universitar, la început asistent, fără plată, la Catedra de Sociologie, apoi profesor, devenind succesiv decan, prorector și adjunct al ministrului învățământului. Pentru scurtă vreme, a fost consilier cultural la Belgrad.

Din 1957 a trecut la catedra de filosofie a Universității din București. A publicat îndeosebi studii de marxism, materialism dialectic și istorie.

1909: S-a născut compozitorul şi dirijorul  roman Paul Constantinescu,  membru corespondent al Academiei Române din 1963 (m. 20 decembrie 1963)

1929: Cu sprijinul Parlamentului României, a fost finalizată și sfinţită biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Bălți (din Basarabia, in  România unita) .

Foto: Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Bălți 

în perioada interbelică

Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Bălți (Basarabia, România), a fost  amplasată în preajma închisorii orășenești, fiind construita din zidărie pe fundament de piatră.

La începutul secolului XX, în orașul Bălți, atunci gubernia Basarabia (Imperiul Rus), exista o singură biserică creștină purtand hramul  Sfîntului  Nicolae, construită încă pe timpul principatului Moldovei.

La 1915, necesitatea construirii unei a doua biserici creștine era  evidenta, populația orașului fiind în creștere.

S-a decis ca noua biserică să fie edificată din fondurile Direcției Generale Penetenciare din capitala Rusiei, Petersburg, de aici și amplasarea bisericii în apropierea închisorii orășenești.

Opera arhitectului rus A. Ivanov, Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Bălți a rămas nefinalizată după Revoluția din 1917 din Rusia.

Au urmat timpuri vitrege pentru construcția nefinalizată fiind amenințată chiar de distrugere. Fosta gubernie Basarabia reunificată cu Patria Mamă România se supunea legilor românești care interziceau amplasarea în imediata apropierea a oricărei bisercii creștine a unei alte biserici de alt cult și invers.

De aceea, începerea construcției unei sinagogi între anii 1923-24 în apropierea bisericii nefinalizate, amenința biserica cu desființarea.

Cotizațiile enoriaşilor creștini  erau prea mici pentru a finaliza biserica în termeni utili, de aceea s-a solicitat ajutorul Parlamentului României, care a găsit fondurile necesare finalizării Bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Bălți.

Astfel construcția sinagogii a fost oprita, fiind amplasată prea aproape de o biserică creștină, aceasta fiind ulterior demontată.

După 10 ani de funcționare pe timpul administrației românești, biserica a fost închisă la venirea sovieticilor din 1940.

Ulterior sovieticii transformă clădirea fostei biserici în școală de sport. Tot în perioada sovietică, gardul închisorii a fost lărgit astfel încat biserica să nu se mai vadă suficient de bine din stradă.

După declararea independenței Republicii Moldova, clădirea bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Bălți a fost reparată și biserica redeschisă pentru credincioși. Biserica funcționează pană în ziua de azi.

  1946: S-a născut jurnalistul Sebastian Sârcă, una dintre cele mai cunoscute voci de la microfonul radioului public; de numele lui Sebastian Sârcă sunt legate, încă din anul 1969, emisiuni de mare succes precum „Caruselul iubirii”, difuzată la Radio România Actualităţi, „Manuscris radiofonic” şi „Tezaur”, difuzate la Radio România Cultural, „Telefonul de noapte” şi „Vorbeşte-mi despre tine”, difuzate pe postul de radio România Tineret; membru al Uniunii Scriitorilor şi director executiv al Fundaţiei Radio România, Sebastian Sârcă este autorul mai multor volume; (m. 2010).

1948: A murit Dan Theodorescu, medic chirurg stomatolog, fondator al „Revistei române de stomatologie” (1937) şi al Societăţii române de stomatologie (1938),  organizator al Şcolii de surori de stomatologie (1941) şi al Şcolii de tehnicieni dentari (1943) din Bucureşti; (n. 2 martie 1899).

1964:  A fost înfiinţat studioul  cinematografic Animafilm din Bucureşti.

1975: A  decedat matematicianul  Miron Nicolescu, membru al Academiei Romane, creator al şcolii române de analiză matematică; (n. 27 august 1903)

 

Foto: Miron Nicolescu (n. 27 august 1903, Giurgiu – d. 30 iunie 1975, București)

1977: A murit istoricul Ştefan Meteş; studii de istorie socială şi în domeniul istoriei Bisericii; director al Arhivelor Statului din Cluj (1922-1947); arestat şi deţinut la Sighet (1950-1955); membru corespondent al Academiei Române din 1919; (n. 1887).

1982: A intrat  în vigoare Decretul Consiliului de Stat al Romaniei,numarul 240 din 29/06/82, privind stabilirea unor masuri pentru gospodarirea judicioasa si reducerea in continuare a consumului de energie electrica, energie termica, gaze naturale si alti combustibili.

A fost inceputul unei indelungate perioade de economii severe de energie, care s-au repercutat asupra populaţiei ţării, silite sa suporte iarna frigul in locuinte si restrictii la furnizarea energiei electrice.

  1989: A murit biologul Vasile Jitariu, autorul unor cercetari ale caror rezultate în domeniul fiziologiei umane sau animale, au fost  adunate în peste 120 de lucrări şi studii.

De numele său se leagă introducerea în biologie a conceptului de „biocuantă”. A fost membru titular al Academiei Române din 1974; (n. 1905).

 1992: Şi-a început activitatea Curtea Constituţională a Romaniei, formată din opt judecători şi un preşedinte.

  Curtea Constituţională a României, si-a inceput activitatea la data de 6 iunie 1992, odată cu depunerea jurământului de credinţă de către cei nouă judecători numiţi în componenţa noii autorităţi, a cărei organizare şi funcţionare a  fost reglementate prin Legea nr. 47 din 18 mai 1992.

1993 : A încetat din viaţă baritonul  roman Octav Enigărescu; (n. 1924).

Angajat de prima scena lirica a ţării – Opera Română din Bucuresti, Octav Enigarescu se inscrie printre interpretii romani de frunte. Ii sunt conferite titlurile de “Artist emerit” si laureat al Premiului de Stat.

A  obtinut  premii  la concursuri internationale (Bucuresti 1953, Praga 1954). A participat la numeroase turnee in  Franta, U.R.S.S.,Belgia, Cehoslovacia, Bulgaria, Italia, R.D.Germana, Ungaria, Anglia, Irlanda, R.F.Germania, Iugoslavia, Grecia, Turcia.

În prezent, Școala de Arte din Târgoviște îi poartă numele.

1995: S-a semnat, la Bruxelles, protocolul aditional la Acordul de Asociere a României la Uniunea Europeană, prin care era consfinţit cadrul juridic de participare a ţării noastre la programele comunitare de cooperare economică, tehnico-ştiinţifică şi culturală. România și-a completat statutul de stat asociat la Uniunea Europeană prin semnarea Protocolului adițional, la Bruxelles, la 30 iunie 1995.

2010:Au intrat în vigoare Legile austerităţii, privitoare la  reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor şi recalcularea unor categorii de pensii anunţate de preşedintele Traian Băsescu.

Acestea au fost publicate în Monitorul Oficial, în variantele adoptate de Parlament.

2015: A decedat   dirijorul, compozitorul, instrumentistul (violă) şi profesorul Ludovic Bács; (n. 19 ianuarie  1930, la Petrila, judeţul Hunedoara).

Intre anii 1958 şi 1991 a fost dirijor şi director artistic al Orchestrei de Studio Radio Bucureşti, devenită, în 1990, Orchestra de Cameră Radio.

În 1966 a fondat formaţia de muzică veche Musica Rediviva din Bucureşti.

De-a lungul întregii sale activități, Ludovic Bacs a promovat un imens fond de lucrări vechi românești, pe care le-a transcris, armonizat și orchestrat pentru a le aduce în fața publicului.

A acordat o deosebită atenție și lucrărilor compozitorilor români prezentând foarte multă muzică românească în primă audiție absolută.

  Dirijorul Ludovic Bacs este cetățean de onoare al orașului Petrila.   

2020: A decedat poetul și prozatorul Andrei Burac (n. 17 august 1938, Cîrnățeni, raionul Căușeni, Moldova).

A fost unul dintre dramaturgii moldoveni cei mai cunoscuţi în perioada sovietică, dar şi în anii de după proclamarea independenţei Republicii Moldova, fiind menționat, în 2000, cu Premiul UNESCO pentru Dramaturgie (pentru propagarea ideilor binelui și a culturii în lume).

În anii ’90 Andrei Burac a fost cel care a înfiinţat PEN Clubul din Republica Moldova, filială a Organizaţiei Mondiale a Scriitorilor din toată lumea.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Soborul celor 12 Apostoli; Sfantul Ierarh Ghelasie de la Râmeț

Soborul celor 12 Apostoli

Sfântul Apostol Petru, mai marele apostolilor, râvnitorul cel fierbinte după Domnul şi slăvitul mărturisitor al numelui Său cel Sfânt, care a zis:Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu a fost frate cu Andrei cel întâi chemat, din Betsaida Galileei, fiul lui Iona, din seminţia lui Simeon. El, fiind chemat de Domnul nostru Iisus Hristos de la mrejele pescăreşti la apostolie şi de la vânarea peştilor la vânarea oamenilor, a câştigat Biserica în loc de corabie, iar în loc de vâslă, cheile împărăţiei cerului. Sfântul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia mai întâi în Iudeea; apoi în Antiohia, în Pont, în Galatia, în Capadochia, în Asia, în Bitinia şi în Iliric. S-a pogorât şi până la Roma şi a bine vestit Cuvântul lui Dumnezeu în toată Italia. Pe Simon vrăjitorul l-a biruit în mijlocul cetăţii Romei, cu puterea lui Hristos, surpându-l jos din înălţimea văzduhului. Iar mai pe urmă, Petru a fost răstignit pe cruce cu capul în jos de împăratul Nero şi s-a dus la cele cereşti.

Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, a fost la început ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul şi a mers cel dintâi în urma Mielului lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii. Era fratele Sfântului Apostol Petru, pe care l-a şi adus la Hristos. După primirea Sfântului Duh, el a propovăduit pe Hristos în Bitinia şi în toate ţările de pe lângă Marea Neagră, în Herson şi în Rusia. Ajungând aici, cu rânduiala lui Dumnezeu, a înfipt o cruce pe dealurile Kievului, vestind înainte încredinţarea neamului aceluia din scaunul său cel apostolesc din Vizantia. Apoi, propovăduind în Sciţia cea Mare, în Sinopi şi în Miotia, s-a întors în Tracia şi s-a pogorât în Elada şi în Pelopones, unde a fost răstignit de antipatul Egheat în cetatea Patras din Ahaia.

Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu, cel numit de Domnul Boanerghes, adică „fiii tunetului”, era fratele Sfântului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, care a văzut slava Schimbării la Faţă a Domnului în Muntele Tabor. După înălţarea Domnului, a tunat ca un tunet până la marginile pământului; pentru că a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu mai întâi prin toată Iudeea şi, după aceea, în Spania. Apoi, întorcându-se iarăşi la Ierusalim, cu glas de tunet mustra pe necredincioşii evrei, arătându-le din dumnezeiasca Scriptură că Iisus Hristos este adevăratul Mesia. Acest lucru nesuferindu-l evreii, au întărâtat împotriva lui pe împăratul Irod, care se numea Agripa, şi Sfântul Apostol Iacov a băut paharul pătimirii pentru Hristos, pe care a făgăduit să-l bea, fiind ucis de Irod cu sabia.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, a fost apostolul cel iubit Domnului, care s-a rezemat pe pieptul Lui şi a stat lângă Sfânta Cruce cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. EI s-a învrednicit a se numi fiu al Maicii Domnului, iar în vremea cinstitei ei adormiri, Sfântul Apostol Ioan a dus înaintea patului ei stâlparea cea din Rai, dată de îngerul Gavriil. El a propovăduit Evanghelia lui Hristos în Efes şi în toată Asia. Deci, fiind în insula ce se numeşte Patmos, s-a învrednicit de negrăite descoperiri dumnezeieşti care sunt scrise în Sfânta Scriptură. întorcându-se în Efes şi aducând la Hristos multe popoare din părţile Asiei, s-a odihnit în pace, fiind îngropat de viu la adânci bătrâneţi.

Sfântul Apostol Filip era din aceeaşi cetate cu Petru şi cu Andrei. El era ştiutor iscusit al cărţilor prooroceşti şi al Legii celei vechi. Tot el a adus la Hristos pe Natanail, zicând:Am aflat pe Hristos, despre care au scris Moise în Lege şi proorocii. Vino şi veziI Sfântul Apostol Filip a propovăduit pe Hristos în părţile Asiei, împreună cu Sfântul Apostol Vartolomeu şi cu Maria, sora sa. El a fost ucis de păgâni în Ierapoli din Frigia, fiind răstignit cu capul în jos.

Sfântul Apostol Vartolomeu era de neam din Galaad. El a propovăduit Evanghelia mai întâi în Siria şi în Asia de sus, uneori împreună cu Sfântul Filip, iar alteori, singur, ajutându-le lor câteodată şi Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Apoi, după sfârşitul lui Filip, s-a dus în India, care se numeşte binenorocită, şi petrecând acolo multă vreme întru buna vestire, întorcând pe mulţi la Hristos şi tălmăcind Evanghelia scrisă de Sfântul Evanghelist Matei, în limba indiană. De acolo s-a dus în Armenia cea Mare şi în Alvan, cetatea Armeniei. Acolo a fost răstignit pe cruce cu capul în jos, iar pielea trupului său a fost jupuită şi, tăindu-i-se capul, s-a încununat. Trupul lui, punându-se în raclă de plumb şi aruncându-se în mare, a plutit uşor pe apă ca o luntre, până a sosit la insula ce se numeşte Lipar.

Sfântul Apostol Toma, care s-a numit şi „geamăn”, era din Paneiada, cetatea Galileei. El a fost acela care a pipăit rănile Domnului după învierea Lui. El a propovăduit pe Hristos partenilor, midenilor, perşilor, ircanilor, bactrilor şi brahmanilor, până la cele de pe urmă părţi ale Indiei. Iar în părţile Calamidului, împungându-se cu suliţele, a murit pentru Hristos.

Sfântul Apostol Matei, fratele lui Iacov al lui Alfeu, a fost chemat la apostolie de la vamă. El a fost întâiul scriitor al vieţii lui Hristos, scriind Sfânta Evanghelie în limba evreiască. El a propovăduit pe Hristos în toată Etiopia şi în părţile mâncătorilor de oameni, unde, în cetatea ce se numea Mirmeni, a trecut muceniceşte din viaţa aceasta.

Sfântul Iacov al lui Alfeu, a fost fratele Sfântului Apostol Matei şi a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în diferite ţări şi la felurite popoare închinătoare de idoli. Deci, aducând la Hristos multe popoare, şi-a săvârşit pătimirea fiind răstignit pe cruce şi a fost numit „sămânţă dumnezeiască” de neamurile care se întorseseră.

Sfântul Apostol Iuda, fiul Sfântului Iosif logodnicul, teslarul din Nazaret, este numit de Luca „al lui Iacov”, căci era fratele lui Iacov, întâiul episcop al Ierusalimului, care a fost numit „fratele Domnului”. Iar de Matei şi de Marcu a fost numit Levi şi Tadeu. El a propovăduit pe Hristos în Iudeea, în Galileea, în Samaria, în Idumeea, în Arabia, în Siria şi în Mesopotamia. Iar în părţile Araratului el a fost spânzurat pe o cruce de lemn, de către închinătorii de idoli şi, fiind străpuns de săgeţi, şi-a dat sufletul său pentru Domnul.

Sfântul Apostol Simon, cel din Cana Galileei, la a cărui nuntă Iisus Hristos a prefăcut apa în vin, a fost numit Zilot, pentru râvna sa pentru Hristos Dumnezeu, şi a binevestit cuvântul mântuirii în Mauritania şi în Africa. Apoi, fiind răstignit de necredincioşi în Britania, şi-a dat duhul său în mâinile lui Dumnezeu.

Sfântul Matia, care s-a numărat în rândul Sfinţilor Apostoli, în locul lui Iuda vânzătorul, a propovăduit pe Hristos în Etiopia cea mai din afară, şi acolo suferind multe pătimiri, s-a sfârşit muceniceşte.

Sfântul Apostol Pavel, care, mai târziu decât toţi, a fost chemat de sus de Domnul la apostolie, arătându-se vas ales al numelui lui Hristos, L-a propovăduit pe El înaintea neamurilor şi împăraţilor, începând de la Ierusalim până la Roma, fiind învăţător la multe popoare. El a fost ucis cu sabia de către împăratul Nero şi astfel şi-a sfârşit nevoinţa alergării sale. Acest sfânt Apostol, asemenea cu Sfântul Apostol Petru, se cinsteşte de Biserică ca cel care s-a ostenit mai mult decât alţi apostoli pentru buna vestire a lui Hristos.

Deci, chemând arhiereul şi voievodul la ei pe Petru, i-au zis: „Voieşti să te însoţim pe tine cu femeie?” Iar Petru a răspuns: „Stăpânii mei, eu am iubit credinţa aceasta sfântă şi pentru ea am lăsat toate şi m-am lăsat în voia lui Hristos Dumnezeul nostru, deci să fie şi acum voia Domnului şi a voastră”. Atunci voievodul îndată i-a căutat lui o mireasă frumoasă din boieri şi l-a cununat cu ea însuşi arhiereul în biserica sobornicească. Iar voievodul a numit pe Petru frate al său şi avea către el mare dragoste, atât el cât şi feciorii lui. Şi a vieţuit Petru mulţi ani în legiuită însoţire cu cinste şi s-a făcut tată de fii. Încă şi tuturor săracilor şi scăpătaţilor le era tată, hrănind pe flămânzi, îmbrăcând pe cei goi şi ca un alt drept Iov, fiind ochiul orbilor şi piciorul şchiopilor. Şi plăcea Domnului prin păzirea cu dinadinsul a sfintelor lui porunci, ferindu-se de tot răul şi sârguindu-se a împlini toată fapta bună.

Apoi, dezlegându-se de însoţirea trupească, s-a însoţit Domnului prin Duhul, întru rânduiala monahicească; căci a luat pe sine îngerescul chip al monahilor şi în acela s-a mutat către Domnul, fiind la adânci bătrâneţi. Astfel, Petru, fiul de împărat, a murit la Rostov. Deci cinstitul lui trup s-a pus în biserica Sfinţilor Apostoli cea zidită de el, şi preamărind Dumnezeu pe plăcutul Său, a făcut prin darul Său a se da tămăduiri bolilor la mormântul fericitului Petru. Şi chiar până acum se dau tămăduiri celor ce cu credinţă se apropie de moaştele lui, spre slava Domnului nostru Iisus Hristos, Celui împreună slăvit cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, Căruia de la toţi să-I fie cinste, închinăciune şi mulţumire în veci. Amin.

 Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț

Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț s-a nevoit in veacul al XIV-lea, mai intâi ca sihastru pe valea paraului Râmeț din Muntii Apuseni si apoi ca egumen al Manastirii Ramet din judetul Alba.

 Pe peretele bisericii de la Râmeț, perete care desparte naosul de pronaos, se afla urmatoarea inscpritie:

“Scris-am eu mult gresitul robul lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crisul Alb in timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, in zilele regelui Ludovic“.

Aceasta inscriptie este prima mentiune a unui intaistatator ortodox al Transilvaniei in istoria Bisericii noastre.

Potrivit traditiei Sfantul Ghelasie avea doisprezece ucenici cu care impreuna se ruga, postea si savarsea sfintele slujbe. Nu manca decat sambata si duminica, iar in celelalte zile se hranea doar cu Sfintele Taine.

Sfantul Ghelasie era atat parintele sihastrilor din Muntii Râmeț, cât si al sătenilor din Tara Moţilor. Multi din cei stăpaniti de duhurile necurate, au primit vindecare prin rugăciunile sale.

La trecerea sa la cele vesnice, trupul sau a fost ingropat langa vechea biserica a Manastirii Râmeț. Cu timpul a devenit necunoscut locul in care a fost inmormantat.

Moastele sale au fost scoase la iveala in anul 1925, cand, in urma unei ploi torentiale, a fost vazut un cap de om care a inconjurat de trei ori vechea biserica a Manastirii Râmeț si s-a oprit langa sfantul altar.

Alte doua capete au fost scoase la suprafata de ape.

Capetele au fost ingropate in partea dreapta a vechii biserici. S-a purces la dezgroparea lor dupa ce calugarii au vazut ca zapada se topea in fiecare an deasupra locului in care au fost puse capetele.

Capul Sfantului Ghelasie a fost identificat dupa ce o femeie bolnava de epilepsie s-a vindecat dupa ce s-a atins de el.

Pe 20 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat canonizarea oficiala a Sfantului Ghelasie si trecerea numelui sau in calendarul ortodox.

Canonizarea solemna s-a facut la Râmeț la 29 iunie 1992.

Pomenirea Sfantul Ierarh Ghelasie de la Râmeț se va face la 30 iunie.

CITIŢI ŞI :

O ISTORIE A ZILEI DE 30 IUNIE. VIDEO

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. worldwideromania.com ;
7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
9.  Istoria md;
10. agerpres.ro.;
11. CreștinOrtodox;
12. Cinemagia.ro.