CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

„Contribuția” sionistă şi masonică la Unirea cea Mare din 1918

Imagini pentru sionismul în sec XX  si marea unire photos

„Contribuția” sionistă la Unirea cea Mare din 1918 sau Unde dai și unde crapă ?!

 Pentru a înțelege textul care urmează, este necesar să rețineți demonstrația făcută de Benjamin Friedman potrivit căreia, intervenția Statelor Unite în Primul Război Mondial a schimbat soarta războiului, provocând înfrângerea Germaniei, care, fără această intervenție americană, ar fi câștigat războiul și ar fi decis soarta Europei, a lumii!

Intervenția SUA a fost determinată de evreii sioniști, care au reușit să manipuleze opinia publică americană, în vederea ieșirii din neutralitate și intrarea în război de partea Antantei.

Pentru acest imens serviciu adus Angliei, sioniștii au primit de la aceasta dreptul de a dispune de teritoriul Palestinei și de a instala pe acest teritoriu „căminul național” al evreilor – statul Israel.

*

Firește, nu a existat în proiectele sioniste nici urmă de intenție de a-i sprijini pe români în lupta și speranța lor seculară de a se regăsi uniţi într-o Românie întinsă de la Nistru până la Tisa.

Dimpotrivă, în dorul lor pentru a avea o patrie, mulți evrei sioniști au stat cu ochii aţintiți la frumoase și întinse teritorii românești, spre care îi atrăgea  mai ales  naivitatea și credulitatea românilor, credința lor în puterea cuvântului dat, omenia vestită a românilor! Fraieri de buni!, cum au zis  unii români, autocritici. Prea încrezători în justiția divină!… Facă-se voia Domnului! –  slogan național…

Justiția divină și-a făcut treaba în 1918! Împotriva tuturor scenariilor și proiectelor care au precedat Marele Război, acesta s-a încheiat cu un beneficiu miraculos pentru români!

Să ne aducem aminte: După ce Rusia iese din război în martie 1918, ca urmare a gravelor evenimente revoluţionare, România rămânea singură de frontul de Est, părăsită de toți aliații alături de care se angajase în război.

Nici situația acestora nu era mult mai bună, întrucât Germania dicta în Europa și se pregătea de o pace victorioasă cu Anglia și Franța.

În ciuda imenselor sacrificii făcute pe front, România s-a văzut obligată să semneze Pacea de la Buftea – Bucureşti, o pace desastruoasă în toate privințele !

Nota bene: în august 1916 situația aliaților nu fusese cine știe ce  favorabilă acestora, încât nu se poate spune – cum fac unii , că România așteptase până se lămurea de partea cui se înclina balanța victoriei.

România a așteptat până Aliații s-au decis să accepte condițiile cerute de la București, în principal mutarea hotarului de Vest al României pe Tisa, acolo unde se întindeau localitățile cu majoritate românească, adică hotarul etnic!…

Chiar și așa, dincolo de Tisa rămâneau mulți români să sufere mai departe abuzurile și strategiile de maghiarizare forţată gândite la Budapesta. Azi, românii din Ungaria mai sunt români în proporție de 10% din câţi au fost la 1918…

La câteva săptămâni după semnarea păcii de la Buftea, în mai 1918, o pace înrobitoare pentru români, pe frontul de Vest și-a făcut apariția  de peste Ocean armara americană, iar balanța confruntării mondiale  a început să se încline în cealaltă parte, consfințind în final înfrângerea Germaniei, iar în trena acesteia și a celorlalte puteri zis Centrale…

Astfel că în octombrie 1918 autoritățile române au declarat nulă înțelegerea semnată la Buftea, pe care regele Ferdinand a refuzat să o ratifice!

Foarte pe scurt spus, Basarabia a putut la 27 Martie 1918 să-și declare voința de a se uni cu Patria Mamă – România, ca urmare a unei schimbări neprevăzute: căderea țarismului și instaurarea regimului bolșevic!

Cine a fost autorul acestei schimbări epocale? Acum se știe bine: nu poporul rus a  făcut revoluția, ci bolșevicii evrei, aflaţi la vârful partidului  în majoritate, fugiți din Rusia după revoluția eșuată din 1905, sprijiniți masiv cu sume imense de bani de Germania – adică de prostia germană.

Lenin şi ai lui au revenit în Rusia cu milioane de dolari și au condus aşa zisa revoluţie de la Petrograd !

Rusia, slăbită de aceste frămîntări, nu a putut reacționa eficient la dorinţa de separare a Chișinăului de imperiul său.

Nici românii de dincoace de Prut nu au așteptat să le bage Dumnezeu în traistă și au sărit în ajutorul basarabenilor.

Gestul decisiv l-a constituit acţiunea ingenioasă și curajoasă a  românior basarabeni de peste Prut, încununată de izbândă la 27 martie 1918.

Dar să nu uităm: în lupta lor, basarabenii români au profitat de o oportunitate unică, nesperată, neluată în calcul de nimeni în 1914, ocazie care s-a ivit prin căderea țarismului, prin revoluția bolșevică!

Un rol împortant în revoluţia bolşevică l-a avut, într-o primă fază, pe lângă sionişti şi masoneria rusă, care  a revenit pe scena istoriei Imperiului Rus, începând din deceniul 8 al sec. al XIX -lea.

Prima lojă rusă, Loja Cosmos, l-a avut ca promotor pe sociologul Kovalevski, era subordonată Marelui Orient Francez şi a promovat înfiinţarea la Paris a unei şcoli ruse de studii superioare.

Printre studenţii pregătiţi de profesorii masoni s-au numărat revoluţionarii de stânga Plehanov, Mehnikov, Lenin, Miliukov, Lunacearski.

Interesant, nu-i aşa ?

În momentul izbucnirii Primului Război Mondial 1914, masonii ruşi ocupau un număr semnificativ de locuri în Duma de Stat (Parlamentul) a Rusiei, în sectorul comercial şi industrial, în avocatură, la catedrele Universităţilor din Moscova şi Sankt Petersburg.

În vara anului 1915, masonii ruşi s-au dedicat mai puţin apărării intereselor naţionale, cât formării aşa numitului Bloc Progresist, care avea avea ca obiectiv recunoscut răsturnarea monarhiei.

Prezenţa masonilor în rândurile menşevicilor, eserilor şi ai aripii de stânga al Partidului Kadeţilor, nu era deloc de neglijat.

Kerenski, Nekrasov, Tereşenko, au fost secretari ai Consiliului Suprem al masoneriei ruse. Revoluţia din februarie 1917 a dus la căderea Ţarului.

Primul Guvern Provizoriu al Rusiei după abolirea monarhiei a fost format din 9 masoni şi s-au aflat sub influenţa Marelui Orient Francez.

Guvernul s-a dovedit însă ineficient, fiind lichidat de gruparea bolşevică a lui Lenin, Troţki şi Stalin.

 

 

 

Imagini pentru sionismul în sec XX si marea unire photos

 

Foto: Lenin minte masele la Petrograd în 1918

Noul guvern bolşevic a strivit fără milă orice urmă de dizidenţă reală sau presupusă.

Cominternul, în urma deciziei Partidului Comunist (b) Sovietic, a interzis comuniştilor, în 1922, să facă parte din masonerie, lojile fiind desfiinţate.  

Cui să „mulțumim” pentru Marea Revoluție Socialistă din Octombrie? În niciun caz rușilor, ci evreilor sioniști, fanatizați de idealul democrației populare, sintagmă perfect tautologică, pleonastică, demagogică!

 Sioniștii i-au îmbrobodit cu teorile luptei de clasă, ale internaționalei proletare și cu alte lozinci, nu numai pe ruși, ci și pe mulți evrei aflați în neştiinţă faţă de deciziile Sanhedrinului universal!

Am putea spune că în situația în care Pacea de la Buftea rămânea valabilă și pierdeam orice speranță la Transilvania, România compensa această pierdere prin mutarea pe vechile hotare a graniței de Est.

Evident, evreii sioniști, când au plănuit căderea țarului și instaurarea regimului bolșevic nu s-au gândit nicio clipă la ce avea să urmeze la extremitatea occidentală, moldovenească, a Imperiului Rus, cu atât mai mult cu cât într-unul din proiectele sioniste, Basarabia ar fi urmat să facă parte din ” Israelul european”…

Unde dai și unde crapă! Nu?!…

Schimbarea regimului din Rusia a făcut posibilă și anularea înțelegerilor şi tratatelor încheiate de Rusia lui Lenin cu Turcia republicană condusă de Kemal Attaturk înainte de 1914, astfel că ruperea Basarabiei nu a fost contestată  cu prea mare convingere de nimeni!

Unde mai pui  că Lenin semnase, pe linia doctrinei americane wilsoniene  a dreptului  popoarelor de a-şi hotărâ singure soarta, decretul privind dreptul la auto-determinare al popoarelor înrobite de țarism!

Lenin semnase  acel decret, convins că nicio gubernie nu va îndrăzni să ceară auto-determinarea şi separarea de imperiul rus!

Uite însă că românii de la Chișinău  i, l-au luat în serios pe marele mincinos și au mers până la capăt pe mâna acestuia! Singurii din tot imperiul bolșevic!

O întrebare pe care ar trebui să ne-o punem cu toată seriozitatea: de ce din toată Rusia numai românii au cerut auto-determinarea atunci, în 1918?!

De ce conștiința națională a românilor a fost mai puternică decât la celelalte neamuri înrobite de mama Rusia?!

Revenind la evreul a toate știutor Benjamin Friedman și la dezvăluirile sale, se impune concluzia / premiza că fără intervenția Americii nu ar mai fi existat niciun 1 Decembrie 1918, nicio adunare națională la Alba Iuia! Nicio România Mare!

Revoluția bolșevică, operă a evreilor sioniști și a imprudenței Germaniei, a făcut posibilă, printr-un ricoșeu politic, ieșirea Basarabiei din strânsoarea rusească.

La celălalt capăt, hotarele României s-au mutat spre Apus şi datorită descinderii americanilor în Europa de Vest…

Aducându-i pe americani în Europa, nici vorbă să se fi gândit evreii sioniști să ne aducă acest imens serviciu, nouă românilor.

Dar intrigile lor, pentru care au plătit un preț imens pe vremea lui Hitler, s-au încununat și cu acest rezultat corect, cinstit, pe cât de neașteptat, pe tot atâta de meritat: ROMÂNIA MARE!

Nenumăratele fapte și dovezi aduse de români ofrandă dinaintea Tronului ceresc au cântărit greu în balanța divină, balanța cea fără de greș!

 

CITIŢI ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/09/26/ziua-de-26-septembrie-in-istoria-romanilor/

 

 

Surse:

https://ioncoja.ro/contributia-sionista-la-unirea-cea-mare-din-1918-sau-unde-dai-si-unde-crapa-2/

https://adevarul.ro/ ce-rol-avut-masoneriain-marea-unire-1918

26/09/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

După 22 iunie 1941, hoardele bolşevice aflate în retragere au jefuit Basarabia și i-au dat foc

 Imagine similară

 

În 28 iunie 1940, la ora 9, prin comunicatul nr. 25 al Marelui Stat Major al Armatei Române, populația a fost anunțată în mod oficial despre existența ultimatumului dat de URSS, despre acceptarea acestuia de către București și despre intenția guvernului de evacuare a armatei și a administrației din Basarabia, pe malul drept al Prutului.

În conformitate cu prevederile ultimatumului, trei orașe cheie – Chișinău, Cernăuți și Cetatea Albă – trebuiau să fie predate sovieticilor până la ora 14.
Până pe 3 iulie, noua graniță de-a lungul râului Prut a fost închisă definitiv.Cam 200 000 de cetățeni au decis să se refugieze în grabă în România.
În zilele următoare, în localitățile mai importante și în unele din gările unde se adunau refugiații pentru evacuare au avut loc incidente antiromânești și prosovietice, în care grupuri de tineri fanatizați, în marea lor majoritate alogeni, au atacat, despuiat, bătut sau omorât preoți, intelectuali, soldați români separați de unitate, persoane civile în curs de evacuare.

 

 

 
Pe 3 iulie 1940, la ora 12, „autoritățile sovietice” de ocupație au închis punctele de trecere la frontieră, astfel în România au reușit să treacă doar o parte din cei care au dorit să se refugieze.

În aceeași zi, la ora 13, toată populația României a păstrat un minut de reculegere.
Circulația a fost complet suspendată în întreaga țară la aceeași oră pentru un minut.

 

Imagini pentru doliu în România pentru Basarabia photos

Imagini pentru doliu în România pentru Basarabia photos

Așa a început una dintre cele mai negre perioade ale istoriei României, care a lăsat în urmă milioane de crime și victime, de destine distruse și dezrădăcinate, de efecte care se manifestă până și în prezent în societatea românească.

Din totalul comuniștilor basarabeni de 285 persoane, în august 1940, 186 erau evrei, 28 ucraineni, 21 ruși și 21 români.
Criza de cadre locale loiale partidului comunist se observă și în primăvara anului 1941.
Din circa 9 000 de comuniști din RSS Moldovenească, aproape jumătate erau veniți din alte republici sovietice.
Primii care au căzut victime ale regimului comunist au fost 1 122 de persoane, arestate în perioada 28 iunie – 4 iulie 1940, constituind foști funcționari ai statului român sau suspecți de colaborare cu administrația română.
În următoarele luni au fost arestate alte circa 2000 persoane, majoritatea fiind lucrători ai căilor ferate în care regimul sovietic nu avea încredere.

 

 

 

 

 

În lunile iulie-noiembrie 1940 au fost repatriați în Germania cca. 124 000 de germani basarabeni, conform unor acorduri bilaterale sovieto-germane.

 

În perioada 1940-1941, s-a declanșat o campanie de persecuții împotriva localnicilor – arestări arbitrare, torturi, execuții și deportări în gulagurile Siberiei.
Au rezultat, conform unor estimări, aproximativ 57.000 de morți și peste 100.000 de deportați. ( http://ortodox.md/74-de-ani-de-la-anexarea-basarabiei-la-uniunea-sovietica-saptamana-rosie-28-iunie-3-iulie-1940/)

 

Imagini pentru doliu în România pentru Basarabia photos

 

De frica românilor, înainte de retragere bolşevicii au jefuit Basarabia şi i-au dat foc.

 

 

La sfârșitul lunii iunie 1941, teroarea sovietică în Basarabia a atins proporții inimaginabile.

În 1941, din RSS Moldovenească au ajuns în URSS peste 70 de mii de animale, circa 3000 de vagoane cu diferite bunuri şi 35 de întreprinderi care fuseseră demontate şi evacuate, iar arhivele și mai multe localități au fost incendiate. 

 După declanșarea Războiului germano-sovietic, la indicația autorităților de la Kremlin, cetăţenii bănuiți de neloialitate față de sovietici au fost fie arestați, fie împușcați.

Bunurile care mai rămăseseră în Basarabia, inclusiv cele ale fabricilor, au fost transportate în URSS.

Orașele au fost incendiate, iar depozitele și lanurile pline de roadă au fost distruse, în baza ordinului ce viza aplicarea tacticii „pământului pârjolit”.

În seara zilei de 24 iunie 1941, Tribunalul militar mobil de la Odesa a fost convocat de urgență la Chișinău. Principala chestiune inclusă pe ordinea de zi era judecarea membrilor organizației antisovietice „Maidajahonda”.

În calitate de președinte al completului a fost numit Ustiujanov, judecătorii fiind Ignatienko și Kaptilov, iar secretar – Godovik.

Acest proces de judecată a durat trei zile, până pe 27 iunie.

Conform sentinței, opt membri ai organizației „Maidajahonda”, care atinseră majoratul, au fost condamnați la pedeapsă capitală, ceilalți fiind duși în Gulag, unde au fost rejudecați pe parcursul anului 1942.

Osândiții la moarte au fost acuzați în baza articolelor 54-4 și 54-11 ale Codului Penal al RSS Ucrainene și toţi au fost împuşcaţi în închisoarea din Chişinău la 27 iunie 1941.

Aceştia au fost: Anatolie Guma, Vichentie Eprov, Grigore Mihu, Victor Brodeţchi, Anatolie Catun, Dumitru Dobândă, Onisim Cosma şi Mihail Grajdian.

În aceeași zi şi în acelaşi loc au fost împuşcaţi şi alţi 23 de deţinuţi, învinuiţi pe motive politice.
Pâinea, animalele și alte bunuri ne-au fost furateLa 22 iunie, autorităţile de la Moscova au emis directive privind interzicerea evacuării de sine stătătoare a populaţiei, eliberarea spitalelor şi sanatoriilor şi pregătirea unor încăperi ce urmau a fi folosite în caz de atac aerian.

În seara aceleiaşi zile, a fost convocată şedinţa CC a PC(b)M, la care a fost stabilită modalitatea de executare a acestor indicaţii.

Pentru a ţine lucrurile sub control, la miezul nopţii au avut loc şedinţe ale împuterniciţilor politici şi secretarilor organizaţiilor primare ale partidului.

Peste două zile, la 24 iunie, a fost adoptată hotărârea CCP a URSS „Cu privire la măsurile de luptă cu desanturile de paraşutişti şi cu diversioniştii inamicului pe linia întâi de front”.

În scopul executării acestei hotărâri, au fost create 63 de batalioane de vânătoare. Iar după 29 iunie, când CCP de la Moscova a dispus organizarea mişcării de partizani, în RSSM au fost create zeci de detaşamente de luptători şi miliţie populară, care urmau să acorde ajutor trupelor sovietice, precum şi batalioane de fortificare, care se ocupau de reparaţia drumurilor, construirea podurilor, aerodromurilor etc.

Astfel, în şase raioane din stânga Nistrului au luat naştere 13 organizaţii de partid ilegaliste şi opt detaşamente de partizani.

Pe malul drept s-au constituit 139 de detaşamente (1479 de persoane), însă activitatea acestora a fost paralizată de înaintarea rapidă a trupelor româno-germane.

În următoarele două săptămâni, Chişinăul nu a emis nicio directivă oficială cu privire la acţiunile ulterioare, concentrându-şi atenţia la transportarea bunurilor locale în URSS.

Prin decizia Comitetului executiv judeţean Bender din 29 iunie 1941 „Cu privire la transportarea din localităţi şi încărcarea cerealelor din staţiile de colectare”, s-a stabilit că pentru transportarea bunurilor din Comrat, Basarabeasca şi Bender erau necesare 644 de vagoane, 105 căruţe şi 815 muncitori.

Întreprinderile ne-au fost transferate în URSS

O situaţie similară se înregistra aproape la toate centrele de colectare, dar şi în cazul transportării altor produse şi mărfuri.

Conform informațiilor oficiale, în interiorul URSS au fost duși 26 244 cai, 35 998 vite cornute, 11 7350 oi, 741 vagoane cu produse alimentare, 95 vagoane cu făină, 308 vagoane cu furaje, 32 vagoane cu mărfuri industriale, 743 vagoane cu diferite mărfuri, 244 vagoane cu utilaje de la uzine și 698 vagoane cu alte bunuri materiale.

Banii şi alte bunuri, care se păstrau în Banca de Stat a RSSM, au fost trimise în oraşul Harkov.

La 4 iulie 1941, în baza Hotărârii CCP din URSS şi a CC a PCUS din 27 iunie, conducerea de la Chişinău a decis ca bărbaţii cu vârste între 18 şi 40 de ani să fie trimişi la lucrări de fortificaţii.

Cei vizați primeau în continuare salariul integral de la locul de muncă, plus un avans pentru două săptămâni.

Se prevedea de asemenea evacuarea în interiorul URSS a muncitorilor calificaţi, îndeosebi a inginerilor şi funcţionarilor, precum şi a activului sătesc şi cel raional, folosindu-se în acest scop transportul local.

În special, se insista pe faptul ca demontarea utilajelor fabricilor şi uzinelor evacuate să se facă în cel mai scurt timp, iar materialele de construcţie, gospodăriile particulare şi colective să fie distruse.

Orașele ne-au fost incendiate, iar podurile – aruncate în aer

Două zile mai târziu, la 6 iulie 1941, sub girul „strict secret”, a fost emisă Hotărârea CC a PC(b)M şi CCP din RSSM „Cu privire la modalitatea de evacuare a bunurilor, animalelor şi a populaţiei din RSSM”.

În temeiul acestui act, urma să fie creat un staff care să se ocupe de evacuarea acestor bunuri, de buna funcţionare a mijloacelor de transport şi de construcţia sau reparaţia podurilor peste Nistru. Conform informaţiilor oficiale, după 4 iulie 1941, din RSSM au fost evacuate în URSS 35 de întreprinderi industriale, majoritatea cărora au fost transferate în Krasnodar, iar tipografia din Chişinău a ajuns în oraşul Saratov.

Chiar a doua zi după această decizie, pe 7 iulie, PC(b)M a interzis trecerea peste Nistru a persoanelor care nu deţineau autorizaţie specială de la NKVD.

În timp ce reparau podurile de peste Nistru, în perioada 22 iunie – 25 iunie 1941, sovieticii au aruncat în aer podurile de pe Prut din preajma localităților Cahul, Ungheni, Stoianovca și Lipcani.

Au fost aruncate în aer podurile ce legau autostrăzi și linii de cale ferată. Muncitorii din Bender au inventat un aparat special de distrugere a căii ferate.

În acea perioadă, unii membri ai organelor de conducere din RSSM au fugit în URSS. Este vorba de Andrus, comisarul adjunct al poporului, responsabil de problemele învăţământului, I. S. Manjura, comisarul adjunct, responsabil de industria alimentară, P. S. Turkevici, adjunctul preşedintelui planificării de stat şi Iurkovskii, comisarul adjunct al justiţiei.

Şi mai mulţi directori de întreprinderi din Chişinău au dezertat. Directorul fabricii de încălţăminte „28 iunie” din Chişinău, Ghitelman, şi cel al fabricii de tutun, Horaş, au fugit de la locul de muncă, luând cu ei salariile miilor de angajaţi.

Mai mult, cel din urmă a transportat în URSS şi trei vagoane cu lucruri casnice.

Totuşi, înaintarea rapidă a forţelor germano-române au zădărnicit realizarea planurilor bolşevicilor. Oricum, aceştia au reuşit să facă multiple stricăciuni, cu precădere în Chişinău, unde au distrus Banca Naţională, Liceul Militar, Circulara I-a de Poliţie, Inspectoratul Învăţământului, Camera de Comerţ etc. La rândul său, şeful garnizoanei oraşului Soroca, Tiulev, a ordonat ca, pe 6 iulie, la ora 4 dimineaţa, să fie aruncate în aer cazărmile, moara şi staţia electrică din localitate.

Şi oraşul Bălţi a fost incendiat de sovietici. La 6 iulie, a început evacuarea oraşului Orhei şi retragerea în debandadă a armatei, iar în dimineaţa zilei de 13 iulie focul a izbucnit în tot oraşul.

Înainte de aceasta, sovieticii au avut grijă să distrugă tot ce ar fi interesat  autorităţile române.

Casele ne-au fost demolate

Bolșevicii nu au cruțat nici casele basarabenilor. În 1947, Mihai Tabunșcic din Grigoriopol i-a scris lui Stalin că în 1941, la ordinul lui Budanov, i-a fost demolată casa, promițându-i-se că, după război, va fi asigurat cu o altă locuință, însă, din păcate, nu i-au dat nimic.

A primit răspunsul de la secretariatul președintelui Sovietului miniștrilor din RSSM, care îl anunța că legislația sovietică nu prevede acordarea ajutoarelor pentru restabilirea locuințelor demolate în timpul războiului.

Încercând să șteargă urmele, comuniștii ne-au lăsat și fără arhive.

Conform unui act din 30 iulie, în localitatea Valeguțulovo, au fost nimicite prin ardere dosarele a 166 de persoane trimise în Gulag după 13 iunie 1941 și 183 de legitimații ale procurorilor care au activat în RSSM.

Ceva mai târziu, la 2 august, în localitatea Rosiopol, au fost arse alte 36 de legitimații de procuror.

De menționat și faptul că toţi moldovenii mobilizaţi la 23 iunie 1941 au fost încadraţi în detaşamente de pază.

La 3 august, aceștia au fost trecuți peste Nistru, unde au fost scoşi din armata regulată şi trimişi în detaşamente la lucru.

Majoritatea acestora a ajuns la minele din Donbas.

După retragerea sovieticilor, în subsolul postului de radio din Chișinău au fost descoperite 49 de cadavre…

Mariana S. ȚĂRANU,
conferențiar universitar, doctor în istorie 

https://www.timpul.md/

 

 

 

11/07/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: