CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CUM RĂMÂNE CU DATORIILE ISTORICE ALE GERMANIEI FAȚĂ DE NOI?

Să nu uităm! Klaus Iohannis a renunțat la datoria istorică a Germaniei față  de România de 19 miliarde de euro - Glasul Ploieștean

„Germania, o țară care ne-a ramas de trei ori datoare” sau Ländlerul nefiresc româno-german, o analiză de Radu Golban
 

O țară care ne-a ramas de trei ori datoare, la propriu, in ultima suta de ani se erijeaza mai nou in promotor al luptei anti-coruptie prin mandate de perchezitie si virtuti etnice, sub impactul rezultatului recentelor alegerile prezidentiale.

O tactică indoielnică, ascunsa mereu dupa paravanul corectitudinii si pretextul bunelor relatii economice.

Incă de la cel mai renumit ministru al afacerilor externe al Berlinului, Gustav Stresemann, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, aflam in 1926 vis-a-vis de o datorie istorica a Germaniei fata de Romania, ca subiectul trebuie omorat prin bani oferiti cercurilor politice din tara.

Citind presa germana, mesajul este cat se poate de limpede: valorile germane impotriva coruptie nu sunt doar o incercare de a continua campania de virusare informativa a unei lumi cu mitul corectitudinii pe baza etnica, dar si o aroganta de a pune intregul popor roman sub acuzatia generala de a fi corupt.

Trist ca mai bine de saizeci de ani de integrare europeana par sa nu fi deschis Berlinului spiritual noi oportunitati de a-si promova imaginea magulitoare in Europa. Fixatia cu obstinatie a Germaniei pe niste leacuri otravitoare, prin care „promotori ai corectitudinii” doreau sa vindece omenirea intr-un trecut intunecat si pentru care au mai pierdut doua razboaie mondiale, revin in voga.

Ecoul in presa germana al victoriei Domnului Klaus-Werner Iohannis exprima interesul deosebit al Berlinului in maniera traditionala bine cunoscuta din istorie, numita prin eufemism „penetrare pasnica”. Consecinta directa fiind instrumentalizarea de catre Germania a aspectului etnic in relatia cu Bucurestiul. De aceea noul presedinte ales trebuie sa fie extrem de circumspect la asemenea avansuri toxice deoarece lupta informativa a Berlinului impotriva Romaniei a intrat intr-o noua dimensiune.

In primul rand domnul Iohannis este cetatean roman ales de o majoritate in functia de presedinte al tarii. Din aceasta pozitie are capacitatea sa raspunda asalturilor externe, inclusiv germane la cele mai delicate subiecte. Pentru a intelege mecanismul subtil de cotropire informativa a spatiului vital german pana la gurile Dunarii trebuie sa remarcam recrudescenta practicilor de culpabilizare istorica a Romaniei si romanilor din ultimul secol.

Dupa ce au ingropat pe urma cliringul bilateral (1936-1944) a doua datorie de miliarde de euro fata de Romania au folosit cu succes arma culpabilizarii unui intreg popor si a victimizarii Germaniei. Cea mai reusita actiune fiind implantarea romanilor constiinta de tradatori prin actul de la 23 august, prin care am fi suparat Germania. Doar asa se explica de ce in scoli copiii nu invata ca Romania de fapt nu a tradat poporul german ci la ajutat sa scape de un tiran, sau ca un Hohenzoller a incetat razboiul si nu un Popescu, iar ca Italia si Finlanda au iesit din razboi mult inaintea noastra si ca ar fi fost cazul sa contabilizam si noi ciopartirea teritoriala a tarii impusa de Berlin inaintea razboiului.

Cea mai recenta operatiune de culpabilizare a Romaniei consta in promovarea mitului vanzarii etnicilor germani de catre comunisti.
Capitol deschis, de altfel in 1997, prin scuza neinspirata a guvernului Romaniei pentru „vanzarea” sasilor si svabilor. Prost inspirat si prost informat demers pentru ca izvoraste din necunoasterea faptului ca Hitler ii transformase in 1934 si pe etnicii germani din Romania in nemti dupa definitia Reichului. Astfel contra unei sume pentru Germania totusi modesta de aproximativ 8000 de marci, Bonnul delimita intr-un fel dupa criterii etnice un spatiu vital si totodata isi asigura forta de munca cu imigranti bine calificati si vorbitori de limba germana. Asa a fost compensat efectul demografic de dupa razboi, asigurandu-se totodata Germaniei divizate postbelice si statutul de victima.

De fapt este insa o abordare de tip dublu standard. Mitul traficului cu etnici germani il demonteaza insasi sistemul fiscal al Germaniei care pana in zilele noastre percepe „o taxa de goana” pentru proprii cetateni dornici sa paraseasca tara catre destinatii mai atractive. Daca Germania impoziteaza patente, brevete sau succesiuni pana la zece ani dupa parasirea tarii, de ce n-ar fi fost indreptatita sa perceapa si Romania o taxa pentru educatia oferita emigrantilor.

Domnul Iohannis are asadar sansa unica in istorie de a ajunge cu Germania politica la pace (o pace care oricum nu a fost incheiata nici pana acum cu Berlinul prin tratat). Ar reprezenta si o pace simbolica si de impact cu Germania mitologica din mintea romanilor.

Sursa: corectnews.com prin R.B.N. Press (https://romaniabreakingnews.ro/germania-o-tara-care-ne-a-ramas-de-trei-ori-datoare).

 
NOTĂ:

Radu Golban este un economist român  care a descoperit că Germania ne datorează 19 miliarde de euro, din acordurile comerciale bilaterale încheiate înainte şi în timpul celui de-al doilea război mondial. S-a nascut in 18 noiembrie 1973 la Timisoara și  trăit şi studiat în Germania, Elveţia şi România.

 In 1988 a emigrat în Germania, impreuna cu familia.. Iată  în continuare, câteva repere despre Radu Golban:

  • Este absolvent al Universitatii „Albert-Ludwigs” din Freiburg,Germania, Facultatea de Filozofie, specializarea: Politica stiintifica si drept, promotia 2000.
  • Absolvent al Programului de Masterat în Studii Europene Avansate al Institutului European al Universitatii din Basel, Elvetia, promotia 2002.
  • Absolvent al programului doctoral al Universitatii de Vest din Timisoara, titlul tezei de doctorat “Uniunea Europeana si monetara si Romania”, conducator stiinţific Grigore Silasi, anul sustinerii 2008.
  • Absolvent a mai multor cursuri de specializare în domeniul integrarii europene.
  • A avut o activitate de cercetare si predare la Universitatea de Vest din Timisoara, din 2002 (Scoala de Inalte Studii Economice Comparative din Timisoara) pana in 2012 care s-a concretizat in trei carti ca prim autor, si peste 20 de lucrari stiintifice publicate in reviste recunoscute.

Radu Golban a descoperit in timp ce isi facea documentarea pentru teza doctorală ca Germania are o datorie istorica catre Banca Nationala a Romaniei.

Ca nemtii au incercat sa o “deconteze” fie prin decontarea din soldul curent a stationarii trupelor pe teritoriul Romaniei, fie prin achitarea unor datorii ale Romaniei fata de Germania in 1944 tot din soldul curent.

In 1935, Romania si Germania au semnat un acord prin care se stabilea ca platile dintre cele doua tari, provenind din schimbul de marfuri si din alte obligatii de stat si particulare, sa fie efectuate prin cliring bilateral intre Banca Nationala a Romaniei si Casa de compensatie germana.

Datoria descoperita de Radu Golban este un varf din cliringul necompensat.

Si ca să terminăm aceasta scurta si incompleta incursiune in biografia lui Radu Golban, iata ce crede chiar el despre descoperirea sa:

Din moment ce traim intr-o perioada politica extrem de tensionata, eurosistemul se poate prabusi de pe o zi pe alta. Probabil, tind sa cred, chiar daca am descoperit aceste creante, ca nu este cel mai favorabil moment de a discuta despre o datorie istorica a Germaniei fata de Romania„.

 Destul de trist, dar adevarat.

În sprijinul afirmațiilor d-lui Golban vine și 

 Germania e chiar singurul exemplu de ţară care de-a lungul istoriei nu şi-a plătit niciodată datoriile externe. Nici după primul, nici după al doilea Război Mondial. Totuşi, au reuşit frecvent să determine alte naţiuni să plătească, aşa cum s-a întîmplat după războiul franco-prusac din 1870, cînd au cerut despăgubiri masive şi le-au şi primit. Statul francez a suferit timp de decenii din cauza acestei datorii. Istoria datoriilor publice e plină de ironii. Foarte rar are de-a face cu ideea noastră despre lege şi ordine.

Cînd aud germanii zicînd că ţin la o fermitate morală în ce priveşte datoria şi că vor ca datoriile să fie date înapoi, mă gîndesc: ce glumă! Germania chiar este ţara care nu şi-a plătit niciodată datoriile. Nu are căderea să le ţină lecţii altor naţiuni.

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/08/21/germania-este-datoare-vanduta-romaniei/

27/01/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale a României, dă detalii despre cea mai mare prostie a statului comunist. VIDEO

ROBOR, creștere fulminantă. De ce crește

Conducerea BNR, arestată. Adrian Vasilescu, detalii despre cea mai mare prostie a statului comunist

 

Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, a vorbit la Interviurile DC News despre un moment critic din istoria Băncii Naționale a României, şi anume despre acţiunea necugetată a puterii comuniste instaurate în ţara noastră după război, când întreaga sa conducere a fost arestată.

„În 1952, comuniștii au făcut o prostie mare. Au arestat conducerea băncii centrale. Au zis că rezolvă ei cu forțe proaspete muncitorești, au pus un nou consiliu de administrație și România a intrat în haos. De exemplu, pe marele profesor Kirițescu l-au trimis pontator la o cooperativă la marginea Bucureștiului”, a povestit  Adrian Vasilescu la DC News.

Forțați să-și retragă decizia…

 

După scurt timp de la această decizie, comuniștii au realizat că decizia luată a fost aberantă și că țara intrase într-o degringoladă din punct de vedere monetar. 

„Așa că au fost sfătuiți să aducă înapoi conducerea, l-au scos pe președintele băncii din închisoare, l-au pus ministru de finanțe și au scos România din haos”, a spus Vasilescu. 

 

 

 

10/07/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

CE PĂȚESC CEI CARE SPUN ADEVĂRUL. UN SECRET RUŞINOS ŢINUT ASCUNS TIMP DE 20 DE ANI

 

 

 

 

PROFETIEAfirmațiile de mai jos  au fost făcute în anul 1998 de către un om politic, al cărui nume îl veți afla imediat.

  Din păcate pentru români, toate cele spuse atunci s-au adeverit.

În 1998, lucram împreună cu Nicolae Văcăroiu la o carte care s-a vândut ca pâinea caldă, iar acum nu se mai găseşte nici măcar în anticariate. 

România, jocuri de interese, despre care puteţi afla mai multe aici, s-a bucurat de o mare apreciere şi în Europa, fiind o lucrare adeseori citată şi prezentă în bibliogafia unor lucrări de doctorat.

O CARTE CARE NU SE MAI GĂSEȘTE! SINGURA PROFEȚIE DESPRE ROMÂNIA CONFIRMATĂ 100 %.

 

Vă miră ? Probabil, fiindcă Nicolae Văcăroiu a fost şi el demonizat precum toţi cei care au încercat, de-a lungul timpului, să atragă atenţia că Vestul încearcă să ne cumpere la preţ de matineu.România, jocuri de interese cuprinde previziunea tuturor evenimentelor economice şi sociale care s-au derulat în ultimii 20 de ani.

Ei bine, lucrând la această carte, Nicolae Văcăroiu mi-a spus multe lucruri şi despre mulţi cu rugămintea să rămână off record şi aşa au rămas. Probabil că dacă aş scrie încă o carte cu ceea ce am aflat atunci, fără permisiunea de a publica, ar roşi mulţi.

FMI şi Banca Mondială reprezintă o serie de interese, în primul rând interesele celor şapte mari puteri superindustrializate, care deţin peste 56% din pachetul de acţiuni al celor două bănci. Ca să fiu sincer cu dumneavoastră, pot să afirm că ei reprezintă în domeniul financiar-monetar, dar şi în politicile economice, ceea ce erau pe timpuri comisarii sovietici.

Au o matrice generală, una şi aceeaşi, pe care o aplică în toate ţările aflate în tranziţie, fără să ţină seama de specificul şi de evoluţia ţării respective, de perspectivele ei de dezvoltare. Este un program perfect din punct de vedere teoretic, dar care poate provoca efecte negative, mai mari sau mai mici, în funcţie de condiţiile concrete din fiecare ţară.

Personal, nu cunosc vreo ţară care să fi obţinut succese în urma aplicării măsurilor de ajustare structurală impuse de FMI şi Banca Mondială. Din contră, au avut ca efect adâncirea crizei economice, agravând situaţia deja critică a celor săraci.

În cartea sa «Scandalul şi Ruşinea», editată în 1997, Bertrand Schneider – o mare personalitate a Clubului de la Roma – spunea:

«Într-adevăr, câmpul vizual al Băncii Mondiale s-a îngustat într-o asemenea măsură încât ea sfârşeşte prin a reprezenta o sursă de sărăcie şi de subdezvoltare în contradicţie totală cu însuşi spiritul misiunii sale».

Un eveniment semnificativ în ceea ce priveşte «succesul» celor două organisme financiare internaţionale s-a petrecut în urmă cu circa doi ani, cu prilejul celei de-a 50-a aniversări a FMI şi BIRD. Organizaţii neguvernamentale din întreaga lume au organizat în paralel un forum sub lozinca «50 de ani ajung».

Toţi participanţii au fost alături de Vandana Shiva când aceasta a cerut «un minut de tăcere» pentru victimele genocidului practicat de Banca Mondială şi FMI.”

“Măsura care ni se cerea era de lichidare rapidă a tuturor societăţilor comerciale cu pierderi, care nu-şi pot onora obligaţiile financiare faţă de furnizori, bugetul de stat şi de asigurări. Era o analiză economică la rece care nu ţinea seama de situaţia concretă din ţară, de efectele dezastruoase pe care le-ar provoca asupra întregii societăţi, pe termen mediu şi lung, punerea în aplicare a măsurilor propuse de aceste organisme financiare internaţionale

În 1993, când se purtau aceste discuţii, aproape întreaga economie se afla în blocaj financiar, mai bine de jumătate din industrie îşi închisese porţile (în primii trei ani de după revoluţie se produsese deja o restructurare, involuntară, haotică), agricultura se afla în plină criză, nemaiputând să asigure securitatea alimentaţiei populaţiei, subcapitalizarea societăţilor comerciale atinsese cote alarmante (creditul pentru producţie depăşea, în medie, 75% din necesarul de capital circulant) în mare parte şi ca efect al practicării de dobânzi real pozitive exagerate timp de trei ani. Şi nu uitaţi că economia ajunsese în această stare după punerea în aplicare de către guvernanţi a măsurilor impuse prin acorduri de către FMI şi Banca Mondială.”

“Am privatizat 2800 de unităţi şi, mă rog, se poate comenta că au fost multe sau că au fost puţine, dar criteriul nu a fost numărul lor ci oportunitatea de a le privatiza, creşterea producţiei, a calităţii acesteia în condiţii superioare de profitabilitate. Nu mi-aş fi putut permite în nici un caz să scot la privatizare societăţile cele mai profitabile, să scot la vânzare fabricile de ciment care făceau două sute de miliarde profit pe an şi să le dau unui investitor strategic.

Trebuie să spun ori de câte ori am prilejul că aceste societăţi trebuiau scoase la momentul oportun la privatizare, respectiv când ar fi existat condiţii de participare a capitalului autohton la acest proces şi prin ofertă publică şi în orice caz printr-o formulă adecvată care să conducă la spargerea monopolului. Mai ales că la fabricile de ciment – ca să rămân doar la acest exemplu – nu era nevoie de investiţii deosebite, poate de câteva milioane de dolari ca să fie cumpărate filtrele pentru a diminua poluarea.

Am realizat că este o crimă să dai din mână societăţile cele mai profitabile, să faci ceea ce a spus la un moment dat Florin Georgescu despre ceea ce se întâmplă acum, respectiv că «se naţionalizează pierderile şi se privatizează profiturile».

Mi se cerea atunci – şi iată că după aceea s-a şi realizat – să facem privatizarea la normă, conform unui plan, fără să privesc în perspectivă, să văd în ce măsură este profitabil pentru economia naţională.”

“România, la începutul lui 1995, începuse să aibă o imagine excelentă în mediile politice occidentale şi mai ales pe piaţa privată de capital. Deci, se impunea să procedăm ca celelalte ţări, Ungaria, Polonia, Cehia, să ieşim pe piaţa privată de capital de unde să luăm două, trei miliarde de dolari, bani pe care să-i introducem în totalitate în rezerva valutară a statului pentru a da încredere în moneda naţională.

Era o măsură obligatorie, pe care alţii au realizat-o, fiindcă în acest fel puteam ieşi de sub dependenţa totală de FMI şi Banca Mondială. (…) Am avut discuţii destul de dure cu guvernatorul Băncii Naţionale, discuţii care nu au dat rezultate.

Sigur, Banca Naţională n-a spus nu, de altfel o şi ajutasem să poată ieşi pe o astfel de piaţă, cu ajutorul ambasadorului nostru în Japonia, domnul Dijmărescu, cu care am colaborat personal pentru a intra în legătură cu societatea financiară Nomura.

Nu s-a spus deci un «nu» ferm, dar m-a deranjat enorm – şi o spun pentru prima oară – faptul că în urma acestei discuţii într-un cerc restrâns, care avea un caracter oarecum confidenţial, reprezentantul misiunii FMI a venit urgent la Bucureşti.

 

Lucrând la această carte, Nicolae Văcăroiu mi-a spus multe lucruri şi despre mulţi, cu rugămintea să rămână off record şi aşa au rămas. Probabil că dacă aş scrie încă o carte cu ceea ce am aflat atunci, fără permisiunea de a publica, ar roşi mulţi.

Voi divulga doar un scurt episod, scurt dar cu o mare încărcătură simbolică.

O fac din două motive. Peste câteva săptămâni, Nicolae Văcăroiu a ieşit la pensie, încheindu-şi astfel cariera. Pe de altă parte, personajul despre care voi vorbi, Mugur Isărescu, continuă şi după un sfert de veac să ne ia de proşti, vorbindu-ne în derâdere. Fiindcă nu poţi caracteriza altfel recenta declaraţie că băncile nu plătesc impozit fiindcă nu fac profit.

Nicolae Văcăroiu:

 „România era într-o situaţie delicată, vapoarele cu motorină aşteptau pe mare să achităm factura. M-am gândit să iau un împrumut de la Nomura, erau condiţii avantajoase şi nu mi se cerea nimic în schimb.

L-am chemat pe Mugur Isărescu şi l-am informat despre intenţia mea. Era pe la prânz. A doua zi, când am ajuns la birou, la ora 7, mă aştepta reprezentantul FMI.

Cineva îl informase că premierul forţează ieşirea pe piaţa privată de capital. L-am întrebat de ce este interesat de această problemă, i-am explicat că rolul său este să-şi vadă de atribuţiile pe care le are, că FMI şi Banca Mondială sunt totuşi bănci internaţionale, unde şi ţara noastră este acţionar şi că nu au dreptul de a trage la răspundere guvernul pentru intenţia de a atrage şi alte surse financiare externe. Discuţia s-a închis foarte rapid.”

 

 

 Omul nostru mă trădase, sunase la Washington şi mă dăduse în primire.”

Din astfel de mici sau mari episoade s-a plămădit amara trădare a României.

Gheorghe Smeoreanu

 


 

 

Aceste fragmente au fost extrase din cartea “România – jocuri de interese”, interviu cu fostul prim-ministru Nicolae Văcăroiu, realizat de ziaristul Gheorghe Smeoreanu.

Apărută în 10.000 de exemplare, în 1998, cartea nu se mai găsește.

Pentru afirmațiile făcute, Nicolae Văcăroiu a fost calomniat, imaginea sa a fost compromisă de specialiști în manipulare, apoi a fost obligat să se retragă din politică.

Așa pățesc cei care spun adevărul !

 

https://gandeste.org/adevaruri/secret-rusinos-despre-mugur-isarescu-tinut-ascuns-timp-de-20-de-ani/82342

http://www.criterii.ro/index.php/en/national/20479-un-secret-rusinos-despre-mugur-isarescu-tinut-ascuns-timp-de-20-de-ani

24/10/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: