Domnilor Deputați!
Pentru a doua oară, în curs de 17 ani, Țara noastră se vede chemată a alege pe Domnul ei.
Dar ce era în 1842 numai un act național, foarte important, pentru că exprima restatornicirea unui vechi drept al țării, este astăzi și un fapt european, care va avea pentru noi un rezultat mai însemnător, fiindcă suntem chemați de cele mari Puteri ale Europei a-l exersarea în condiții noi, și ele ne vor lua socoteală de chipul cu care vom răspunde la a lor chemare.
În acest curs de vreme Țara noastră s-a ridicat în poziția-i politică, relațiile ei s-au înmulțit, legămintele noastre cu partea civilizată a Europei s-au strâns, dreptul european s-a întins și asupra noastră și am putut avea satisfacțiunea de a ne vedea înfrățiți politicește, prin aceleași instituțiuni comune, de chiar mână marilor Puteri, cu o altă țară, iarăși Română, soră cu noi, în credință, în limbă, în obiceiuri și în destin.
De odată cu aceste bunuri, înaltele Puteri, spre a ne garanta viața noastră politică, a reînviat și a întărit vechile noastre stipulații cu Înalta Poartă și ne-au asigurat autonomia fără tăgăduire.
Actul la care sunteți chemați astăzi a proceda, este menit a desăvârși lucrările înaltelor Puteri garante. De la patriotismul și buna Dumneavoastră judecată atârnă dar statornicirea instituțiilor noi printr-o chibzuire matură și prudentă, ca unii ce aveți a îndeplini o îndoită și delicată misie, de a alege pe Domn și de a conlucra cu dânsul la dezvoltarea legilor Țării.
Suntem fericiți, Domnilor, să putem deschide Adunarea și să vedem după atâtea nenorociri și suferințe ce am încercat, o instituție, veche în destinele țării, așezată pe baze noi, potrivite cu dezvoltarea ce a luat activitatea socială în cursul celor din urmă 30 de ani.
În scurta ei trecere la capul trebilor Căimăcămia, s-a silit, după putere și după împrejurări, a-și îndeplini sarcina la care a fost chemată.
Ispitită de toate greutățile legate cu poziția ei, n-a avut și nici putea avea pretenția de a fi apărată de nemulțumiri și de diferite atacuri. Acesta este soarta mai a tuturor guvernelor, și mai cu seamă urma să fie unui guvern chemat a pune în lucrare instituțiuni noi, pe un tărâm încă nepregătit prin trebuincioase legiuiri de ajutor.
Lipsurile de astăzi se vor îndeplinii, fără îndoială, pentru viitor, și concursul puterilor publice, chemate la întocmirea legilor, ca să poată fi lămurit cercul lucrărilor fiecăruia și să fim deopotrivă feriți de nedumeririle, ce dau pricină de nemulțumiri.
Domnilor, suntem într-un minut foarte solemn, și nu vom putea ieși cu izbândă decât prin înfrânarea patimilor și prin concordia inimilor.
Sperăm că mâna lui Dumnezeu, către care ne-am îndreptat inimile, cerând binecuvântarea Sa asupra lucrărilor noastre, ne va ocroti în viitor, ca și în trecut, spre a putea păstra nebântuită naționalitatea moștenită de la părinți.
Să avem dar credință în mila Sa; să mulțumim Înaltei Porți Suzerane și Înaltelor Puteri garante, care ne-au luat sub a lor garanție și să pășim la lucru cu bărbăție și demnitate.
CER SI PAMANT ROMANESC 