HRISTOS A ÎNVIAT ! Lumina Sfântă s-a aprins la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim

Una dintre cele mai mari minuni sărbătorite de creştinii ortodocşi, de aproape două milenii, este aprinderea miraculoasă, în Sâmbăta Mare, la prânz, a Sfintei Lumini în mormântul Mântuitorului Iisus Hristos,urmată de procesiunea prin centrul vechi al Ierusalimului.

In Sambata Mare, în ziua dinaintea Paștelui Ortodox, a avut loc la Ierusalim și în acest an una dintre cele mai importante slujbe ale creștinătății, aprinderea Sfintei Lumini la mormântul Mantuitorului Iisus Hristos .

Se stie că, de-a lungul secolelor, Sfânta Lumina nu se aprinde decât la ortodocsi, ca o dovada incontestabila ca numai ei pastrează dreapta credință apostolică.

Potrivit tradiției, Patriarhul intră în Sfantul Mormânt, unde apar stropi de lumină albă-albăstruie, pe care îi adună cu mîna și îi asează in potir. Apoi, ia doua manunchiuri  de lumânări pe care le aprinde si rostește cuvintele „Veniți de primiți Lumina!” 

Este un ritual care are loc de aproape 2.000 de ani. Si anul acesta, credinciosii prezenti in numar mare la ceremonie, s-au straduit fiecare sa ia lumina de la Patriarhul Ierusalimului.

Sfanta Lumina este considerata un miracol al Ortodoxiei, care se intampla in fiecare an de Pasti la Ierusalim, cand, in timpul Vecerniei Mari din Sambata Mare, intre orele 12,30 si 14,30  deasupra Sfantului Mormant se aprinde un foc ce se pogoara din cer, manifestându-se diferit în fiecare an și care in primele minute nu frige.

Lumina este adusa credinciosilor de Patriarhul Ierusalimului. De obicei, minunea se întamplă imediat dupa ce termină de spus rugăciunile.

Miile de credincioși stau cu felinare  speciale in maini sa duca acasa, in tara lor, Sfânta lumină, inclusiv în România.

Cei mai multi însă, tin in mâini câte un mănunchi de 33 de lumânari albe, legate intre ele, pe care este imprimata icoana Invierii Domnului, ca sa le aprinda la vreme.

Acest manunchi simbolizeaza numarul anilor pe care i-a trăit Mântuitorul pe pamânt.

„Sfânta Lumină” se aprinde deasupra Sfântului Mormânt, focul se coboară din cer şi aprinde lumânările.

Acesta este considerat cel mai vechi miracol din lumea creştină, fiind documentat prima dată în anul 1106. Sfânta Lumină a coborât în acest an la 1 mai, la ora 13.56 .

Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, a oferit Lumina Sfântă clericilor și reprezentanților Bisericilor prezenți la Mormântul Domnului, după ce Sfântul Mormânt a fost inspectat încă din Vinerea Mare, imediat după Prohod. Cei care fac aceasta verificare – pentru a nu exista nicio banuială de înscenare – sunt politiști civili necreștini.

De obicei, aceștia sunt trei: un arab, un turc și un reprezentant al Statului Israel.

Rolul lor este de a cerceta încăperea Sfântului Mormânt, pentru a nu exista vreo sursa de foc.

De asemenea, îi controlează corporal pe cei care vor pătrunde acolo în timpul ceremoniei religioase.

Apoi, la momentul potrivit, luminile se sting, ușa se sigilează, iar la intrare ramân doar gardienii.

După desfășurarea slujbei, Patriarhul Ierusalimului, îmbracat doar cu un stihar alb, cu epitrahil si brâu, se indreapta spre Sfântul Mormânt.

La intrare, Patriarhul este controlat de politiști în prezenta unor martori  care aparțin tuturor confesiunilor – romano-catolici, ortodocși, armeni, copţi şi iacobiţi.

Două evenimente neliturgice preced celebrarea ritului Luminii Sfinte. Primul, controlarea  Sfântului Mormânt care are ca scop îndepărtarea oricărei surse de foc din interiorul lui.

Controlul  implică trei inspecţii separate, care încep la ora  10:00 şi este condus de un paznic musulman stabilit pentru Sfântul Mormânt, în prezenţa clericilor armeni, copţi şi iacobiţi.

Cel de-al doilea eveniment neliturgic, sigilarea uşii Sfântului Mormânt, se petrece la ora 11:00.

Garda musulmană pune o bandă albă printre cele două mânere ale uşii, sigilând-o cu ceară.

Patriarhul desigileaza intrarea in Mormant ăi pătrunde în prima încăpere, în  Capela Îngerului , insotit – conform traditiei – numai de un arab de religie islamică.

În interior, Preafericirea Sa îngenunchează înaintea dalei de marmură ce acoperă mormântul şi se roagă pentru pogorârea Sfintei Lumini.

Dupa 15-20 de minute de fierbinte rugaciune, toată lumea din biserică observă o lumină puternica, ca o scânteie luminoasa de fulger, coborând în zigzag prin cupola mare a Bisericii.

Scânteia dumnezeiască coboară deasupra Capelei Sfantului Mormânt, ca un glob de lumina ce se fragmenteaza în mici fragmente.

Apoi pătrunde  înăuntru ca o subțire rază de foc, coboară pe lespedea Mormântului și aprinde vata presarată deasupra.

  În aceasta clipă, Sfânta Lumină a venit! Minunea s-a săvârșit!

Patriarhul adună cu mâinile goale vata aprinsă de o flacara galben-verzuie, care timp de câteva minute nu frige.

Apoi, pune vata aprinsă în doua cupe de aur cu găuri și iese în Capela Îngerului.

Aici aprinde doua buchete mari de cate 33 de lumânări, in prezenta musulmanului, iar cupele aprinse le da, pe doua ferestre mici, afara, la cei doi diaconi ortodocsi.

Acestia duc o cupa la Sfantul Altar, iar a doua la biserica Sfintilor Imparati Constantin si Elena de la Patriarhie.

Apoi patriarhul iese in fata Sfantului Mormant cu cele doua faclii aprinse si striga de trei ori: „Veniti de luati lumina!”

Minunea continua, in clipa cand patriarhul iese din Sfantul Mormant, se aprind singure cele sase candele ale ortodocsilor de deasupra, o parte de lumanari din sfesnice si candelele din Altarul Bisericii Mari, sub privirile uimite ale tuturor.

Apoi, doi diaconi iau pe patriarh si il duc in Sfantul Altar, in cel mult trei minute, toti credinciosii adunati aprind felinarele si mănunchiurile de câte 33 de lumânari.

Biserica este parca o flacara vie. Multi se ating de flacara cu fata, cu mainile, cu hainele, pentru binecuvantare, fara a se arde.

Abia dupa cateva minute flacara arde in mod normal.

Tot acum iau Sfanta Lumina de la Patriarh, romano-catolicii, armenii si coptii si o duc in altarele lor, unde o pastreaza tot anul.

La urma, patriarhul tine o scurta predica de multumita Mantuitorului si de intarire a credintei ortodoxe.

La orele 3 dupa amiaza Vecernia si procesiunea Sfintei Lumini iau sfarsit. 

Timp de doua ore se scurg zeci de mii de pelerini prin fata Sfantului Mormant, cu Sfanta Lumina in mâini.

Ceremonia este transmisă în direct în multe ţări creştine. Ceremonia, simbol al eternităţii, păcii şi Învierii lui Hristos, este unul dintre momentele esenţiale ale tradiţiei liturgice ortodoxe. Sfânta Lumină se aprinde în fiecare an la Ierusalim, în mormântul lui Iisus, mărturisind locul Învierii Mântuitorului.

 Sfânta Lumină de la Ierusalim este cea mai clară dovadă a dreptei credinţe, cea mai evidentă dintre minunile creştine care se petrec în Biserica Ortodoxă.

Patriarhatul ortodox din Ierusalim nu are un typikon scris referitor la rânduiala săvârşită pentru coborârea Luminii Sfinte.

Patriarhii care au săvârşit acest ritual, au lăsat puţine mărturii cu privire la înălţătorul moment, insa rugăciunea specială pentru primirea Sfintei Lumini, există într-o formă tipărită.

Aceasta este citită de către patriarh cât timp stă în Sfântul Mormânt. Originea rugăciunii nu este cunoscută.

Restul slujbei este săvârşit întocmai cu tradiţiile transmise de la un întâistătător la altul, pe cale orală, sau prin însemnări liturgice disparate.

HRISTOS A ÎNVIAT !

Publicitate

Lumina Sfântă s-a aprins la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. VIDEO

 

 

 

 

Una dintre cele mai mari minuni sărbătorite de creştinii ortodocşi, de aproape două milenii, este aprinderea miraculoasă, în Sâmbăta Mare, la prânz, a Sfintei Lumini în mormântul Mântuitorului Iisus Hristos,urmată de procesiunea prin centrul vechi al Ierusalimului.

Se stie că, de-a lungul secolelor, Sfânta Lumina nu se aprinde decât la ortodocsi, ca o dovada incontestabila ca numai ei pastrează dreapta credință apostolică.

Potrivit tradiției, Patriarhul intră în Sfantul Mormânt, unde apar stropi de lumină albă-albăstruie, pe care îi adună cu mîna și îi asează in potir. Apoi, ia doua manunchiuri  de lumanari pe care le aprinde si rostește cuvintele „Veniți de primiți Lumina!” 

Este un ritual care are loc de aproape 2.000 de ani. Si anul acesta, credinciosii prezenti in numar mare la ceremonie, s-au straduit fiecare sa ia lumina de la Patriarhul Ierusalimului.
 

Sfanta Lumina este considerata un miracol al Ortodoxiei, care se intampla in fiecare an de Pasti la Ierusalim, cand, in timpul Vecerniei Mari din Sambata Mare, intre orele 12,30 si 14,30  deasupra Sfantului Mormant se aprinde un foc ce se pogoara din cer, manifestându-se diferit în fiecare an și care in primele minute nu frige.

Lumina este adusa credinciosilor de Patriarhul Ierusalimului. De obicei, minunea se întamplă imediat dupa ce termină de spus rugăciunile.

Miile de credincioși stau cu felinare  speciale in maini sa duca acasa, in tara lor, Sfânta lumină.

Cei mai multi însă, tin in mâini câte un mănunchi de 33 de lumânari albe, legate intre ele, pe care este imprimata icoana Invierii Domnului, ca sa le aprinda la vreme.

Acest manunchi simbolizeaza numarul anilor pe care i-a trăit Mântuitorul pe pamânt.

 

Și în acest an, Lumina Sfântă s-a aprins la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim în Sâmbăta Mare, astăzi, în ziua dinaintea Paștelui Ortodox.

De aici ea va fi trimisă în țări din întreaga lume, inclusiv în România 

 

 Lumina Sfântă de la biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a fost adusă în acest an cu un avion special, în seara zilei de sâmbătă, 27 aprilie, de o delegaţie a Patriarhiei Române,condusă de episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Timotei Prahoveanul.

 

„Sfânta Lumină” se aprinde deasupra Sfântului Mormânt, spunându-se că focul se coboară din cer şi aprinde lumânările.

Acesta este considerat cel mai vechi miracol din lumea creştină, prima dată fiind documentat în anul 1106.

Sfântul Mormânt a fost inspectat încă din Vinerea Mare, imediat după Prohod. Cei care fac aceasta verificare – pentru a nu exista nicio banuială de înscenare – sunt politiști civili necreștini.

De obicei, acestia sunt trei: un arab, un turc și un reprezentant al Statului Israel.

Rolul lor este de a cerceta încăperea Sfântului Mormânt, pentru a nu exista vreo sursa de foc.

De asemenea, îi controlează corporal pe cei care vor pătrunde acolo în timpul ceremoniei religioase.

Apoi, la momentul potrivit, luminile se sting, ușa se sigilează, iar la intrare ramân doar gardienii.

După desfășurarea slujbei, Patriarhul Ierusalimului, îmbracat doar cu un stihar alb, cu epitrahil si brâu, se indreapta spre Sfântul Mormânt.

La intrare, Patriarhul este controlat de politiști în prezenta unor martori  care aparțin tuturor confesiunilor – romano-catolici, ortodocși, armeni, copţi şi iacobiţi.

Două evenimente neliturgice preced celebrarea ritului Luminii Sfinte. Primul, controlarea  Sfântului Mormânt care are ca scop îndepărtarea oricărei surse de foc din interiorul lui.

Controlul  implică trei inspecţii separate, care încep la ora  10:00 şi este condus de un paznic musulman stabilit pentru Sfântul Mormânt, în prezenţa clericilor armeni, copţi şi iacobiţi.

Cel de-al doilea eveniment neliturgic, sigilarea uşii Sfântului Mormânt, se petrece la ora 11:00.

Garda musulmană pune o bandă albă printre cele două mânere ale uşii, sigilând-o cu ceară.

Patriarhul desigileaza intrarea in Mormant si patrunde in prima incapere, in  Capela Ingerului , insotit – conform traditiei – numai de un arab de religie islamica.

În interior, Preafericirea Sa îngenunchează înaintea dalei de marmură ce acoperă mormântul şi se roagă pentru pogorârea Sfintei Lumini.

Dupa 15-20 de minute de fierbinte rugaciune, toată lumea din biserică observa o lumină puternica, ca o scânteie luminoasa de fulger, coborând în zigzag prin cupola mare a Bisericii.

Scânteia dumnezeiască coboară deasupra Capelei Sfantului Mormânt, ca un glob de lumina ce se fragmenteaza în mici fragmente.

Apoi pătrunde  înăuntru ca o subțire rază de foc, coboară pe lespedea Mormântului și aprinde vata presarată deasupra.

  În aceasta clipă, Sfânta Lumină a venit! Minunea s-a săvârșit!

Patriarhul adună cu mâinile goale vata aprinsă de o flacara galben-verzuie, care timp de câteva minute nu frige.

Apoi, pune vata aprinsă în doua cupe de aur cu găuri și iese în Capela Îngerului.

Aici aprinde doua buchete mari de cate 33 de lumanari, in prezenta musulmanului, iar cupele aprinse le da, pe doua ferestre mici, afara, la cei doi diaconi ortodocsi.

Acestia duc o cupa la Sfantul Altar, iar a doua la biserica Sfintilor Imparati Constantin si Elena de la Patriarhie.

Apoi patriarhul iese in fata Sfantului Mormant cu cele doua faclii aprinse si striga de trei ori: „Veniti de luati lumina!”

Minunea continua, in clipa cand patriarhul iese din Sfantul Mormant, se aprind singure cele sase candele ale ortodocsilor de deasupra, o parte de lumanari din sfesnice si candelele din Altarul Bisericii Mari, sub privirile uimite ale tuturor.

Apoi, doi diaconi iau pe patriarh si il duc in Sfantul Altar, in cel mult trei minute, toti credinciosii adunati aprind felinarele si buchetele de cate 33 de lumanari.

Biserica este parca o flacara vie. Multi se ating de flacara cu fata, cu mainile, cu hainele, pentru binecuvantare, fara a se arde.

Abia dupa cateva minute flacara arde in mod normal.

Tot acum iau Sfanta Lumina de la Patriarh, romano-catolicii, armenii si coptii si o duc in altarele lor, unde o pastreaza tot anul.

La urma, patriarhul tine o scurta predica de multumita Mantuitorului si de intarire a credintei ortodoxe.

La orele 3 dupa amiaza Vecernia si procesiunea Sfintei Lumini iau sfarsit. 

Timp de doua ore se scurg zeci de mii de pelerini prin fata Sfantului Mormant, cu Sfanta Lumina in mâini.

Ceremonia este transmisă în direct în multe ţări creştine. Ceremonia, simbol al eternităţii, păcii şi Învierii lui Hristos, este unul dintre momentele esenţiale ale tradiţiei liturgice ortodoxe. Sfânta Lumină se aprinde în fiecare an la Ierusalim, în mormântul lui Iisus, mărturisind locul Învierii Mântuitorului.

 Sfânta Lumină de la Ierusalim este cea mai clară dovadă a dreptei credinţe, cea mai evidentă dintre minunile creştine care se petrec în Biserica Ortodoxă.

Patriarhatul ortodox din Ierusalim nu are un typikon scris referitor la rânduiala săvârşită pentru coborârea Luminii Sfinte.

Patriarhii care au săvârşit acest ritual, au lăsat puţine mărturii cu privire la înălţătorul moment, insa rugăciunea specială pentru primirea Sfintei Lumini, există într-o formă tipărită.

Aceasta este citită de către patriarh cât timp stă în Sfântul Mormânt. Originea rugăciunii nu este cunoscută.

Restul slujbei este săvârşit întocmai cu tradiţiile transmise de la un întâistătător la altul, pe cale orală, sau prin însemnări liturgice disparate.

 

CHRISTOS A ÎNVIAT !

 

 

 

MINUNI ALE BASARABIEI

 

 

Republica Moldova este plasata in sud-estul Europei si se margineste le est cu Ucraina, la vest cu Romania. Peisajele aici sunt foarte diverse. la nord – stinci imense, centrul este caracterizat de canioanele de pe malul Nistrului, insa sudul este o adevarata oaza a lumii salbatice: balti, lacuri, o adevarata rezervatie naturala unde pasarile isi gasesc linistea.

Splendorile acestei palme de pamint uimesc privirile anume prin linistea cimpiilor, care astern la poalele stincilor batrine, prin borderiile verzi ale livezilor, prin liniile corecte ale viilor care se intind peste orizonturi.

Apa rece din fintinile plasate pe la rascruci de drumuri, umbra stejarilor seculari din codri fac anume R.Moldova deosebita de alte locuri.

Bineveniti sunt toti acei dornici de istorie, captivati de tainele pamintului. Va invitam in R.Moldova, tara legendelor, unde natura si-a pastrat divinul. Sa vizitati cele 7 minuni care intr-o masura, si ele au stat la baza istoriei noastre.

 

 

Pestera Criva

In partea de nord-est a Basarabiei, in anul 1959, dupa o explozie produsa in cariera de ghips s-au deschis doua guri, din care tisne apa. Astfel a fost descoperita o adevarata geoda, una dintre cele mai mari pesteri din lume formata in roci de ghips.

Bastinasii au numit-o Cenusareasa. uneori apa izbucnea si mai puternic din adincuri, alteori se potolea.

Tractoarele nu reauseau sa scoata camionele, excavatoarele si alte tehnici prinse la fundul carierei.

Au fost puse in functiune patru pompe si abia dupa citeva saptamini au reusit sa continue lucrarile de extragere a ghipsului.

In anul 1969 un grup de savanti geografi ai Academiei de Stiinte a RM au executat prima patrundere in pestera. Spre regret, argila prea umeda si lipicioasa, cu multe biltoace, a dus la esuarea cercetarilor.

In anul 1977, sectorul de geografie isi reea pozitia, organizind o echipa de 9 studenti. Repartizati in doua grupuri , timp de o luna(15 iulie – 14 august), petrecut au pornit intr-o calatorie subterana.

Astfel s-a obtinut harta primelor 10 km ai subteranei. Cele mai mari Sali au fost numite ,,Sala celor 100 de metri”, ,,Sala asteptarii”, ,,Soborul” s.a. Altele au fost numite dupa formele pietrelor cazute sau cristalelor gigante ce se aseamana cu animale. labirinturile din pestera sunt foarte ramificate. Se intilnesc pe alocuri chei.

Majoritatea salilor au plafonul boltit in stil gotic, cu inaltimea de circa 11 metri. latimea tunelurilor este de 30-40 m, iar lungimea variaza intre 60 pina la 100m. in Sala asteptarii sunt 11 coloane pe care se sprijina plafonul, dintre care una e spalata la baza si nu ajuge pina la pamint aproape cu un metru. In galerii exista citeva fintini cu apa.

Majoritatea plafoanelr si perezilor seamana cu mozaicul, datorita formatiunilor care rezulta din procesul de cristalizare a ghipsului.

 

 

 

 

 

Daca luminezi peretii si plafoanele din pestera, care s-au format in decursul a citeva milioane de ani, vei ramine uimit de sclipirea spectrului de cristale. Unele stelute continua sa straluceasca chiar daca stingem felinarul. Cu o lumia verzuie-argintie sclipesc si unele ciuperci ce acopera argilele si toate obiectele lasate aici pentru citeva zile.

Salile par a fi construite de aceeasi mina, ina sunt separate in individualitate de niste cascade subterane. Golurile formate in pestera sunt de 3-4 nivele, dintre care cele mai accesibil sunt doar cele doua din mijloc.

Cel mai superior nivel alocuri este deteriorat, devenind inaccesibil. Cel inferior este in permanenta umed, persista vaporii de gaze subterane, toxice. De aceea accesibilitatea este limitata.

Pestera Cenusareasa de la Criva poate fi utilizata pentru turism, caci ea ocupa locul trei in Europa dupa lungime si grandiozitate si locul sapte in lume printre pesterile din ghips.

 

 

 

 

 

 

Manastirea Hancu

Manastirea Hancu a fost construita pe locul schitului de calugarite in anul 1678 de catre marele stolnic Mihail Hancu dupa dorinta uneia dintre fiicele sale, care a intrat in calugarie cu numele Parascheva.

Pina in XVII schitul purta numele de Viadica.
Din cauza navalirilor tatarilor, maicile au fost nevoite sa plece in alta parte, lasand schitul parasit pe la mijlocul veacului al XVIII-lea.

Dupa venirea in Basarabia a ostii rusesti sub comanda feldmaresalului Rumeantev in anii 1770-1772, urmasii familiei Hancu 1-au rugat pe ieromonahul Varlaam de la manastirea Varzaresti sa se ocupe de schitul parasit.

Acesta, impreuna cu un grup de monahi veniti cu dansul, aduce in ordine gospodaria, repara chiliile si, in timp, manastirea devine locuinta de monahi. Atat viata launtrica monahala a schitului, cat si gospodaria lui de obste, s-au dezvoltat mult in vremea staretului Dosoftei, bulgar de obarsie. Din vremea lui, anume de la 1836, schitul este considerat manastire.

In locul bisericii de lemn, el zideste in 1835 una de piatra cu hramul Sfanta Cuvioasa Parascheva, iar in 1841 inalta o alta biserica de piatra cu hramul Adormirea Maicii Donmului, ridica corpuri de chilii pentru monahi, aduce apa in manastire si face o multime de imbunatatiri gospodaresti. e la sfarsitul secolului XIX manastirea era cunoscuta sub numele de Hancul-Parascheva.

 

 

 

 

 

 

 

Pamanturile, averea si edificiile manastirii au fost nationalizate in 1944, iar in 1956 manastirea a fost inchisa si calugarii au fost alungati. In prima vara anului 1992 la Hancu se inninteaza manastirea de calugarite. La 10 septembrie 1992 a fost inceputa reconstructia manastirii.

In anul 1993 au fost finisate lucrarile de reparatie a bisericii de iarna Adormirea Maicii Domnului, care este incadrata intr-un corp al staretiei, zidit in 1841. Tot atunci, ea a fost pictata, provizoriu, si sfintita. In 1998 interiorul bisericii a fost repictat.
Biserica de vara Sfanta Cuvioasa Parascheva a fost construita in anul 1835 si reparata abia in 1996.

 

 

Cetatea Soroca

 

Se gaseste in mijlocul orasului Soroca, la circa 160km spre nord de Chisinau. In perioada medievala cetatea Soroca facea parte dintr-un vast sistem defensiv al Moldovei, care includea: 4 cetati la Nistru, 2 cetati pe Dunare si 3 cetati in nordul tarii.

In asa fel, cu un adevarat “brau de cetati din piatra”, erau protejate hotarele tarii.

 

 

 

 

 

Cetatea Soroca a fost construita la trecatoarea peste Nistru pe locul unor fortificatii mai vechi. La 1499, din porunca Voievodului Stefan cel Mare, este inaltata o cetate patrata din lemn pe locul fortaretei genoveze Olihonia (Alciona).

Intre anii 1543-1546, in timpul domniei lui Petru Rares, cetatea este rezidita din temelie de piatra, asa cum o vedem si astazi, adica rotunda cu diametrul de 37,5 m si cu cinci bastioane egal departate intre ele.

Mesterii au pus la baza calculelor lor legea suprema a armoniei “sectiunea de aur”, fapt care face cetatea unicala printre mostrele de arhitectura defensiva din Europa.

Cetatea Soroca mai este cunoscuta si drept loc unde s-au intrunit ostirile moldovene sub conducerea celebrului om de stat Dimitrie Cantemir si armatele rusesti conduse de tarul Petru I in timpul campaniei de la Prut impotriva ostasilor turci in a. 1711.

 

 

 

In cetate au mai fost: Bogdan Hmelnitchi, Timus Hmelnitchi, Alexandru Suvorov s.a.
Fortareata este unicul monument medieval din Moldova, care s-a pastrat asa cum l-au conceput mesterii, iar in bastionul de la intrare exista o biserica mica militara.
Cetatea Soroca este o cetate moldoveneasca din secolul XV, intemeiata de Stefan cel Mare, in fata vadului peste Nistru, pe locul unei vechi fortarete genoveze, Alciona.

Cetatea a fost reconstruita ulterior de catre Petru Rares, care a reconstruit zidurile in piatra.

 

Orheiul Vechi

Complexul muzeal-arheologic Orheiul Vechi este amplasat în valea Rautului, un afluent de dreapta al Nistrului, pe teritoriul comunei Trebujeni din raionul Orhei al Republicii Moldova.

Este unul din principalele obiective turistice din Republica Moldova, candidând pentru includerea în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Aici poate fi urmarita intreaga istorie ce s-a produs in spatiul Pruto-Nistrean. Aici s-au pastrat ramasitele unei asezari geto-dacice din perioada secolelor VI-V i.e.n. insa au fost descoperite vestigii arheologice cu mult mai vechi, din epoca paleoliticului, adica acum 20-25 mii de ani.

S-au gasit si ramasite ale unei assezari din epoca neoliticului, datata cu mileniile 3-4 inainte de Hristos. La începutul sec.XIV – sfâr?itul sec. XIV Localitatea e cucerita de Hoarda de Aur, care îi schimba numele în Orasul Nou (în araba Shehr al Jedid, în turanica Yanghi Shehr). Din aceasta perioada dateaza cetatea din piatra.

Conform unor surse, în perioada 1363-65, Orheiul Vechi a fost resedinta conducatorului Hoardei de Aur, Abdallah han.

În ultimul sfert al secolului XIV, tatarii Hoardei de Aur sunt alungati din Orheiul Vechi de moldoveni. Începe procesul de transformare a orasului oriental în oras moldovenesc.

Pe timpul lui Stefan cel Mare, cetatea din piatra este reparata, înzestrata cu artilerie de foc si transformata în resedinta pârcalabilor de Orhei.

In cadrul complexului arheologic Orheiul Vechi se delimiteaza cateva constructii monumentale din piatra, care prezinta un interes deosebit, atat din punct de vedre stiintific, cat si din punct de vedere muzeografic.

Printre acestea se remarca cinci obiective: cetatea getica, cetatea medievala, feredeul, hanul si biserica.

Aici exista, de asemenea, un sir de grote, care strapung malurile stincoase, care pe parcursul istoriei acestea au devenit locasuri sfinte, care sunt clasificate de carte arheolegi in 4 grupe;

– Manastirea Bosie, foarte veche, care a funstionat in sec XV, dar posibil si mai demult.
– Complexul de sub cruce, numit Butuceni, cu o biserica sapata in stinca, care este un unicat arhitectonic, fiin construita dupa niste modele mai vechi.
– Complexul de chilii in patru nivele.
– Complexul calugarilor sihastri sau Chiliile lui Rafail.

Faima complexelor ramine in memoria vizitatorilor ca o adevarata carte deschisa. Datorita maretiei Canionului la orheiul Vechi, soarele nu se grabeste sa rasara, insa spre sfirsitul zilei, se grabeste sa apuna.

Pe parcursul zilei, Canionul isi schimba culoare de mai multe ori, in dependenta de caderea luminii si gama de culori difera de la un anotimp la altul.

Milestii Mici

Milestii Mici este o localitate situata la 20km la sud de Chisinau, in Raionul Ialoveni, Republica Moldova. Localitatea a devenit faimoasa pentru colectia sa de vinuri (Colectia de Aur).

Aceasta a intrat în Cartea Recordurilor ca cea mai mare colectie de vinuri din Europa, cu peste 1,5 milioane de sticle de colectie. În total numarul de sticle prezente în pivnitele de la Milestii Mici depaseste 2 milioane.

Complexul de galerii (pivnite) de la Milestii Mici este la randul sau cel mai mare din lume, întinzându-se pe aproape 250 km, din care doar 120 km sunt folositi, Pina atunci aici a existat o cariera, de unde se extragea piatra de calcar, folosita la constructii, tot de aici a fost extrasa piatra pentru reconstructia capitalei, de dupa razboi.

Vinurile pastrate aici sunt în proportie de 70% vinuri rosii, cu numai 20% vinuri albe si 10% vinuri de desert.

 

 

 

 

Trei factori primordiali s-au imbinat armonios pentru imbunatatirea si elaborarea produselor vinicole de elita de-a lungul istoriei crearii si fondarii Intreprinderii de Stat Combinatul de Vinuri de Calitate „Milestii Mici”: materie prima de inalta calitate pentru producerea vinurilor, vase tehnologice performante pentru pastrarea vinului, conditii ideale pentru maturarea vinului.

Intreprinderea a fost fondata in 1969 ca Sectie de Pastrare a Vinurilorde Marca in componenta sovhozului-fabrica „Moldova”. Primele stocuri de vin au fost aduse aici la sfarsitul anilor 60, iar rezultatele au fost, pur si simplu, impresionante.

Umiditatea relativa (85-95%) si temperatura constanta (+12–+14ºC) sunt conditii ideale care asigura pastrarea si maturarea adecvata a vinurilor sub pamant.
Cantitatile nu prea mari de vin (nu mai mult de 100 mii dal) erau pastrate in budane de stejar si cisterne emailate, in racoarea si linistea solemna a beciurilor de la Milestii Mici.

 

Cu cat mai mult vinul este pastrat in astfel de conditii, cu atat mai mult isi imbunatateste calitatile sale organoleptice. Timp de mai multe decenii aici se aduc cele mai bune vinuri din Moldova si doar aici devin exceptionale vinuri de colectie si vinuri de calitate superioara.

Fiti bineveniti in galeriile vinicole suberane, pentru ca vizitind o data, veti reveni mereu in cautarea vinului visurilor Dumneavoastra pastrat in cea mai mare pivnita din lume.

Manastirea Capriana

Importanta mentiune documentara a manastirii Capriana dateaza din 1429 – un uric prin care Capriana primeste statutul de manastire domneasca din partea domnului Alexandru cel Bun. În acest act lacasul sfant este numit „manastirea de la Vasnovat unde este egumen Chiprian”.

Aici se aminteste ca manastirea este ctitoria razesilor din satul Mereni. Având statutul manastire domneasca, asezamântul monastic s-a bucurat de grija mai multor domnitori ai Moldovei.

Manastirea, care a fost construita la început din lemn si a suferit de pe urma navalirii repetate ale tatarilor sau turcilor. Stefan cel Mare este ctitorul bisericii din piatra cu hramul Adormirea Maicii Domnului (1491 – 1496). În 1542 – 1545, domnitorul Petru Rares a hotarât efectuarea unor ample lucrari de restaurare, dupa cum se consemneaza în cronica lui Grigore Ureche.

 

 

 

 

 

Între anii 2003 – 2005, la manastirea Capriana au avut loc ample lucrari de restaurare cu bani de la bugetul statului dar si de la numerosi donatori particulari.

De retinut faptul ca regimul comunist a promovat imaginea bisericii tariste, construite în anul 1903, în detrimentul manastirii voievodale care nu corespunde arhitecturii ruse ci arhitecturii monahale românesti, aidoma cu cea a manastirilor din Nordul Moldovei.

Numeroase clipuri si filme prezinta noua constructie tarista, biserica de iarna în stil rusesc, drept manastirea Capriana, fapt cu atat mai condamnabil cu cat adevarata biserica voievodala, aflata la doar câtiva zeci de metri de biserica noua, nu este înca renovata si in interior.

Regimul comunist al presedintelui Voronin a anuntat încheierea lucrarilor de renovare a complexului monahal cu toate ca lucrarile la adevarata biserica voievodala a lui Stefan cel Mare nu fusesera înca finalizate.

Confuzia între cele doua biserici este mentinuta si astazi în detrimentul ctitoriei voievodale autentice, slujba religioasa nefiind oficiata în biserica lui Stefan cel Mare.

Una dintre explicatii consta în faptul ca Mitropolia Moldovei, aflata în subordinea Bisericii Ortodoxe Ruse doreste sa acrediteze ideea unei istorii comune a bisericii ruse si a credintei în Basarabia.

Precizam faptul ca în Basarabia exista o Mitropolie a Basarabiei si o Mitropolie a Moldovei, cea din urma fiind subordonata Moscovei.

 

 

 

 

 

,,Suta de movile”

 

Amplasament: raionul Râscani, intre satele Branuste si Cobani (raionu Glodeni), ocolul silvic Râscani, Avrameni-Nagornoe, parcelele 32, 65; Petruseni, parcelele 26-31.

O multime de movile cu înaltimea de 15-30 m pe terase în apropierea Prutului. Versantul abrupt este împaduirit. Izvoare, mlastini.

 

 

 

 

 

 

 

 

Monument al naturii. Rezervatia “Suta de movile” e încadrata în etajul de cvercete cu stejar (FD1) cu tipul de statiune:

– Deluros de cvercete cu stejar pedunculat, platouri, versanti cu pante mici de bonitate mijlocie si superioara, cenusii edafic mare. Au fost identificate doua tipuri de padure:

– Stejaret pe platouri din regiunea de deal de productivitate mijlocie; – Stejaret cu cires de productivitate mijlocie. „O Suta de Movile” prezinta un peisaj de o mare valoare stiintifica si estetica.

Unii savanti constata ca „O Suta de Movile” (“Centum Monticuli” dupa Dimitrie Cantemir”) este unicul loc din Europa, unde sunt concentrate intr-un numar atat de mare recife submarine ale Marii Mediteraneene – bazin de apa tertiar, ce acoperea pe atunci teritoriul de azi al Republicii Moldova cu vreo 20 de milioane de ani in urma.

Alti savanti considera ca movilele s-au format datorita alunecarilor de teren si prabusirilor. Acest peisaj unical este situat pe versantul vaii Prutului, la sud-sud-est de satele Braniste si Avrameni din jud.Balti.

„O Suta de Movile” are o lungime de 8 km si o latime de 2,3-1,7 km, iar originalitatea lui este imprimata de multimea microformelor de relief – peste 3500 de movile, cu precadere alungite, pronuntate, cu pante abrupte si inaltimi de la 1-3 m pana la 30 m (“Movila Tiganului”).

Peisajul cuprinde 6 terase ale Prutului, marcate de la altitudinea de 50-60 m a luncii pana la 160-170 m a versantului si se desfasoara pe o suprafata de cca 1600 ha. fasiile dintre randurile de movile sunt slab valuroase.

Movilele si randurile formate de ele sunt paralele cu lunca Prutului.

“Se spune ca aici au avut loc batalii crancene pe acest imens camp. Biruitorii si-au ingropat eroii, ridicand aceste movile: pentru cei de rand – mai mici, pentru capetenii – mai mari”.

Surse bibliografice:

http://www.descopera.org/moldova-si-cele-7-minuni-ale-ei/

http://www.criva.md/index.php?pagina=pestera

http://www.travelmoldova.eu/pages/manastiri/manastirea_hancu.php

http://orhei.dnt.md/

http://www.milestii-mici.md/rom/

Autor: Andrei Buga