Big Brother a pus stăpânire pe China. Cine urmează?
Iluzia de egalitate
Recent, în China a fost adoptat oficial așa-numitul „scor de cetățean”, care împarte lumea în cetățeni cu drepturi și cetățeni fără o mare parte din drepturi, dar cu toate obligațiile presupuse de calitatea de „cetățean” de categoria a doua, scrie Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea într-o analiză publicată de https://www.art-emis.ro.
Sistemul a fost testat cu succes, în prealabil, pe platformele chineze de achiziții online.
Fiecărui membru al „comunității” online i se atribuie un număr de puncte de rating atașate comportamentului său recent, puncte cu care se pot cumpara ulterior mai multe sau totalitatea bunurilor si serviciilor necesare consumului personal sau familial. Comportamentul verificat este atât atitudinea fata de legile si moravurile societatii si actiunea cetateanului individual, în comunitate și în spațiul privat (?!), cât si modul în care consumatorul își respectă sau nu datoriile rezultate din tranzacțiile comerciale sau financiare.
Un cetățean recalcitrant, lipsit de respect față de valorile și moravurile societății (inclusiv față de clasa politică sau de ideologia oficială…) sau un consumator rău-platnic va avea un rating mai mic sau unul care tinde către zero, în funcție de gravitatea actului ilicit sau contrar bunelor moravuri. Invers, rating-ul va fi mai mare.
Așadar, acest „credit social” este, de fapt, credibilitatea sau onorabilitatea socială a fiecarui particular, în dubla ipostază de cetățean supus legilor și moravurilor sociale și de consumator supus contractelor comerciale, elemente în funcție de care simplul particular va avea sau nu acces la achiziționarea bunurilor de consum sau a serviciilor.
Fiind extrem de importantă proba comportamentului social și comercial (pozitiv sau negativ), este nevoie, evident, de suporți probatorii.
În afară de monitorizarea operațiunilor pe internet sau în cadrul convorbirilor și comunicațiilor electronice, statul chinez a pus la punct cel mai „avansat” și mai vast sistem de recunoaștere facială din lume – câte o camera de supraveghere la fiecare cetatean chinez, adica cca 1,4 miliarde.
Cu un asemenea sistem se pot recunoaște facial, indiferent de mulțimea în care s-ar pierde sau de eventuale deghizări, mai mult de 3 miliarde de persoane.
Nimeni nu mai poate scăpa acestui „Ochi Atoatevăzător”.
În mod evident, acest trend nu are nimic de-a face cu societatea de consum, care este o societate a democrației consumului.
Ridicat la rang oficial, acest sistem de rating este un instrument totalitar aproape perfect, de vreme ce stimulează interesul hedonist al omului de a consuma și cuantifică dreptul la confort după criteriul supunerii față de lege, contract și autorități.
Omul obișnuit va accepta cu zâmbetul pe buze acest tip de totalitarism hedonist, ba chiar va pretinde tuturor să se conformeze.
Ironic este că acest instrument totalitarist nu este invenția comunismului chinez, ci este un avorton al modelului hiper-profitabil de business creat de corporațiile „Big Tech” – capitalismul de supraveghere. Chinezii l-au copiat (așa cum fac cu mai toate tehnologiile vestice), l-au „perfecționat” și adaptat culturii lor, care presupune conformarea voiasă, și l-au oficializat.
Întrucât, ca orice sistem totalitar, a dat rezultate bune în monitorizarea și falsa ținere sub control a pandemiei anului 2020, aceleași corporații „Big Tech” americane care au edificat capitalismul de supraveghere, precum și „lumea bună” a tehnocrației sanitare și presa mainstream, s-au grăbit să laude acest instrument totalitar, clonându-l în multiple exemplare, pentru a fi generalizat la nivel planetar.
La acest moment, ratingul social de tip chinezesc nu mai ultragiază nimănui principiile morale și nici nu mai provoacă discuții celor atașați de valorile democratice (și care, printre altele, au criticat mereu statul comunist chinez, pentru încălcarea drepturilor omului…).
Dacă analizăm retrospectiv fenomenul, înainte de ratingul chinezesc și cu mult înainte de apariția ideilor segregaționiste relative la „pașaportul/certificatul de vaccinare”, prima cenzură, prima izgonire din sistemul de socializare on line sau de pe platforma de achiziții on line, adică prima excludere din societatea cetățenilor cu rating bun, precum și primul „fake news” prin omisiune (limitarea, ascunderea sau interzicerea informațiilor și a opiniilor care nu corespundeau „valorilor comunității”) s-au petrecut în mediul on line american, deținut de corporațiile „Big Tech” americane.
Doar că, din eroare de previziune afectivă, nu le-am observat – sau nu am vrut să le observăm. Nu ne puteam imagina că societatea cu cea mai veche democrație din lumea, epicentrul libertății de expresie, de conștiință și de inovație, modelul visat de părinții și bunicii noștri în toată perioada totalitaristă comunistă, ar putea genera un instrument totalitar atât de nociv și de constrângător.
Binomul indestructibil și inevitabil constituit din serviciile secrete și corporațiile „Big Tech”, „Pharma” și „Finance” ne cunoaște mai bine decât ne știm noi înșine, pentru că ne supraveghează și ne ghidează comportamentul de mai mult de 15 ani, de când Google, Amazon, Facebook, Apple și Microsoft au devenit globale – iar noi am început, inconștienți și entuziaști, să le punem la dispoziție, cu titlu gratuit, datele noastre cu caracter personal.
Acest binom știe anticipat și cu certitudine ce va face fiecare dintre noi în perioada următoare și, în consecință, poate să ne modeleze identitatea, să ne deformeze comportamentul, să ne facă să ne supunem de bună voie oricărei directive.
De exemplu, binomul știa deja, la nivelul anului 2020, că o parte dintre „grupurile populaționale” va refuza vaccinarea, adică „imunitatea de turmă”, motiv pentru care a declanșat toată seria de arme tăcute de persuasiune, de la frica de infecție, la frica de infectați și de nevaccinați și la „necesitatea” certificatului de vaccinare.
În scut timp, chiar și scepticii au fost convinși cu acest tip de motive – dacă nu se vaccinează întreaga „turmă”, pandemia se amână cu ani de zile; dacă nu se vaccinează individul, nu-i va mai fi permis accesul în locuri publice, la muncă, la școală, la facultate, la o funcție publică sau la o demnitate politică, în avion, peste graniță etc. Frica i-a învins pe mulți – nu era nevoie să fie convinși, că nu acesta era scopul.
O astfel de lume nu este o lume a egalității de șanse, ci o lume a iluziei de egalitate. Cât despre libertate, aceasta rămâne un vis îndepărtat și uitat.
Notă:
Termenul Big Brother este înâlnit pentru prima dată în romanul politic ”1984”(Nineteen Eighty-Four) de George Orwell, în care Big Brorher este principalul personaj care asigură supravegherea opresivă permanentă a societății.
CITIȚI ȘI:
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/clasificare-sociala-china
„Teoria dictaturii” și noua formă de dictatură cu care se confruntă astăzi omenirea
Michel Onfray s-a născut în 1959, în Argentan, într-o familie de țărani. Licențiat în filozofie, între 1983 și 2002 a predat într-o școală tehnică din Caen și apoi la o universitate populară unde a predat o filozofie foarte îndepărtată de cea academică, despre care crede că e deficitară în privința reflecțiilor autentice.
Autor al numeroaselor publicații, în centrul reflecției sale este nevoia de a integra filosofia, psihanaliza, sociologia și știința și de a promova hedonismul, rolul simțurilor și ateismul. Tratatul său de ateologie, lansat în Franța în 2005, a ajuns rapid la 200.000 de exemplare.
Observând apariția unui nou tip de fundamentalism religios, atât în Occident, cât și în Răsărit, Onfay crede în urgența de a susține un nou tip de ateu, mai deschis din punct de vedere militant.
După ce a publicat ”Teoria corpului iubirii”, a urmat lucrarea ”Pentru o erotică solară” (2006), în care Onfray se concentra pe etica erotică, contrapunând tradiția creștină a vinovăției cărnii, cu cea epicureică și cinică a libertății amoroase.
Michel Onfray: ”Adevărata problemă o reprezintă cretinizarea progresivă a poporului”
Într-un interviu acordat publicației belgiene L’Echo, autorul vine cu prețioase precizări:
Simon Brunfaut: Potrivit dumneavoastră, George Orwell este un imens gânditor politic. El a înfățișat totalitarismele secolului XX și a anticipat timpul nostru. Cum poartă epoca noastră amprenta totalitarismului? Nu este puțin exagerat? Am intrat într-adevăr într-o nouă formă de dictatură?
Michel Onfray: Nu, nu este exagerat, pentru că nu spun că ne-am întors la nazism sau la stalinism. Ce mă interesează nu este modul în care funcționează totalitarismul, ci modul în care funcționează în epoca internetului, a datelor și a telefoanelor mobile. Acest totalitarism contemporan nu este coif sau cizmă.
Pe de altă parte, trăim într-o societate de control: faptul că putem fi ascultați constant, faptul că acumulăm date despre noi etc. Această campanie de control a ajuns la un nivel fara precedent.
Prin urmare, noile tehnologii nu au niciun avantaj în ochii dumneavoastră?
Suntem într-un fel de servitute voluntară față de noile tehnologii. Dar uneori, este extrem de pervers. De exemplu, pentru a asigura confidențialitatea, vă rugăm să acceptați anumite lucruri … Dar, acceptând, oferim unele informații. Putem accepta dispozitivul de control, dar îl putem refuza. În același timp, dacă refuzați, nu mai puteți călători cu trenul, cu avionul etc.
Asta a anticipat Orwell?
Orwell a comunicat cu ajutorul unui roman. El folosește ficțiunea. Dar ficțiunea sa a încetat să mai fie ficțională; ea a devenit o știință. Acest ecran TV care ne monitorizează permanent există astăzi. Suntem acolo. Orwell a arătat lucruri despre controlul și invizibilitatea puterilor. Ceea ce distinge totalitarismul vechi de totalitarismul nou este tocmai acest detaliu.
Înainte, puterea avea o față identificabilă. Astăzi, cine decide? Unde sunt oamenii care fac acest lucru posibil? În opinia mea, acești oameni de pe coasta de vest americană, au un proiect de dominație mondială și un proiect transumanist.
Capitalismul nestrămutat este responsabil și de această situație?
Capitalismul nu va dispărea: este consubstanțial cu omul. Astăzi, nu mai are dușmani în fața lui. Odată cu căderea blocului sovietic, capitalismul a simțit că poate triumfa. Unii, precum Fukuyama, au susținut chiar că este sfârșitul istoriei, victoria finală a neoliberalismului.
Cu toate acestea, lumea nu se referă la capitaliști și comuniști. Există de asemenea puteri spirituale, precum islamul. Am văzut-o pe 11 septembrie 2001.
Credeți că democrația reprezentativă este moartă?
Da. Poporul și reprezentanții nu coincid deloc. În adunări și parlamente, există o suprareprezentare a profesiilor liberale, cum ar fi avocații, profesorii etc. Sunt puțini ciobani, taximetriști sau studenți. Ceea ce înseamnă că există o parte a societății care pur și simplu nu este reprezentată.
Mai mult, pentru a spera să fii ales, trebuie să ai bani, să fuzionezi într-un dispozitiv, să treci prin forma unui partid. Această democrație reprezentativă a avut ziua sa. Referendumul la Tratatul de la Maastricht a fost o încarnare perfectă a limitei sale: votul ales împotriva poporului.
Cum definiți populismul de care ne temem atât de mult astăzi, voi, cei care aveți încredere în popor pentru a reînvia democrația?
Nu am probleme să mă definesc ca populist. Cu toate acestea, fac diferența între populiști și „populicide”. Aici se află problema; și nu, așa cum suntem conduși să credem, între populiști și democrați. Macron, Chirac și Mitterrand înaintea lui, sunt „populicide”. Acești oameni nu vor să conducă pentru oameni.
Referendumul de inițiativă a cetățenilor este o idee foarte interesantă. Ideea că există membri aleși care sunt revocabili este un lucru bun. Evident, în contextul actual, cretinizarea progresivă a oamenilor este o problemă reală. Și aici am să vă surprind cu ceea ce am spus înainte: marele avantaj al internetului este că oamenii pot opta pentru informații alternative.
Este minunat ca un popor care decide, să-și asume responsabilitatea că orice lege poate fi gândită și criticată de oameni.
Ce părere aveți despre mișcările de neascultare civilă pe care le vedem apărute?
Când Thoreau vorbea despre neascultarea civilă, vorbea despre războiul împotriva Mexicului. Când Martin Luther King a confiscat-o, a fost să lupte împotriva rasismului. Același lucru pentru Ghandi, când vrea independența Indiei. Astăzi, toată lumea crede că neascultarea civilă trebuie să funcționeze tot timpul.
Întrebarea care apare prin toate aceste mișcări este aceasta: care este cauza cea mare care este apărată? Este clar că este adesea de sine. De exemplu, un profesor va refuza să dicteze sau să susțină un examen pentru că nu este de acord cu o lege a ministrului educației …
Refuzul de a face o dictare nu te transformă în Jean Moulin . Am o idee mare de Rezistență. Neascultarea civilă trebuie rezervată marilor cauze comune.
Ce este urgența climatică?
Nu, marea cauză comună ar fi triumful vestelor galbene. Urgența climatică este steagul fals al capitalismului. De exemplu, mașinile electrice pe care ni le prezintă ca ecologice, nu sunt. Vrem să redimensionăm un capitalism verde, așa-numit „eco-responsabil”. Astăzi, când vrem să cumpărăm un produs, vă spunem că acesta este „organic”.
Adevărata ecologie, la care aspir, este ostatică de această ecologie urbană care se află în mâinile agenților de publicitate. Ne jucăm cu încălzirea globală, ceea ce este incontestabil, fără a ține cont de cauzele sale cu adevărat științifice.
Greta Thunberg, căreia i-ați dedicat un text foarte controversat, este o figură reprezentativa a acestui capitalism verde?
Această fată este în mâinile capitalismului verde care folosește ecologia ca pe o modalitate de vânzare. La vârsta ei, chiar daca este inteligenta, nu-mi imaginez că poate avea argumentele necesare pentru a stăpâni toate problemele științifice din spatele problemei ecologice.
Cum analizați diferitele mișcări sociale din cele patru colțuri ale planetei? Există ceva care, în afară de diferențe, le reunește?
Astăzi, nu mai este posibil să trimiți armata pe stradă, pentru că toată lumea contraataca mulțumită, din nou, fluxului de informații. Cu toate acestea, mă tem că toate aceste mișcări nu sunt decât un fel de mare fior democratic. Un dictator pleacă și altul îl înlocuiește … Și credem că asta schimbă totul. Nu se datorează faptului că l-am pune pe Macron la ușă și Muriel Penicaud ar fi pus în locul său, că aceasta va fi o mare revoluție democratică. Toate aceste mișcări sunt semnul lehamitei popoarelor.
Ei nu mai pot vedea că există averi insolente și că există oameni care fac războaie cu singurul scop de a se îmbogăți. La fel ca Trump care, cu un cinism incredibil, declară, după ce la ucis pe Abu Bakr al-Bagdadi, că a făcut asta pentru a asigura petrolul … Astăzi, datorită rețelelor de socializare, oamenii sunt capabili să coboare pe străzi foarte repede. Această răscoală a popoarelor mă bucură și, în același timp, mă tem că este recuperată de demagogii care sunt mereu acolo în ambuscadă. Vestele galbene au fost recuperate de Mélenchon, violența rupturilor și blocurile Negre etc. Într-un fel, aceasta este lecția de istorie: oamenii încă suferă de această recuperare.
Nu ezitați să fiți în mod deliberat controversat. Acesta este rolul filosofului? Trebuie să se implice în mod necesar intelectualul contemporan?
Da, trebuie să ne folosim de cuvinte intelectuale într-o lume în care oricine este intelectual. Astăzi, toată lumea își dă părerea și ne spune cum ar trebui să funcționeze lumea. Nu văd de ce este surprinzător că intervin la toate subiectele. De ce să fiu mai puțin legitim decât un fotbalist?
Scrieți: „Limba este atacată”. Ce vreți să spuneți prin asta?
Tatăl meu a fost crescut de școala republicană. Știa să scrie fără greșeli. Nu a făcut greșeli logice. Învățase niște mari clasici ai literaturii universale. Distrugerea școlii a dus la distrugerea informațiilor. Sistemul pune putin accent pe instruirea unui cetățean. Ea se gândește să creeze un consumator care plătește. Învățăm tot mai puține lucruri. Unii ne spun că nu ar trebui să facem dictare, gramatică etc. Creierul este însă un mușchi: dacă nu îl menținem activ, acesta intră în degenerare …
La sfârșitul cărții dumneavoastră, spuneți: „Nu sunt sigur că vreau să fiu progresist”. Cum poate progresismul să întruchipeze, în opinia dumneavoastră, o formă de nihilism?
Mă opun progresismului așa cum ni se prezintă astăzi. Progresul nu este un lucru bun în sine. Se poate înregistra un progres al răului, al morții. A spune unei femei sărace că trebuie lăudat uterul pentru că are un copil nu reprezintă, după părerea mea, progres. În acest sens, nu sunt un progresist. Nu joc acest joc de opunere sistematică a populistilor răi și a progresiștilor blânzi.
Socialistul libertarist și anarhistul de care sunteți pot fi atât de conservatori?
Desigur. Varsta medie de pensionare este de 60 de ani și este în regulă. Un element care trebuie păstrat. Dar de unde vine această idee amuzantă prin care dacă trăim mai mult, ar trebui să muncim mai mult? Dimpotrivă, este necesar să se reducă dificultatea și este foarte bine ca lucrătorii să plece la pensie devreme.
Sa faci copii sub plapumă, a funcționat de secole. De ce trebuie sa rezolvi problemele, dorind să schimbi totul? Trebuie să păstrăm ceea ce a funcționat. Schimbarea cu orice preț nu are sens.
Dacă mi se dă dovada că este mai bine, sunt dispus să o accept, dar altfel… Astăzi, avem impresia că civilizația noastră avansează orbește.
Un sistem antihristic de supraveghere a întregii populații aflat în plină desfășurare. China și India, țări pilot pentru implementarea controlului total al Noii Ordini Mondiale. VIDEO
Dictatura antihristică prin algoritmi
Sistemul de credit social din China nu numai că monitorizează cei 1.4 miliarde de cetățeni chinezi, dar este conceput pentru a-i controla și a le impune restricții, fiind un experiment gigantic de inginerie socială.
Potrivit Partidului Comunist din China, sistemul de credit social va „permite celor demni de încredere să umble liberi, în timp ce pentru cei discreditați va fi dificil să facă un singur pas.”
Potrivit unei relatări a Foreign Correspondent din Australia, acest sistem de credit social, care va supraveghea în final întreaga populație, este gestionat de inteligența artificială, iar pentru a fi realizat efectiv va folosi o infrastructură tehnologică imensă, inclusiv 200 de milioane de camere de supraveghere .
Acest proiect gigantic pregătit de mai mult de un deceniu, are ca scop alocarea unui scor de încredere pentru fiecare cetățean și pentru fiecare afacere.
Vor fi observate și notate comportamentul, virtual și nu numai, preferințele personale și relaţiile interumane și, la fel ca pentru orice produs, fiecare cetățean chinez va primi un rating, un scor numeric de care va depinde întreaga sa viață.
Exact ca în filmele SF, Big Brother devine politică de stat…
Pentru binele fiecăruia, autoritățile vor urmări fiecare mișcare: de la cât timp stă un chinez pe Facebook, cu cine vorbește, cât timp se joacă sau chiar cât de amabil este cu prietenii virtuali.
Toți oamenii vor fi conectați la sistemul de recunoaștere facială, care se va interconecta cu documentele financiare, medicale și legale – iar întregul sistem va fi interpretat și reglementat de rețele avansate de inteligență artificială.
Un plan atât de complex are la bază o regulă simplă de acordare a creditului social.
În proiectele-pilot care sunt deja operaționale în câteva orașe chinezești, cetățenilor li se alocă un scor numeric.
Pentru acte personale și sociale pozitive (cum ar fi plătirea facturilor la timp, acțiuni de caritate și sortarea corespunzătoare a materialelor reciclabile), cetățenilor le va crește scorul, ceea ce le oferă avantaje, cum ar fi credite bancare mai bune, transport public mai ieftin și chiar și un timp de așteptare mai scurt pentru serviciile acordate de spitale.Însă, dacă încalci regulile, ai grijă!
Cei care întârzie cu plățile, traversează greșit strada sau fumează în zone în care fumatul este interzis vor fi pedepsiți.
În cadrul a ceea ce este descris ca fiind o „dictatură digitală”, scorul acestora scade cu fiecare infracțiune, ceea ce înseamnă că vor suferi penalizări financiare și chiar și restricții de călătorie.
Astfel, sistemul, mai bine zis cei care îl controlează, vor decide dacă ești sau nu un „cetățean-model”!
Jurnalistul chinez de investigații Lui Hu, spune că sistemul de credit social i-a distrus cariera, după ce a ajuns pe lista neagră, fiindcă a acuzat guvernul de corupție.
Etichetat drept „necinstit”, jurnalistului s-a suspendat accesul la călătoria cu trenul și conturile sale de pe platformele sociale (unde avea vreo două milioane de persoane care îl urmăreau) au fost închise, ceea ce înseamnă că a devenit imposibil să-și facă meseria.
După cum a declarat pentru Foreign Correspondent, Hu nu crede că cei mai mulți chinezi sunt conștienți de felul în care aceste pedepse i-ar putea afecta.
„Poți să vezi asta din starea mentală a chinezilor. Ochii le sunt orbiți, iar urechile, astupate. Știu puține despre lume și trăiesc într-o iluzie” spune el.
Însă sistemul de credit social merge chiar și mai departe.
Indivizii nu sunt singurii care vor fi supuși acestui sistem gigantic de coerciție în masă.
În aceeași situație sunt companiile chineze, dar și afacerile din afara țării – companiile aeriene internaționale resimt deja aspectele coercitive ale acestui sistem controversat, despre care unii se tem că ar putea „să încalce în mod direct suveranitatea altor națiuni.”
În China, sondajele arată că sistemul este deja popular pentru cetățenii avantajați social, care deja se bucură de avantajele programelor pilot.
Nu știm, deocamdată, ce punctaj trebuie să obțină cetățeanul model, însă avem o idee despre persoanele considerate cetățeni de mâna a doua care nu vor putea să ocupe funcții publice, sau chiar nu vor avea acces în sistemul asigurărilor sociale. Iar lista penalităților nu se va opri cu siguranță aici până când oamenii nu vor fi pe deplin subjugați de stat, fără posibilitatea de a se opune.
Dacă tatăl sau mama nu se încadrează în plafonul minim de credite, copiii nu vor avea acces la cele mai bune școli sau vor fi luați din familiile lor și distribuiți spre creștere în alte familii ”corespunzătoare”
Sistemul va deveni obligatoriu în 2020 pentru întreaga populație a țării.
Analiștii consideră acest moment ca un început de program mondial, care va fi importat și de statele democrate, care sunt deja avansate în monitorizarea cetățeanului prin rețelele de socializare și construirea de baze de date personale.
Se opune cineva? CINE?
Citiți și:
VIDEO: China și India, țări pilot pentru implementarea controlului total al Noii Ordini Mondiale
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 