CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Mișcarea națională în Basarabia şi împotrivirea românilor basarabeni faţă de politica rusească de deznaţionalizare

 

Imagini pentru harta moldovei 1812

 

 

 

 

„Secolul națiunilor” i-a luat oarecum prin surprindere pe români și i-a găsit mai divizați decât în Evul Mediu.

De la două state medievale relativ omogene și o singură provincie românească sub dominație străină (Transilvania), la începutul sec. XIX s-a ajuns la trei regiuni înstrăinate, pe lângă cele două Principate dunărene.

Paradoxal, dar anume anexarea Bucovinei și a Basarabiei i-a determinat pe moldovenii din dreapta Prutului să renunțe la „statalitate” de dragul supraviețuirii ca neam.

Scindarea Moldovei la 1812 a demonstrat încă o dată că Țările Române nu erau decât niște pioni pe tabla de șah a marilor puteri.

Raptul teritorial s-a produs cu încălcarea grosolană a dreptului internațional (vestitele capitulații și Tratatul de la Kuciuk-Kainargi), fără consultarea populației și în pofida protestelor mitropolitului (și caimacamului) Veniamin Costache.

Chiar dacă unii boieri moldoveni inițial au salutat „alipirea” la Imperiul Țarist, deoarece conștiința religioasă încă prevala asupra celei naționale, pierderea moșiilor lor de partea cealaltă a Prutului și anularea treptată a autonomiei Basarabiei (prin introducerea legislației țariste și a limbii ruse în administrație și biserică), i-a determinat în 1814, să se adreseze mitropolitului uzurpator Gavriil Bănulescu-Bodoni cu următoarele revendicări:

„(…)Se împlinesc patru secole de cînd Moldova se conduce după legile sale şi se poate oare crede că ea n-a avut şi nici acum nu dispune de acestea? Oare nu avem noi obiceiurile noastre vechi moldoveneşti şi pravile obligatorii? Oare nu sînt pravilele tipărite ale lui Vasile-Voievod? Oare nu sînt legiuirile domnitorilor, hrisoavele şi diatele scoase în diferite timpuri? Nu se caută oare judecăţile în baza legilor lui lustinian şi ale altor împăraţi greci? (…)

Pentru păstrarea obiceiurilor noastre legitime şi înlăturarea multor născociri străine legiuirilor noastre, noi cu lacrimi înduioşătoare cerem de la Monarh, în primul rînd, ca Arhipăstorul – mitropolitul nostru – să fie şi astăzi, precum era din moşi-strămoşi, prima persoană la judeţe; în al doilea rînd, binevoiască Maiestatea sa imperială de a numi în slujba de cîrmuitor civil al Basarabiei pe un moldovean, din rîndul celor supuşi tronului rusesc, care ne ştie firea, credinţa noastră şi legile; care cunoaşte neamurile boiereşti, rangurile, obiceiurile pămîntului; care ar fi în stare să atragă spre sine şi inimile fraţilor noştri, să sporească populaţia regiunii şi să fie pentru noi un adăpost de totdeauna.”

Această scrisoare a boierilor moldoveni rămași în Basarabia anexată a fost transmisă împăratului Alexandru I, care i-a și răspuns mitropolitului, la 1 aprilie 1816, asigurându-l că va păstra legile (dar mai ales privilegiile) locale:

„(…)Intenţia mea constă în a dărui Basarabiei o administraţie civilă corespunzătoare moravurilor, obiceiurilor şi legilor ei(…) Eu doresc ca această ţară roditoare să se însufleţească de o viaţă nouă şi aceasta o aştept de la împuternicitul meu prin rîvna de care va da dovadă, precum şi de la toţi locuitorii Basarabiei prin ajutorul unanim pe care îl vor acorda.

Dorind să fie înştiinţaţi despre aceasta toţi locuitorii, întru binele lor, mă adresez Domniei voastre, poruncindu-vă ca tot ce este expus aici să fie tălmăcit în limba poporului şi prin citire bisericească să fie dat spre ascultare turmei încredinţate Domniei voastre, să ştie preoţimea, boierii şi tot poporul, prin slujitorii sfintei biserici, că ochiul meu, iubitor de fii, priveşte asupra lor şi eu mă îngrijesc ca ei să fie fericiţi.”

Din această corespondență trebuie reținute următoarele lucruri: pe de o parte, prin evocarea obiceiurilor vechi, a legislației românești de sorginte bizantină (cum ar fi „Pravila” lui Vasile Lupu) și solicitarea de a numi un moldovean în funcția de guvernator civil, elita politică locală spera că regiunii i se va păstra autonomia până la reîntregirea Moldovei, iar pe de altă parte, ţarul Rusiei considera Basarabia ca fiind o „țară” și conştientiza faptul că locuitorii acesteia nu înţelegeau limba rusă.

Dacă inițial rușii nu cunoșteau nici măcar religia populației majoritare a regiunii (guvernul de la Petersburg îl trimite, în 1816, pe P.P. Svinin cu misiunea de a lămuri de ce confesiune este populația Basarabiei) și încercau să o transforme într-un model de cârmuire pentru toate popoarele creștine din Balcani, atunci odată cu urcarea la tron a lui Nicolae I (1825) politica țaristă în Basarabia a devenit una de rusificare și de deznaționalizare.

 

Anularea autonomiei la 1828 și a hotarului administrativ pe Nistru la 1830 a pus bazele integrării regiunii în cadrul Imperiului Rusiei.

Spre deosebire de sovietici, autoritățile țariste recunoșteau că moldovenii din stânga Prutului sunt de aceeași etnie cu locuitorii Principatelor Române.

Pentru oficialii imperiali, religia creștin-ortodoxă și limba rusă devin pilonii principali ai construcției statale în Basarabia.

Dacă sub aspect confesional, jumătatea de est a Țării Moldovei, ruptă arbitrar la 1812, era uniformizată și racordată la politica oficială a guvernului de la Petersburg, atunci din punct de vedere lingvistic țariștii întâmpinau dificultăți în impunerea limbii ruse basarabenilor.

Istoricul și etnograful rus P.N. Batiușkov, în lucrarea Bessarabja, istoriceskoe opisanie (publicată la 1892), considera că: „rusească prin sufletul său, prin devotamentul faţă de ţarul rus, prin credinţa faţă de statul rus, Basarabia n-a fost nici pe departe rusească prin limba şi viaţa sa”.

 

 

 

 

Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei

Foto: Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei

 

 

Paradoxal, dar anume reformele implementate de țarul Alexandru al II-lea au contribuit la deznaționalizarea românilor din Basarabia.

Instituirea serviciului militar obligatoriu (1874) a dus la crearea focarelor de rusificare a tinerei generaţii, întrucât basarabenii trimiși în alte regiuni ale imperiului erau instruiți doar în limba rusă.

O altă reformă, cea administrativă (1870), deşi a ridicat gradul de reprezentativitate al populației băștinașe în cadrul zemstvelor (organe de conducere locală), nu a fost decât o modalitate de compensare a nobilimii pentru desființarea șerbiei (fapt ce nu i-a afectat pe boierii moldoveni, întrucât la noi șerbia fusese abolită de Nicolae Mavrocordat, în 1746), precum şi de uniformizare a sistemului administrativ a tuturor regiunilor imperiului.

În continuarea acestei politici, Basarabiei i se atribuie statutul de gubernie, dovadă a faptului că „nu mai făcea parte din Imperiul Rus, ci și din Rusia propriu-zisă” (Charles King).

Indubitabil, în perioada țaristă românii basarabeni au fost supuși unei acerbe rusificări prin intermediul Bisericii.

Istoricul ecleziastic Nicolae Popovschi afirmase că încă de „pe vremea lui Alexandru I, biserica devine un aliat credincios al statului (…) În fruntea bisericii era sinodul, compus din episcopi, care, toţi, erau numiţi de ţar, devenind astfel înalţi demnitari ai guvernului. Sinodul n-a fost lăsat liber nici în activitatea lui interioară, deoarece această activitate trecea sub supravegherea oberprocurorului sinodal”.

Odată cu numirea lui Pavel Lebedev ca arhiepiscop al Chișinăului și Hotinului (1871), zeci de preoți au fost prigoniți pentru că nu oficiau slujbele în limba rusă, iar cca 340 de biserici au fost închise.

Una dintre măsurile cele mai eficiente a politicii de deznaţionalizare promovate de acest prelat consta în efectuarea tuturor înscrierilor în registrele bisericeşti, inclusiv ale stării civile, în limba rusă.

Iar cei care se împotriveau erau excluși din eparhii și parohii.

Ion Nistor îi enumeră pe câțiva dintre acești preoți patrioți: Vasile Zubcu, Ioan Untu, Dimitrie Tutunaru, Ioan Popovici, ş.a.

În a doua jumătate a sec. XIX – începutul sec. XX, românii basarabeni nu luptau atât pentru refacerea „statalității moldovenești”, cât pentru supraviețuirea lor ca neam și (re)introducerea limbii române în administrație, școală și biserică.

În Basarabia, mișcarea națională (atâta cât o fi fost) se baza pe rezistența culturală a băștinașilor și amintirea Moldovei medievale.

Dar chiar și în condițiile unei izolări cvasi-totale de România și a unei integrări artificiale în cadrul Imperiului țarist, moldovenii din stânga Prutului nu și-au dorit un stat aparte și nu au pretins la continuitatea Țării Moldovei.

Proclamarea independenței Republicii Democratice Moldovenești (Basarabia) la 2 decembrie 1917 a fost dictată atât de factorii externi, cât și de cei interni. Imensele pierderi umane și materiale în timpul primului război mondial, dezertările și dezordinile în masă, lovitura de stat bolșevică și, implicit, colapsul Imperiului Rusiei, au determinat elitele politice locale să-și revendice dreptul la autodeterminare națională și la propria organizare statală.

Conștienți de pericolul „ciumei roșii”, dar și de eșecul „statalității moldovenești” în Basarabia țaristă, majoritatea covârșitoare a membrilor Sfatului Țării a votat, la 27 martie / 9 aprilie 1918, Unirea cu succesoarea de drept a Țării Moldovei – România.

 

Sursa:

 

ION MISCHEVCA:

http://basarabialiterara.com.md/?p=34381

 

Publicitate

30/09/2018 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

CINE CONDUCEA BASARABIA ANEXATA DE SOVIETICI.DOCUMENTELE DIN ARHIVELE SOVIETICE ACUZA.

Documentele acuză regimul sovietic: CADRELE BOLSEVICILOR, materiale noi din arhive vechi

 

Кадры решают все.(Сталин) Cadrele hotarasc totul – Stalin.

 

Procesul de colonizare a Basarabiei, început în 1812 de autorităţile Rusiei ţariste după ruperea ei din trupul Moldovei, a  avut un impact tragic pentru românii basarabeni şi extrem de favorabil pentru străini.

 

Amestecul populaţiei locale cu tot felul de veniţi(ruşi, ucraineni, evrei, găgăuzi, bulgari, nemţi, ţigani) şi deportarea a sute de mii de familii basarabene în Ucraina,Altai,Siberia, preponderent din cei mai avuţi, avea un scop: de a distruge structura etnică românească şi de a schimba raportul de forţe în favoarea celor împroprietăriţi de guvernul ţarist din contul populaţiei locale deportate. Unii istorici consideră, că anume de atunci au început toate nenorocirile.

Străinii au pus stăpânire pe economie, comerţ, politică şi cultură. Pământul mănos, frumuseţea naturii,oamenii harnici,buni,primitori şi în majoritate “cu capul plecat” i-au făcut pe străini să creadă că şi-au găsit, pământul făgăduinţelor. Din aceste motive au început să-şi aducă părinţii,fraţii,prietenii;să cumpere imobile  şi proprietăţi funciare la un preţ de nimic, devenind adevăraţii stăpâni ai guberniei Basarabia.

Perioada anilor 1918-iunie 1940, când populaţia Basarabiei prin actul legislativ al Sfatului Ţării s-a reunificat cu Ţara ,a fost o perioadă de ascensiune naţională. Au fost stabilite principii marcante ale democraţiei.Autorităţile române n-au recurs la violenţă pentru a  schimba raportul de forţe în favoarea românilor basarabeni, n-au au fost făcute deportări, fiind  păstrată componenţa etnică constituită de Rusia ţaristă. Aceasta înseamnă, că întreaga masă de ruşi, evrei şi ucraineni cum s-au stabilit în oraşe şi orăşele până în 1917, aşa au rămas.

În mediul rural reprezentanţii acestor naţiuni nu prea se stabileau cu traiul,probabil din motiv că la sate posibilităţile de a face politică sunt mai mici. În aceiaşi ordine de idei trebuie să clarificăm un lucru de la bun început: nici ruşii,nici ucrainenii veniţi în Basarabia nu se compară cu cei din patrie…Pe parcursul materialului, nu intenţionez să ofensez o naţiune oarcare, mă refer doar la o anumită categorie de”internaţionalişti”.

Dar să revenim la anul 1940. După cum afirmă cunoscutul istoric Florin Becescu ,despre evenimentele care urmau să se desfăşoare în iunie 1940 populaţia evreiască a fost înştiinţată  şi pregătită din timp. Dovada constă din unele măsuri  de prudenţă ale comercianţilor-preponderent evrei.

Astfel, până în iunie 1940 erau destul de insistenţi, propunând mărfurile sale pe datorie. Iar din partea a 2-a a lunii iunie 40 aceştea refuzau orice livrare de mărfuri în credit.

O parte din respectiva minoritate naţională,consideraţi în perioada aceea meşteri ai zvonurilor, îndeplinind misiunile Moscovei, lansau printre populaţie şi funcţionarii români  o aberantă recomandare, că în cazul cedării Basarabiei şi Bucovinei de Nord nu e nevoie de părăsit aceste provincii,căci sub ocupaţia sovietică se vor obţine slujbe mai bine plătite.

Mai mult decât atât, în taină deja erau constituite comitete speciale(compuse din principalele minorităţi naţionale: evrei, ucraineni şi ruşi), care aveau ca scop organizarea programului  de primire a trupelor sovietice.

În scopul de a demonstra credinţă sovieticilor,persoane din rândul minorităţilor naţionale, preponderent evrei şi ucraineni,înarmaţi în mare taină cu arme primite de peste Nistru cu câteva săptămâni înainte de ziua nefericită de 28 iunie, au omorât, batjocorit şi au adus mari stricăciuni ostaşilor, ofiţerilor români şi rudelor acestora.

Există zeci de cazuri care demonstrează, că mulţi soldaţi  români au fost împuşcaţi chiar în ziua aceasta ruşinoasă, fără a avea dreptul de a răspunde cu foc la foc. Cred că câteva  exemple după aceste afirmaţii n-ar strica. La Chişinău,avocatul Carol Steinberg organizează, împreună cu alţi(…), comitetul de primire a bolşevicilor.

Acest comitet, împreună cu multă populaţie evreiască întâmpină hoardele năvălitoare  cu steaguri roşii şi cu placarde pe care era scris:”Bine aţi venit,v-am aşteptat 22 ani”.

La Orhei,capitaliştii(…)Trostineţchi Cogan Boris, avocatul Rabinovici şi doctorul Burd,au format comitetul comunist(comitet pentru întâlnirea”eliberatorilor”,fiindcă comitetul comunist a activat în ilegalitate pe tot parcursul perioadei 1918-1940,fiind doar luat la evidenţa poliţiei judeţene -A.M.).

Imediat după instaurarea regimului sovietic, Trostineţchi a fost numit prefectul judeţului, tipograful Malchevici -primar, Cogan Boris-procuror  şi dr.Burd- medic primar al judeţului. Toţi aceştia la intrarea trupelor sovietice au ţinut discursuri prin care au adus cele mai grele insulte ţării noastre.(…) Rechis, fost funcţionar al prefecturii, a dat jos de pe pereţi portretele familiei  regale şi le-a batjocorit în faţa mulţimii îmbătate de fericire, iar un soldat evreu concentrat, părăsindu-şi unitatea cu întreg echipamentul şi ajungând în piaţa oraşului, a tras cu arma în statuia lui Vasile Lupu.

La Rezina,evreii au ridicat statuia regelui Ferdinand şi în procesiune au aruncat-o în Nistru, întâmpinând pe bolşevici cu drapele roşii şi pâine şi sare.

 Aceleaşi fapte jignitoare la adresa  demnităţii naţionale româneşti s-au întâmplat în târgul Teleneşti. La Tighina,comitetul de primire a trupelor bolşevice a fost format din inginerul Mulmann, fost în serviciul primăriei, avocatul Titus Boris şi alţii.

S-au ţinut, de asemenea, discursuri pline de insulte şi s-a manifestat îndelung  pe străzi, cu steaguri roşii. Ca la comandă,toate prăvăliile şi casele(…)au fost împodobite cu drapelul sovietic. În aceeaşi zi s-au schimbat şi firmele. La Soroca, înainte de intrarea bolşevicilor s-au format gărzi(…)înarmate, care au jefuit instituţiile publice şi casele particulare ale românilor.

Au fost ridicare toate portretele familiei regale şi arse pe foc.(…)Din ordinul sovietelor în simbria cărora erau, evreii au organizat un întreg sistem de a împiedicare a evacuării Basarabiei. Jefuiau bagaje şi creau obstacole celor ce încercau să se refugieze, în special – funcţionarilor, pe care îi arestau pentru a-i preda sovieticilor.

Au rechiziţionat, sub ameninţarea revolverului toate mijloacele de transport: trăsuri, căruţe, maşini, etc.

 Cu un an mai târziu,la 19 octombrie 1941 Mareşalul Ion Antonescu în răspunsul lui la cele două scrisori ale lui Filderman Wilhelm, Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România printre alte subiecte i-a adus aminte de anul 1940: “Vă gândiţi,v-aţi gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei şi ce se petrece astăzi, când zi de zi şi ceas de ceas plătim cu mărinimie şi în sânge,  foarte mult sânge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia,cum ne-au primit la reîntoarcere şi ne-au tratat de la Nistru până la Odessa şi pe meleagurile Mării de Azov?

 Dar potrivit unei tradiţii, voiţi să vă transformaţi şi de astă dată din acuzaţi în acuzatori,făcîndu-vă că uitaţi pricinile care au determinat situaţiile pe care le plângeţi.

Să-mi daţi voie să vă întreb şi prin Dvs. să întreb pe toţi coreligionarii Dvs.care au aplaudat cu atât mai frenetic cu cît suferinţele şi loviturile primite de noi erau mai mari. Ce-aţi făcut Dvs..,anul trecut cînd aţi auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia şi Bucovina,au scuipat ofiţerii noştri, le-au smult epoleţii, le-au rupt uniformele şi cît au putut au omorât mişeleşte soldatii cu bâte. Am dovezi.

vaca-in-lant

AFIS SOVIETIC

Aceiaşi ticăloşi au întâmpinat venirea trupelor sovietice cu flori şi au sărbătorit-o cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare. În timpul ocupaţiei bolşevice, aceia pentru care vă înduioşaţi astăzi au trădat pe bunii români,i-au denunţat urgiei comuniste şi au adus jale şi doliu în multe familii româneşti.

Din pivniţele Chişinăului  se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor noştri, care au fost astfel răsplătiţi fiindcă 20 de ani au întins o mână prietenească acestor fiare ingrate.

 Sînt fapte ce se cunosc, pe care le cunoaşteţi desigur şi Dvs. şi pe care le puteţi afla în amănunt. V-aţi întrebat Dvs. de ce şi-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage?

Vă puteţi explica de ce în înaintarea noastră am găsit copii evrei de 14-15 ani,cu buzunarele pline de grenade? V-aţi întrebat cîţi din ai noştri au căzut omorâţi mişeleşte de coreligionarii Dvs.,cîţi din ei au fost îngropaţi înainte de a fi morţi? Voiţi şi în această privinţă dovezi, le veţi avea.

 Sînt acte de ură, împinsă pînă la nebunie,pe care evreii Dvs.au afişat-o împotriva poporului nostru tolerant şi ospitalier, dar astăzi demn şi conştient de drepturile lui.”

 Zilele trăite la sfârşitul lui iunie 1940 au fost desigur din cele mai tragice pe care le-a trăit vreo dată neamul românesc şi constituie o perioadă neagră în istoria lui. Deja e pe sfârşite al 5-le an din mileniului III,dar până în prezent există cărţi “închise în puşcării”.

Pentru a confirma justeţea acestor cuvinte e de ajuns să vă propun să găsiţi de exemplu două cărţi considerate”periculoase”până în prezent: 1.Basarabia dezrobită (drepturi istorice, nelegiuiri bolşevice, înfăptuiri româneşti), lucrare a Guvernământului Basarabiei apărută în iulie 1942 sub îngrijirea Înstitutului de Arte Grafice”Marvan”S.A.R.(292 pag.) 2.Florin Becescu”Cu fierul roşu”(documentare anticomunistă)editată la Editura Dacia Traiană  din Bucureşti în 1942, cu 400 de pagini.

Ambele monografii conţin un număr impunător de argumente, fapte, documente şi  o sumedenie de fotografii şocante.

 În temeiul unui document de arhivă sovietic din 1940- în 2003 pregătisem un material documentar intitulat”1940:când au năvălit”eliberatorii”publicat în săptămânalul”Glasul Naţiunii” în nr.24-29 din iulie-august. Acest articolul este o dovadă,prezentând câteva sute de argumente solide, inclusiv statistice,economice şi culturale,că spre mijlocul anului 1940 în Basarabia majoritatea oraşelor şi orăşelelor erau deja electrificate şi telefonizate, activau o sumedenie de şcoli, o reţea bună de şosele,biblioteci, magazine,cinematografe şi teatre.

Pentru informare: în 1940, până la 28 iunie, în Chişinău erau mai multe cinematografe decât în 2005. Toate instituţiile statului aveau clădiri bine amenajate.

Tinând cont de faptul,că toate aceste informaţii au fost depistate din document rusesc scris de autorităţile sovietice după 2 luni de la ocupaţia Basarabiei de către URSS avem toate motivele să credem cele relatate mai sus.Tot în documentul cu pricina este inclusă şi prima împărţire administrativ- teritorială în proaspăt înjghebata de autorităţile staliniste  RSS Moldovenească.

Adică, după lichidarea structurilor statale româneşti (primării, prefecturi,judeţe etc.)sunt formate structuri după modelul sovietic(soviete săteşti, soviete raionale, soviete orăşeneşti, toate subordonate structurilor partidului comunist(bolşevic) din localitate, raion, oraş, republică etc.

În fruntea fiecărui raion au fost înscăunaţi câte 3 secretari ai CR al PC(b) M, adică primul secretar,al II-lea secretar şi secretarul pentru ideologie şi propagandă,mai popular spus secretarul al III-lea.

 De facto aceşti trei erau factorul de decizie în raion,oraş,republică şi nu sovietele de deputaţi,care aveau uneori drept de decizie numai în chestiuni de gospodărire. Dar să vedem, cine erau aceşti secretari;adică de unde au fost aduşi,unde au fost înscăunaţi, de ce naţionalitate erau şi ce studii aveau?

Documentele prezentate în continuare sunt  pregătite şi traduse de mine; se publicate în premieră absolută.

Raionul , Judeţul

Numele, anul naşterii

Naţionalitatea, studiile

Bolotino, jud. Bălţi

Bargan Martân Alexeevici, 1898

Moldovean, studii medii

Bălţi

Bukin Mihail Vasilievici,1897

Rus, medii

Brătuşeni

Cehun Senion Petrovici, 1899

Ucrainean,  primare

Briceni

Razumovici Cuzima Sp,1907

Ucrainean,  medii

Glodeni

Ivaşciuk Chiril Axente,1903

Ucrainean, primare

Edineţ

Trofimenco Nichifor Af,1902

Ucrainean, medii incomplete

Corneşti

Snejnoi Casian Iacov, 1904

Ucrainean, primare

Chişcăreni

Vidiş Stepan Corneevici, 1908

Ucrainean, medii incomplete

Lipcani

Morgun Feodor Achim ,1903

Ucrainean, primare

Râşcani

Sirotenco Ivan Ivan,1901

Ucrainean, medii

Sculeni

Kisticov Ivan Ivan.  1906

Rus, superioare incomplete

Sângerei

Morenco Mihail Matvei, 1911

Ucrainean, medii

Ungheni

Poleanin Semion Af, 1904

Rus, medii

Făleşti

Ahmatov Iliea Trof, 1898

Ucrainean, medii

Budeşti, jud. Chişinău

Afanasenco Stepan Vl, 1903

Rus, medii incomplete

Bujor

Vnucov Afanasii Iliici,1903

Ucrainean, primare

Călăraşi

Smiciok Vasilii Martâ,1901

Ucrainean,  superioare

Chişinău

Kopâlov Piotr Ivan,1910

Rus, la studii este scris muncitor

Nisporeni

Bondarenco Zahar Iliici , 1901

Ucrainean, primare

Leova

Ursul Vlas Ivan, 1907

Moldovean, medii

Brăviceni,jud. Orhei

Kosticov Andrei Mih, 1905

Rus, primare

Susleni

Zaharov Arsenii Zahar,1901

Rus, primare

Răspopeni

Doncenco Grigorii Pav. ?

Ucrainean, medii incomplete

Rezina

Tişcenco Ivan Petr, 1906

Ucrainean, medii

Teleneşti

Racinskii Leonid Fedor,1907

Ucrainean, medii incomplete

Criuleni

Rulev Piotr Andreevici, 1902

Bielorus, superioare

Orhei

Litvinov Alexandr And, 1896

Ucrainean, medii incomplete

Chiperceni

Lemişenco Piotr Ivan.,1910

Ucrainean, medii incomplete

Lista prim-secretarilor ai CR al PC(b) din Moldova (funcţii şi persoane aduse de puterea sovietică în 1940 după ocupaţia Basarabiei de URSS-A.M.),  aprobată la şedinţa Biroului CC al PC(b)M(Procesul-verbal nr.9, § 1,din 29 octombrie 194.

Observaţi,în lista primilor secretari sunt înscrişi tocmai 2”moldoveni”,care-s şi ei de peste Nistru(dar peste Nistru e şi Tiraspol şi Camenca sau Grigoriopol, şi Reazani, şi Haricov şi Rostov). Minim 6 din aceşti prim-secretari aveau studii primare(adică  ştiau să scrie şi să citească,probabil- şi să numere).

Este semnificativ şi faptul, că din 28 de secretari-18 sunt ucraineni,7- ruşi, un bielorus şi 2- “moldoveni”care, cel puţin ,nu erau din Basarabia şi nu cunoşteau româna. Să vedem poate în rândul secretarilor II al CR al PC(b)M găsim mai mulţi moldoveni.     LISTA SECRETARILOR  II ai CR al PC(b) al Moldovei (funcţii şi persoane aduse în 1940 după ocupaţia Basarabiei de URSS), aprobată la şedinţa Biroului CC al PC(b) din Moldova nr.9 § 2 din 29 octombrie 1940

Raionul, Judeţul

Numele, anul naşterii

Naţionalitatea, studiile

Bălţi,judeţul Băţi

Berdnic Alexei S, 1908

Ucrainean,medii

Briceni

Alexandrov Ivan S,1904

Rus, medii

Glodeni

Davidenco Ivan C,1907

Ucrainean, medii

Lipcani

Cechin Leonid C,1906

Ucrainean, primare

Râşcani

Dranev Semion A,1904

?   , primare

Ungheni

Paraconnâi Alexei,1901

Ucrainean, primare

Făleşti

Luchianov Avraam Z,190

Moldovean , ?

Edineţ

Bricevschii Anton.I,1904

Ucrainean,medii

Bujor,jud.Chişinău

Naidâş Mihail P, 1907

Ucrainean,medii inc.

Kotovsk

Cernihovschii Ivan,1904

Ucrainean,medii

Călăraşi

Tarasenco Ivan S,1903

Ucrainean,medii

Chişinău

Rahmanin Cuzima,1903

Rus, primare

Brăviceni,jud.Orhei

Dernov Alexandru,1907

Ucrainean, medii

Chiperceni

Talpă Trofim G,1903

Moldovean,medii

Criuleni

Borovicov Vasilii, ?

?   ,   ?

Orhei

Nos Ivan Petrovici,1906

Ucrainean,medii inc.

Teleneşti

Pieanâh Pavel A,1897

Rus, medii

Susleni

Hranovschii Feodor,1908

Moldovean,medii inc.

Rezina

Moiseenco Constan,1907

Ucrainean,medii

Referitor la secretarul II al CR Făleşti al PC(b)M totul este clar-este moldovean şi se numeşte Avraam. În schimb din ceilalţi 19 secretari II ai CR al PC(b)M 11 au fost ucraineni, 3- ruşi şi 2- moldoveni.

Dacă judecăm după numărul de ucraineni la posturile de secretari ai CR ale PC(b)M este greu de înţeles cine totuşi a ocupat Basarabia ruşii sau ucrainenii? Dacă ne abatem puţin de la subiect şi medităm la rece, apoi anume aceştea şi alte sute de cadre de”cileni”aduşi pentru ocuparea posturilor de miniştri, directori, ofiţeri NKVD, medici, etc. au alcătuit baza nomenclaturii comuniste din RSSM.

Anume aceşti suspuşi au primit gratuit apartamentele cele mai bune,casele cele mai bune, posturile cele mai bine plătite, dreptul de a face cumpărături în magazine speciale bine aprovizionate etc.

Fără îndoială că toţi aceşti venitici la rândul lor şi-au adus rudele,copiii,prietenii aşezându-i în casele băştinaşilor, care au fost deportaţi,împuşcaţi,aruncaţi de vii în gropi cu var.

Toate oraşele şi orăşelele noastre au fost împânzite de larva comunistă. Acei puţini, care n-au izbutit să primească case sau apartamente gratuit, şi le-au cumpărat la un preţ de nimic.

Nu voi rămâne şocat, dacă voi afla de exemplu, că strada Ştefan cel Mare este locuită de 2 moldoveni! Zic acestea, fiindcă nomenclatura este nemuritoare, pur şi simplu periodic îşi schimbă culoarea politică pentru a regenera!

Raionul, Judeţul

Numele, anul naşterii

Naţionalitatea, studiile

Bălţi,jud. Bălţi

Laviş Vasilii I.,1907

Ucrainean, superioare

Briceni

Kravcenco Mihail  Ia, 1906

Ucrainean, primare

Sculeni

Ognev Nicolai Gr,1904

Ucrainean, superioare

Brătuşeni

Mihailicenco Mihail E, 1901

Ucrainean, primare

Edineţ

Cartaşev Semion  S, 1905

Rus, primare

Lipcani

Taran Vasilii N, 1901

Ucrainean, medii

Rîşcani

Iaşcenco Alexandr L,1902

Ucrainean, primare

Sângherei

Bezrucco Condrat M, 1902

Ucrainean, primare

Ungheni

Kricun Grigorii A, 1905

Ucrainean, medii incomplete

Chişcăreni

Şapoval Ivan A.?

Ucrainean, medii

Budeşti , jud. Chişinău

Evtuşenco Pavel F, 1908

Ucrainean, primare

Bujor

Poprujnâi Ivan Gr,1906

Ucrainean, primare

Kotovsk

Covaliciuk Alexandr,  1904

Ucrainean, primare

Călăraşi

Capran Miron M, 1893

Ucrainean, primare

Chişinău

Bârica Ivan F.,  1909

Ucrainean, primare

Nisporeni

Belicenco Profirii F.,  1903

Ucrainean, primare

Străşeni

Oleinic Ivan M,  1907

Ucrainean , primare

Criuleni, jud. Orhei

Luchianenco Serghei M., 1903

Ucrainean , primare

Orhei

Kuşneriov Alexei D., 1908

Ucrainean,  medii incomplete

Teleneşti

Malahov Ivan G.,?

Moldovean ,  medii speciale

Rezina

Prohorschii Ivan F., 1900

Ucrainean,  primare

Susleni

Grenenov Timofei Ia., 1905

Rus, primare

Răspopeni

Tcaci Chiril T.,    1904

Moldovean, medii incomplete

Lista secretarilor responsabili de cadre în CR ale PC(b)M,aprobată la şedinţa Biroului CC al PC(b)din Moldova(Procesul-verbal nr.9,§3 din 29.10.1940)………. VA URMA

Autor: Alexandru Moraru

Sursa: Tribuna Basarabiei

04/07/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: