CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Avertismente: Continuă uneltirile propagandistice și politice pentru dezmembrarea României

Motto: „Trecând prin Ardeal, am aflat de la nişte săsoaice, indiscreţie nesperată, că saşii se pregăteau în ascuns să preia funcţiile pentru conducerea Ardealului, urmând ca românii de aici să fie mutaţi în Transnistria. Astfel nemţii înşelau si pe români si pe unguri, ţinându-i cu speranţa că vor lua si restul Ardealului. De fapt, cum s-a aflat mai târziu, ei vroiau să creeze un nou stat german numit Donauland, cu teritorii din Ungaria, Iugoslavia si Ardeal.”

                                                                   („Amintiri din întuneric” , preot Nicolae Grebenea)

 

 

 

 Toată lumea vorbeşte de pericolul unguresc, dar nimeni nu observă alţi alogeni, poate chiar mai periculoşi decât ungurii şi nici pe românii care slujesc interesele duşmanilor României. Măcar parte dintre unguri sunt duşmani făţişi ai statului românesc unitar şi indivizibil, aşa că ştim măcar la ce să ne aşteptăm! Dar ce ne facem cu alţi minoritari, susţinuţi de români autentici care pozează în adepţi ai progresului, deşi vor să ne întoarcă în Transilvania Evului Mediu?

   Un alt „campion” al secesiunii este site-ul german „Neuer Weg” („Drum nou”), probabil urmaş al cotidianului naţional apărut în 13 martie 1949 la iniţiativa Comitetului Antifascist German, doar că acum apare la Făgăraş şi şi-a schimbat orientarea politică de sorginte comunistă, devenind un susţinător al dezmembrării României, publicând materiale, mai mult sau mai puţin jurnalistice, care susţin această idee: http://www.neuerweg.ro/de-ce-liga-transilvania-democrata/

  Există o mulţime de articole care au o tentă antiromânească şi regionalist-extremistă pe acest site patronat de Asociaţia Neuer Weg (Verein Neuer Weg) din Făgăraş, str. Republicii nr. 16. Iată cine sunt conducătorii acestei asociaţii cu caracter şovin şi profund antiromânesc: Dr. Johannes Klein (preot evanghelic Făgăraş), Hans Hedrich (politolog, activist civic şi de mediu), Alexander Eickhoff (tehnician pensionat). Aceşti indivizi şi asociaţia lor, cică, au ca scop: protecţia mediului înconjurător, a patrimoniului construit, a drepturilor civile, a valorilor regionale si europene. Exact pretextele ecologice prin care s-au chinuit să-şi facă imagine şi cei doi saşi corciţi Willy Schuster şi Erwin Albu. Iată aici şi cine sunt cei care se agită pentru „regiunile istorice”: „ Rezumatul întâlnirii transilvaniştilor, Sibiu 28 decembrie 2013” – Verein Neuer Weg (http://www.neuerweg.ro/rezumatul-intalnirii-transilvanistilor-sibiu-28-decembrie-2013/ ).

Faptul că Germania doreşte dezmembrarea României, la fel cum a dorit şi a şi reuşit divizarea Iugoslaviei sau a Cehoslovaciei, nu mai este un secret pentru mulţi, dar din păcate s-au găsit, pe lângă etnicii germani sau unguri şi români trădători care să pună umărul la acest proiect („Germania coace destrămarea României” –  http://riddickro.blogspot.ro/2013/12/germania-coace-destramarea-romaniei.html)

Noi, românii, avem marea „calitate” de a ne subestima, existând un complex de inferioritate acumulat în secole de supuşenie în faţa ocupanţilor vremelnici, dar suntem neîntrecuţi în ai supraestima pe străini! Noi am avut nevoie permanent de un tătuc străin băgat pe gât ca fanarioţii impuşi de la Stambul sau guvernatorii numiţi de habsburgi ori comuniştii evrei sosiţi de la Moscova.

Mai de voie, de nevoie, am înlocuit un domn pământean cu un neamţ sărăntoc, pe care l-am mai şi transformat în erou, că aşa au vrut cei care manipulează românul prin televiziunile autohtone, care zilnic le spală creierii.

Vă rog, chiar dinainte de a începe să descriu evenimentele şi să-mi argumentez punctele de vedre, să aruncaţi balastul „corect politic”, împreună cu MULTICULTURALISMUL! Acest concept s-a dovedit ca fiind neviabil şi chiar Angela Merkel, că tot o să vorbesc despre „supuşii” ei în continuare, a declarat că acest concept s-a dovedit un eşec în Europa!

Nu cedaţi impulsului de a acuza de şovinism sau xenofobie, deoarece fixul cu rasa ariană nemții îl au în cap înşurubat temeinic şi genetic, pe vecie!  Românii au un complex de inferioritate în faţa nemţilor cultivat de secole şi  parte din ei sunt mari admiratori ai acestora, aşa că această germanofilie total deplasată a fost speculată  după modelul de succes Klaus Iohannis.

   A se observa că nu este vorba despre vreun demers unguresc care ar intenţiona anexarea (fie ea şi parţială) a Transilvaniei, ci de o serie de acţiuni care urmăresc (într-o primă etapă) fixarea în conştiinţa colectivă a conceptului identitar de „ardelean” .

Desigur, următorii paşi se pot uşor deduce: regionalizare – federalizare – referendum – secesiune. Saşii şi ungurii revendică proprietăţi imobiliare şi funciare, dintre care unele  nu le-au mai putut deţine legal, datorită exproprierii pentru crime de război sau colaboraţionism cu ocupantul (legi din 1944, nu „comuniste”!).

Şi totuşi, li se „înapoiază”, de către autorităţi corupte şi trădătoare , tot ceea ce revendică, inclusiv clădiri construite pe vremea comuniştilor !

 

Propaganda germană continuă să uneltească pentru dezmembrarea României

Grație propagandei antiromânești, românilor le-a fost inoculată ideea că sunt un neam de trădători, leneși, corupți și hoți și de aceea nu sunt capabili să se conducă singuri, musai să fie conduși de alogeni!

Mai jos, o să lămurim enorma minciună cu „trădarea față de nemți”, trâmbițată de propaganda germană, devenită foarte activă în România începând cu anul 1990 prin resuscitarea europeană a Coloanei a V-a.

Germania şi-a reactivat Coloana a V-a din ţările cu minoritate germană, la fel ca pe vremea Propagandei germane conduse de Goebbels. Mişună pe forumurile din Transilvania, dar și la nivel national, o grămadă de saşi şi şvabi emigrați, care postează, din Germania, comentarii propagandistice şi manipulatorii în limba română, îndemnându-i pe ardeleni și bănățeni la secesiune.

În ciuda acestor manipulări, sau poate chiar din cauza reușitei acestei strategii propagandistice, noi continuăm să-i lingușim pe germani, ba există și români dobitoci care sunt tare mândri că sunt conduși de un „neamț”, care a fost numit Gauleiter peste colonie. Doar naivii – ca să nu spun „proștii grămadă”! – pot să creadă că Iohannis a fost ales prin vot, el fiind doar o marionetă cu misiuni clare în România: jefuirea țării și dezmembrarea ei.

Nemţii ne-au urât dintotdeauna şi ne-au considerat trădători pentru întoarcerea armelor din 23 august 1944, uitând că mai întâi ne-au trădat ei prin Dictatul de la Viena (30 august 1940), când au dat ungurilor jumătate din teritoriul Transilvaniei.

 La fel, germanii ne-au trădat şi prin Pactul Ribbentrop – Molotov (23 august 1939), când s-a pecetluit soarta Basarabiei, care a fost răpită de URSS în iunie 1940!

 Germania vrea să dezmembreze România, la fel cum a procedat cu Iugoslavia şi Cehoslovacia! Nu-i o noutate, deoarece şi în trecut prusacii „ne-au purtat sâmbetele” şi prin Pactul odios Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 Germania a fost de acord ca prietenii lor de la vremea aceea, sovieticii, să-şi pună labele jegoase pe Basarabia! Ceea ce ceștia şi fac în iunie 1940!

Prietenia germano-rusa din 1940 a reînviat în anii aceştia şi Germania ne obligă şi acuma să recunoaştem acelaşi pact ticălos, o dovadă că istoria este ciclică şi se repetă:  

Aceiaşi nemţi, care i-au urât pe romani dintotdeauna, considerându-i rasă inferioară, au dat ungurilor jumătate din Transilvania prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940!

În plus, Germania sprijină şi acuma Ungaria în pretenţiile ei revizioniste, fiindcă ungurii au fost aliații cei mai de nădejde ai nemţilor de-a lungul istoriei! În multiplele întâlniri dintre Helmut Kohl şi Mihail Gorbaciov (11-15 iunie 1989 în RFG, 19 iulie 1990, la Jeleznovodsk şi septembrie 1990, la Geneva) când s-a pecetluit soarta blocului estic comunist, s-au trasat viitoarele zone de influenţă, exact cum o făcuseră pe vremuri Ribbentrop şi Molotov. În linii mari cam astea erau cele stabilite: Rusia să nu se opună divizării Cehoslovaciei, viitoarea republică Cehă va trece sub „aripa ocrotitoare” a Germaniei în scop de asimilare ulterioară; Ungaria, susţinută de Germania, va recâştiga teritoriile pierdute prin Tratatul de la Trianon (1920); Germania va spori ajutorul economic acordat Ungariei pentru a asigura acolo un standard al vieții mai ridicat decât cel din Slovacia, făcând astfel mai atractivă ideea unificării Slovaciei cu Ungaria; după dezmembrarea Iugoslaviei, Croaţia si Slovenia vor intra în sfera de interese economice a Germaniei; unirea Ucrainei Transcarpatice cu Ungaria, daca naţionaliştii ucraineni ar desfăşura „activităţi distructive”; în afară de compensaţia economică pentru pierderile suferite, Germania se angajează să nu intervină în chestiuni privind Ucraina şi statele baltice.

Cancelarul german a insistat ca Transilvania să revină Ungariei. Acesta a fost şi scopul luptelor stradale din martie 1990 de la Târgu Mureş: Transilvania trebuia sa fie primul „Kosovo” din Europa, dar nu a ţinut şmecheria, din fericire pentru România! Germanii, în ura lor istorică faţă de sârbi, au dezmembrat Iugoslavia şi tot ei au împărțit în două Cehoslovacia! După căderea Cortinei de Fier, doar Germania s-a unificat în Europa, în timp ce alte ţări s-au dezmembrat şi se vor mai fragmenta! De ce nu s-a unit şi Romania cu Moldova? Pentru că nu au vrut germanii şi ruşii!

La fel, s-a mințit propagandistic și manipulator, prin intermediul televiziunilor aflate sub control sionist, despre cum ne-au salvat pe noi străinii, despre binefacerile regilor germani, prin rescrierea istoriei și omitere faptelor reprobabile ale veneticilor încoronați și încornorați.

Intoxicarea cu regii germani și „minunile” făcute de ei pentru români este un fals, la care s-a lucrat intens din 1990 încoace. Ba, se pare că „germanii” mult lăudați au fost evrei, conform celor spuse de Nicolae Iorga despre familia Hohenzollern, afirmații care i-au adus și moartea, aruncată în mod mincinos și infam asupra legionarilor.

Afacerea Strousberg, un fel de „Bechtel” pe vremea lui Carol I, prin care statul român a fost păcălit de către nemți cu sume uriașe de bani, prin acte de corupție la nivel înalt, este trecută sub tăcere. La fel, s-a uitat răscoala din 1907 cu mii de răzvrătiți împușcați, când sub Carol I țăranii români trăiau ca în Evul Mediu, țara noastră fiind cea mai înapoiată din Europa.

De fapt, Carol I a abdicat, înainte de moarte, fiindcă nu a vrut ca România să lupte împotriva nemților cărora el le rămăsese loial toată viața. Ferdinand la fel, s-a opus războiului împotriva nemților și austriecilor, fiind împiedicat să semneze predarea necondiționată a întregii țări (pacea de la Buftea) doar de regina Maria, în fond, singurul „rege bărbat”care a iubit cu adevărat România. Dar, din păcate pentru cei cu filogermanismul în cap, ea a avut tată englez și mamă rusoaică!

S-au organizat, în scopul promovării străinilor, emisiuni televizate cu clasamente ale celor mai mari„români”, unde s-a încercat impunerea regilor germani pe primele locuri, în detrimentul domnitorilor români. Evreul comunist Richard Wurmbrand, convertit la evanghelism lutheran, un personaj de care nu auzise nici dracu’, a fost scos prin „vot popular” pe locul cinci în acest clasament făcut de niște prostovani ticăloși și manipulatori, pentru alți proști, naivi și manipulabili: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mari_rom%C3%A2ni

Alogenii care au condus și conduc România cu sprijinul partidelor politice trădătoare, din 1990 până în prezent, au reușit să golească țara de români ca să creeze spațiu vital pentru alte popoare, care deja ne invadează.

Unele fățiș, prin mult trâmbițata migrație a „refugiaților”, altele subtil și mult mai pervers. Departe de mine gândul de a mă erija în oracol, dar tare mă tem că peste foarte puțini ani românii vor deveni străini în țara lor!

 

                                                                                                         Marius Albin MARINESCU

 

 

Ca să nu mai fie dubii privind populaţia majoritară din Transilvania şi Banat, iată o hartă cu structura etnică a populaţiei din imperiul austro-ungar, la recensământul din 1890: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:MittelEuropa1914.JPG.

 După cum se observă, românii erau şi atunci într-o majoritate covârşitoare, structura etnica fiind similara cu ultimul recensământ, cel din anul 2011.

 

 

 

 

Citiți și:

 

 

http://adevarul.ro/international/europa/rusine-germania-rusia-someaza-romania-recunoasca-pactul-ribbentrop-molotov-1_5253fd44c7b855ff5613639d/index.html

http://www.justitiarul.ro/uneltirile-germaniei-din-1989-si-1990-pentru-dezmembrarea-romaniei/

Fragmente din http://www.justitiarul.ro/sasi-corciti-si-romani-tradatori-militeaza-pentru-dezmembrarea-romaniei/

 

 

 

 

 

 

22/04/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

În urmă cu 153 de ani printr-un decret imperial, era dizolvată Dieta Transilvaniei de la Sibiu

 

Sibiu, Hotel "Împaratul Romanilor", Sala Redute (1863) - foto: patrimoniu.sibiu.ro

Sibiu(1863),Hotel „Împaratul Romanilor”, Sala Redute (foto preluat de pe patrimoniu.sibiu.ro)

 

 

În urmă cu 153 de ani, în data de 20 august 1865, printr-un Decret imperial, era dizolvată Dieta Transilvaniei de la Sibiu, care funcţionase începând cu 1863.

Au fost anulate totodată  legile votate de aceasta, legi prin care erau recunoscute naţiunea şi limba română.

 

La data de 15/17 iunie 1863 imparatul Francisc Iosif   semnase un “Autograf” imperial prin care era convocată la Sibiu, pentru ziua de 3/15 iulie 1863,  Dieta, în virtutea “Diplomei din octombrie” 1860 si a Constituţiunei din februarie 1861.

După Revoluţia din 1848 Dieta Transilvaniei nu se mai întrunise niciodată.

In motivaţia documentului s-a subliniat caracterul autonom (implicit romanesc) al Transilvaniei, precum şi lipsa de legitimitate şi valabilitate a “unirii Transilvaniei cu Ungaria din 1848, care “nu s-a infiintat niciodata cu deplina putere legală şi faptic îndată s-a dizolvat”.

Compoziţia Dietei de la 1863 nu s-a mai făcut după legile maghiare din 1791 şi 1848, ci după un regulament provizoriu, liberal, care prevedea alegerea a 125 de deputaţi şi numirea de către împărat a 40 de persoane („regalişti”).

Dreptul de vot era acordat tuturor cetăţenilor care plătiseră, la nivelul anului 1861, un impozit de minim 8 florini, inclusiv capitaţia.

Era practic o reducere la jumătate a censului de vot, ceea ce oferea posibilitatea ca numărul alegătorilor să crească substanţial.

Astfel, Dieta care a funcţionat în anii 1863-1864 la Sibiu, a fost prima adunare a organului conducător al Transilvaniei  în care românii au avut majoritatea reprezentanţilor, cu mult peste reprezentarea firavă de care avuseseră parte în 1848.

Dacă în 1848 existau 11.000 de reprezentanţi ai comunelor aleşi pe bază de cens şi 74.000 de nobili, acum existau 78.000 de alegători, toţi desemnaţi pe bază de cens.

Astfel, centrul de greutate al electoratului se muta dinspre nobilimea maghiară, ostilă politicii liberale vieneze, către marea masă a ţărănimii, unde românii erau majoritari, iar reprezentanţii acestora erau favorabili politicii vieneze.

La data prevazută, dupa 15 ani de întrerupere, Dieta si-a redeschis lucrarile, în prezenţa a 101 deputati şi regalişti intre care se aflau şi cunoscuti luptatori pentru drepturile natiunii romane precum Andrei Saguna, George Baritiu, Ioan Ratiu, Ilie Macelariu, Al. Sterca Sulutiu.

Initial deputatii maghiari au refuzat sa participe dar ulterior 11 dintre ei au asistat totuşi la lucrari.

Ei au declarat ca Dieta nu este constituită legal, întrucât nu recunoştea unirea Transilvaniei cu Ungaria.

Deşi reprezentarea în Dietă nu era perfect proporţională cu numărul şi ponderea fiecărei naţiuni, exista totuşi o îmbunătăţire substanţială a reprezentării românilor. Astfel, au fost aleşi:

  • românii: 48 deputaţi pentru 1.300.913 locuitori (un deputat la 28.280 persoane)

  • maghiarii: 44 deputaţi pentru 568.172 locuitori (un deputat la 12.913 persoane)

  • saşii: 33 deputaţi pentru 204.031 locuitori (un deputat la 6.370 persoane).

La inceputul lucrarilor a fost prezentat mesajul Tronului, în care Curtea de la Viena recunoştea autonomia Transilvaniei, declara nulă legea maghiară din 1848 de unire cu Ungaria şi declara depaşita, inaplicabila, Diploma leopoldina din 1781.

In dezbateri a fost prezentat un proiect de lege care prevedea “inarticularea” (participarea românilor la viaţa de stat), prin acordarea autonomiei politice în sensul autonomiei avute de celelalte naţiuni după 1437.

La 7/19 octombrie 1863 a fost adoptată legea pentru “egala îndreptăţire a naţiunii române şi a confesiunilor sale”.

La 26 octombrie/7 noiembrie 1863 imparatul Francisc Iosif a sanctionat aceasta lege:

“Naţiunea română, religiunea greco-catolică ca atare şi religiunea greco-orientală se recunosc prin lege întru înţelesul Constituţiunei transilvane în tocmai ca si celelalte trei naţiuni si patru confesiuni recunoscute ale Transilvaniei”.

Dupa sute de ani de silnicie legiferată în baza Pactului celor trei naţiuni, incheiat la Căpâlna la 16 septembrie 1437, românii,  majoritari în această Dietă, au obţinut egala indreptăţire fără a manifesta veleităţi de dominaţie asupra celorlalte naţiuni conlocuitoare.

O a doua problemă care a facut obiectul unor dezbateri aprinse in Dieta de la Sibiu a fost cea privitoare la limba oficiala a Transilvaniei.

Se ştie ca in evul mediu, limba liturgică în Biserica Catolică şi limba de cancelarie a fost limba latină. Treptat, mai ales din sec. XVI după reforma religioasă, nobilimea maghiară a impus limba maghiară in mai multe domenii ale vietii publice, in vreme ce limba germană era folosita aproape exclusiv în scaunele săseşti.

Din secolul XVIII, odata cu afirmarea naţiunilor, problema limbii oficiale ca limbă de comunicare între români, maghiari şi saşi a devenit tot mai presantă.

Limba româna era recunoscuta nici de autoritatile austriece şi nici de nobilimea maghiara, fiind doar tolerata.

La inceputul sec. XIX, prin doua proiecte de lege avansate in anii 1837 si 1841, nobilii maghiari, având pozitii dominante in administratia Principatului au preconizat impunerea limbii maghiare ca limba oficiala exclusiva in administratie, justitie si scoala, în locul limbii latine.

In anul 1847, Dieta Transilvaniei, dominată de unguri, a adoptat o lege prin care limba maghiara era declarata oficială.

In adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848, precum si in unele documente, romanii au cerut ca limba lor sa devina oficiala alaturi de germana (limba oficiala in imperiu) si maghiara, intrucat este vorbita de majoritatea locuitorilor.

Cu toate acestea, abia de la inceputul regimului neoliberal, în 1860, autoritatile de la Viena au luat unele masuri privind folosirea partiala a limbii romane in activitatea judecatoreasca.

Paralel, intr-o serie de localitati românesti s-a trecut la redactarea actelor in limba româna.

Odata cu deschiderea lucrarilor Dietei de la Sibiu, Curtea de la Viena a admis dreptul deputatilor majoritari romani de a folosi limba lor in dezbateri.

A fost redactat un proiect de lege amendat de autoritatile de la Viena, prin care s-a avansat recunoasterea prin lege a egalitatii limbii române alaturi de germana si maghiara.

Urma ca limba germana sa fie recunoscuta drept limba autoritatilor centrale si deci limba de corespondenta a autoritatilor locale cu cele centrale.

Acest proiect de lege a fost adoptat la 29 septembrie 1863, consacrandu-se pentru prima data caracterul oficial al limbii majoritatii populatiei, limba româna.

Prima sesiune a Dietei de la Sibiu (1863)

Ordinea de zi

În 1863, împăratul Franz Joseph a convocat forul legislativ pentru data de 1 iulie, la Sibiu. Pe ordinea de zi urmau să fie discutate 11 propuneri regal:

  1. recunoaşterea politică a naţiunii române şi confesiunile ei;

  2. recunoaşterea limbii române ca limbă oficială, alături de maghiara şi germana;

  3. adoptarea unei legi electorale;

  4. alegerea celor 26 de reprezentanţi ai Transilvaniei în Senatul imperial;

  5. reîmpărţirea administrativă a teritoriului statului;

  6. reglementarea administraţiei publice;

  7. reglementarea justiţiei;

  8. înfiinţarea unui tribunal suprem;

  9. modificarea patentei urbariale din 1854;

  10. introducerea cărţilor funciare;

  11. înfiinţarea unei bănci ipotecare.

Desfăşurarea lucrărilor

 

Deschiderea lucrărilor s-a făcut la data de 15 iulie 1863. Nemulţumiţi că pierduseră majoritatea, deputaţii maghiarii şi secuii, atât cei aleşi cât şi regaliştii, au boicotat lucrările, susţinând că forul se întruneşte ilegal.

Doar saşii au fost deschişi la colaborarea cu românii. Prin absenţa maghiarilor, românii aveau majoritatea absolută, iar deputaţii aleşi erau mai numeroşi decât cei numiţi.

În aceste condiţii, deputaţii români şi saşi au votat Legea egalei îndreptăţiri a naţiunii române şi a confesiunilor sale, precum şi Legea pentru folosirea limbii române în administraţie şi justiţie, pe principiul egalităţii cu limbile germană şi maghiară. Legea a fost promulgată la 6 ianuarie 1865.

După lungi dezbateri, la 20 octombrie, deputaţii transilvăneni au intrat în Parlamentul vienez.

 

 

Imagine similară

 

 

A doua sesiune (1864)

 

A doua sesiune a Dietei s-a desfăşurat în perioada 23 mai – 29 octombrie 1864 şi avea pe ordinea de zi opt din cele 11 proiecte originale.

În lipsă de timp şi energie pentru discutarea acestor proiecte, sesiunea a fost dominată de discuţiile aprinse pe marginea proiectului de lege pentru înfiinţarea unui Tribunal suprem al Marelui Principat şi a celui pentru legea electorală.

Viena va decide ca sediul Tribunalului să fie în capitala imperiului şi nu în Transilvania, la Blaj, aşa cum propuseseră deputaţii români.

Noul for avea să-şi înceapă activitatea anul următor, la Viena, sub conducerea lui Vasile Ladislau Pop.

 

În afara proiectelor existente, în decursul lucrărilor sunt înaintate Dietei şi alte proiecte:

  • reglementarea împărţirii administrativ-teritoriale;

  • organizarea administraţiei publice, organizarea tribunalelor de primă instanţă;

  • bugetul provinciei pe 1865;

  • bugetul Fondului pentru despăgubirea urbarială.

În plus, Dieta însăşi vine cu o serie de iniţiative legislative, dintre care cele mai importante se refereau la:

  • construirea primei căi ferate a Transilvaniei

  • desfiinţarea vămilor interne

  • reducerea serviciului militar.

La 26 octombrie/7 noiembrie 1863, Imparatul a sanctionat legea votata de Dieta privind egala indreptatire a natiunii romane si a confesiunilor sale: “Natiunea romana, religiunea greco-catolica ca atare si religiunea greco-orientala se recunosc prin lege intru intelesul Constitutiunei transilvane in tocmai ca si celelalte trei natiuni si patru confesiuni recunoscute ale Transilvaniei”.

In atentia Dietei de la Sibiu s-a aflat si problema agrara, cu atat mai importanta pentru populatia romaneasca cu cat marea  majoritate a taranilor erau romani, in vreme ce mare majoritate a nobililor erau maghiari.

Guberniul Transilvaniei a propus adoptarea unui proiect de lege prin care Patenta privind raporturile urbariale din 1854 se modifica in favoarea taranilor mai ales a jelerilor.

Deputatul Ion Ratiu a propus in trei randuri proiecte de legi in sprijinul taranilor, inclusiv al celor secui, privind pasunile si padurile, dar regulamentul intern al Dietei a condus la amanarea adoptarii lor pana in momentul inchiderii lucrarilor, in septembrie 1865.

O alta problema intrata in dezbaterea Dietei de la Sibiu a fost aceea a reorganizarii sistemului judiciar care in 1863 era asezat in trei trepte:

Treapta I: judecatoriile colegiale din comitate si scaune;

Treapta II: institutia Tabla regeasca din Targu Mures si Tribunalul de Apel din Sibiu;

Treapta III: Guberniul Principatului sau Cancelaria Aulica .

Dieta de la Sibiu a abordat intr-o maniera responsabila si alte probleme importante ale Principatului, intre care organizarea sistemului financiar, constructia retelei de căi ferate, si asigurarea legaturilor cu Romania, organizarea administrativ-teritoriala.

Depasirea structurii mostenite din evul mediu ( 8 comitete, 9 scaune si doua districte romanesti) urma sa se faca prin constituirea a 12 unitati administrative noi, echilibrate economic, geografic si demografic. Nici aceasta problema si nici altele nu si-au aflat insa rezolvarea, in imprejurari determinate de finalizarea tratativelor dintre Curtea imperiala de la Viena si reprezentantii ungurilor, care au condus la prorogarea lucrarilor Dietei, apoi la desfiintarea sa, pentru a face loc anexarii Transilvaniei la Ungaria, noua structura statala admisa de Habsburgi.

Compromisul austro-ungar (ale carui elemente le prezentam in continuare ) isi are explicatii nu numai in nevoia de sprijin politic reclamat de Habsburgi, de austrieci in general, incapabili sa-si mai asigure dominatia asupra mai multor natiuni, cât si in teama nationalistilor maghiari de a vedea Transilvania, care de fapt era romaneasca, de a deveni si de drept romaneasca, pe baza principiului proportionalitatii.

Consolidarea statului modern Romania inimediata  vecinatate accentua, fara indoiala cursul societatii transilvanene spre eliminarea dominatiei nobilimii maghiare.

Aceasta perspectiva a determinat solutia compromisului, acceptarea reonstituirii Ungariei ca stat in cadrul Imperiului Habsburgic, cu condiţia desfiinţării autonomiei Transilvaniei şi anexarii sale la Ungaria, fără consultarea populaţiei, deci impotriva vointei majorităţii.

Astfel, la20 august/1 septembrie 1865 imparatul Francisc Iosif a semnat un rescript imperial prin care desfiinţa Dieta de la Sibiu si convoca o noua Dieta, conform art. XI din legea din 1791, avand drept obiect de dezbatere numai problema “uniunii Ungariei si Transilvaniei”.

El ignora faptul ca acea lege din 1791 era contrara nu numai Constitutiei in vigoare din 1861, ci si propriilor sale declaratii prin care constatase ca excludea “cea mai mare parte a poporului de la exercitarea drepturilor politice”.

O nouă Dietă urma sa fie convocată la Cluj pe baza unor norme nereprezentative, antidemocratice, care favorizau elementele reactionare si sovine maghiare şi care construiau artificial o majoritate maghiară inexistentă.

S-a ajuns astfel la o situaţie descrisă de mitropolitul Andrei Şaguna astfel:

“în compunerea ei (a Dietei, n.n.), românii, peste un milion, abia au 13 deputaţi, pe când ungurii şi secuii, 539 mii, numără faţă de ei 194 membrii dietali”.

La 5/17 februarie 1867 a fost semnat Pactul dualist austro-ungar, (Ausgleich), iar la 8 iunie 1867 împăratul Francisc Iosif al Austriei a fost încoronat şi ca rege al Ungariei. Expresia germană Ausgleich se referă la „compromisul” din februarie 1867, prin care s-a fondat Dubla Monarhie austro-ungară, promulgată de împăratul Franz Joseph şi o delegaţie maghiară condusă de Ferenc Deák.

Sub această nouă organizare, guvernul Ungariei, dominat de maghiarii minoritari în stat, a câştigat drepturi aproape egale cu guvernul de la Viena, cele două state constituindu-se ca două entităţi separate, cu propriile constituţii, parlamente, administraţii şi miliţii. Aveau în comun suveranii în aceeaşi persoană, ministerele pentru politică externă, economică şi militară.

S-a amânat astfel cu o jumătate de secol emanciparea poporului român majoritar în Transilvania.

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/20/o-istorie-a-zilei-de-20-august-video/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/08/20/ziua-de-20-august-in-istoria-romanilor/

 

 

 

 

Surse:

 

 

http://www.scrigroup.com/istorie-politica/istorie/STATUL-SI-DREPTUL-IN-TRANSILVA63921.php

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Dieta_de_la_Sibiu_din_1863

http://www.rador.ro/2018/08/20/calendarul-evenimentelor-20-august-selectiuni-2/

21/08/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Statutul Minoritatilor- un proiect de lege anti-naţional, antieuropean şi anti-constituţional.

 

De ce Statutul Minorităţilor este un proiect anti-national,  anti-constitutional şi antieuropean. ANALIZA

 

Forumul Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, analizând cu responsabilitate situaţia creată prin reluarea dezbaterii în Parlamentul României a proiectului legii Statutului minorităţilor naţionale şi consecinţele grave ce le-ar avea adoptarea lui în forma redactată de U.D.M.R., îşi exprimă îngrijorarea şi solicită atât partidelor din coaliţia guvernamentală cât şi celor din opoziţie să nu voteze acest proiect de lege în forma sa actuală.

Reafirmăm punctul nostru de vedere, însuşit de formaţiunile politice şi civice româneşti din judeţele Covasna şi Harghita prin Memorandumul din 1 noiembrie 2005, conform căruia acest proiect de lege impus de U.D.M.R. contravine flagrant Constituţiei României şi dreptului internaţional, urmărind introducerea în dreptul intern a drepturilor colective şi a conceptului de autonomie culturală, nerecunoscute de dreptul internaţional, fiind un demers legislativ incompatibil cu spiritul, valorile şi tendinţele europene actuale care promovează interculturalitatea, unitatea în diversitate şi nu separatismul şi segregarea pe criterii etnice.

În forma sa actuală, în proiect, sunt utilizate unele sintagme inexistente în legislaţia europeană ca „drepturi colective”, „comunitate naţională” şi sunt inventate unele instituţii etnice cu atribute inerente statului, dar nu minorităţilor;

Proiectul aflat în dezbaterea Camerei Deputaţilor, urmăreşte în fapt reglementarea drepturilor persoanelor ce aparţin minorităţilor etnice ca drepturi colective, teritorialitatea ca element fundamental al exercitării drepturilor colective, delegarea competenţelor autorităţii statului la nivel central şi local către organe alese pe criterii etnice.

În forma sa actuală proiectul de lege are drept scop reglementarea statutului minorităţii maghiare în zonele în care aceasta este majoritară sau are o pondere importantă şi mai puţin de a reglementa cadrul naţional al „problemei”.

Printre altele, proiectul ignoră cu desăvârşire asigurarea protecţiei persoanelor de naţionalitate română, aflate în minoritate în ariile locuite preponderent de minorităţi naţionale.

Exemplul tipic este Harghita şi Covasna unde, dacă s-ar adopta în forma actuală, proiectul ar duce la crearea de jure a unui stat în stat, guvernat de U.D.M.R., ceea ce contravine tuturor legilor şi convenţiilor europene.

Atunci când vor vota, parlamentarii trebuie să aibă în vedere şi efectele nefaste în climatul psiho-socio-cultural şi uman pe care le-ar putea avea aprobarea acestui proiect asupra românilor din Covasna şi Harghita, care se văd abandonaţi de statul român şi consideraţi „pierderi colaterale”, inevitabile, în procesul de tranziţie şi de integrare în Uniunea Europeană;

Lege organica, fundamentala – in cazul votarii ei în Parlament – pentru prezentul si viitorul statului român, ea  stârneşte aprinse discutii  privind soarta natiuni, impunandu-se, din partea guvernului actual, stoparea “continuării procesului de pierdere a autorităţii statului român pe o parte insemnată din inima teritoriului sau naţional”, cu referire la judeţele Harghita, Covasna si Mures.

Continuându-se politica actuala, antinationala, se va ajunge, incetul cu incetul, la “renunţarea, de catre statul roman, la unele componente ale functiilor sale suverane in zonele unde etnicitatea este alta decat cea română”. Adica, treptat-treptat, statul român renunţă la autoritatea lui în “acele zone unde are deficit de reprezentare”.

Astfel, asistam astazi la “curioase abandonuri istorice si la momentul in care statul se retrage din fata propriilor raspunderi”.

Mai altfel spus, este vorba despre “neputinţa statului român de a se proteja de el însuşi, să-şi mai indeplinească funcţiile sale” – spunea prof. univ. Radu Baltasiu.

Legea minoritatilor, in actuala forma, instituie “un guvernamant al minoritatilor nationale din România. Ca istoric, ca fiu al tatalui si nepot al bunicului meu, nu-mi vine sa cred ca partidele politice românesti nu pot sa găseasca o solutie, împreună, ca să păstreze coeziunea statului român, să ofere independenţa naţională” – afirma, cu acel prilej, academicianul Dinu C. Giurescu.

De ce ridica atâtea obiecţii proiectul Legii Statutului minoritătilor naţionale?

O spune chiar un maghiar din România – scriitorul Hajdu Gyõzõ, presedintele Asociatiei Culturale de Prietenie “Együtt – Impreuna”:

“Legea ar urma sa confere legitimitate autocratiei, dictaturii si monopolului asupra minoritatilor nationale din partea singurului partid etnic: Uniunea Democrata Maghiara din România”.

Cum s-a născut acest ciudat, periculos si amenintator proiect, cu un deceniu si jumătate în urma, năşit de catre “politicienii-jurişti ai UDMR”?

El a fost inclus, ca prioritate, “în programul de guvernare al Aliantei D.A., ajunsa la putere în anul 2004”, sub guvernarea lui Constantin Anton Calin Popescu Tariceanu, în care, ca de obicei, UDMR avea reprezentanti in scaunele inalte ale demnităţilor.

 

Deci, nu avem nevoie noi, romanii, de orice fel de lege, la intamplare, cu consecinte catastrofale pentru unitatea statala, ci una elaborata in spiritul normelor Comisiei de la Veneţia, al forului juridic al Unitatii Europene si, bineinteles, al Constituţiei României!

La  nivel naţional, unele dispoziţii ale proiectului pot conduce, prin consecinţele lor, la construirea unei realităţi dominată de existenţa separată a minorităţilor naţionale, punctele de legătură dintre acestea şi populaţia majoritară urmând să fie reduse la minimum.

Proiectul introduce autonomia politică sub forma autonomiei culturale; faptul că organizaţii ale minorităţilor naţionale sunt investite cu autoritatea publică are drept consecinţă dobândirea de către acestea a caracteristicilor esenţiale ale autorităţii politice statale.

Această prevedere, a delegării competenţelor şi autorităţii statului român unor organizaţii, asociaţii sau altor organisme de natură exclusiv etnică, este o idee cu consecinţe sociale, culturale şi psiho-morale greu de evaluat.

De fapt, în spatele autonomiei culturale se află dorinţa U.D.M.R. de a legaliza de jure autonomia teritorială – care funcţionează de facto în Covasna şi Harghita – în condiţiile dezinteresului autorităţilor statului român care au abandonat această zonă la cheremul acestei uniuni culturale, care, fără a avea măcar statutul legal de partid politic, autoguvernează perpetuu după propriile interese etnocentriste, cu ignorarea voinţei şi intereselor legitime ale comunităţii româneşti.

Obiectivul principal al acestui proiect de act legislativ îl reprezintă obţinerea cu orice preţ a autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”, obiectiv pentru care autonomia culturală este, după cum nu se sfiesc să o declare, un pas decisiv.

 

 

 

 

 

 

Printre aspectele prevăzute în proiectul de lege privind „Statutul minorităţilor naţionale din România” se regăsesc o serie de concepte care, în eventualitatea adoptării legii, ar facilita separatismul pe criteriu etnic, precum:
– descentralizarea învăţământului, într-o formulă care să permită constituirea unui sistem paralel de învăţământ în limba maternă, scos practic de sub autoritatea statului român.

Un rol important în acest sens îl va avea Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale – C.N.A.C. – (autoritate administrativă autonomă), care va avea puteri discreţionare de decizie în ceea ce priveşte funcţionarea sistemului paralel de învăţământ în limba maternă, gestionarea bugetului şi exercitarea controlului financiar;
– folosirea limbii minorităţii naţionale (scris şi oral) în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale, în serviciile publice deconcentrate, precum şi în şedinţele consiliilor locale şi judeţene;
– autonomia culturală, prin care reprezentanţii minorităţilor naţionale ar urma să capete competenţe decizionale în problemele privind identitatea culturală, lingvistică şi religioasă, prin consiliile alese de către membrii săi.

De asemenea, C.N.A.C. va aviza numirea conducerii instituţiilor publice de cultură ale minorităţii naţionale.
Proiectul legislativ adoptă un punct de vedere centrat nu pe individ ci pe colectivităţi, „comunităţile naţionale”, abordare ce contravine normelor dreptului internaţional în materie, încălcând, totodată, ordinea juridică constituţională şi valorile fundamentale ale statului român.

Nicio convenţie internaţională nu acordă minorităţilor etnice dreptul la autonomie sau la autodeterminare.

Unele dispoziţii ale proiectului pot conduce, prin consecinţele lor, la construirea unei realităţi dominată de existenţa separată a minorităţilor naţionale, punctele de legătură dintre acestea şi populaţia majoritară urmând să fie reduse la minimum.

În textul proiectului de lege se regăseşte în repetate rânduri noţiunea de comunitate naţională ca sinonim pentru minoritate etnică.

Semnificaţia acestei înlocuiri este aceea că separatiştii maghiari nu se consideră o minoritate ci o comunitate, un popor care trăieşte pe pământul său natal şi care are dreptul la autonomie.

Raportat la zona denumită „Ţinutul secuiesc”, ei nu se consideră o minoritate nici din punct de vedere numeric.

În plus, „comunitatea” presupune şi un teritoriu, autodefinirea în acest fel reprezentând un pas către revendicare autonomiei teritoriale.

Aşadar, se urmăreste adoptarea unui “act normativ” care “să legifereze, practic, seria de acţiuni si provocări fără scrupule, săvarşite de 20 de ani, de către unii lideri din conducerea la vârf a UDMR, împotriva României si a Constituţiei”.

Acestora li se adaugă un sustinut război de imagine, dus impotriva României, de cei care ar dori marirea Ungariei ciuntind din teritoriul românesc! 

UDMR a dorit si doreste mereu sa ajungă – asa cum scrie Hajdu Gyõzõ in articolul “Un proiect de lege inacceptabil, antieuropean si antidemocratic” – la “borcanul cu miere”, pentru a ignora, in continuare, Constitutia si legile tarii.

Spera s-o facă si mai mult prin adoptarea Legii Statutului minoritatilor nationale.  Obiectiile serioase fata de acest proiect de lege se refera, mai ales, la exercitarea autonomiei culturale, prin “transferul practic al unei parti din atributiile decizionale ale statului roman catre liderii politici ai UDMR”, asupra domeniilor educaţiei si culturii minorităţilor, organizarii şi administrarii institutiilor, numirii directorilor, numirilor în ministerele Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Culturii si Patrimoniului National. Consiliul National al Autonomiei Culturale (CNAC) devine, astfel, un real pericol, prin supraputeri date UDMR, CNAC putand dobândi “acte normative prin care i se pot delega competente în viaţa socio-culturală”, mergându-se până la “modul de distribuire a fondurilor bugetare pentru minorităţi.

 „Sunt  nazuinte discriminatorii, cu scopul de a sluji propriilor interese ale UDMR”, pe care le doreste adoptate, cu orice pret, pana la sfarsitul sesiunii actuale, in Parlamentul României, apelând la santajul politic.

Dorita de ei Lege a Statutului minoritatilor “neaga prevederile de baza ale Constitutiei”, prin care Romania-i definita “stat national unitar si indivizibil”, centrandu-se pe sintagma “comunitaţi naţionale”, “nu pe individ sau persoana”, contravenind, astfel, dreptului international care “exclude orice demers/initiativa de a obtine drepturi de natura colectiva”.

Si un amanunt demn de retinut: lipsesc, din proiectul de lege, care prevede doar drepturi pentru minoritati, “obligatiile tuturor cetatenilor romani, loiali statului”. Or, minoritatile “nu pot beneficia de nicio exceptie, de niciun avantaj si de niciun privilegiu”.  

Sunt, asadar, suficiente argumentele ca Legea Statutului minoritatilor nationale (de fapt, pentru o singura minoritate – cea maghiara!) să nu fie adoptata în Camera Deputatilor in forma propusa de UDMR.

Ea reglementeaza, asa cum poate constata oricine, autonomia culturala si drepturi colective.

Folosind teritorialitatea ca element fundamental al exercitarii drepturilor colective, se urmareste, de fapt, crearea unor institutii etnice paralele cu cele ale statului roman, prin care sa poata fi posibil “un transfer de suveranitate de la majoritate la minoritate”, ceea ce constituie un pas decisiv spre realizarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice.

 Este necesara supunerea, cum este si firesc, dezbaterii Parlamentului Romaniei, iar aceasta doar dupa “aparitia reglementarilor unitare ale Uniunii Europene in problema minoritatilor nationale”, stiut fiind ca UE nu agreeaza, in niciun caz, sub niciun motiv, solutia drepturilor colective.

Se mai impune ca, la dezbaterea proiectului, in cadrul Comisiei pentru Drepturile Omului si Minoritati, sa participe si reprezentantii mediului academic si ai Forumului Civic al Romanilor din Harghita, Covasna si Mures.

Totodata, inainte de demersurile din Camera Deputatilor, o comisie parlamentara trebuie sa faca o ancheta în judetele Harghita, Covasna si Mures, “pentru a cerceta aspectele privind disoluţia statului român, discriminarea, marginalizarea si asimilarea romanilor in cele trei judeţe, precum si activitatea organizatiilor maghiare de extrema dreapta, care actioneaza nestingherite în spaţiul public românesc.”

Oamenii puterii actuale să nu uite că viitorul ţării “se află în faţa părţii responsabile a clasei politice româneşti”!

 

Surse:

18/07/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: