CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

3 martie 1918: Primul județ din Basarabia care a votat Unirea cu România

În urmă cu 103 ani, în ziua de 3 martie 1918, judeţul Bălţi devenea primul din Basarabia care vota Unirea cu România, a consemnat într-o emisiune  TVR Moldova.md.

Adunarea generală a Zemstvei din districtul Bălți, născută din alegerile regionale ce au avut loc la decembrie 1917 și convocată în ziua de 1 martie 1918, pentru votarea bugetelor și altor măsuri necesare bunului mers al administrațiunii și vieții economice în această regiune, terminând lucrările sale, înainte de a închide sesiunea a discutat și votat în unanimitate următoarea moțiune depusă pe biroul adunării de către membrii zemstvei:

În ziua de 3 martie 1918, Zemstva (Consiliul judeţean) din Bălţi a decis în unanimitate votarea unei scrisori către Sfatul Țării din Republica Democrată Moldovenească , în numele reprezentanților din tot ținutul, în care își manifesta dorința de revenire la patria mamă.

Adunarea Generală a Zemstvei Județului Bălți, formată în urma alegerilor regionale din 1917 și convocată pe data de 1 martie 1918, a votat la data de 3 martie 1918 următoarea moțiune:

În Hotărârea Zemstvei din județul Bălți din 3 martie 1918, prin care se cerea unirea Basarabiei cu Regatul României se spuneau următoarele :

„Rezămat pe principiile proclamate de mare revoluțiune a popoarelor fostului mare imperiu al tuturor Rușilor, care în primul rând, odată cu libertatea și egalitatea tuturor indivizilor în fața legilor, a proclamat libertatea naționalităților de a dispune singure de soarta și așezămintele lor prezente și viitoare, poporul moldovenesc, așezat de acum 20 de veacuri de către străbunii noștri Români între Nistru și Prut, a proclamat în ziua de 2 decembrie 1917, Basarabia Republică Moldovenească independentă și de sine stătătoare;

Ținând seamă că viața și propășirea economică a unui popor este în raport cu forța vie și aptitudinile pe care Dumnezeu le-a hărăzit, că în unire stă puterea și că unde-s doi puterea crește;

Ținând seamă, că în timp de 14 veacuri, Basarabia a fost totdeauna un trup cu Moldova de pe dreapta Prutului și că soarta ei a fost de-a pururea legată de aceea a Principatelor dunărene, cu care a gustat aceleași suferințe și aceleași bucurii;

Ținând seama că în anul 1812 în urma frământărilor sângeroase ale tuturor popoarelor europene Basarabia a fost smulsă fără consimțământul ei de la trunchiul ei etnografic al națiunii sale de origine, și

Ținând seama de pilda splendidă pe care tânărul Regat al României a dat-o în scurtul timp de când a fost recunoscut Stat independent, atrăgându-și astăzi admirarea și iubirea tuturor popoarelor din lume și chiar respectul dușmanului comun;

Proclamăm astăzi în mod solemn în fața lui Dumnezeu și a lumii întregi, că cerem unirea Basarabiei cu Regatul României sub al cărui regim constituțional și sub ocrotirea legilor ei de monarhie democratică vedem siguranța existenței noastre naționale și a propășirii economice și culturale.

Facem apel la toate adunările din întreaga Basarabie de la Hotin până la Ismail să se unească prin votul lor la moțiunea noastră și să ceară Sfatului Țării la Chișinău să trimeată o delegațiune cu reprezentanți din toate adunările regionale și de proprietari la Iași pentru a depune la picioarele Tronului României omagiile noastre de devotament și credință către Regele Ferdinand I, rege al tuturor Românilor!”„Rezămat pe principiile proclamate de mare revoluțiune a popoarelor fostului mare imperiu al tuturor Rușilor, care în primul rând, odată cu libertatea și egalitatea tuturor indivizilor în fața legilor, a proclamat libertatea naționalităților de a dispune singure de soarta și așezămintele lor prezente și viitoare, poporul moldovenesc, așezat de acum 20 de veacuri de către străbunii noștri Români între Nistru și Prut, a proclamat în ziua de 2 decembrie 1917, Basarabia Republică Moldovenească independentă și de sine stătătoare;

Ținând seamă că viața și propășirea economică a unui popor este în raport cu forța vie și aptitudinile pe care Dumnezeu le-a hărăzit, că în unire stă puterea și că unde-s doi puterea crește;

Ținând seamă, că în timp de 14 veacuri, Basarabia a fost totdeauna un trup cu Moldova de pe dreapta Prutului și că soarta ei a fost de-a pururea legată de aceea a Principatelor dunărene, cu care a gustat aceleași suferințe și aceleași bucurii;

Ținând seama că în anul 1812 în urma frământărilor sângeroase ale tuturor popoarelor europene Basarabia a fost smulsă fără consimțământul ei de la trunchiul ei etnografic al națiunii sale de origine, și

Ținând seama de pilda splendidă pe care tânărul Regat al României a dat-o în scurtul timp de când a fost recunoscut Stat independent, atrăgându-și astăzi admirarea și iubirea tuturor popoarelor din lume și chiar respectul dușmanului comun;

Proclamăm astăzi în mod solemn în fața lui Dumnezeu și a lumii întregi, că cerem unirea Basarabiei cu Regatul României sub al cărui regim constituțional și sub ocrotirea legilor ei de monarhie democratică vedem siguranța existenței noastre naționale și a propășirii economice și culturale.

Facem apel la toate adunările din întreaga Basarabie de la Hotin până la Ismail să se unească prin votul lor la moțiunea noastră și să ceară Sfatului Țării la Chișinău să trimeată o delegațiune cu reprezentanți din toate adunările regionale și de proprietari la Iași pentru a depune la picioarele Tronului României omagiile noastre de devotament și credință către Regele Ferdinand I, rege al tuturor Românilor!”

Preşedintele adunării Zemstvei, Costache Leancă, punând la vot, dorinţa celor douăzeci de reprezentanţi a fost aprobată în unanimitate.

Şi adunarea s-a transformat într-o sărbătoare improvizată. Deputaţii au strigat: „Trăiască Unirea şi România Mare” și au cântat „Pe-al nostru steag e scris Unire”.

Au urmat 102 iscălituri

13/03/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

NICOLAE IORGA: ÎNFĂPTUIRILE ROMÂNILOR ÎN BASARABIA

FOTO-VIDEO] Nicolae Iorga: „Apostolul Neamului”! | Radio România Reșița

Basarabia şi înfăptuirile românilor (Versiune românească)

În momentul în care o aniversare la Chişinău aminteşte de Unirea, adică de revenirea, multă vreme dorită, a ceea ce ruşii singuri au numit: Basarabia, după raptul, în 1812, a unei provincii care nu era otomană şi a cărei soartă nu putea să depindă de rezultatul unui război ruso-turc, simţim încă o dată nevoia să infor­măm opinia publică din străinătate asupra sensului acestui act în concordanţă cu principiile cele mai sigure şi mai sfinte ale dreptului naţional.

Între Prut şi Nistru, la marginile lumii creştine faţă cu stăpânirea tătărească, nu exista, în secolul al XlV-lea, în afară de răzleţe sate româneşti, decât marea cale a năvălirilor, străbătută de războinicii hanului mongol şi de trimişii lui.

A fost nevoie ca o lungă epocă de strădanii continue să transforme acest pământ, acoperit de copacii codrilor de stepă, într-unul din cele mai bogate grânare din toată Europa şi, pentru regiunea de la nord de gurile Dunării, în verzi suprafeţe de păşuni.

Era nevoie, pentru a se ajunge la acest rezultat, de răbdarea nemăsurată a plugarului român, de ambiţia marelui proprietar, a boierului din principatul românesc al Moldovei să vadă întinzându-se până în zare, şi chiar dincolo de ea, hotarele pământului său străbun.

Ideea unei îndatoriri stringente de-a pune în valoare terenurile rămase încă pârloagă era atât de întipărită în conştiinţa acestui neam de agricultori înnăscuţi încât atunci când, în 1681, Gheorghe Duca, domn al Moldovei, a fost numit de sultan „hatman al părţii din Ucraina“ care tocmai se închinase Imperiului Otoman, noul stăpân a purces numaidecât la desţelenirea pământului pustiu şi, alături de primele holde arate, a impus să se crească numeroase cirezi din acei boi moldoveneşti care, încărcaţi la Danzig, soseau la gurile Tamisei pentru a aproviziona piaţa Londrei.

N-ai fi găsit pe la 1350 decât prea puţini locuitori în văile Basarabiei de nord şi centrale.

O dublă pătrundere românească i-a dăruit rasa însăşi, care stăruie până astăzi, dincolo de toate dezastrele războaielor şi în pofida nepăsării pline de dispreţ de care a suferit în timpul unui secol de stăpânire rusească.

La sud, domnitorii români ai Valahiei, stăpâni peste tot malul stâng al Dunării, s-au aşezat, după ce au alungat resturile stăpânirii tătăreşti, până la gurile Dunării.

O nouă provincie de romanitate a fost astfel creată aici, într-un ţinut în care principatul valah mersese să-şi caute primul arhiepiscop de drept canonic1. Deoarece dinastia care domnea atunci asupra ţării, şi a continuat până foarte târziu, cobora dintr-un anume Basarab, acest ţinut, creat, populat, apărat pe urmele de civilizaţie ale genovezilor de la Licostomo, a primit din partea vecinilor numele de Basarabia, pe care raptul desăvârşit de ţari l-a extins apoi asupra întregii acestei Mesopotamii între cei doi mari afluenţi ai Dunării, până în zidurile Hotinului.

La nord şi în centru, domnii români ai Moldovei au fost cei care au înfăptuit toate acestea. Ei şi-au trimis aici oştenii apărători împotriva unei eventuale reveniri a hoardelor tătare de la vadurile Nistrului, unde la Hotin chiar, la Tighina – care va deveni în secolul al XVI-lea Benderul turcilor – şi până la acel Moncastro genovez care era pentru români Cetatea Albă, au fost statorniciţi, la capătul unui şleah de comerţ astfel creat pentru negustorii poloni din Galiţia consolidată de marele rege Cazimir, vameşii lor.

Unii dintre aceşti soldaţi-ţărani au rămas în ţinutul pe care izbutiseră să-l păstreze pentru creştinătate, pentru civilizaţie ca şi pentru interesele economice ale Occidentului.

Pământurile au fost împărţite, potrivit obiceiului, celor care, prin vitejia lor, îndepărtaseră odată mai mult, un nou val de năvălire păgână.

Căpeteniilor acestei oştiri gata oricând să alerge sub steagul bourului moldav, le-au fost dăruite mari întinderi în aceste locuri numite „pustii“, deoarece exploatarea agricolă, profitabilă fiscului domnesc, nu începuse încă.

Sufletul ţăranului român creează frumuseţe din instinct, chiar şi în cele mai dureroase clipe de viaţă. O aflăm în armonia unei case modeste, dar întotdeauna originale, în costumul atât de strălucitor uneori, dar de o măsură desăvârşită, în uneltele fin meşteşugite, în covoarele ce oferă aspectul multicolor al câmpurilor smălţate cu flori, în ceramica ce păstrează linia unei arte milenare, o aflăm în poezie şi-n muzica ce-o însoţeşte, când de-o blândă resemnare, când de-o vagă melancolie, când fremătând de ardoarea vechii origini trace, în dans, care continuă euritmia clasică.

Singura casă plăcută ochiului până astăzi este cea a ţăranului, este veşmântul său pe care-1 imită stângaci vecinul lui rutean, la fel ca şi covorul în culori mai tari şi mai puţin armonizate, ca tot ce ţine de viaţa şi de îndeletnicirile primului ocupant, iar când intri într-un grup de colonişti trimişi de guvernul ţarist, cântecul tace şi cârciuma înlocuieşte melodia veselă a horelor moldoveneşti.

Union of Basarabia in images – Virtual Museum Of The Union

De la un capăt la altul al Basarabiei, cei o sută de ani de stăpânire rusească n-au creat nimic în materie de artă, căci nu poţi să introduci în domeniul lucrărilor fru­moase, pe care orice om sensibil le admiră, greoaiele cazărmi fără stil unde şi-au adăpostit ruşii birourile lor de muncă înceată şi dulce trândăvie, prăvălioarele unei burghezii de pură exploatare şi acele ciudate biserici cu acoperişuri verzi şi roşii, cu bulbi dizgraţioşi, amintind de pagoda Extremului Orient, cu fresce vulgar colorate ce reprezintă sfinţi gata de luptă şi sfinte mândre de farmecele lor profane.

Tot ceea ce, nefiind transformat de o evlavie lipsită de gust sau de tendinţa de a vedea totul în mare ce a caracterizat întotdeauna imperialismul rus, îşi mai păstrează încă frumuseţea dintâi, ne aparţine.

Dacă bisericuţa satului a fost prea adeseori trivializată atunci când a fost mărită, dacă mitropolia Chişinăului, banală capitală, improvizată, a noii provincii ruse, putea să flateze chiar orgoliul biro­craţilor ruşi stabiliţi în mijlocul Turkestanului sau la Vladivostok, zidurile Hotinului în schimb, în care ancadramente gotice se deschid într-o alternanţă de cărămizi şi de pietre de râu, amintesc dominaţia ambiţioasă a lui Petru Rareş, în prima jumătate a secolului al XVI-lea; la Orhei, care şi-a pierdut mijloacele de apărare, biserica lui Vasile Lupu, monarh munificent din secolul al XVII-lea, rezistă pe temeliile-i solide; la Soroca, se mai poate vedea incinta fortificată care a zdrobit de-atâtea ori năvălirea tătară; turcii şi ruşii n-au putut să schimbe complet puternica pavăză creştină de la Tighina; la Chilia, bucăţi din zidurile şi din temeliile bisericilor poartă amprenta stăpânilor legitimi; şi numai prin grija domnitorilor moldoveni mai străjuieşte Moncastro gura Nistrului şi tragica Mare Neagră cu crenelurile-i genoveze, datând din evul mediu, pe amplasamentul elenicului Tyras2.

Se poate scrie oare istoria Basarabiei ruseşti altfel decât prin măcelurile săvâr­şite de turci degeneraţi, în secolul al XVIII-lea, la Bender, Ismail, Hotin, Chilia şi Akkerman, prin interminabila serie de ucazuri, de hârţogăraie birocratică, de solem­nităţile unei orgolioase Biserici de stat, de serbări oferite pentru a onora stăpânii prezenţi sau aflaţi departe, istorie marcată de cel mult o legislaţie economică al cărei merit revine mai curând şefilor înşişi ai populaţiei româneşti anexate ca un grup oarecare de raiale turceşti, dar care au ştiut să impună o cvasiautonomie rezistând până în cea de-a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi au păstrat în forme mol­doveneşti în propria lor limbă română o mare parte din activitatea administrativă?

În timp ce, pe de-o parte, nu există decât registre de o dezgustătoare nulitate, compilaţii şcolare, literare şi ecleziastice purtând pecetea unei vagi universalităţi ruse şi liste de guvernatori exotici şi de preoţi având sarcina să deznaţionalizeze sufletele, [pe de altă parte] cele cinci sute de ani de viaţă de stat românească sub sceptrul moldo­venesc înseamnă gloria apărării împotriva tătarilor, eroismul celor care, în faţa formidabilei puteri a turcilor otomani, n-au părăsit decât la capătul sforţărilor celor mai disperate cetăţile lui Ştefan cel Mare şi ale fiului său Petru, înseamnă tenacea rezistenţă în faţa unei lente cotropiri, dezvoltarea seculară a familiilor de oşteni care şi-au cinstit patria.

Se vorbeşte despre plebiscit în legătură cu soarta viitoare a României basarabene. Un plebiscit? Dar cine ar supraveghea operaţiunile şi cine i-ar garanta rezultatul?

În timpul operaţiunilor acestui plebiscit, cine ar putea împiedica izbuc­nirea pasiunilor sociale, invazia şi instaurarea bolşevismului?

Guvernarea de partid românească – şi aproape în toată lumea acest mod de a guverna dă aceleaşi rezultate – a putut comite erori în administrarea Basarabiei. Să admitem… Dar asupra păstrării unui drept incontestabil veghează o conştiinţă naţională dreaptă şi pură.

Ea e gata să probeze că nici o palmă de pământ românesc n-ar putea fi atacat în vederea unei noi sclavii fără ca sângele celor de astăzi să nu ajungă până la osemintele străbunilor, chemaţi întru ajutorarea dreptului nostru.

Nicolae IORGA în Revista Limba Română
Nr. 1-2, anul XXVIII, 2018


Note:

1 Continuatorul ierarhic al arhiepiscopului de Tomis. Vezi Mircea Păcuraru, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ed. IV, Galaţi 1996, pp. 36-37.

Tyras, colonie milesiană situată la gura Nistrului. încă din sec. III în. de Chr., a întreţinut strânse legături cu coloniile greceşti din vestul Mării Negre, iar din sec. II după Chr. a intrat în sfera de influenţă a provinciei romane Moesia, mai târziu, Cetatea Albă.

28/10/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Un comentariu

Un APEL AL Grupului de inițiativă pentru fondarea Consiliului Integrării Europene a Republicii Moldova prin Reunirea cu România…

 

 

 

APELUL

Grupului de inițiativă pentru fondarea Consiliului Integrării Europene a Republicii Moldova prin Reunirea cu România.

Al doilea stat românesc, Republica Moldova, este produsul unei conjuncturi geopolitice regionale care a împiedicat înlăturarea consecinţelor pactului Ribbentrop – Molotov, stat administrat ineficient 30 ani de către politicieni corupți, șantajabili, incapabili să asigure respectarea Constituției, a interesului public. Azi, acesta este un stat pe care il abandonează in masă cetătenii săi.

Marea majoritate a cetătenilor rămași acasă sunt demoralizați și decepționați fată de perspectiva Republicii Moldova, stat care ar asigura condiții pentru supravietuirea lor. Acest stat este in permanentă agonie și a supraviețuit până acum gratie asistentei financiare externe.

Partidele politice s-au compromis, pluralismul politic este unul declarativ, aleșii poporului fac tranzactii ca la targ cu interese personale. Cetăteanul nu mai poate influenta procesul democratic si actul administrativ guvernamental. Partidele noi continuă politicile dubioase aplicate pe parcursul a trei decenii de politicieni compromiși.

Pericolul de dispariție a națiunii autohtone este tot mai evident. Republica Mołdova nu-și poate asigura de sine stătător integritatea teritorială si independenţa declarată, dar nici securitatea cetătenilor săi. Războiul hibrid necruţător, declansat in anii 1990-1992 de către Federatia Rusă, fostă metropolă colonială, cu folosirea coloanei a cincea,mancurţilor,a mercenarilor locali, pentru realizarea conceptului de „russkii mir”, ocupaţia militară a unei părți importante din teritoriul Republicii Moldova conduc spre federalizare și îngenuncherea tânărului stat, readucerea lui sub controlul imperiului rus, totalitar, revanșist, cu reinstalarea cortinei de fier pe Prut și continuarea in această regiune a unui proces de deznaționalizare şi genocid.

Partenerii strategici nu intotdeauna apreciază corect starea reală și evenimentele social-politice din republică, interesele lor nedeclarate nu contribuie la realizarea idealului național de integrare Europeană si reunire cu Romania.

Regretabil, dar nici unii politicieni din Romania – tara din trupul căreia a fost ruptă prin forţa armelor Basarabia de către sovietici, pământ românesc – nu promovează o politică consecventă privind perspectiva REINTREGIRII teritoriului național cu partea dintre Prut și Nistru.

Exodul populației spre țările din Uniunea Europeană, îndeosebi a tinerilor spre România și dobândirea a peste 50 % din cetățenii Republicii Moldova a cetăţeniei uneia dintre țările Uniunii Europene, demonstrează atașamentul cetățenilor moldoveni la valorile civilizației europene și la REUNIREA cu România.

În același timp, este evident că Republica Moldova nu are capacitatea de a urma parcursul european propriu, totodată, fiind ireversibilă și revenirea la Rusia, care este inacceptabilă, atât de către moldovenii cu cetățenie romană, cit și de o mare parte a cetățenilor alolingvi,care deja s-au ataşat de valorile europene. In consecință, realitățile demonstrează că aderarea noastră in Uniunea Europeană este posibilă doar în componenţa României.

De altfel, în preajma alegerilor prezidențiale din 1 noiembrie 2020, neintelegerile intre partidele declarate proeuropene și proromâne continuă să se acutizeze. Liderii partidelor nu sunt capabili, iar unii nici nu doresc să-și unească eforturile în interes național și contribuie astfel la dezbinarea societății, la fortificarea forțelor pro-imperiale rusești.

Consiliul este o mișcare civică și își pune scopul de a pregăti și înfăptui opțiunea de REUNIRE cu România — singura soluţie firească și legitimă pentru cetățenii republicii pentru a evita tragedia unui stat aflat în stare de colaps pentru a avea garanţia unui trai decent în cadrul Uniunii Europene.

Adepții integrării europene prin unirea cu România, deţinători ai cetăţeniei române și toți acei care se identifică ca fiind drept români sunt astăzi dispersati, într-un număr mai mare ori mai mic, prin toate partidele politice din Republica Moldova. Tocmai de aceea Consiliul – proiect inițiat de generalul de divizie(r) Ion Costaș – apare ca o platformă de dialog si colaborare, de inițiative și acțiuni care să implice activ partidele politice, reprezentanţii societătii civile, diferite grupuri de interese, lideri de opinie — toți cetățenii, pentru a asigura un consens naţional întru atingerea scopului propus: Integrarea Europeană a Republicii Moldova, prin Reunirea cu România.

Grupul de inițiativă cheamă partidele politice cu vocație patriotică, unionistă și de alte orientări strategice din Republica Moldova și din România, personalitățile marcante ale vieții publice, veteranii mișcării de eliberare națională, participanții la războiul cu Rusia din 1990-1992, militarii în rezervă si retragere, toți cetățenii de bună credință, să susțină Consiliului Integrării Europene a Republicii Moldova prin Reunirea cu România

Așa să ne ajute Dumnezeu.

Din numele Grupului de inițiativă pentru Integrărea Europena a Republicii Moldova prin Reunirea cu România

Ion Costaș. general de divizie (r)

19/07/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: