CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Mărturii despre primele zile ale stăpânirii sovietice în Basarabia

 

 

După ce, la 28 iunie 1940, la ora 7 dimineața, tancurile sovietice au trecut Nistrul, primele avioane ale ocupanților au aterizat pe aeroportul din Chişinău în jurul orei 16:30.

În scurt timp după aceasta, lucrătorii de partid încadrați în procesul de bolşevizare a Basarabiei şi-au adus aici și familiile.

Băștinașii își aminteau că bărbaţii sovietici erau îmbrăcați în pantaloni strâmţi de „porosină” (pânză de sac), purtau cămăşile peste pantaloni, încheiate până la ultimul nasture, și erau încinşi cu nişte şireturi.

Femeile se chiteau toate în rochii de cit alb, cu floricele mici. Deși nu-și puneau ciorapi, ele se încălțau în papuci.

În straiele astea, umblau cu toții după mâncare şi băutură. În anul acela, recolta a fost bogată și de-ale gurii se găsea din belşug, scrie  Mariana S. Țăranu  în https://www.timpul.md.

La început, magazinele erau ticsite cu mărfuri, dar peste o lună în ele nu mai era nimic…

Vestimentaţia şi cultura alimentară a soţiilor ofiţerilor ruşi sunt descrise în memoriile Claudiei Cobasnean:

„Cel mai mare şoc pentru noi a fost să vedem cum soţiile ofiţerilor ruşi, îmbrăcate în cămăşi de noapte (pe care le credeau rochii elegante), mergeau la piaţă. Toată lumea râdea pe ascuns. Istoria cu măslinele a înconjurat întreaga Basarabie.

Degrabă după acea zi tragică, au fost scoase în vânzare măslinele rămase în depozite. Se formaseră cozi imense. Noi nu ştiam de aşa ceva.

Stând în rând, două rusoaice vorbesc:

„Nu ştiu ce găsesc moldovenii în măslinele astea, că eu am luat două kg de măsline şi două de zahăr şi le-am fiert, şi nu mi-a ieşit dulceaţă”.

Nu se atingeau doar de pălării și cravate

Și Gleb Drăgan vorbește despre obiceiurile stranii ale familiilor ofițerilor sovietici, în lucrarea sa autobiografică „Deportații. Tragedii basarabene”:

„Cel mai mult îi impresionaseră alimentele. După ce ani de zile nu văzuseră pe la ei decât magazine goale, ajunşi aici, cumpărau cantităţi enorme de alimente; tot ce le era refuzat la ei acasă.

Spre uimirea localnicilor, cumpărau zeci de mosorele de aţă, zeci de metri de panglici, vase de bucătărie…

Tot aşa dăduseră năvală în magazinele de încălţăminte, uluiţi de ce pot găsi. În schimb nu se atinseseră de pălării şi de cravate, embleme ale „burgheziei”. Se petrecuseră şi scene nostime.

Nişte rusoaice ieşiseră pe stradă în cămăşi de noapte de mătase sau de milaneză, crezând că sunt rochii. Sau umblau caraghios, din neobişnuinţă, cu pantofi cu toc. Dar ţineau cu orice preţ să fie elegante.”

„În centru văzuseră camioane cu soldaţi. Stăteau smirna (nemişcaţi n.r.), uitându-se drept înainte, ca şi cum nu i-ar fi interesat nimic. Şi la colţuri pe străzi erau postaţi soldaţi cu arma la picior. Aveau o beretă neobişnuită pe cap, pusă într-o parte; bluza kaki strânsă în talie cu o curea lată; pantalonii bufaţi erau băgaţi în cizme scurte, nelustruite.

Oamenii treceau uitându-se curios la ei, dar soldaţii nu le dădeau nicio atenţie. Şi, dacă unul punea vreo întrebare unui soldat, el răspundea scurt şi hotărât: „Guleai! Guleai!” (Du-te și te plimbă! – n.r.), scrie Gleb Drăgan.

Același autor subliniază că lucrătorii de partid n-au creat o impresie mai bună decât soldații.

„Civilii îi uimiseră pe localnici şi mai mult decât militarii. Mai ales cu îmbrăcămintea lor urâtă, demodată, sărăcăcioasă. Bărbaţii purtau cămeşi şi pantaloni din pânză, în picioare tenişi sau chiar târlici. Femeile – rochii de stambă cu un model vechi de 15-20 de ani; în picioare fără ciorapi, cu sandale urâte, scâlciate. Militarii şi civilii fuseseră încartiruiţi pe la casele mai arătoase ale localnicilor… Şi aşa, mulţi moldoveni, mai ales intelectualii, se pomeniseră cu un militar sau cu o familie de sovietici în casele lor”, notează Drăgan.

Din a doua zi de ocupație până pe 15 iulie 1940, au fost impuse restricții de deplasare. Între orele 20:00-6:00, era interzis accesul în localităţile urbane, iar, în intervalul de ore 23:00-5:00, se interzicea deplasarea prin oraş.

Oamenii aveau de ales între viață și slănină, ouă și vin

În afară de cumpărăturile pe care le făceau în cantități uriașe, în primele ore după ocuparea Basarabiei, soldaţii şi lucrătorii de partid s-au dedat la jafuri atât din locurile publice, cât şi din cele private.

În lucrarea sa, „Siberia acasă”, Margareta Spânu-Cemârtan relatează despre aceasta: „În Chişinău erau multe maşini încărcate cu soldaţi, care se opreau drept în uşile magazinelor, unde erau gălăgioşi şi confiscau produse, le încărcau la repezeală şi plecau mai departe. Lumea era buimăcită şi speriată. Vânzătorilor care se împotriveau, soldaţii le puneau pistolul la tâmplă”.

Aceeaşi soartă au avut-o şi gospodăriile private, mai ales după ce infractorii au fost eliberaţi din închisori. Ecaterina Străjescu din s. Vertiujeni, r-nul Teleneşti, își amintea: „…era în noaptea după ce noi, copiii, întâmpinaserăm ziua soldaţii cu steluţe roşii în frunte.

A sosit un detaşament dintre cei eliberaţi din puşcărie, le spuneau calmuci. Erau îmbrăcaţi în pufoaice, caraghioşi la înfăţişare şi răutăcioşi. Au venit la nana în toiul nopţii şi au început să strige, să-i ameninţe cu armele că-i împuşcă, dacă nu le dă slănină, ouă şi vin. Biata nana stătea înmărmurită de frică pe o laviţă sub icoane.

A urmat o împuşcătură şi nana s-a prăvălit, şi icoana a căzut peste ea. Pe băbaca l-au scos afară. Unul a pus mitraliera pe capul lui ca pe un suport şi a început a trage în aer cerând vin. El le-a dat.

A deschis larg uşile la beci şi au cărat cu căldările cât au dorit. Spre ziuă băbaca a scos cepurile de la poloboace. A curs şi tot vinul, dar el ştia că în nopţile următoare soldaţii n-o să mai aibă la ce veni… Ouă şi slănină n-au mai găsit, cu toate că au cotrobăit toată casa”.

Dacă te pronunțai contra „eliberatorilor”, erai împușcat

  În unele sate, administrația locală s-a pronunțat public împotriva expansionismului sovietic.

În cadrul celor două adunări ale sătenilor din Hâșdieni, raionul Glodeni, în 28 iunie și 4 august 1940, primarul Mihail Mutâlică a vorbit fără ocolișuri despre ocuparea Basarabiei, accentuând că toate etniile au drepturi egale.

În consecință, la mijlocul lui august, acesta a fost arestat. Pe 22 februarie 1941, Judecătoria Supremă a RSSM a lăsat în vigoare sentinţa Judecătoriei Bălţi din 30 ianuarie, același an, prin care Mutâlică era condamnat la pedeapsa capitală și confiscarea averii.

Un caz similar a avut loc pe 28 iunie 1940 în s. Trifăneşti, judeţul Soroca, unde Vasile Sofica își îndemna sătenii să opună rezistenţă Armatei Roşii și intenţiona să dea foc podului de peste Răut, pentru a opri înaintarea tancurilor sovietice.

Peste câteva zile, a fost și el arestat, iar apoi a fost condamnat la moarte.

Primele mitinguri ale sovieticilor

 

Odată sosiți în Basarabia, sovieticii organizau adunări în fiecare localitate. Ei anunțau oamenii că s-a schimbat orânduirea și îi obligau să o recunoască.

Susţinătorii bolșevicilor, cunoscuţi în localitate, țineau discursuri prin care denigrau statul român, plângându-se de viaţa grea pe care au dus-o pe parcursul a 22 de ani. Totodată, deținătorii de arme urmau să le predea la sovietul sătesc.

Cei care nu se supuneau acestui ordin au fost pedepsiți la ani grei de Gulag.

La 29 iunie 1940, la Chișinău, autoritățile sovietice au organizat un mare miting, la care au participat 100 000 de oameni, inclusiv Nikita Hrușciov, pe atunci prim-secretar al CC al PC(b) din Ucraina, S. Timoșenko, comisarul poporului pentru apărare din URSS, L. Mehlis, șeful Direcției politice generale a Armatei Roșii și S. Burlacenko, președinte al Comitetului revoluționar provizoriu din Basarabia.

În aceeaşi zi, și în alte localităţi au fost organizate mitinguri. Gherasim Păduraru, locuitor al s. Roșieticii Vechi, care ulterior a devenit preot la Chișinău și s-a opus până la moarte regimului sovietic, scria în romanul său „Taina porților zăvorâte”: „Chiar a doua zi după ce au trecut armatele rusești prin satul nostru, am fost chemați toți oamenii din sat la miting.

În fața lumii a vorbit un rus în rusește, iar moș Axinte Chivriga ne traducea în românește.

A vorbit foarte mult rusul, însă toată cuvântarea lui se rezuma la următoarele: că am scăpat de boieri, că pământul de azi înainte e al nostru și stăpâni în țară la noi, cică, vor fi muncitorii și țăranii”.

24/05/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O istorie nespusă a primelor zile de ocupație sovietică in Basarabia (1940)

 

 

 

Razboiul uitat: Istorii nespuse ale invaziei sovietice

 Vara fatidica a anului 1940. Vointa Kremlinului a naruit idealul Romaniei Mari. Liderii tarii, neputinciosi, aleg sa se incline in fata pretentiilor Uniunii Sovietice, cedand Basarabia si nordul Bucovinei.

Sunt stabilite in graba un numar de prevederi pentru a permite o retragere cat mai ordonata a trupelor, functionarilor si administratiei din teritoriile cedate.

In acest fel se hotaraste, printre altele, sa se ofere un ragaz de patru zile, incepand cu 28 iunie. In acest timp teritoriile urmau sa fie evacuate, fiind preluate gradual de trupele sovietice in mars catre noua granita aflata de-a lungul Prutului.

Pe 28 iunie incepe evacuarea asa cum fusese planuita, numai ca unitatile sovietice au inaintat si au ocupat localitati cu mult inlauntrul teritoriului evacuat, au pus mana pe puncte cheie, impiedicau eforturile de evacuare si s-au dedat la acte de o violenta grosolana.

In fata acestor abuzuri soldatii romani erau legati cu mainile la spate, avand ordine clare sa nu raspunda la nicio provocare.

În 28 iunie  la ora 9:00, prin comunicatul nr. 25 al Marelui Stat Major al Armatei Române, populația a fost anunțată în mod oficial despre existența ultimatumului, despre acceptarea acestuia de către București și despre intenția guvernului de evacuare a armatei și a administrației pe malul drept al Prutului.

  În conformitate cu prevederile ultimatumului, trei orașe cheie – Chisinau, Cernauti si Cetatea Alba  – trebuiau să fie predate sovieticilor până la ora 14:00.

Până pe 2 iulie   noua graniță de-a lungul râului Prut a fost închisă definitiv.

Între 28 iunie și 1 iulie  administrația sovietică înstituită în regiune a ordonat deposedarea de bunuri a Capelelor de pe lângă Palatul Mitropolitan, Facultății de Teologie, Seminarului Teologic, Liceului Eparhial de Fete, Liceului „B. Petricescu-Hașdeu”, Liceului „A. Russo”, Școlii Normale de Băieți, Liceului „Regina Maria”, Facultății de Agronomie, Liceului Militar „Regele Ferdinand”, Azilului de Bătrâni „Sfântul Alexandru”, Închisorii Centrale, Școlii Naționale de Viticultură, Azilului „Cavalji”, Spitalului „Costiujeni”, Casei copilului, Ospătăriei Săracilor din Piața Nouă, 20, celor trei biserici militare, și Bisericii grecești din Chișinău.

Doar o mică parte a populației Basarabiei și Bucovinei a întâmpinat anexarea sovietică cu sentiment pozitiv. Cam 200 000 de cetățeni au decis să se refugieze în grabă în România.

 

.

Refugiați germani din Basarabia.

Refugiați germani din Basarabia.

 

 

În zilele următoare, în localitățile mai importante și în unele din gările unde se adunau refugiații pentru evacuare au avut loc incidente antiromânești și prosovietice, în care grupuri de tineri fanatizați au atacat, despuiat, bătut sau omorât preoți, intelectuali, soldați români separați de unitate, persoane civile în curs de evacuare.

Felul în care aceste grupuri au acționat, inclusiv coordonarea lor cu armata sovietică de ocupație a lăsat să se întrevadă clar eșecul administrației românești de a nu scăpa de sub control activitățile comuniste și prosovietice în perioada imediat precedentă ocupației.

Unele documente militare și civile, produse în acea perioadă, indică participarea unor etnici evrei din Basarabia și nordul Bucovinei în proporție mare în aceste grupuri.

Totuși, acești tineri fanatizați reprezentau o pătură minusculă în totalul populației evreiești din Basarabia și Bucovina de nord, care totaliza circa 270 000 de oameni.

Însă, aceste incidente au exacerbat sentimentul antisemit din România. Au fost numeroase cazuri de militari români, atacați de grupuri pro-sovietice în zilele evacuarii.

Pe 3 iulie la ora 12.00 „autoritățile sovietice” de ocupație au închis punctele de trecere la frontieră, astfel în România au reușit să treacă doar o parte din cei care au dorit să se refugieze.

În aceeași zi la ora 13.00 toată populația României a păstrat un minut de reculegere. Circulația a fost complet suspendată în întreaga țară la aceeași oră pentru un minut.

 

 

 

 

 

 

 Un razboi nedeclarat

 

 

La patru luni dupa raptul teritorial, pe 30 octombrie 1940, Serviciul Special de Informatii prezinta un raport edificator asupra crimelor sovietice in Basarabia si Bucovina.

Se aminteste astfel ca trupa condusa de capitanul Eugen Vioreanu al Regimentului 5 Artilerie Tecuci este suprinsa de soldatii sovietici in timp ce se afla in orasul Anenii Noi.

Capitanul este luat prizonier si inchis, iar armele si munitiile confiscate. O soarta similara o are maiorul Nicolau al Regimentului 24 Dorobanti Tecuci.

In orasul Balti s-au petrecut evenimente si mai grave. Trenurile care evacuau soldatii romani au fost oprite de sovietici si ostasii au fost dezarmati, fiind amenintati ca se va deschide focul.

Cei cu obarsii basarabene au fost retinuti. De altfel toti soldatii romani care s-au nascut in Basarabia si Bucovina au fost retinuti cu forta si inchisi, iar apoi judecati pentru tradare.

In urmatoarea zi, coloanele de militari romani ce reusisera sa se retraga sunt hartuite de avioanele inamice.

 

 Ostasi romani dupa gratii

 

In Basarabeasca, ostasii regimentelor 28 Dorobanti, 24 Infanterie, 3 Vanatori si 52 Infanterie sunt incercuiti de blindate si sunt uimiti sa vada cum sovieticii indreapta tevile mitralierelor spre ei.

Soldatii sunt dezarmati, iar ofiterii sunt luati prizonieri, dar nu inainte de a fi umiliti, sovieticii rupandu-le gradele si uniformele, o insulta degradanta pentru orice militar.

Printre cei arestati s-au aflat locotenent-colonelul Oarza Gheorghe, maiorul Budan Constantin, capitanul Panzaru Ion, capitanul Dinca Ion, capitanul Grosu Constantin, capitanul Grigoriu Virgil si plutonierul Popescu Radu.

Ei avut de indurat chinurile detentiei in Chisinau, unde au trebuit sa indure conditii groaznice. Erau inghesuiti in celule, fiind nevoiti sa doarma pe cimentul rece. Multi s-au imbolnavit.

Pentru ca se puteau spala odata intr-o luna plosnitele si puricii colcaiau pe ei. Li se dadea de mancare cat sa nu moara.

Pentru a li se frange cu totul spiritul erau scosi la interogatorii in miez de noapte unde erau fie torturati ori batuti. Ei au fost prizonieri ai unui razboi dus miseleste. In acest rastimp camarazii lor de arme inca duceau greul acestuia.

 In spatele liniilor romanesti

Pe 29 iunie parasutistii sovietici si trupele regulate ocupa orasul Bolgrad si iau drept captura de razboi si un numar de avioane romanesti. Ei opresc si trenurile care urmau sa evacueze militarii romani aflati in oras si sunt necesare eforturi din partea generalului Petre Dumitrescu pentru a le permite retragerea in siguranta.

Intre Bolgrad si Etulia sunt mitraliate nu numai trenurile militare, dar si cele ale refugiatilor. Intr-unul dintre atacuri mecanicul este ranit grav si in ciuda faptului ca sangera profund continua drumul pana cand isi scapa pasagerii din primejdie.

 Umiliti de trupele sovetice

In Bolgrad, capitanul Tasca si compania sa de graniceri este prinsa si dezarmata. Sunt injositi in fata oamenilor, sovieticii in mod arogant batjocorindu-le uniformele si taindu-le gradele. Trupa de jandarmi a capitanului Timofte pateste acelasi lucru.

Ei au fost deposedati nu numai de bunurile personale, dar si de banii pe care ii aveau.

Li se dadeau in schimb bilete care mentionau ca banii au fost confiscati deoarece ar fi fost valuta de contrabanda.

Furturile nu au fost intamplari ocazionale, soldatii romani fiind pradati de sovietici de fiecare data cand se arata ocazia, manati in cutezanta lor de neputinta ostasilor romani de a riposta. Orice simtamant al onoarei disparuse in acele zile.

 Confruntari si crime cu sange rece

Tot pe 29 iunie sovieticii au preluat controlul inaltimilor din jurul localitatii Branistea, ca pe 1 iulie soldatii romani in retragere sa fie agresati si intaratati de avioanele sovietice care se apropiau amenintator la doar cativa metri de ei.

Regimentul 8 Rosiori a fost atacat, doi oameni fiind ucisi si inca douazeci au fost raniti. Colonelul Voinescu s-a opus dezarmarii, iar trupele romane au fost urmarite si haituite constant, incercandu-se imprejmuirea lor.

In dreptul satului Cosauti s-a consemnat inca un astfel de episod. Capitanul Epure se opune dezarmarii, desi fusese somat. Drept raspuns pentru refuzul insolent se deschide focul asupra sa.

Unitatile izolate au fost cele mai vulnerabile, fiind tinte predilecte pentru sovietici. Plutonierul major Ghiul este impuscat si ucis pe 30 iunie.


Sunt stabilite in graba un numar de prevederi pentru a permite o retragere cat mai ordonata a trupelor, functionarilor si administratiei din teritoriile cedate.

In acest fel se hotaraste, printre altele, sa se ofere un ragaz de patru zile, incepand cu 28 iunie.

In acest timp teritoriile urmau sa fie evacuate, fiind preluate gradual de trupele sovietice in mars catre noua granita aflata de-a lungul Prutului, numai ca orasele Chisinau, Cernauti si Cetatea Alba urmau a fi ocupate inca din prima zi, dar cu fagaduiala ca sovieticii nu vor stingheri in vreun fel operatiunile de retragere.

 Chisinaul sub ocupatie sovietica

Trupele sovietice nu si-au respectat angajamentele si au facut tot ce le era cu putinta sa le impiedice. Sunt oprite trenurile cu refugiati si militari, au fost executati ofiteri de ordine si s-au eliberat puscariasii.

In Chisinau mai multi comisari de politie sunt ucisi dupa ce incearca sa opreasca manifestarile violente ale simpatizantilor comunisti.

 

 

Ocupația sovietică a Basarabiei - cetățeni prosovietici salută intrarea Armatei Roșii în Basarabia.

Ocupația sovietică a Basarabiei – cetățeni prosovietici salută intrarea Armatei Roșii în Basarabia.

 

 

 

Inchisoarea din Chisinau a fost ticsita cu cateva sute de persoane. Nu numai ofiterii armatei romane au fost inchisi, dar si functionarii care nu au putut pleca la timp.

Intelectualii romani nu au scapat nici ei de prigoniri. Membrii Sfatului Tarii care au proclamat Unirea au fost prinsi si trimisi in judecata pentru tradare.

Ofiterii care au luptat in armata alba rusa au fost insemnati pentru moarte. Sublocotenentul Kaciarovski si capitanul Sereda sunt prinsi si executati pentru vina de a fi luptat impotriva bolsevicilor.

 

 Eliberarea de sub „jugul romanesc”

 

Oranduirea comunista venise nu numai sa-si faca dreptate in Basarabia si Bucovina, dar si sa-si incheie socotelile cu trecutul.

Comandamentul Armatei Rosii emite pe 6 iulie urmatorul manifest:

“Multe dureri si lipsuri ati suferit voi, fratilor nostri, in anii de ocupare militara a Basarabiei. Va jafuiau pe voi fara mila, va luau pamanturile voastre, arate cu sudoarea parintilor, mamelor si fratilor vostri.

Va apasau pe voi cu impozite colosale de stat, cu cabala boiereasca, cu ziua de lucru de 14-16 ceasuri. Incerca pentru a va romaniza cu deasila.

Cizma jandarmului apasa orice idee vie. Furat pamantul Sovietic al Basarabiei se reintoarce la a lui mama-Patrie, in constitutiunea Uniunii Sovietice.

Armata Rosie, care a eliberat pe ai nostri frati – ucraineni si belorusi – de asuprirea boierilor polonezi, v-a eliberat pe voi, pentru totdeauna, ai nostri frati si cetateni din robia romana”.

 Parasiri in masa ale Romaniei

Un lucru mai putin cunoscut, se refera la exodul neasteptat in teritoriile cedate.

In Serviciul Istoric al Armatei, fondul Marelui stat Major, se afla telegrama generalului Aurel Aldea, in care el se arata nemultumit ca ofiterii, soldatii si functionarii romani inca sunt retinuti, desi pana pe 19 iulie 1940 trecusera granita in Uniunea Sovietica peste 45.000 de oameni.

Intr-o informare datata 30 iunie 1940, se aduce la cunostinta ca Partidul Comunist din Romania ar fi vrut sa ceara reprezentantilor puterii sovietice sa nu incurajeze aceste emigrari, datorita numarului mare de comunisti printre cei care treceau Prutul.

Intr-un comunicat eliberat de ministrul Internelor pe 4 august, generalul David Popescu raspunde acuzatiilor venite din afara conform carora evreii din Romania sunt opriti in a trece granita in Basarabia si Bucovina.

El indica faptul ca 112.000 de oameni au trecut granita doar pana la acea data.

Prizonierii se intorc acasa

Pe 27 septembrie are loc repatrierea unor ofiteri romani, majoritatea luati prizonieri la Basarabeasca.

Insa nu s-a facut fara a-i obliga inainte sa semneze declaratii cum ca vor spiona sau vor intreprinde actiuni de sustinere a cauzei comuniste.

Astfel, inainte de a fi eliberati, locotenentului-colonel Oarza Gheorghe i s-a prezentat si posibilitatea de a ramane in armata sovietica cu acelasi rang, oferta pe care o refuza.

Ii este dat drumul teafar, insa maiorul Boteanu Mihail este mai putin norocos. Din pricina refuzului sau este batut.

 

 

Ocupația sovietică a Basarabiei - dezarmarea unor soldați români.

Ocupația sovietică a  Basarabiei – dezarmarea unor soldați români.

Capitanul Panzaru Ion este santajat cu marturisiri scrise de la propriii soldati cum ca ar fi facut propaganda sovietica si amenintat ca vor fi dezvaluite partii romane daca nu se deda Uniunii Sovietice.

Plutonierul Popescu Radu primeste propunerea de a spiona, la fel i se intampla si capitanului Grigore Virgiliu. Capitanul Grosu Constantin a fost obligat, printre altele, sa ofere informatii cu privire la tehnica de lupta romaneasca.

Maiorului Budan Constantin i se impune sa faca propaganda sovietica odata intors in tara, in timp ce capitanului Dinca Ion i se propune sa ofere adapost spionilor sovietici, cand nevoia se va arata.

Desi pentru ei prizonieratul era incheiat, un numar necunoscut de ofiteri inca erau incarcerati, iar restul romanilor din Basarabia si Bucovina au trebuit sa indure pentru inca un an obladuirea sovieticilor.

Surse: Laurentiu Dologa – Ziare.com; wikiwand.com/ro

30/03/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Boboteaza anului 1940 la Chişinău: Carol al II-lea a mers peste Prut pentru a ridica moralul basarabenilor (foto si video)

În ianuarie 1940, Regele Carol al II-lea a vizitat Chișinăul, însoțit de Principele Moștenitor Mihai, pentru a fi alături de basarabeni în ziua sărbătorii Botezului Domnului. 

Cel de-Al Doilea Război Mondial începuse cu numai patru luni în urmă, la 1 septembrie 1939.

A fost să fie cea mai răspândită conflagrație din istoria umanității, implicând 100 de milioane de combatanți din 30 de țări ale lumii. Numărul victimelor acestei orori a secolului al XX-lea (nu singura) sunt estimate a fi fost între 50 și 85 de milioane.
 

Regele Carol al II-lea de Bobotează, la Chișinău, 1940.

 

Conform articolelor de presă, ceremoniile de la Boboteaza din 1940 căpătaseră o aureolă menită să omagieze persoana monarhului aflată în căutarea echilibrului politic atât de necesar ţării pe care o conducea.

Poate puţini se gândesc cum o ceremonie de la un praznic bisericesc poate căpăta componente politice atât de importante, încât, la prima vedere, nu sunt detectabile.

Marele Praznic al Bobotezei din anul 1940 din capitala Basarabiei a avut cu siguranta  o mare componentă politică, deoarece prin ritualul religios combinat cu cel strict militar, regele Carol al II-lea a fost asemănat cu voievozii Moldovei, precum Ştefan cel Mare sau Petru Rareş, în fapt întreaga desfăşurare de forţe având ca obiectiv cultivarea încrederii în sufletele basarabenilor că fruntariile ţării nu vor fi atinse de trupele Rusiei bolşevice.

 

 

 

 

Boboteaza-1940-Chisinau

Foto: Ziarullumina.ro

 

Semnarea pactului Ribbentrop-Molotov în august 1939, începutul celui de-al Doilea Război Mondial şi ocuparea unor teritorii străine de către Uniunea Sovietică creaseră o mare îngrijorare pe scena noastră politică. Iar politica românească în această perioadă era dictată de însuşi regele Carol al II-lea, care îşi exercita autoritatea prin “Frontul Renaşterii Naţionale”.

Carol era conştient că pe măsură ce Germania reuşeşte tot mai mult să se impună politic şi militar în Europa, iar concretizarea sprijinului franco-englez întârzia, atunci soarta ţării pe care o conducea devenea tot mai problematică.

Dar evoluţia militară din Europa era tot mai îngrijorătoare, iar în culisele serviciilor secrete româneşti se lucra în direcţia unei alianţe politico-militare cu Germania.

Cu toate acestea, regele Carol al II-lea mai spera la păstrarea unui echilibru în această parte a Europei, evitând cu orice preţ o atitudine categorică la adresa vreunei puteri militare.

Monarhul spera în păstrarea graniţelor, dar ştia tot mai mult că Rusia sovietică doreşte ţinutul dinspre Prut şi Nistru, la fel cum nu-i erau străine nici presiunile exercitate de Ungaria horthystă în problema Ardealului.

În acest context geopolitic, monarhul a declanşat o campanie de vizitare, împreună cu demnitarii săi, a ţinuturilor de peste Prut în speranţa păstrării ordinii interne, întăririi autorităţii regimului său şi pentru cultivarea încrederii în sufletele basarabenilor că fruntariile ţării nu vor fi atinse de cotropitorii străini.

Astfel, după aproape cinci ani de la episodul litigios cu mitropolitul Gurie Grosu, regele Carol al II-lea participa din nou la o slujbă religioasă oficiată în catedrala Chişinăului.

Evenimentul a fost prezentat pe larg în presa scrisă, toate momentele fiind redate ca într-un tablou al vremurilor voievodale. Conform articolelor de presă, ceremoniile căpătaseră o aureolă menită să omagieze persoana monarhului aflată în căutarea echilibrului politic atât de necesar ţării pe care o conducea.

Regele Carol al II-lea, îmbrăcat în uniforma de general de cavalerie, însoţit de Marele Voievod Mihai, în uniforma de sublocotenent al vânătorilor de munte, sosea la ora 10:00, la Chişinău, cu “trenul domnesc”.

 

 

Regele-Carol-Mihai-Chisinau-Boboteaza-1940

Regele Carol al II-lea şi principele moştenitor, Mihai, asistând la serviciul religios

Suita regală a fost primită de prim-ministrul Gheorghe Tătărescu, alţi membri ai guvernului şi oficialităţi civile şi militare. Deplasarea spre catedrală s-a făcut cu “automobilul regal” pe bulevardele flancate de pancarte care aveau înscrisuri precum: “Trăiască Regele plugarilor” sau “Veghem şi apărăm cu energie graniţele ţării”.

Ajuns în faţa catedralei, în bătaia clopotelor, regele a fost întâmpinat de arhiereul Efrem Tighineanu, locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului şi de mitropolit al Basarabiei, cu Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce, pe care “le-au sărutat smerit şi Suveranul, şi Marele Voievod”.

În biserică, monarhul era aşteptat de clerici şi demnitari ai statului român în frunte cu prim-ministrul, oficialităţi civile şi militare şi membri ai Ordinului “Mihai Viteazul”.

Serviciul divin a fost săvârşit de un sobor de 50 de preoţi şi diaconi în frunte cu arhiereul Efrem Tighineanu, monarhul asistând în strana împărătească.

După slujbă, în bătaia clopotelor şi detunăturile bateriilor din apropierea oraşului, clericii cu prapuri, “icoanele sfinţite la muntele Athos” şi ripide au pornit într-un cortegiu spre crucea de marmură din faţa clopotniţei catedralei, pentru săvârşirea sfinţirii apelor.
Clericii au fost urmaţi de suita regală şi demnitarii statului.
În dreptul crucii, “regele apărător de ţară şi de credinţă a azvârlit în apa albă crucea de chiparos adusă de la Sfântul Munte – şi din nou creşte nimb de atlet al creştinătăţii în jurul Domnului dăruit cu moştenirea Sucevei”.

Acest limbaj specific cultului personalităţii devenea patetic în presa centrală, când se reliefa chiar o mistică în jurul acestui eveniment: “Regele României Mari a azvârlit în apa sfinţită crucea Mântuitorului, a sărutat apoi smerit lemnul Răstignirii, iar norodul ivit din cătunele Basarabiei a înţeles că acolo unde este straja hotarnică este şi chezăşia ocrotirii altarelor străbune”.

După acest moment, în aclamaţiile mulţimilor, a urmat intonarea imnului regal şi defilarea unităţilor militare în dreptul estradei regale din faţa catedralei.

După unităţile militare, a urmat marşul primarilor satelor basarabene, “cu pieptarele FRN peste sumane”.

Ulterior, pe traseul către Comandamentul Corpului de Armată, regele a făcut o “baie de mulţime”, după cum se consemna în presa vremii: “Braţul Suveranului, între două fluturări de salut, se întinde din când în când ocrotitor spre câte o femeie din mulţime care, îngenunchind în calea Regelui îi înmânează smerite câte un plic cu o rugă-o jalbă cu destăinuiri de necazuri”.

 

 

Cortegiul partcipanţilor la ceremonialul religios

Cortegiul partcipanţilor la ceremonialul religios

La comandamentul militar s-a desfăşurat recepţia în cadrul căreia regele a primit oficialităţile locale, s-au ţinut discursuri, iar în jurul orei 13:30 suita regală a părăsit Chişinăul, întorcându-se la Bucureşti cu trenul regal.

Evenimentul de la Chişinău a fost amplu mediatizat, atât în presa scrisă, cât mai ales prin jurnalele de ştiri cinematografice.
Prin importanţa şi semnificaţia care se dădea unor astfel de evenimente nimeni nu mai putea să creadă că fruntariile ţării vor cădea, cum s-a întâmplat în vara aceluiaşi an, iar regele, atât de aclamat şi de autoritar, câteva luni mai târziu avea să fie obligat să părăsească ţara în focurile de armă ale celor care urmau să ajungă la guvernare.

 

 

În fapt, manifestările de la Chişinău reprezentau un mijloc eficace de propagandă. Factorul politic se folosea încă o dată de ceremonialul bisericesc în speranţa scoaterii ţării din criza prin care trecea, eludând categoric rolul pe care Biserica îl putea avea ca instituţie autonomă în statul român.

Vă invităm să vizionați acest scurt film, care reprezinta o însemnată mărturie istorică.
Privind imaginile, se poate înțelege ceva din dramatismul și suferința acestei părți de lume în care trăiesc români si ni se arată, indestructibila legătură identitară, culturală, istorică și geopolitică dintre cele două țări românești, separate astăzi politico-administrativ.
Filmul a fost realizat cu opt luni înainte de plecarea definitivă din România a Regelui Carol al II-lea, în septembrie 1940. Majestatea Sa Regele Mihai I nu și-a mai văzut, de atunci, niciodată tatăl.

 

 

 

07/01/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: