Statutul Minoritatilor- un proiect de lege anti-naţional, antieuropean şi anti-constituţional.

 

De ce Statutul Minorităţilor este un proiect anti-national,  anti-constitutional şi antieuropean. ANALIZA

 

Forumul Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, analizând cu responsabilitate situaţia creată prin reluarea dezbaterii în Parlamentul României a proiectului legii Statutului minorităţilor naţionale şi consecinţele grave ce le-ar avea adoptarea lui în forma redactată de U.D.M.R., îşi exprimă îngrijorarea şi solicită atât partidelor din coaliţia guvernamentală cât şi celor din opoziţie să nu voteze acest proiect de lege în forma sa actuală.

Reafirmăm punctul nostru de vedere, însuşit de formaţiunile politice şi civice româneşti din judeţele Covasna şi Harghita prin Memorandumul din 1 noiembrie 2005, conform căruia acest proiect de lege impus de U.D.M.R. contravine flagrant Constituţiei României şi dreptului internaţional, urmărind introducerea în dreptul intern a drepturilor colective şi a conceptului de autonomie culturală, nerecunoscute de dreptul internaţional, fiind un demers legislativ incompatibil cu spiritul, valorile şi tendinţele europene actuale care promovează interculturalitatea, unitatea în diversitate şi nu separatismul şi segregarea pe criterii etnice.

În forma sa actuală, în proiect, sunt utilizate unele sintagme inexistente în legislaţia europeană ca „drepturi colective”, „comunitate naţională” şi sunt inventate unele instituţii etnice cu atribute inerente statului, dar nu minorităţilor;

Proiectul aflat în dezbaterea Camerei Deputaţilor, urmăreşte în fapt reglementarea drepturilor persoanelor ce aparţin minorităţilor etnice ca drepturi colective, teritorialitatea ca element fundamental al exercitării drepturilor colective, delegarea competenţelor autorităţii statului la nivel central şi local către organe alese pe criterii etnice.

În forma sa actuală proiectul de lege are drept scop reglementarea statutului minorităţii maghiare în zonele în care aceasta este majoritară sau are o pondere importantă şi mai puţin de a reglementa cadrul naţional al „problemei”.

Printre altele, proiectul ignoră cu desăvârşire asigurarea protecţiei persoanelor de naţionalitate română, aflate în minoritate în ariile locuite preponderent de minorităţi naţionale.

Exemplul tipic este Harghita şi Covasna unde, dacă s-ar adopta în forma actuală, proiectul ar duce la crearea de jure a unui stat în stat, guvernat de U.D.M.R., ceea ce contravine tuturor legilor şi convenţiilor europene.

Atunci când vor vota, parlamentarii trebuie să aibă în vedere şi efectele nefaste în climatul psiho-socio-cultural şi uman pe care le-ar putea avea aprobarea acestui proiect asupra românilor din Covasna şi Harghita, care se văd abandonaţi de statul român şi consideraţi „pierderi colaterale”, inevitabile, în procesul de tranziţie şi de integrare în Uniunea Europeană;

Lege organica, fundamentala – in cazul votarii ei în Parlament – pentru prezentul si viitorul statului român, ea  stârneşte aprinse discutii  privind soarta natiuni, impunandu-se, din partea guvernului actual, stoparea “continuării procesului de pierdere a autorităţii statului român pe o parte insemnată din inima teritoriului sau naţional”, cu referire la judeţele Harghita, Covasna si Mures.

Continuându-se politica actuala, antinationala, se va ajunge, incetul cu incetul, la “renunţarea, de catre statul roman, la unele componente ale functiilor sale suverane in zonele unde etnicitatea este alta decat cea română”. Adica, treptat-treptat, statul român renunţă la autoritatea lui în “acele zone unde are deficit de reprezentare”.

Astfel, asistam astazi la “curioase abandonuri istorice si la momentul in care statul se retrage din fata propriilor raspunderi”.

Mai altfel spus, este vorba despre “neputinţa statului român de a se proteja de el însuşi, să-şi mai indeplinească funcţiile sale” – spunea prof. univ. Radu Baltasiu.

Legea minoritatilor, in actuala forma, instituie “un guvernamant al minoritatilor nationale din România. Ca istoric, ca fiu al tatalui si nepot al bunicului meu, nu-mi vine sa cred ca partidele politice românesti nu pot sa găseasca o solutie, împreună, ca să păstreze coeziunea statului român, să ofere independenţa naţională” – afirma, cu acel prilej, academicianul Dinu C. Giurescu.

De ce ridica atâtea obiecţii proiectul Legii Statutului minoritătilor naţionale?

O spune chiar un maghiar din România – scriitorul Hajdu Gyõzõ, presedintele Asociatiei Culturale de Prietenie “Együtt – Impreuna”:

“Legea ar urma sa confere legitimitate autocratiei, dictaturii si monopolului asupra minoritatilor nationale din partea singurului partid etnic: Uniunea Democrata Maghiara din România”.

Cum s-a născut acest ciudat, periculos si amenintator proiect, cu un deceniu si jumătate în urma, năşit de catre “politicienii-jurişti ai UDMR”?

El a fost inclus, ca prioritate, “în programul de guvernare al Aliantei D.A., ajunsa la putere în anul 2004”, sub guvernarea lui Constantin Anton Calin Popescu Tariceanu, în care, ca de obicei, UDMR avea reprezentanti in scaunele inalte ale demnităţilor.

 

Deci, nu avem nevoie noi, romanii, de orice fel de lege, la intamplare, cu consecinte catastrofale pentru unitatea statala, ci una elaborata in spiritul normelor Comisiei de la Veneţia, al forului juridic al Unitatii Europene si, bineinteles, al Constituţiei României!

La  nivel naţional, unele dispoziţii ale proiectului pot conduce, prin consecinţele lor, la construirea unei realităţi dominată de existenţa separată a minorităţilor naţionale, punctele de legătură dintre acestea şi populaţia majoritară urmând să fie reduse la minimum.

Proiectul introduce autonomia politică sub forma autonomiei culturale; faptul că organizaţii ale minorităţilor naţionale sunt investite cu autoritatea publică are drept consecinţă dobândirea de către acestea a caracteristicilor esenţiale ale autorităţii politice statale.

Această prevedere, a delegării competenţelor şi autorităţii statului român unor organizaţii, asociaţii sau altor organisme de natură exclusiv etnică, este o idee cu consecinţe sociale, culturale şi psiho-morale greu de evaluat.

De fapt, în spatele autonomiei culturale se află dorinţa U.D.M.R. de a legaliza de jure autonomia teritorială – care funcţionează de facto în Covasna şi Harghita – în condiţiile dezinteresului autorităţilor statului român care au abandonat această zonă la cheremul acestei uniuni culturale, care, fără a avea măcar statutul legal de partid politic, autoguvernează perpetuu după propriile interese etnocentriste, cu ignorarea voinţei şi intereselor legitime ale comunităţii româneşti.

Obiectivul principal al acestui proiect de act legislativ îl reprezintă obţinerea cu orice preţ a autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”, obiectiv pentru care autonomia culturală este, după cum nu se sfiesc să o declare, un pas decisiv.

 

 

 

 

 

 

Printre aspectele prevăzute în proiectul de lege privind „Statutul minorităţilor naţionale din România” se regăsesc o serie de concepte care, în eventualitatea adoptării legii, ar facilita separatismul pe criteriu etnic, precum:
– descentralizarea învăţământului, într-o formulă care să permită constituirea unui sistem paralel de învăţământ în limba maternă, scos practic de sub autoritatea statului român.

Un rol important în acest sens îl va avea Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale – C.N.A.C. – (autoritate administrativă autonomă), care va avea puteri discreţionare de decizie în ceea ce priveşte funcţionarea sistemului paralel de învăţământ în limba maternă, gestionarea bugetului şi exercitarea controlului financiar;
– folosirea limbii minorităţii naţionale (scris şi oral) în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale, în serviciile publice deconcentrate, precum şi în şedinţele consiliilor locale şi judeţene;
– autonomia culturală, prin care reprezentanţii minorităţilor naţionale ar urma să capete competenţe decizionale în problemele privind identitatea culturală, lingvistică şi religioasă, prin consiliile alese de către membrii săi.

De asemenea, C.N.A.C. va aviza numirea conducerii instituţiilor publice de cultură ale minorităţii naţionale.
Proiectul legislativ adoptă un punct de vedere centrat nu pe individ ci pe colectivităţi, „comunităţile naţionale”, abordare ce contravine normelor dreptului internaţional în materie, încălcând, totodată, ordinea juridică constituţională şi valorile fundamentale ale statului român.

Nicio convenţie internaţională nu acordă minorităţilor etnice dreptul la autonomie sau la autodeterminare.

Unele dispoziţii ale proiectului pot conduce, prin consecinţele lor, la construirea unei realităţi dominată de existenţa separată a minorităţilor naţionale, punctele de legătură dintre acestea şi populaţia majoritară urmând să fie reduse la minimum.

În textul proiectului de lege se regăseşte în repetate rânduri noţiunea de comunitate naţională ca sinonim pentru minoritate etnică.

Semnificaţia acestei înlocuiri este aceea că separatiştii maghiari nu se consideră o minoritate ci o comunitate, un popor care trăieşte pe pământul său natal şi care are dreptul la autonomie.

Raportat la zona denumită „Ţinutul secuiesc”, ei nu se consideră o minoritate nici din punct de vedere numeric.

În plus, „comunitatea” presupune şi un teritoriu, autodefinirea în acest fel reprezentând un pas către revendicare autonomiei teritoriale.

Aşadar, se urmăreste adoptarea unui “act normativ” care “să legifereze, practic, seria de acţiuni si provocări fără scrupule, săvarşite de 20 de ani, de către unii lideri din conducerea la vârf a UDMR, împotriva României si a Constituţiei”.

Acestora li se adaugă un sustinut război de imagine, dus impotriva României, de cei care ar dori marirea Ungariei ciuntind din teritoriul românesc! 

UDMR a dorit si doreste mereu sa ajungă – asa cum scrie Hajdu Gyõzõ in articolul “Un proiect de lege inacceptabil, antieuropean si antidemocratic” – la “borcanul cu miere”, pentru a ignora, in continuare, Constitutia si legile tarii.

Spera s-o facă si mai mult prin adoptarea Legii Statutului minoritatilor nationale.  Obiectiile serioase fata de acest proiect de lege se refera, mai ales, la exercitarea autonomiei culturale, prin “transferul practic al unei parti din atributiile decizionale ale statului roman catre liderii politici ai UDMR”, asupra domeniilor educaţiei si culturii minorităţilor, organizarii şi administrarii institutiilor, numirii directorilor, numirilor în ministerele Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Culturii si Patrimoniului National. Consiliul National al Autonomiei Culturale (CNAC) devine, astfel, un real pericol, prin supraputeri date UDMR, CNAC putand dobândi “acte normative prin care i se pot delega competente în viaţa socio-culturală”, mergându-se până la “modul de distribuire a fondurilor bugetare pentru minorităţi.

 „Sunt  nazuinte discriminatorii, cu scopul de a sluji propriilor interese ale UDMR”, pe care le doreste adoptate, cu orice pret, pana la sfarsitul sesiunii actuale, in Parlamentul României, apelând la santajul politic.

Dorita de ei Lege a Statutului minoritatilor “neaga prevederile de baza ale Constitutiei”, prin care Romania-i definita “stat national unitar si indivizibil”, centrandu-se pe sintagma “comunitaţi naţionale”, “nu pe individ sau persoana”, contravenind, astfel, dreptului international care “exclude orice demers/initiativa de a obtine drepturi de natura colectiva”.

Si un amanunt demn de retinut: lipsesc, din proiectul de lege, care prevede doar drepturi pentru minoritati, “obligatiile tuturor cetatenilor romani, loiali statului”. Or, minoritatile “nu pot beneficia de nicio exceptie, de niciun avantaj si de niciun privilegiu”.  

Sunt, asadar, suficiente argumentele ca Legea Statutului minoritatilor nationale (de fapt, pentru o singura minoritate – cea maghiara!) să nu fie adoptata în Camera Deputatilor in forma propusa de UDMR.

Ea reglementeaza, asa cum poate constata oricine, autonomia culturala si drepturi colective.

Folosind teritorialitatea ca element fundamental al exercitarii drepturilor colective, se urmareste, de fapt, crearea unor institutii etnice paralele cu cele ale statului roman, prin care sa poata fi posibil “un transfer de suveranitate de la majoritate la minoritate”, ceea ce constituie un pas decisiv spre realizarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice.

 Este necesara supunerea, cum este si firesc, dezbaterii Parlamentului Romaniei, iar aceasta doar dupa “aparitia reglementarilor unitare ale Uniunii Europene in problema minoritatilor nationale”, stiut fiind ca UE nu agreeaza, in niciun caz, sub niciun motiv, solutia drepturilor colective.

Se mai impune ca, la dezbaterea proiectului, in cadrul Comisiei pentru Drepturile Omului si Minoritati, sa participe si reprezentantii mediului academic si ai Forumului Civic al Romanilor din Harghita, Covasna si Mures.

Totodata, inainte de demersurile din Camera Deputatilor, o comisie parlamentara trebuie sa faca o ancheta în judetele Harghita, Covasna si Mures, “pentru a cerceta aspectele privind disoluţia statului român, discriminarea, marginalizarea si asimilarea romanilor in cele trei judeţe, precum si activitatea organizatiilor maghiare de extrema dreapta, care actioneaza nestingherite în spaţiul public românesc.”

Oamenii puterii actuale să nu uite că viitorul ţării “se află în faţa părţii responsabile a clasei politice româneşti”!

 

Surse:

http://www.ziarulnatiunea.ro/2017/06/21/un-atentat-la-legea-fundamentala-a-statului-roman/

LAZAR LADARIU / Cuvantul Liber prin http://www.ziaristionline.ro/

Publicitate