CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cele mai puternice forțe militare din lume. Top 10 – Pe ce loc e România?

 

 

 

 

Topul celor mai mari forțe militare din lume. Pentru prima dată, R.Moldova se regăsește în acest clasament

 

 

 

 

Armata este considerată o componentă importantă a securității unei țări. În fiecare an, o reală avere este alocată din buget pentru a finanța forțele armate.

Deși o comparație între armatele din lume se poate face doar în teorie, clasamentul poate fi făcut în funcție de buget alocat, tehnologie implementată, arsenal disponibil, puterea și numărul aliaților, respectiv, numărul militarilor. 

În cele ce urmează sunt prezentate 10 țări cu cele mai puternice armate din lume.

 

10. Germania

Cheltuiește puțin peste 49 mlrd. de dolari (în 2018 – 45,2 de miliarde de dolari) în fiecare an. În 2011, serviciul militar obligatoriu a fost eliminat. Are doar 178.641 de membri activi din prima linie și 30.00 de rezerviști, alături de 613 de aeronave în total, 900 tancuri, 81 nave (inlcusiv 6 submarine).

9. Turcia

Bugetul său de apărare este de 8,6 mlrd de dolari (în 2018 – 10,2 miliarde de dolari). Mărimea armatei, inclusiv trupele și rezervele regulate, este de peste 735.000 persoane. Forțele aeriene ale Turciei au 1067 de aeronave. Armata deține de asemenea 3200 tancuri, 194 nave.

8. Marea Britanie (în scădere dramatică cu 2 poziții)

Bugetul de apărare al Regatului Unit este în prezent de 47,5 mlrd de dolari (în 2018 – 50 de miliarde de dolari). Are 233.230 militari (serviciul activ şi rezervă), împreună cu o flotă de 811 de aeronave și o flotă marină de 76 de nave. Cu toate acestea, armata britanică este încă una puternică, cu pregătire superioară, echipamentele și cele 160 de arme nucleare fiind principalele puncte forte.

Royal Navy intenționează să pună în funcțiune HMS Queen Elizabeth, în 2020. Este un portavion, care poate să transporte 40 de avioane F-35B. Marea Britanie face parte din lista ţărilor cu Putere nucleară declarată cu 215 focoase nucleare.

7. Coreea de Sud.

Cheltuiește cu armata 38,3 de miliarde de dolari (40.0 în 2018). Menține o armată mare de peste 625.000 de angajați activi și 5.827.250 ca personal suplimentar în rezervă, alături de cea de-a 5-a cea mai mare flotă aeriană din lume cu 1.614 de aeronave, precum și o flotă de 166 de nave. Țara are 2654 de tancuri, 2870 blindate şi 6209 piese de artilerie de diferite modele.

6. Japonia (o creștere spectaculoasă cu 2 poziții)

Are cheltuieli militare de 47,0 miliarde de dolari (44.0 în 2018). Are peste 247.157 de persoane active și aproape 56.000 în rezervă. Cu 1.572 de aeronave, este a 6-a cea mai mare forță aeriană. Armata este dotată cu 1004 tancuri și cu 131 nave de război.

 5. Franța (fără schimbări în clasament)

Bugetul său militar actual se ridică la 40,5 de miliarde de dolari pe an (40,0 în 2018). Peste 205.000 de forțe regulate, împreună cu rezerviștii formează o forță de aproximativ 388.635 militari. Are peste 1.248 de aeronave, împreună cu 406 tancuri şi 6300 blindate. Ca şi Marea Britanie  face parte din lista ţărilor cu Putere nucleară declarată cu 300 focoase nucleare.

4. India (fără schimbări în clasament) s-a folosit de populația sa masivă și a construit o armată de 3.462.500 de militari, inclusiv 1.362.500 militari activi. Dimensiunea armatei indiene este unul dintre motivele pentru care a rămas întotdeauna printre țările cu cele mai puternice armate din lume. Forța umană a armatei este completată de aproape 2.815 blindate terestre, care includ 4.184 de tancuri, precum și 2082 de aeronave, alături de arme nucleare.

Rachetele sale balistice pot afecta întregul Pakistan sau aproape tot teritoriul Chinei. Bugetul său actual de apărare se ridică la 55,2 de miliarde de dolari (47,0 în 2018). Este de asemenea una din cele mai mare importatoare de mărfuri militare din lume. Ca şi Franţa şi Marea Britanie face parte din lista ţărilor cu Putere nucleară declarată cu 120 focoase nucleare.

3. China (fără schimbări în clasament)

Bugetul de apărare al Chinei se ridică oficial la 224,0 mlrd. de dollari (în 2018 – 151 de miliarde de dolari. Are o dimensiune formidabilă a armatei, cu 2,183 milioane de persoane active în linia întâi și încă 510 mii de rezerviști, ceea ce o face ca cea mai mare forță terestră din lume, asta cu tot cu 3187 avioane, 13050 tancuri, 714 nave militare şi peste 12 mii piese de artilerie. Face parte din lista ţărilor cu Putere nucleară declarată cu 270 focoase nucleare.

2. Rusia (fără schimbări în clasament)

Bugetul de apărare al Rusiei este de 44,0 mlrd. de dolari (în 2018 – 76,6 miliarde de dolari). Armata rusă are 1.013.628 de militari activi și aproape 2.6 milioane de militari în rezervă. Forța umană este susținută de 21.932 de tancuri, ceea ce face ca Rusia să fie cea mai mare forță de tancuri, 4.078 avioane şi 352 nave. Rusia are 6600 de focoase nucleare active.

1. Statele Unite ale Americii (fără schimbări în clasament)

SUA alocă anual 716,0 mlrd. de dolari (în 2018 – 647 miliarde de dolari pentru armată), mai mult decât celelalte nouă țări, împreună. Menține o armată foarte mare, compusă din circa 1,3 milioane de soldați și alți 860.000 de rezerviști. Are o flotă aeriană compusă din 13.398 nave, 6.287 tancuri, plus flota maritimă de 415 nave, din care 20 portavioane, în timp ce restul lumii mai deține încă 22. SUA are în dotarea armatei sale  și 6450 focoase nucleare.

  La rândul său România  ocupă locul 40 (fără schimbări în comparație cu anul 2018) într-un top al puterii armatei la nivel mondial, între 137 de ţări (în 2018 au fost 136 țări), conform unui index realizat de Global Fire Power. Ucraina  ocupa  locul 29 (fără schimbări în comparație cu anul 2018).

În acest clasament, Republica Moldova este între Coasta de Fildeș (Côte d’Ivoire) și Camerun. 

 Republica Moldova se află pe poziția 103 (este pentru prima dată în istoria acestui clasament), cu un PIB pentru apărare sub 0,4% – un buget de 30 mln. dolari.

Are doar 5.100 de militari activi din prima linie și 60.000 de rezerviști , alături de 3  aeronave (de transport), 0 tancuri (în regiunea separatista aflată sub ocupația Federației Ruse există 26), 341 blindate, 72 piese de artilerie de diferite modele, din care 11 aruncătoare de proiectile reactive.

Comparativ, regimul separatist de la Tiraspol dispune în prezent de 110 piese de artilerie, dintre care 80 aruncătoare de proiectile reactive.

 

Sursa: Viitorul.org

Publicitate

18/03/2019 Posted by | POLITICA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

PLANURILE AMERICANE PENTRU UN ATAC MILITAR GLOBAL INSTANTANEU

 

SUA desfăşoară circa 400 de baze de rachete antirachete în jurul Rusiei şi alte 400 în jurul Chinei (http://flux.md/articles/).

Dominaţia militară mondială fără arme nucleare…

Există doar o singură ţară care are potenţialul militar şi ştiinţific de a lansa un atac instantaneu, nedetectabil, copleşitor şi devastator, împotriva unui adversar vulnerabil şi care şi-a proclamat deschis intenţia de a dobândi această capacitate.

Această naţiune a fost definită în decembrie anul trecut de către propriul ei şef de stat drept „singura superputere militară a lumii“.

SUA aspiră să rămână singurul stat din istorie care poate exercita o dominaţie militară completă, pe uscat, în aer, pe mare şi în spaţiu, şi care poate să îşi menţină şi să îşi extindă bazele militare şi trupele, grupurile de luptă ce transportă avioane şi bombardierele strategice, aproape la fiecare latitudine şi longitudine.

Câştigându-şi acest statut în mare parte datorită faptului că a fost prima ţară care a dezvoltat şi utilizat arme nucleare, SUA îşi consolidează acum dominaţia militară globală, prin înlocuirea opţiunii nucleare.

Statele Unite au condus trei războaie majore în mai puţin de patru ani, împotriva Iugoslaviei, Afganistanului şi Irakului.

În toate aceste cazuri, SUA a dislocat (după lovituri aeriene şi atacuri cu rachete) zeci sau sute de mii de soldaţi şi a stabilit baze militare în toate aceste 3 zone de război.

Lansarea unui atac nuclear, atunci când un atac convenţional serveşte aceluiaşi scop, ar fi de prisos şi mult prea costisitor dintr-o mulţime de motive.

Pentru a face toate aceste lucruri, SUA are un buget record al apărării, care prevede cheltuieli militare de aproape 700 de miliarde de dolari pentru anul bugetar 2018, mai mult decât ceruse președintele Donald Trump, relatează AFP.

Buget anual alocat armatei Statelor Unite este cât acela al Chinei, Rusiei, Marii Britanii, Japoniei, Franţei, Arabiei Saudite, Indiei, Germaniei şi Italei la un loc. 

La 8 aprilie 2010, preşedintele american Barack Obama şi cel rus – Dmitri Medvedev – au semnat la Praga „Noul tratat strategic de reducere a armamentului nuclear“ (Noul START), prin care se urmărea reducerea reciprocă a arsenalului nuclear şi a sistemelor de livrare (sub rezerva ratificării de către Senatul SUA şi a Dumei de Stat a Rusiei).

Anterior, în aceeaşi săptămână, SUA a lansat noul Nuclear Posture Review (NPR), în care, pentru prima dată pare a se renunţa la utilizarea armelor nucleare, pentru un atac iniţial surpriză.

Norul nuclear întunecat care a plutit deasupra omenirii în ultimii 65 ani, pare a se disipa.

Cu toate acestea, Statele Unite păstrează încă 1550 focoase nucleare desfăşurate în diferite zone, încă 2200 (după unii 3500) în depozite şi o triadă de transportoare submarine, terestre şi aeriene.

Un aspect şi mai ameninţător, este acela că Washingtonul avansează cu planul său de înlocuire a „sabiei şi scutului“ nuclear – folosite pentru şantaj şi în scop de descurajare – cu un model non-nuclear, care ar putea tulbura precedentul „echilibru al terorii“, echilibru care timp de şase decenii a fost un adevărat coşmar, însă nu a dus la declanşarea nici unui război masiv.

Noua sabie, sau suliţă, presupune planuri pentru un atac iniţial bazat pe sisteme de arme convenţionale, ce implică aceeaşi triadă de componente terestre, aeriene şi maritime, scutul fiind de fapt o reţea mondială de rachete de interceptare.

Pentagonul intenţionează să fie capabil să lovească primul, şi în deplină siguranţă…

Arsenalul non-nuclear folosit pentru a dezactiva şi distruge sistemele de apărare aeriene şi strategice, şi la modul potenţial toate forţele militare majore ale altor naţiuni, va consta din rachete balistice intercontinentale, rachete balistice adaptate pentru a fi lansate de pe submarine, rachete de croazieră hipersonice şi bombardiere strategice super-invizibile, capabile să evite detectarea prin radar şi sustrăgându-se astfel sistemelor de apărare aeriene şi de la sol.

Toate rachetele cu rază scurtă, medie şi lungă de acţiune, rămase în funcţiune în ţara vizată, vor fi (teoretic) distruse după lansare, de către rachetele de interceptare.

În cazul în care rachetele astfel neutralizate conţin focoase nucleare, căderile radioactive vor avea loc în ţara care le lansează, deasupra unei ape, sau deasupra unei alte naţiuni aleasă de către SUA.

Un comentariu al unui înalt oficial rus a descris astfel interacţiunea dintre primele rachete lansate şi sistemele de rachete de interceptare:

„Se poate investi în dezvoltarea unui sistem ABM [sistem anti-balistic] şi a unor arme de primă lovitură cu adevărat eficiente, cum ar fi de exemplu sistemele de armament convenţionale de înaltă precizie. Scopul final este dezvoltarea capacităţii de a lansa un prim atac dezarmant (fie el nuclear, non-nuclear sau mixt) asupra potenţialului nuclear strategic al inamicului.

ABM va elimina apoi tot ceea ce supravieţuieşte primei lovituri.“
De asemenea, confirmă faptul că „adăugarea de sisteme non-nucleare la obiectivele regionale ale SUA, cu rol de descurajare şi de reasigurare, va fi protejată prin evitarea limitării doar la sisteme de apărare anti-rachetă şi păstrarea opţiuni de utilizare a bombardierelor grele şi a sistemelor de rachete cu rază lungă de acţiune în roluri convenţionale

Acesta …avansa  două obiective clare:

Primul este acela de a reechilibra capabilităţile forţelor militare ale SUA de a prevala în războaiele actuale, în timp ce se construiesc capacităţile necesare pentru a face faţă ameninţărilor viitoare.

Un obiectiv cheie al SUA este acela de a-şi „îmbunătăţi pe viitor capacitatea de administrare a unor lovituri cu rază lungă de acţiune“  şi de a promova „creşterea rapidă a capabilităţilor terestre şi maritime de apărare împotriva rachetelor balistice“

SUA îşi intensifică de asemenea programele de luptă în spaţiul informaţional şi în spaţiul cosmic, ce au potenţialul de a întrerupe complet sistemele militare de comandă, comunicaţiile, calculatoarele şi sistemele informaţionale ale altor naţiuni“, lăsându-le complet lipsite de apărare.

Atacul global convenţional prompt

Programul prin intermediul căruia Washingtonul îşi dezvoltă armele convenţionale pentru a completa strategia sa nucleară anterioară, poartă numele de „atac global prompt“ (Prompt Global Strike – PGS), sau „atac global convenţional prompt“ (CPGS).

În fapt, succesorul lui START I , nu spune nimic despre rachetele americane de interceptare sau despre politicile referitoare la un prim atac convenţional şi, ca atare, spune totul despre ele.

Imagini pentru rachete americane intercontinentale photos

 

Noul tratat nu le va limita şi nu le va afecta în nici un fel…

După ceremonia de semnare de la Praga, Departamentul de Stat al SUA a emis un document referitor la „atacul global prompt“ care prevede:

„Noua tratat START nu conţine nici o constrângere cu privire la capacităţile curente sau planificate ale SUA de a administra un «atac global prompt»“.

Pentru a oferi un cadru pentru strategia militară americană actuală, se adaugă:

„Creşterea de neegalat a capacităţilor militare convenţionale ale SUA a contribuit la abilitatea noastră de reducere a rolului pe care îl au armele nucleare în descurajarea atacurilor non-nucleare… Departamentul Apărării (DoD) explorează în prezent tehnologiile ce fundamentează capacitatea de administrare a unui «atac global convenţional prompt» (CPGS), care ar putea oferi preşedintelui opţiuni tehnice mai adecvate şi mai credibile pentru a face faţă noilor ameninţări.“ 

 

 

 

 

Descriind elementele constitutive ale PGS, declaraţia de presă a Departamentului de Stat constată de asemenea că:

„Eforturile actuale examinează trei concepte: tehnologia vehiculelor hipersonice, atacul convenţional cu rachete şi armamentul hipersonic avansat.

Aceste proiecte sunt administrate de către Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA), USAir Force Space and Missile Center şi de către Army Space and Missile Defense Command… START II va ajusta planurile dezvoltate de către Statele Unite pe parcursul duratei de viaţă a prezentului tratat, pentru a disloca focoase convenţionale asupra rachetelor balistice.“

Într-un limbaj clar, specific Departamentul de Stat, declaraţia adaugă:

„Noul START protejează capacitatea SUA de a dezvolta şi implementa capacitatea CPGS. Tratatul nu interzice în nici un fel Statelor Unite să construiască şi să implementeze rachete balistice… “ 
Rachetele non-nucleare menţionate, sunt concepute pentru a lovi orice loc de pe Pământ într-un interval de maxim 60 de minute, deşi susţinătorul principal al PGS, vice-preşedintele statului major al marinei, generalul James Cartwright, se lăuda la începutul lunii iunie 2009 că, „la nivelul cel mai de vârf“, loviturile armate ar putea fi executate în „300 milisecunde“. 

Cartwright a declarat de asemenea că bombardierele actuale sunt „prea lente şi prea intruzive“ pentru multe „misiuni de atac la nivel global“.

Secretarul adjunct al Apărării, William Lynn, a solicitat plasarea Departamentul de Apărare într-o stare de alertă permanentă pentru a menţine poziţia dominantă la nivel aerian şi capacitatea de a lovi orice obiectiv de pe Pământ, în orice moment…

Următoarea prioritate militară aeriană pentru Pentagon este dezvoltarea unei capacităţi de atac specifică noii generaţii, adânc penetrantă, care să poată depăşi o apărare aeriană avansată.
 

Planurile Pentagonului cu privire la armele de înaltă precizie

La 22 martie 2010, Defense News a publicat un articol intitulat „Arme americane de precizie pentru războaiele secolul 21“, care a inclus şi acest fragment: „Pentru a contracara… sistemele de apărare antiaeriene, Pentagonul doreşte să construiască o serie de arme de precizie, care pot lovi orice ţintă de la mii de kilometri depărtare.

Cunoscute drept o familie de sisteme, în cadrul lor poate fi inclusă orice tip de armă: un nou bombardier, un nou set de rachete de croazieră şi, într-o zi, chiar şi arme hipersonice dezvoltate în cadrul programului Pentagonului de administrare a unei lovituri globale prompte care vor oferi viteza şi raza de acţiune a unui ICBM cu focos convenţional“.

Un raport din Washington Post referitor la PGS,   l-a citat pe ministrul rus de externe Serghei Lavrov care a avertizat:

„Statele lumii vor accepta cu greu o situaţie în care armele nucleare încep să dispară, însă arme ce nu sunt mai puţin destabilizatoare emerg în mâinile anumitor membri ai comunităţii internaţionale.“

Aceeaşi sursă a adăugat: „administraţia Obama vede… rachetele ca pe o simplă rotiţă dintr-o serie întreagă de arme defensive şi ofensive, care ar putea înlocui în cele din urmă armele nucleare“.

Este citat de asemenea şi Cartwright care a afirmat: „Nu mai pot fi folosite doar armele nucleare în scopul descurajării inamicilor. Gama de arme folosite trebuie să fie mai largă.“

 În ziua următoare, publicaţia Independent din Marea Britanie a publicat un articol pe această temă. Următoarele citate extrase din acest articol, ar trebui să deschidă ochii oricui crede că „lumea post-nucleară“ a Washingtonului va fi una mai sigură.

Referindu-se la rachetele balistice intercontinentale PGS dotate (cel puţin în teorie) cu focoase convenţionale, publicaţia a avertizat:

„…Odată ce acestea sunt lansate, ar putea exista dificultăţi în a distinge încărcăturile lor convenţionale de cele nucleare. Acest lucru ar putea declanşa accidental represalii nucleare din partea Rusia sau a unei alte puteri militare.

Un alt pericol este acela că dacă armele nucleare nu mai constituie o problemă, comandanţii militari americani ar fi mai tentaţi să ordone o lovitură nucleară.

Şi dacă informaţiile obţinute despre inamic nu sunt complet sigure, şansele de a lovi un obiectiv greşit sunt mari.“18
Oficialii americani au discutat despre perspectiva lansării unor astfel de rachete, la o altitudine mai mică decât cea la care sunt lansate ICBM nucleare, dar ar fi necesar un grad aproape nelimitat de încredere sau credulitate din partea oficialilor militari chinezi şi ruşi, pentru ca aceştia să se bazeze pe asigurarea că ICBM-urile care se deplasează înspre sau prin apropierea teritoriului lor, nu transportă de fapt arme nucleare, indiferent de distanţa (de la suprafaţa Pământului) la care zboară.

Reacţii la iniţiativa atacului global prompt

În 2007, la un an după ce Pentagonul şi-a anunţat planurile de atac global prompt, un analist rus, Andrei Kislyakov, scria:

„În ciuda ameninţărilor evidente la adresa civilizaţiei, Statele Unite s-ar putea să dobândească în curând arme orbitale în cadrul proiectului atacului global prompt.

Astfel SUA va avea capacitatea de a executa o lovitură convenţională practic oriunde în lume, în interval de o oră.“- Elaine Grossman a scris la data de 1 iulie, anul trecut:

„Odată ce este construită, este de aşteptat ca racheta convenţională de atac să combine o rachetă auxiliară cu un vehicol de zbor rapid, capabil să poarte o încărcătură utilă ce poate lansa un proiectil împotriva ţintei.

Pe măsură ce se va apropia de ţinta finală, proiectilul se va scinda în zeci de fragmente potenţial letale, capabile să acţioneze împotriva oamenilor, a vehiculelor şi a diverselor structuri, potrivit oficialilor apărării … “ 

  La 7 aprilie 2010, fostul Şef de Stat Major al Forţelor Armate ruse, generalul Leonid Ivaşov, a semnat un articol intitulat „Surpriza nucleară a lui Obama“.

Autorul amai declarat : „În istoria SUA din ultimul secol nu poate fi găsit nici măcar un singur exemplu de sacrificiu al elitelor SUA pentru omenire sau pentru popoarele din alte ţări. Ar fi oare realist să ne aşteptăm ca apariţia unui preşedinte afro-american la Casa Albă să schimbe filosofia politică a ţării, care în mod tradiţional urmăreşte dobândirea unei dominaţii globale?

Cei care cred că aşa ceva este posibil, ar trebui să încerce să înţeleagă de ce SUA – ţara a cărui buget militar este deja mai mare decât bugetele militare ale tuturor ţărilor din lume luate împreună – continuă să cheltuiască sume enorme de bani pentru pregătirile de război.“

 Referindu-se în special la PGS, Ivaşov a oferit acest detaliu: „Conceptul atacului global prompt preconizează un atac concentrat, desfăşurat pe o perioadă de 2-4 ore, în cadrul căruia se folosesc mii de arme convenţionale de precizie, care vor distruge complet infrastructurile critice din ţara ţintită şi o vor forţa astfel să capituleze…“

Conceptul atacului global prompt este menit să susţină monopolul SUA în sfera militară şi să lărgească prăpastia dintre ea şi restul lumii. Combinat cu desfăşurarea de sisteme de apărare anti-rachetă, care ar trebui să facă SUA imună la represaliile Rusiei şi a Chinei, iniţiativa atacului global prompt va transforma Washingtonul   într-un dictator global al erei moderne…

„În esenţă, noua doctrina nucleară americană este un element al noii strategii de securitate a SUA, care ar fi mai adecvat descrisă drept o strategie de impunitate totală. SUA îşi măreşte bugetul militar, lăsând frâu liber NATO-ului, în postura sa de jandarm mondial şi planifică exerciţii reale în Iran, pentru a testa în practică eficienţa iniţiativei atacului global prompt.

În acelaşi timp, Washingtonul vorbeşte despre o lume complet denuclearizată.“ 

 

 

Despre autor:

 

Imagini pentru Rick Rozoff photos

 

 

Rick Rozoff contribuie frecvent la GlobalResearch.ca, divizia de internet a „Centrului de Cercetare asupra Globalizării“ cu sediul în Montreal, Canada.

Vizitaţi blog-ul său la adresa: http://rickrozoff.wordpress.com/. Rick este managerul de listă pentru Stop NATO, o listă de emailuri de ştiri internaţionale, care analizează extinderea NATO (http://groups.yahoo.com/grup/stopnato).
Textul complet al acestui articol, intitulat iniţial America’s Imperial Design: Prompt Global Strike, este disponibil la adresa: http://tinyurl.com/2g82bds .

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/08/21/ziua-de-21-august-in-istoria-romanilor/

 

21/08/2018 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: