GÂNDUL ZILEI
Îmi plac cuvintele străine naturalizate. Mai dezmorţesc limba…În timp, unele rezistă, altele dispar, constată scriitorul și eseistul, estetician, istoric al artei și un apreciat stilist al limbii române, Andrei Pleşu.
A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate, de sus în jos,în Ţările Române.
Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul al XIX-lea au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic.
Rusismele din anii ’50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale…
După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin?
Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, fotbalistul de 2 bani și menajera hoață care voia să-şi marcheze lingvistic întoarcerea din străinătate şi reclamele (advertaizingurile) văzute în engleză.
Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii.
- Secretarele nu-și mai spun decât manager assistant…
- Cizmarii și chiloțarii sunt designeri…
Mă așteptam să fie vorba de crize de aclimatizare și de micile noastre snobisme de cetățeni ai unei țări mici, dar vioaie… Nici gând!
S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuințat de posturi de radio și de televiziune, iar cuvinte românești cât se poate de utile sunt înlocuite prostește de persoane care stau prost și cu vocabularul limbii române, și cu gramatica ei…
Tot soiul de absolvenți și absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepți și comentatori care par să-și fi luat doctoratul la un șpriț, înainte de a lua nota de trecere la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul…
- Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunități.
- Nu mai suntem hotărâți să facem ceva, ci determinați.
- Nu mai realizăm, ci implementăm.
- Nu mai avem cazuri, ci spețe.
- Nu ne ducem într-un loc, ci într-o locație.
- Nu mai luăm în considerare, ci anvizajăm.
- Nu mai consimțim, ci achiesăm.
- Serviciul de întreținere a devenit mentenanță.
- Ceva care ți se pare obligatoriu e un must.
- Nu mai avem speranțe, deoarece am trecut la expectațiuni.
- Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.
- Și nu mai așteptăm un răspuns, ci un feedback.
- Nu mai avem frizeri și croitorese, avem hair stiliști și creatoare de fashion.
Cu alte cuvinte, deținem o oportunitate pe care suntem determinați să o implementăm într-o locație pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanță care e un must și asupra căreia ne focusăm în expectațiunea unui feed-back pozitiv.
Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoș și superior ”Hai să-mi bag p…” sau cu concluzia absolut academică: ”Un căcat”…”
Sursa: Internet
– Reclamă la noua meserie de frizer: ”PRESTĂM SERVICII CU HER STILIȘTI DE INALTĂ CLASĂ”
Cine ar fi putut să o spună mai bine?
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 