CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Rolul serviciilor de spionaj maghiare în provocarea evenimentelor sângeroase de la Târgu Mureş din martie 1990 (II)

Continuarea articolului https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2022/06/03/rolul-serviciilor-de-spionaj-maghiare-in-provocarea-evenimentelor-sangeroase-de-la-targu-mures-din-martie-1990/ (I)

O tainică invazie armată

 ÁVO, securitatea maghiară, a acționat și în România, în anii 1989 – 1990. Implicarea informativă a ÁVO în România este atestată de documentele din Arhiva CNSAS și a fost recunoscută oficial de fostul prim-ministru al Ungariei din acea perioadă, Miklós Németh. Într-un interviu publicat la 30 ianuarie 2015, șeful guvernului maghiar a recunoscut că „a trimis agenți cu duzinile în România, după ce a venit la putere în noiembrie 1988. (…) Aceștia se ocupau și de culegerea de informații, lucrând în echipe mici.” 

Documentele publicate în cartea „ZORI ÎNSÂNGERATE” probează că agentura ÁVO, trimisă în România de guvernul cripto-comunist de la Budapesta, nu s-a limitat la culegerea de informații. Spionii comuniști unguri au inițiat și operațiuni de infiltrare a instituțiilor Statului Român, sesizate de Contraspionaj: „La oficiul P.T.T.R. nr. 3 din Tg.-Mureș, șeful stației de frecvență este ing. KOCSIS MARIKA, care în data de 20.03.1990 a fost surprinsă ascultând convorbiri telefonice la masa de verificare pe unde trec circuitele speciale ale M.Ap.N., M.I. și a Secției de informații a Județului Mureș.

Acum se ştie: evenimentele din martie 1990 din Târgu Mureş au fost premeditate şi provocate de Ungaria (2)

 

Tudor Păcurariu şi Florian Bichir valorifică, în cartea „Târgu Mureş 1990: Zori însângerate”, informaţiile conţinute de cele două volume ale Dosarului 091950 al CNSAS – contribuţia Biroului „B” (contraspionaj) de la Târgu Mureş la Buletinul Informativ – material elaborat zilnic pentru informarea principalilor factori de decizie ai statului român. Cartea e dedicată „ofiţerilor români, contraspioni şi antiterorişti care, năpăstuiţi de propriul Guvern, au ales să-şi facă datoria faţă de Patrie cum au putut mai bine, sub huiduielile gloatei isterizate”.

Articolul de față, semnat de jurnalistul Mihai Groza (https://informatiahr.ro/acum-se-stie-evenimentele-din-martie-1990-din-targu-mures-au-fost-premeditate-si-provocate-de-ungaria (2), sintetizează conţinutul unor pasaje importante ale cărţii, pentru ca cititorii să înţeleagă cu adevărat ce s-a întâmplat şi, eventual, să apeleze la sursa originală.

„De Paşti maghiarii vor bea sânge de român”

Imediat ce Mitterrand dăduse frâu liber în public atitudinii antiromâneşti, Szűrös a lansat ideea că toţi maghiarii de peste hotare sunt membri ai „marii naţiuni ungare”, iar radio Kossuth şi-a intensificat diabolizarea: românii sunt leneşi, parşivi, hoţi, mincinoşi, biserica ortodoxă este primitivă, pasivă, specifică unui popor incult, reluându-se ideea medievală a civilizatorului maghiar.

Au urmat zile fierbinţi în care contraspionii români din Tg Mureş, ostracizaţi de propriul guvern şi paralizaţi de neîncrederea propriului popor, transmit: un număr însemnat de români din Târgu Mureş au primit în cutiile poştale înscrisuri prin care li se punea în vedere în termeni categorici să părăsească oraşul împreună cu familiile; regizorul Hunyadi András a incitat actorii de la secţia maghiară să fie pregătiţi să săvârşească acţiuni, inclusiv cu vărsare de sânge, până la alungarea din Transilvania a tuturor românilor şi evreilor; Szász Etelka, de la Fabrica de mănuşi, afirma că „de Paşti maghiarii vor bea sânge de român”; medicii Bartha András şi Nagy Endre din Sovata instigă cetăţenii de etnie maghiară să solicite ca toţi românii din Sovata să părăsească localitatea; Benedek Imre, medic şi cadru universitar a spus că va preda doar cursuri în limba maghiară, iar Brassai Zoltán, şef lucrări la Facultatea de medicină, acceptă doar examinarea studenţilor maghiari; la Fabrica de medicamente şi Textila Mureş ajung în CFSN elemente anarhice cu antecedente penale, care solicită înlăturarea românilor din muncile de răspundere; personalul medical de naţionalitate maghiară din clinicile din Tg Mureş, având principali lideri pe Szabó Pál, Retecgi Károli, Szabó Árpád, Piros Fráncisc, Doczi Balázs, au refuzat acordarea de asistenţă medicală pacienţilor de origine etnică română, inclusiv celor care au suferit leziuni în zilele de 20-21 martie 1990; Asztalos Sándor, din cadrul atelierului de proiectare al Metalotehnicii a afirmat faţă de un coleg că „în curând voi românii vă veţi ruga în genunchi de noi maghiarii să nu vă omorâm chiar pe toţi”; învăţătorul Gábos Dezideriu din Albeşti a afirmat faţă de secretara şcolii că „lupta maghiarilor din România va continua, chiar dacă va fi nevoie să se recurgă la arme, până când ungurii vor învinge”; la Centrul de difuzare a cărţii Mureş au sosit 300 de volume din Ungaria, cu o prefaţă în care scrie: „maghiari, nu vă lăsaţi, nu fiţi laşi.

Cereţi autonomie, organizaţi-vă pentru că sunteţi o forţă. Pe acei care nu se raliază la această chemare, să-i desconsideraţi”; Bereczki Ana, revenită din Ungaria în Târnăveni însoţită de un grup de 12 tineri unguri care aveau arborate pe mijloacele de transport drapele ungureşti, difuzau materiale de propagandă antiromânească şi iredentistă; Kincses Mária Adrianne, fostă asistentă la IMF Tg. Mureş, a convocat tot personalul de etnie maghiară şi a propus predarea exclusiv în maghiară şi refacerea regiunii autonome maghiare. Maghiarii din familiile mixte au fost eliminaţi din şedinţă.

Nu mai insistăm, deoarece în majoritatea instituţiilor şi întreprinderilor se cerea eliminarea românilor şi interzicerea limbii române şi se făceau liste de epurare etnică, majoritatea iniţiatorilor afirmând că toate sunt posibile pentru că „Ungaria e cu noi”. Semnalul fusese dat chiar de Mátyás Szűrös.

Fiind imposibil să redăm în spaţiu mic logica analizelor din carte – unde se dovedeşte de pildă că nu e posibil să ataci aproape concomitent 39 de posturi de miliţie din localităţi îndepărtate unele de altele fără o coordonare profesionistă – ne vom opri doar asupra câtorva fapte demne să stârnească interesul.

Băieţii de la AVO, deghizaţi în reprezentanţi ai Crucii Roşii Mondiale

La Hotelul Intercontinental din Tg. Mureş a închiriat o cameră Crucea Roşie Mondială, dar s-a cazat şi un grup de membri ai organizaţiei Asklepios, care s-au declarat reprezentanţi ai aceleiaşi instituţii – de fapt, cetăţeni unguri care culegeau şi transmiteau în exterior informaţii despre acţiunile violente din 20 şi 21 martie. Informaţii şi dezinformări, precum ştirea că maşina reală a Crucii Roşii Mondiale a fost atacată şi echipajul omorât.

Sediul din Geneva al organizaţiei a dezminţit, afirmând că oamenii lor sunt în viaţă, în schimb reprezentanţii Asklepios nu au recunoaştere internaţională şi nici statut de funcţionari.

Erau băieţii de la AVO (fostul serviciu secret ungar), conectaţi cu angajaţi maghiari ai PTTR Mureş, care au fost surprinşi ascultând convorbiri tehnice la masa de verificare pe unde treceau circuitele speciale ale ministerelor de Interne şi al Apărării, precum şi ale Secţiei de Informaţii.

Autorii cărţii demonstrează că iniţiatorii şi comanditarii agresiunilor informativ-operative şi imagologice împotriva României sunt politicienii maghiari Gyula Horn şi Mátyás Szűrös, comunişti revopsiţi, ale căror legături cu spionajul sovietic erau de notorietate pentru contraspionii români.

Lor li se adaugă un alt personaj cu legături GRU (serviciul de spionaj militar al URSS) – generalul Ferenc Kárpáti. În partea română apare pe scenă Károly Király, cunoscut şi el ca agent sovietic. Secondat de Mihai Şora, (personaj eliminat concomitent cu Ana Pauker de la Ministerul de Externe pentru a nu mai avea acces la documente secrete), omul care, din poziţia de ministru al Învăţământului, a oficializat entuziast obiectivul hungarist al separării învăţământului pe criterii etnice în Transilvania.

Să nu uităm de colcăiala agenţilor GRU şi KGB din jurul lui Ion Iliescu: generalii Militaru, Vasile Ionel, Ştefan Kostyal, Cico Dumitrescu, Eftimescu, Logofătu etc., plus civilii în frunte cu Brucan, Alexandru Bârlădeanu etc.

Foarte interesant este că deşi cei care au activat ediţia a 4-a a planului aveau conexiuni sovietice, Gorbaciov respinsese ferm pretenţiile cuplului Horn-Szűrös privind Transilvania. Obiectivul lui era doar dărâmarea regimului ceauşist.

Pentru că s-au trezit fără un element de bază al Planul Virradat/Aurora zorilor – 4 pe care contau sută la sută, cei doi s-au răzbunat: au decis accelerarea retragerii trupelor sovietice din Ungaria, rechemarea studenţilor maghiari de la Moscova, au iniţiat demersuri pentru desfiinţarea Pactului de la Varşovia, chiar în vreme ce Sergiu Celac şi Stănculescu tratau trimiterea de studenţi români la Institutul de Relaţii Internaţionale şi Academia Frundze de la Moscova, iar România începea negocierea Tratatului Politic cu URSS. Kremlinul nu avea absolut nici un interes în destabilizarea regimului pro-sovietic al lui Iliescu şi accederea la putere a forţelor naţionaliste, dezvoltate prin Vatra Românească.

Agenţii sovietici erau interesaţi doar de tema RSS Moldovenească

Găsim în carte şi relatări ale contraspionilor despre activitatea „ziariştilor” sovietici prezenţi la evenimentele din martie 1990 din Tg. Mureş: doi buni vorbitori de română, dar care erau interesaţi doar dacă s-au scandat lozinci de adeziune cu RSS Moldovenească şi „dacă ungurii nu au cerut alipirea Ardealului de Ungaria în mod condiţionat de alipirea RSS Moldovenească la România”.

Limpede: cei care au iniţiat Planul Virradat/Aurora zorilor – 4 au apreciat cu totul eronat situaţia, nici poveste ca intenţiile maghiare să fie susţinute cu mână armată din răsărit: trupele Speţnaz, care punctaseră cu succes obiectivul Ceauşescu, tocmai se retrăgeau discret din România…

Vatra Românească nu putea fi creată de securişti, din moment ce era ţintă a ofiţerilor de informaţii

Apropo de Vatra Românească: întâlnim şi azi gazetari aiuriţi pe la televiziunile de bârfe susţinând că Uniunea Vatra Românească a fost creată de securişti şi că este vinovată de violenţele din martie 1990; ei, iată că documentele CNSAS arată indubitabil că Vatra Românească era ţintă a ofiţerilor de informaţii! Secţia de Informaţii Judeţeană Mureş (SIJ) primeşte ordin de la Bucureşti să „aibă în atenţie” Conferinţa UVR ce urma să aibă în municipiu, iar SIJ raportează:

„O atenţie prioritară s-a acordat prelucrării surselor de încredere, cu posibilităţi informative în acţiune, pentru a semnala din timp orice aspect de interes operativ… Concomitent, vor participa patru cadre de informaţii la lucrările conferinţei”.

Din informarea SIJ dinainte de Conferinţă constatăm că agenţii au nimerit primele trei nume care vor fi ulterior alese: Radu Ceontea, Ioan Sabău şi Vasile Ţîra. Întrucât unul din autorii cărţii (Tudor Păcuraru) este analist de informaţii, ne „traduce” mai în detaliu raportul: într-un oraş relativ mic, niciodată cadrele de informaţii nu participă direct la acţiuni; dacă au fost nevoiţi să trimită 4 cadre, înseamnă că, „la acel moment, în mediul Uniunii Vatra Românească nu exista un dispozitiv de surse secrete umane aflat în legătură cu SIJ Mureş”.

Deci unde naiba erau „miile de securişti” care au creat-o? Existau exclusiv în propaganda maghiară: radio Kossuth a fost primul care a acuzat Vatra Românească de violenţele din martie, iar intelectualii „unguri şi români” din Gyula, a doua zi după evenimente, prin acelaşi post, „precizau că acestea au fost provocate de foşti securişti şi legionari”; tot prin radio Kossuth agentul Király Károly (dulgher cu Şcoala Centrală a Comsomolului la Moscova) transmitea fake-news-ul că din UVR fac parte activişti, manişti, securişti şi legionari.

Foşti legionari erau, dar altundeva: SIJ Mureş transmitea că unul a ajuns preşedintele PSD Sergiu Cunescu din Târgu Mureş şi alţii sunt infiltraţi în organizaţia aceluiaşi partid din Câmpia Turzii. Agenţii le dădeau tuturor numele şi istoricul – dovadă că tema făcea parte din punctajul culegerii de informaţii – dar nu există în materialul informativ care stă la baza volumului nici un document care să ateste penetrarea UVR de legionari.

Faptul că Uniunea Vatra Românească e alcătuită din securişti şi legionari şi că este un pericol pentru democraţia românească se va regăsi în zeci de mii de propoziţii ale propagandei ungare, de dinlăuntrul şi din afara graniţelor; repetată la nesfârşit, această opinie aproape că s-a generalizat în 30 de ani, aşa că mulţi din cei care o folosesc şi astăzi nici măcar nu ştiu ale cui victime sunt.

Insistenţa obstinată a propagandei hungariste pe diabolizarea acestei uniuni trebuie luată ca o compensare a eşecului, a faptului că atunci, în martie 1990, Vatra Românească era unica formă de autoapărare a românilor, constituită ad-hoc într-un stat demantelat care habar nu avea ce se întâmplă cu adevărat în Ardeal, iar sutele sale de filiale au împiedicat, pentru multă vreme încă, materializarea unora din obiectivele şovinismului maghiar la nivel local.

Din ziua numirii lui Károly Király ca vicepreşedinte al CPUN, contraspionii români au tăcut mâlc

De ce nu se cunoşteau la Bucureşti detaliile necesare luării unor decizii corecte? Pentru că din ziua numirii de către naivul domn Iliescu a agentului sovieto-maghiar Károly Király ca vicepreşedinte al CPUN (funcţie echivalentă cu al doilea om în stat), contraspionii din Tg. Mureş au amuţit. N-au mai trimis nici o informaţie, conştienţi că ar fi parvenit trădătorului.

S-au mai transmis doar câteva note anodine în februarie 1990, când Király era la Budapesta pentru a se trata de leucemie (mai târziu s-a aflat că nu era bolnav: s-a dus acolo pentru a coordona cu serviciile secrete ungare viitoarele evenimente de la Tg. Mureş, pe care iniţiatorii le preconizau ca declanşatoare ale unui război civil în urma căruia Transilvania devenea teritoriu care trebuia pacificat prin forţe militare străine).

Elementul de noutate al Planului Virradat/Aurora zorilor – 4, faţă de primele 3 ediţii, este mixtul operativ: planurile sunt alcătuite după şablonul Aurora Zorilor, îmbunătăţite cu elemente luate din cultura sovietică de spionaj-subversiune, întrucât toţi ofiţerii care comandau AVO făcuseră şcoală la Academia Dzerjinski de pe lângă KGB.

De altfel, când Ungariei i-a revenit şefia Comitetului NATO de contraspionaj, a explodat un mare scandal internaţional, pentru că şeful Serviciului de securitate naţională ungar petrecuse 6 ani şi jumătate (mai mult decât facultatea de medicină!) la academia KGB şi tot acolo îşi făcuseră studiile directorul general al contraspionajului militar şi ofiţerii responsabili cu arhivele secrete.

Sütő András vorbea despre „pogrom” mult înainte de izbucnirea incidentelor

Înainte de final, un singur amănunt (din cele multe) care atestă premeditarea evenimentelor de la Târgu Mureş: la 20 martie, când românii şi maghiarii tocmai erau în conflict de stradă, la Televiziunea Ungară apare Sütő András, care denunţă „progromul” la care e supusă populaţia maghiară.

Scriitorul apare la tv frumos şi integru, pe când în realitate, la ora difuzării, Sütő era pe masa de operaţie, fiind rănit la ochi în seara precedentă.

Aşadar, interviul în care se vorbea accentuat şi convingător despre un „pogrom” fusese înregistrat cu câteva zile înainte, când în Târgu Mureş exista într-adevăr o mare tensiune, dar pe străzile municipiului era încă linişte şi pace.

În fine, cine vrea să-şi amintească incitările directe ale avocatului Kincses Előd (Fiţi vigilenţi, dacă armata nu-i cu voi, dezarmaţi-i!), ale lui Jakabffy Attila (Acum, pe ei, că suntem mulţi!), să afle câte ceva despre cei 10.000 de turişti maghiari veniţi într-o zi de marţi (?!) 20 martie, „la recreere” în România, despre cei 400 de la Bicske, despre cumpărarea ţiganilor şi compromiterea UDMR prin acţiunile AVO, despre dispariţia din reportajul lui Dorin Suciu a secvenţei în care „un detaşament de indivizi solizi, înarmaţi cu bâte scurte” au rupt cordonul de poliţişti care despărţea manifestanţii maghiari de cei români şi multe alte minunăţii.

Publicitate

03/06/2022 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Rolul serviciilor de spionaj maghiare în provocarea evenimentelor sângeroase de la Târgu Mureş din martie 1990 (I)

Publiciștii Tudor Păcurariu şi Florian Bichir valorifică, în cartea „Târgu Mureş 1990: Zori însângerate”, informaţiile conţinute de cele două volume ale Dosarului 091950 al CNSAS – contribuţia Biroului „B” (contraspionaj) de la Târgu Mureş la Buletinul Informativ – material elaborat zilnic pentru informarea principalilor factori de decizie ai statului român.

Cartea e dedicată „ofiţerilor români, contraspioni şi antiterorişti care, năpăstuiţi de propriul Guvern, au ales să-şi facă datoria faţă de Patrie cum au putut mai bine, sub huiduielile gloatei isterizate”.

Acum se ştie: evenimentele din martie 1990 din Târgu Mureş au fost premeditate şi provocate de Ungaria.

Planul Virradat/Aurora zorilor 1: 

Geneza

Pentru cei care n-au citit-o, lucrarea publiciștilor Tudor Păcurariu şi Florian Bichir dezvăluie – pe baza materialelor din Arhiva CNSAS – care au fost interesele din spatele scenei și cine a regizat violențele interetnice de acum 32 de ani. Informațiile culese, verificate și sintetizate de Biroul de Contraspionaj Mureș, așa cum apar ele în documente inedite, arată că incidentele au fost planificate și regizate de Securitatea comunistă ungară, ÁVO.

Comentând pe marginea faptelor relevate în această carte, jurnalistul Mihail GROZA, redactor șef al publicației  Informația Harghitei, consmnează faptul că, abia ajuns la putere în 1920, Horthy a cerut militarilor să pună la punct planul Virradat/Aurora zorilor. 

Numele a fost inspirat de – cităm – „o capodoperă a romantismului şovin”, respectiv poezia lui Petőfi Șandor, ”Viaţă sau moarte”:

„Tu sârbule, croatule, neamţule, slovacule, valahime/Ce tot muşcaţi pe maghiar? (…)/Nu sunteţi decât nişte corbi, corbi hulpavi şi scârboşi,/Dar maghiarul nu este încă un cadavru/Nu, pe Dumnezeul meu, nu!/Şi îşi va zugrăvi pe cer/ Aurora zorilor cu sângele vostru…”.

Concret, acesta prevedea ocuparea, în 1921, a oraşelor Viena şi Graz, alipirea lor la Ungaria şi un atac-surpriză peste frontiera româno-ungară consfinţită prin Tratatul de Pace de la Trianon.

Doar că, după vizita la Budapesta a Armatei Române în 1919, Ungaria nu mai avea practic forţă militară, deci ofiţerii nu prea aveau ce plan să facă, aşa că au pasat sarcina Secţiei IV, Spionaj-subversiune, care a propus următorul modus operandi: victimizarea Ungariei, activizarea mişcărilor iredente ale minorităţii maghiare, găsirea unui aliat în Răsărit (se avea în vedere armata contrarevoluţionarului rus alb Denikin) şi mituirea unei puteri din vest.

A fost aleasă Franţa, căreia i s-a oferit controlul asupra Căilor Ferate şi a unei mari părţi a industriei ungare, în schimbul susţinerii revendicărilor maghiare la Conferinţa de Pace şi înarmarea a 100.000 de militari unguri care să lupte, cică, cu bolşevicii.

Franţa n-a marşat, iar vechii ofiţeri maghiari proveniţi din armata chezaro-crăiască şi-au dat seama că la un raport militar de 1 la 15 în defavoarea lor n-au nici o şansă de a lua Transilvania de Nord, aşa că Planul Virradat/Aurora zorilor – 1 a fost încuiat în seifurile Secţiei IV, de unde l-au fotografiat agenţii SSI ai lui Mihail Moruzov – şi aşa s-au aflat cele de mai sus şi încă alte amănunte pitoreşti, care pot fi găsite în volumul despre care vorbim.

Planul Virradat/Aurora zorilor – 2:
O fantezie, raportul de forţe era 1 la 25

Spre finele anilor 1930 Ungaria avea 30.000 de militari, cât îi îngăduia Tratatul de Pace, un tratat de prietenie cu Italia fascistă şi un prim-ministru îndrăgostit de sintagma „Ungaria milenară”, pe contele Bethlen, la solicitarea căruia s-a elaborat Planul Virradat/Aurora zorilor – 2, care prevedea: ocuparea Slovaciei, a Croaţiei şi Sloveniei (parte din Iugoslavia deja), a Ucrainei Subcarpatice şi a întregii Transilvanii.

Cum Ungaria nu avea vânători de munte, Secţia IV – Spionaj-subversiune propunea blocarea defileelor şi trecătorilor cu unităţi maghiare de gherilă constituite pe teritoriul românesc. Pretextul pentru declanşarea agresiunii ar fi fost activizarea mişcării iredente a minorităţii maghiare din statele vizate, intrarea trupelor ungare „de stabilizare”, organizarea unui plebiscit în care populaţia să decidă autodeterminarea şi, apoi, alipirea la Ungaria.

Pentru pregătire au fost înfiinţate 4 posturi de propagandă radiofonică. Cel de la Nyíregyháza, destinat ţării noastre, era axat pe diabolizarea românilor, pe difuzarea de calomnii, injurii şi ameninţări pentru a descuraja rezistenţa populaţiei româneşti din Transilvania; se viza epurarea etnică sub sloganul „cu cât îi vom exclude dintre noi pe străinii care s-au strecurat în rândurile noastre, cu atât ne vom înţelege mai bine între noi” – idei cu care harghitenii au fost bombardaţi şi în 1989, inclusiv prin articole care înfierau căsătoriile mixte, care strică puritatea sângelui, la care se adăuga propaganda din bisericile catolice şi reformate, unde preoţii invocau de data aceasta puritatea ritului.

Raportul de forţe dintre Ungaria şi statele ce urmau a fi ciuntite era acum de 1 la 25 – asta ca să realizăm cât de realişti puteau fi politicienii maghiari. Ca atare şi Planul Virradat/Aurora zorilor – 2 a fost ascuns în seifurile Secţiei VI, de unde le-au sustras Agenţii Serviciului Secret de Informaţii român.

Organizarea de detaliu şi modul de acţiune al spionajului, contraspionajului şi serviciului de propagandă şi contrapropagandă ale Ungariei, dezvoltate în urma Planului Virradat/Aurora zorilor – 2 sunt descrise în detaliu în cartea „Spionajul maghiar în România. 1918-1940, semnată Ioan Dumitru şi apărută în 1990 la Editura Concordia. Interogatoriile membrilor grupului de spionaj maghiar condus de Husznapi Kovács Zoltán confirmă faptul că unele dezvoltări teoretice din planul Virradat au prins viaţă efectivă.

Planul Virradat/Aurora zorilor – 3:
A fost finalizat fără ca Ungaria să tragă un singur cartuş

Pactul Hitler-Stalin este semnat la 23 august 1939. În aceeaşi zi Horthy ordonă şefului Marelui Stat Major actualizarea Planului Aurora zorilor. A treia ediţie a planului a fost prezentată guvernului ungar în decembrie 1939, în condiţiile în care trei din cerinţe erau deja realizate: angrenarea unui aliat din Răsărit, diabolizarea românilor prin propagandă radio, constituirea coloanei a 5-a în Transilvania.

Ca atare, compartimentului de spionaj-subversiune i s-a cerut să pregătească sabotarea infrastructurii critice din România, destabilizarea Armatei Române şi să vizeze familiile mixte (au fost listaţi 1.600 de funcţionari şi ofiţeri români care-şi întemeiaseră astfel de familii). Marea putere din vest nu mai trebuia cumpărată, Germania lui Hitler era dispusă să presteze pe gratis.

Când armata germană înainta spre Paris, Ungaria era interesată de un singur lucru: originalul Tratatului de la Trianon. În timpul evacuării Arhivei de Tratate din capitala franceză, un anume director, Louis de Robien, înclinat spre colaboraţionism, a predat fasciştilor originalul Tratatului, împreună cu alte acorduri şi protocoale dintre România, Franţa şi Marea Britanie. Având la vedere dovezile conlucrării României cu partea adversă, Hitler a pedepsit-o rapid, obligând-o să cedeze jumătate din Transilvania.

Şi astfel, prin conjunctura istoriei, Planul Virradat/Aurora zorilor – 3 s-a realizat parţial fără ca Ungaria să tragă un singur cartuş.

Specialiştii au identificat 18 puncte comune ale celor trei planuri Aurora Zorilor, între care se prenumără: găsirea unui aliat din Răsărit, cumpărarea unui aliat din Occident, activizarea iredentismului şi constituirea coloanei a 5-a, propagarea conceptelor de autodeterminare şi autonomie, constituirea de liste cu prieteni şi duşmani, epurarea etnică, nuclee teroriste şi de sabotaj, inventarea pretextului de agresiune, lansarea de ameninţări militare, încercarea de a introduce „observatori” care să instrumenteze un plebiscit, infiltrarea instituţiilor, influenţarea oamenilor politici din spaţiul vizat şi inducerea în eroare a celor străini etc.

E necesar să mai spunem că toate acestea s-au regăsit şi în evenimentele din 1989-1990? Dacă 18 elemente se repetă în 4 ediţii ale unui plan, cât de naiv poţi să fii pentru a spune că toate acestea sunt întâmplătoare?

Ce hram purtau iniţiatorii Planului Virradat/Aurora zorilor – 4:
Mátyás Szűrös, Gyula Horn, Ferenc Kárpáti – agenţi GRU şi KGB

În 1990 la conducerea Ungariei se aflau, în viziunea occidentală, doi „reformişti”: Szűrös Mátyás şi Gyula Horn. Dar presa occidentală a anilor 1960-80 s-a ocupat o leacă de dl Szűrös, constatând că: studiase la Moscova la un institut condus de un personaj celebru, Andrei Ianuarevici Vâşinski, fostul procuror general al URSS; în noiembrie 1956 a fost trimis, „cu epoleţii de locotenent sub veston”, la Szolnok, unde János Kádár avea nevoie de câţiva acoliţi pentru a reînfiinţa partidul comunist în Ungaria. „Mátyás Szűrös a fost un comunist care a avut o legătură mult mai lungă cu Uniunea Sovietică, chiar a lucrat la Departamentul Internaţional, unde a colaborat direct cu KGB şi cu serviciile de informaţii. Tot timpul” (Larry Watts).

Gyula Horn se născuse într-o familie de cominternişti şi a fost recrutat de GRU în 1954, cu prilejul studiilor în URSS. Chiar presa din Ungaria l-a deconspirat că a făcut parte din brigăzile în pufoaice, constituite de URSS ca forţă de represiune după înăbuşirea revoluţiei ungare din 1956. În mai 1989 cei doi au avut consultări la Moscova, unde li s-a trasat sarcina deschiderii pentru est-germani a frontierei cu Austria.

Ei au ridicat problema României, care cică ar avea arme nucleare care ameninţă Ungaria. Un alt leninist cu studii la Moscova, Kárpáti Ferenc, ministrul Apărării, cel care recunoştea mai târziu că trimitea „duzini de agenţi în România”, a măsluit „dovezile”.

Kárpáti coordona agentura de spionaj care acţiona împotriva României şi se întâlnea la Balaton cu generalul Stănculescu şi colonelul KGB de pe zona Est-Europeană ca să vorbească, după afirmaţiile fostului ministru român al Apărării (în volumul În sfârşit, adevărul! – convorbiri cu A. M. Stoenescu) despre soarta comunismului şi despre faptul că românii resping din principiu tot ce vine de la Moscova, şi, ca atare, va fi foarte greu să intre în România ideile lui Gorbaciov.

Sovieticii însă n-au pus botul la manipularea cu bomba atomică, iar în 2005 fostul secretar general al Tratatului de la Varşovia, I.P. Aboimov, a confirmat că „Ungaria voia ca noi să intervenim în România, fiindcă spera să soluţioneze astfel problema Transilvaniei”. Gorbaciov urmărea să-i potolească pe unguri şi a intermediat la Bucureşti o întâlnire Miklós Németh – Gyula Horn – Ceauşescu.

Maghiarii au fost extrem de agresivi, au pretins că Transilvania le aparţine şi că vor internaţionaliza problema. Horn a şi făcut-o, căci revenind de la Bucureşti a minţit de la obraz că oficiali români l-au informat că România va produce în curând rachete cu rază medie de acţiune, în presa occidentală apărând speculaţii că România pregăteşte un război nuclear cu vecinii.

Această temă de diabolizare era foarte eficientă în acele timpuri, aşa cum s-a dovedit şi în vremurile mai apropiate de noi, fiind folosită cu succes împotriva lui Saddam Hussein.

Un colaboraţionist nervos: François Mitterrand

Pentru Planul Virradat/Aurora zorilor – 4 găsirea unui aliat în Occident n-a fost o problemă: exista Francois Mitterrand, foarte supărat pe Ceauşescu, pentru că-i trimisese doar 62.000 de dolari pentru campania electorală.

Drept care, când a ajuns preşedinte, primul demnitar invitat la Paris a fost János Kádár şi prima vizită în străinătate a fost la Budapesta. Mitterand le promisese maghiarilor „schimbarea situaţiei”, iar azi se ştie cu certitudine că a intervenit pe lângă Mihail Gorbaciov, spunându-i că este de acord ca Transilvania să aparţină Ungariei.

Socialiştii îl numesc ultimul mare preşedinte al Franţei, deşi amănunte ale trecutului său dubios (rolul jucat în rândurile miliţiei colaboraţioniste franceze, presiuni asupra ministrului justiţiei pentru temporizarea cercetărilor asupra şefului poliţei regimului de la Vichy şi obturarea totală a anchetelor privind implicarea regimului colaboraţionist în holocaust etc.) i-au cam şters aura.

Oricum, fascismul său latent a erupt în comportamentul oribil faţă de România – şi decât cu aşa prieteni latini care-i imploră pe ruşi să sprijine luarea de către unguri a Transilvaniei, mai bine singuri şi cu duşmanul la poartă.

(Va urma)

03/06/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

19-20-21 martie 1990 – Au trecut 28 de ani de la una din cele mai perfide diversiuni din istoria Transilvaniei și a României…VIDEO

 

 

19-21 martie 1990

Au trecut 28 de ani, de la una din cele mai perfide diversiuni din istoria Transilvaniei și a României…

A fost o încercare de destrămare a României, drama ciocnirii interetnice între români și maghiari  fiind gândită ca un prilej de lansare a unui război de imagine împotriva României, având ca finalitate provocarea unor crize asemănătoare cu cele din Iugoslavia sau din Nagorno – Karabah care să ducă la schimbarea statutului Transilvaniei.

Inaintea incidentelor: acuzatii si tensiune

  În martie 1990 la Targu-Mures, Uniunea Democratica Maghiara, condusa de Domokos Geza şi Uniunea Vatra Romaneasca, condusa de Radu Ciontea, incep sa-şi arunce acuzatii.

Românii acuză profanarea statuilor lui Avram Iancu şi Nicolae Bălcescu, ambele din Târgu-Mures, răspândirea de manifeste despre genocidul aplicat ungurilor de catre români, hărţi ale Ungariei mari incluzand Transilvania sau atacarea caselor românilor din mai multe localitati mureşene.

De cealalta parte a baricadei, sunt acuzate organizaţia Vatra Româneasca si populatia româneasca de intoleranţă faţă de dorinţa lor de a avea şcoli si universităţi în limba maghiară.

Liderii maghiari ai vremii receptau suspiciunea romanilor ca o continuare a persecutiei de tip comunist, lucru normal în opinia lor, cat timp in fruntea noilor structuri „democratice” se afla de fapt personaje celebre ale fostei Securitati.

 Pe 15 martie 1990, etnicii maghiari depun coroane la sarbatorirea Revolutiei de la 1848. Scanteia fusese aprinsa.

A doua zi, pe 16 martie,apare prima mostra din ceea ce avea sa se întâmple.

„Incidentul Farmacia nr. 28”, cum a ramas cunoscut, era relatat pe opt rânduri in ziarul „Adevarul” (pe atunci publicatie a puterii), preluând o stire emisa de Rompres.

Textul era intitulat „Ce si-a permis doamna farmacistă”: „Iată ce s-a intâmplat în noaptea de vineri în municipiul Târgu-Mureş.

Doamna Körmöczi, directoarea Farmaciei nr. 28, a schimbat placuţa cu numele farmaciei, traducand-o în maghiară şi anunţând că, din acel moment, farmacia nu mai era deschisa decât pentru maghiari”.

Deşi ştirea a fost preluată şi de Radio Kossuth din Budapesta, etnicii maghiari au declarat ca a fost o făcătură menită să inflameze spiritele. Tensiunea atinsese deja cote maxime.

Pe 19 martie au loc doua manifestaţii. Românii s-au adunat sa ceară demiterea lui Kincses Elod, vicepreşedintele Consiliului Judeţean de Uniune Naţionala Mureş. Dupa ora 16.00, când manifestanţii au inceput să plece, apar persoane violente care atacă sediile PNT, PNL, UDMR.

Potrivit rapoartelor Politiei Mureş, aceştia erau în marea majoritate ţărani din satele Hodac, Ibănesti, Ruşii Munti si Deda Bistra, înarmaţi cu topoare, bâte si lanţuri.

Prin oraş se anunţa că sătenii fusesera alertaţi  că în Târgu-Mureş ungurii îi omoară pe români.

Strazile s-au umplut imediat de oameni. Unii s-au suit pe acoperişuri, în balcoane sau în copaci. Pe o tribună incropita din platforma unui camion încep cuvântările.

De undeva de la un balcon este aruncat un cuţit. Incep sa fie atacate sediile partidelor. Apar primele zvonuri: în sediul PNŢ s-au gasit valută, steaguri, broşuri şi manifeste maghiare.

Secretarul organizaţiei este batut cu sălbăticie, până când îi este rupta coloana vertebrală.

A doua manifestaţie. Scriitorul Suto Andras vine sa vorbeasca mulţimii şi, in bătaia care urmează, îşi pierde ochiul stâng. In total, pe 19 martie sunt rănite 20 de persoane.

Populaţia maghiară începe să se adune masiv în zonă, iar pe seară, pompierii pun in funcţiune sirenele şi incep să înconjoare întregul oraş, răspândind teama.

Oamenii se risipesc, încercând sa alerge dupa maşinile de pompieri  pentru a vedea unde s-a intâmplat nenorocirea.

Pe 20 martie 1990, dimineaţa, incep două manifestatii de amploare. Una a maghiarilor, lângă catedrala din oraş, alta a românilor, lângă statuia Soldatului Necunoscut.

În grupul maghiarilor se auzeau strigătele: „Dreptate, vrem dreptate!” şi „Să vina Iliescu, să vină preşedintele!” In partea română se aud  scandările: „Iliescu nu uita şi Ardealu-i ţara ta!”, „Români, veniţi cu noi!”.

Punctul comun al celor doua demonstraţii este afişarea tricolorului revoluţiei, cu gaura în mijloc. Apar zvonuri, cum ca ar veni ţăranii secui sau romani cu arme albe. Romanii si ungurii se suspectează, aşteptând intervenţia salvatoare a guvernului.

Dupa căderea intunericului,  se declanşeaza bătaia generala între cele doua tabere. Grupuri de barbaţi înarmaţi au atacat cu sălbăticie şi au lovit la întâmplare în cealaltă mulţime.

Printre cele mai cunoscute victime între români, se numara Mihaila Cofariu, un ţăran  din satul Hodac,pe care agresori, un grup de şapte-opt oameni în rândul cărora s-a manifestat deosebit de violent un maghiar – Barabas Erno, l-au bătut cu sălbăticie, chiar daca era de mult căzut la pământ şi nu mai mişca.

Exemplară pentru intreaga manipulare şi dezinformare din acea perioada este ştirea despre acest caz care va face ocolul pamântului fiind prezentată de o televizune irlandeză care relata despre un maghiar, victimă a barbariei românilor.

 
Scena filmata de un cameraman irlandez, a fost transmisa pretutindeni în lume, cu specificaţia că cel masacrat ar fi fost un etnic maghiar. Ştirea nu a fost dezminţită niciodată.

Peter Swain, regizorul britanic al documentarului „Bad Neighbours” („Vecini răi”) difuzat de Channel 4 și reluat de principalele televiziuni europene, în care „ungurul“ Mihai Cofariu era bătut cu bestialitate de români,  a dezvăluit că pentru filmul său despre Tîrgu-Mureş, din martie 1990, a fost plătit de Paul Neuberg, un producător originar din Ungaria.

Swain a mărturisit că Neuberg a fost cel care i-a furnizat imagini şi indicaţii.

În dialogul cu jurnalistul Mihai Mincan, regizorul Peter Swain arată că documentarul ce a reprezentat pentru presa internaţională etalonul evenimentelor din Târgu-Mureş a fost produs şi finanţat de la Budapesta.

Tot el admite că filmul său a reprezentat exclusiv punctul de vedere al maghiarilor și că în el nu s-a solicitat niciun punct de vedere din partea românilor…

Filmul „fusese planificat de câteva săptămâni”, iar legătura a fost făcută prin nişte „foarte bune contacte politice locale maghiare”.  Mai mult, Peter Swain recunoaşte că falsa identitate etnică a lui Mihai Cofariu i-a fost furnizată de cei care le-au dat imaginile: producătorul şi sursele sale.

În ceea ce îl privește pe Gary Honeyford, acesta nu a fost decât o simplă unealtă, căruia i s-au dat la momentul potrivit  informațiile necesare și a cărui muncă a fost vândută de Sky News lui Channel 4, care a făcut treaba murdară.

Manipularea făcută prin documentarul lui Peter Swain a pregătit calea războiului de imagine împotriva României și lansarea de către Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei, episcopul Laszlo Tokes și Geza Entz, ministru al Oficiului pentru maghiarii de peste granițe, a dezinformării cunoscute ca „Pogromul de la Târgu Mureș”. 

Pe 25 martie 1990, ziarul german „Bild” publica sub titlul „O lume intreaga l-a vazut murind – dar Ioan traieşte” o ipoteza-şoc: „Cel bătut în imaginile filmate nu este Mihăila Cofariu, ci un localnic mureşean, pe numele de Ioan Sacărea!

Ipoteza nu a fost niciodata verificata deoarece, la scurt timp de la incidente, Sacărea s-a sinucis.

 

21 martie.

 

Încă de dimineaţa, cele doua tabere se strâng din nou, inarmate, in centrul orasului. Se scandează încă odată: „Iliescu nu uita, asta e opera ta!”, „Murim, luptăm, Ardealul nu-l cedam!”, dar nu mai au loc altercatii violente.

Declaraţii:

„Vrem sa afirmăm foarte categoric că Ardealul, apartenenţa sa la patria română, nu pot fi subiect de negociere cu nimeni”.
Ion Iliescu, intr-o alocutiune aparuta in „Adevarul” din 27 martie 1990

„La slujba de duminica, de cu o saptamana inainte, am fost anuntati ca, atunci cand vom auzi tragandu-se clopotele in sat, trebuie sa mergem la Targu-Mures sa facem ordine, sa le dam o lectie ungurilor”.
Mihaila Cofariu, intr-un interviu pentru programul in limba maghiara al TVR

„In acel Martie Negru, la Targu-Mures au fost adusi cu autocarele români prostiţi si alcoolizaţi. In acel Martie a fost un pogrom antimaghiar”.
spunea Maria Schmidt, director al „Muzeului Teroarei” din Budapesta.

Potrivit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, evenimentele din martie 1990 au lăsat in urma 278 de victime, dintre care 190 de români si 88 de maghiari.

In conflictul interetnic din martie 1990 şi-au pierdut viaţa cinci persoane, trei maghiari si doi români, au fost distruse 46 de autovehicule şi au fost devastate sediile a patru partide politice.

O biserică ortodoxă a fost incendiată.

 30 de persoane au fost trimise in judecata, iar alte 21 au fost arestate preventiv, în cursul urmaririi penale.

Printre cei închişi au fost 12 ţigani, opt maghiari si un român.

Condamnarile cele mai grave, câte 10 ani de inchisoare, le-au primit Barabas Erno, fugit în Ungaria imediat dupa evenimente şi Csereznyes Pal, implicat şi el in cazul Cofariu, care a  a fost însă graţiat în 1996.

Pe 20 martie 2005, toate faptele s-au prescris.

Nu s-ar fi ajuns la victime, dacă în România de atunci nu ar fi acţionat forţe care au pregătit meticulos totul şi care au manipulat abil populaţia oraşului şi a satelor din preajmă, cu ajutorul serviciilor secrete şi al unor ziarişti români şi străini …

Ce s-a întâmplat atunci, acolo, nu are nici o legătură cu spontaneitatea…

La scurtă vreme după aceste tragice evenimente, s-a înființat Serviciul Român de Informații.

 

 

 

 

E greu până urnești mulțimile, apoi nu le mai poți opri…

Locuitorii orașului Tg. Mureș sunt și astăzi marcați de acel moment de cumpănă. Faliile create atunci între comunităţile maghiară şi română din zonă nu vor dispărea cu totul multă vreme de acum încolo…

 

 

 

 

 

 

 

Așa a început despuierea României de simpatia de care se bucura după Revoluția din Decembrie 1989, izolarea și marginalizarea ei.

A fost o nouă etapă a ceea ce am putea denumi drept un război compozit dus împotriva României cu mijloace neconvenționale non-militare: psihologice, mediatice, de imagine dar și economico-financiare sau logistice.

 

 

 

 

 

 

Surse: 

 

http://www.ziare.com/politica/maghiari/20-martie-1990-apogeul-confictului-interetnic-de-la-targu-mures-1003782

https://xn--tudorduic-transsylvanica-3xc.ro/istorie-transilvania/20-martie-1990/

https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1216521-adevarul-despre-evenimentele-targu-mures.htm

http://www.ziaristionline.ro/2012/03/20/nu-uita-adevarul-despre-targu-mures-20-martie-1990-o-ancheta-care-dovedeste-premeditarea-loviturii-maghiare/

21/03/2018 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: