Dreptul la memorie – Istorii la răscruce

Cei mai mulți dintre noi știm cum s-a terminat ”epoca de aur” acum 33 de ani. Câți sunt însă cei cărora le mai pasă de cum a început aceasta? …

Un video realizat de TVR reconstituie trecutul zbuciumat, nedrept, crunt, și … plin de sânge și morți, prin care am trecut noi, părinții și bunicii noștri.

Merită văzut tot, dar … în criza mare de timp și nepăsarea față de istorie nu m-ar mira dacă nici aceste câteva rânduri nu vor fi citite scrie publicația românilor americani https://tribuna.us. Și apoi ne mirăm de ce suntem unde suntem… cu atâta nepasare. ÎNCEPE CU NOI!

*

„ […]

Sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial a găsit România ocupată de trupele Armatei Roşii, fără Basarabia, Bucovina de nord și Herța, fără Nordul Transilvaniei şi cu soarta pecetluită la Yalta. Sovietizarea a început încă înainte de semnarea păcii. Orice urmă de rezistență a fost anihilată. Ţările Baltice au cunoscut, poate mai mult ca oricare alt stat ocupat de barbarii de la răsărit, violenţa comunizării.

Ideologia stalinistă iși propusese să creeze un nou tip uman, total aservit partidului comunist. Cultura tradițională bazată pe valori religioase sau de familie nu își mai găsea locul într-o astfel de lume.

Modelul uman de tip nou în această societate era individul depersonalizat. Gata să informeze partidul. Gata să își trădeze familia și prietenii dacă aceștia se îndepărtau de la linia impusă. TRĂDAREA DEVENEA O CALITATE MAJORĂ! LOIALITATEA O SLĂBICIUNE!

Refuzul de a turna devenea în România anilor 50 o crimă politică de neiertat. Aceasta este perioada în care FRICA DEVINE UN MOD DE VIAȚĂ.  TEROAREA ERA DEJA POLITICĂ DE STAT. 

În închisorile morții de la Pitești și mai apoi de la Gherla se aplicau tratamente sadice asupra deținuților care deveneau din victimă călău, și din re-educat re-educator.

Campaniile de denunțări, procesele populare, arestările în puterea nopții, execuții secrete, epurările – completează atmosfera noii lumi pe care marele prieten de la răsărit (Stalin) o promitea poporului român.

Totul și orice pentru ca ”tovarășul” Stalin să-și facă mendrele la noi în țară.

[…]”

**

După un foarte scurt mesaj din partea TVR cu privire la înființarea unui Muzeu al Comunismului în București, aveți răbdare ca YouTube să vă deschidă imediat filmul despre care v-am scris mai sus. Este primul episod din seria documentară “Dreptul la memorie”, o campanie realizată de Televiziunea Română împreună cu/33-de-ani-dreptul-la-memorie-istorii-la-rascruce-video/ şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) care aduce în atenţia societăţii necesitatea înfiinţării unui Muzeu al Comunismului la București.

Un film documentar TVR de: Ruxandra Țuchel / cu Constantin Lupescu / Imagine: Silviu Andrei

Publicitate

SFIDAREA RUSĂ şi tragedia UCRAINEI

Profesorul de drept constituţional Ioan Stanomir, scrie în revista https://www.contributors.ro, că Vladimir Putin nu este un accident al istoriei, după cum nu reprezintă un caz psihiatric. Preşedintele  Federaţiei Ruse întruchipează, în toată agresivitatea sa barbară, statul rus: un stat care a cărui unică vocaţie a fost expansiunea teritorială  şi împilarea  popoarelor aflate sub suveranitatea cnutului său.

Acest stat rus de acum duce mai departe ambiţiile de revanşă  sovietică şi nostalgia măreţiei ţariste. Modul său de manifestare poate surprinde doar pe cei lipsiţi de o minimă educaţie istorică.

Conduita  imperiului rus, indiferent de denumirile sale trecătoare, este constantă şi  previzibilă:  în cele din urmă, puterea armată este singura care contează cu adevărat.

Acest stat rus, ipostaziat de Putin, a trecut  prin anii de incertitudine de după 1991 doar spre a regăsi, după un deceniu,  resentimentul ca temelie a unei noi politici, interne şi externe, în egală măsură. Stat revizionist şi stat agresor,statul rus nu acceptă dreptul internaţional şi cooperarea internaţională decât  ca pe nişte strategii de întărire a propriei sale poziţii hegemonice. Ipocrizia  este elementul fără de care diplomaţia  Rusiei nu poate funcţiona: moştenirea sovietică este în patrimoniul ei genetic.

Acest stat rus, înarmat graţie sumelor obţinute din exporturile energetice încurajate  de complicii săi europeni, atacă Ucraina. Bătălia pentru Kiev este o bătălie pentru Europa centrală şi de est, iar tancurile ruse care înaintează acolo pot înainta, în anii de vin, spre Riga sau Chişinău.

Armata rusă este pe cale să anihileze statalitatea Ucrainei şi să reducă la starea de sclavie o naţiune a cărei existenţă  Rusia nu o recunoaşte.

Agresivitatea Rusiei ar fi fost imposibilă în absenţa  solidarităţilor şi complicităţilor. Lista de oficiali europeni  afiliaţi companiilor ruse este imaginea legăturilor ce explică, astăzi, timiditatea sancţiunilor. 

Pentru o parte însemnată a elitei Germaniei, acomodarea cu Putin este  o soluţie raţională: cedarea de teritorii este un preţ legitim pentru încheierea acestei tranzacţii.

Vladimir Putin atacă Ucraina acum, pentru că slăbiciunea Occidentului îi oferă o ocazie pe care nu o poate rata. 

Tragedia Ucrainei evocă tragedia unei Europe centrale şi de est ameninţate, mortal, de imperialismul rus.  Catastrofa de acum poate fi ocazia de a reflecta la impasul în care ne aflăm:  lichidarea Ucrainei nu va fi decât începutul unui proces de expasiune sovietică.

Precedentul de acum este unul dramatic şi neliniştitor.

Acelaşi stat care a  instituit imperiul stalinist şi a reprimat revoltele din 1956 şi 1968  se află pe străzile din Kiev.

Ţinta acestui stat  a fost şi va fi mereu aceeaşi: constituirea unui domeniu colonial administrat de Moscova,  prin intermediul unor  lachei locali. Este cel mai probabil, scenariul pe care Rusia îl rezervă Ucrainei: un protectorat rus, care păstrează doar iluzia unei independenţe nominale.

Un asemenea guvern – marionetă ar consfinţi restauraţia imperială.

Dar ceea ce i se opune este voinţa de libertate a naţiunilor.  Eroismul Ucrainei şi protestele din Federaţia Rusă  sunt semnele unui curaj ce sfidează barbaria. 

Demnitatea  popoarelor trebuie apărată de tirani.  Pentru ruşi, inamicul  lor implacabil este însuşi statul ce oprimă şi exploatează.

Tragedia din Ucraina poate fi începutul sfârşitului pentru imperiul rus.       

NECESITATEA organizării unui Nürnberg II. Dacă Rusia ar fi fost condamnată de un tribunal internațional pentru săvârșirea monstruosului genocid comunist, Rusia putinistă nu ar mai fi fost posibilă

Rusia să fie condamnată de un tribunal internațional pentru săvârșirea monstruosului genocid comunist. Dacă s-ar fi întâmplat asta după prăbușirea URSS, Rusia putinistă nu ar mai fi fost posibilă.

Scriitorul și jurnalistul basarabean Alecu Reniță punctează faptul că, pe lângă rădăcinile sale întunecate și genocidare, Rusia putinistă este posibilă pentru că, după prăbușirea URSS, s-a evitat cu obstinență organizarea unui Nürnberg II, care să aducă în fața tribunalului internațional comunismul și monstruosul său genocid săvârșit împotriva umanității și a popoarelor subjugate. 

Atrocitățile declanșate de puciul lui Lenin și teroarea stalinistă sunt reprezentative pentru tradiția genocidară rusă pe care o pune în aplicare și Putin, în văzul întregii planete și la o altă scară a istoriei, criminalul fiind susținut și aplaudat de majoritatea covârșitoare a rușilor spălați pe creier și cu vechi îndeletniciri barbare. 

”Să reţinem: Putin și putinismul îşi au rădăcinile ideologice şi au apărut din șovinismul velicorus, mesianismul imperial și din lașitatea și banii celora care au evitat la momentul prăbușirii Uniunii Sovietice să organizeze Nürnberg II, să aducă în fața tribunalului internațional comunismul cu monstruoasele sale crime comise împotriva umanității și a popoarelor subjugate”, scrie Alecu Reniță, pe Facebook.