CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Duplicitate în Găgăuzia

 

 Drapelul Găgăuziei

Drapelul Găgăuziei 

Găgăuzia sau Gagauz-Yeri ( în limba turcă Gagavuzya; yeri înseamnă pământ sau ţară), este o regiune autonomă din sud-vestul Republicii Moldova, locuită preponderent de găgăuzi, un popor vorbitor al limbii turce şi apropiat cultural de turci, însă de confesiune creştină ortodoxă.
Denumirea sa provine de la cuvantul „Găgăuz”, care este o derivatie a numelui Gok-oguz folosit pentru a descrie descendentii triburilor turce Oguz.
Tătarii crimeeni şi uigurii foloseau cuvântul „gok” cu sensul de „cer” sau „cer albastru”, astfel încât „Gok-Oguz” literalmente înseamnă „cer albastru-Oguz”. 

Găgăuzii sunt urmaşii turcilor selgiucizi stabiliţi în Dobrogea, împreună cu pecenegii, tribul Uz (Oguz) şi cumanii (Kipchak), poporul care au urmat în Anatolia pe sultanul Izzeddin Keykavus II (1236-1276). Mai exact, un clan de turci Oghuz a migrat către Balcani în timpul conflictele inter-tribale cu alţi turci.

Acest clan turcesc Oghuz s-a convertit de la Islam la Creştinismul Ortodox după ce s-au stabilit în Balcanii de Est (în Bulgaria) şi au fost numiţi turci găgăuzi. Un grup mare de găgăuzi a părăsit mai târziu Bulgaria şi s-a stabilit în sudul Basarabiei împreună cu un grup de etnici bulgari.

În 1812, Basarabia, care era jumătatea estica a Principatului Moldovei, a fost ocupată de Imperiul Rus şi triburile Nogai care locuiau în mai multe sate din Basarabia de Sud (sau Bugeac) au fost obligaţi să părăsească zona.

Între 1812 şi 1846, ruşii au recolonizat cu găgăuzi aduşi din estul Bulgariei (care a rămas sub Imperiul Otoman) într-o Basarabie ortodoxă, în principal în aşezările părăsite de triburile Nogai.

Ei s-au stabilit acolo, în paralel cu bulgarii basarabeni în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cişmichioi şi alte sate locuite de cei din tribul Nogai. Unii găgăuzi s-au stabilit în partea liberă a Principatului Moldovei, care nu intra sub controlul rusesc in 1812, dar aceştia s-au mutat în zona compactă care populează astăzi partea de sud a Basarabiei.

Cu excepţia a cinci zile, când a fost de facto, independentă în iarna anului 1906, atunci când o răscoală ţărănească a declarat republică autonomă din Comrat, găgăuzii au fost conduşi de Imperiul Rus (1812-1917), România (1918 – 1940 şi 1941 – 1944), de Uniunea Sovietică (1940 -1941 şi 1944 – 1991) şi Republica Moldova (1917 – 1918 şi 1991 până în prezent).

 

 

 

gagauzia harta

Harta R.Moldova cu Găgăuzia şi Transnistria

 

 

 

Sindromul Stockholm la găgăuzi

 

Literatura de specialitate descrie sidromul Stockholm ca un comportament al unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să își simpatizeze răpitorul. Victimele, încep după o perioadă să se identifice cu răpitorii.

Drept consecință, la un moment dat separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, existând frica că victim ar pierde singura relație pozitivă formată – cea cu răpitorul.

Găgăuzii își adoră foștii călăi – sovieticiiUna dintre cele mai mari tulburări ale societății găgăuze , care a acceptat  comunismul, ajungând ca astăzi să-l regrete chiar foarte tare, se referă nemijlocit la sindromul Stockholm.

Așa se face că deși au suferit enorm de pe urma comunismului, găgăuzii au ajuns să-și venereze vechiii călăii, să le cinstească memoria și chiar să-i regrete.

Astăzi, găgăuzii au preluat elementele propagandistice sovietice și sărbătoresc cu mult fast victoria sovieticilor în cel de-al doilea război mondial, uitând de suferințele pe care comunismul le-a adus.

Bineînțeles că data de 9 mai înseamnă și anihilarea regimului criminal nazist, dar comunismul a fost o etapă mult mai neagră în istoria micului popor turcic.Lichidarea în masă a intelectulității găgăuze.

Mai întâi de toate intrarea Basarabiei în componența sovieticilor în 1940, a însemnat și separerea poporului găgăuz în trei state. Mai apoi, sursele de arhivă arată că odată cu instaurarea puterii sovietice în Basarabia, are loc un masacru în masa a intelectualior găgăuzi. Documentele scot la iveală cazurile unor primari găgăuzi, care au fost deportați sau executați.

Unul dintre aceste cazuri este și a lui Vasilii Marinov, primar în Ceadîr Lunga (1933-1937, care a fost arestat pe 9 iunie 1941 și deportat în Ivdellag, unde va deceda la scurt timp. Pe timpul său vor fi construite maternitatea din localitate, baia, săpate fântâni arteziene și construit drumul până la calea ferată. Un alt caz este acel al lui Dmitri Bacu, deținând timp de 18 ani funcția de primar în satul Gaidar.

Pentru că era un bun gospodar oamenii din sat s-au răsculat, atunci când autoritățile sovietice au încercat arestarea sa în 1940 și din această cauză va fi lăsat o perioadă la libertate. Până la urmă va fi deportat la 13 iunie 1941 în lagărul Ivdel, unde a murit la 10 februarie 1942.
O istorie destul de tragică va avea loc în satul Congaz unde familia lui Mitișov Vasili, fost primar al localității în anul 1935, va fi împușcat în anul 1941.Restul familiei sale și familia fraților săi Nicolae și Macar vor fi deportate în Kazahstan.

Soartă asemănătoare cu cei amintiți mai sus au avut și alți primari: Stepan Cara, Ilia Curdoglo, Constantin Mandaji, Ivan Cazanji, Petru Dimcioglo, Gheorghi Todorov, Ignat Iazadji, Ivan Tarlev.Genocidul găgăuz, sub comanda sovieticilorVictoria sovieticilor în cel de-al doilea război mondial, a readus Basarabia în componența URSS.

Cu această ocazie găgăuzii au fost și ei victim ale colectivizarea forțată și au suferit repercursiuni abuzive care i-au urmat, mai ales confiscare produselor agricole, a adus după sine un genocid al populației găgăuze.

Cea mai mare problemă cu care s-a confruntat populația găgăuză în anii 1945-1947 a fost lipsa produselor alimentare, care a dus la îmbolnăvirea și decesul unui număr impresionant de găgăuzi.

Semion Potapov, secretarul PC al raionului Ceadîr-Lunga îl informa în decembrie 1945 pe Gancev despre îmbolnăvire din cauza lipsei de alimente a unui număr de aproape 2000 de persoane dintre care cele mai multe în localitățile Beș-Gheoz (952 de persoane), Tomai (400 de persoane), Gaidar (182 de persoane) etc.

În lipsa e alimente, găgăuzii au început să se mănânce între ei. Așa se face că un funcționar trimis de la Chișinău informa că în zilele 7-8 februarie, cât a stat în teritoriu, a depistat în satul Baurci patru cazuri de canibalism.

Un alt funcționar informa că în satul Beșalma, în primele 8 zile ale lunii februarie, murise 630 de persoane.

 

Naţionalismul găgăuz a început ca o mişcare intelectuală, în timpul anilor 1980. Mişcarea adevenit mai puternică la sfârşitul deceniului, când Uniunea Sovietică a început să îmbrăţişeze idealurile democratice.

În 1988 activişti din intelectualitatea locală, uniţi cu alte minorităţi etnice, crează o mişcare cunoscută sub numele de „Poporul Găgăuziei”. Un an mai târziu a avut loc prima adunarea acestei mişcări în care a fost adoptată o rezoluţie care cerea crearea unui teritoriu autonom în sudul Moldovei, cu capitala la Comrat.

Mişcarea naţională găgăuză s-a intensificat atunci când româna a fost acceptată ca limbă oficială a Republicii Moldova în august 1989, înlocuind rusa, limba oficială a URSS-ului.

O parte din populaţie multietnică din sudul Moldovei considera, cu îngrijorare, această decizie ca fiind o precipitare şi îşi manifesta lipsa de încredere în guvernul central de la Chişinău.

Găgăuzii au fost, de asemenea, îngrijoraţi în legătură cu implicaţiile pentru ei în cazul când Moldova s-ar reuni cu România, aşa cum părea foarte probabilă în acel moment.

În august 1990 Comrat s-a declarat ea însăşi o republică autonomă, dar guvernul Republicii Moldova a anulat declaraţia ca fiind neconstituţională. În acel moment, Stepan Topal se impune ca lider al mişcării naţionale de găgăuzi.

Autonomia Găgăuziei este garantată de Constituţia Republicii Moldova şi reglementată de către Actul găgăuzilor de autonomie din 1994. În cazul în care Republica Moldova va decide să se unească cu România, Găgăuzia ar avea dreptul la auto-determinare.

UTA Găgăuzia are 32 localităţi dintre care: 1 municipiu (Comrat), 2 oraşe, 23 comune şi 6 sate.

Conform recensămîntului din anul 2004, populaţia era de 155.587 locuitori (găgăuzi 82,6%, români/moldoveni 4,6%, ucraineni 3,0%, ruşi 3,7%, bulgari 5,1%, alte naţionalităţi 1%). Centrul administrativ al regiunii este oraşul Comrat (25 mii locuitori). Limbile oficiale sunt găgăuza, româna vorbită în graiul moldovenesc şi rusa.

Economia Găgăuziei se bazează pe agricultură, viticultură şi creşterea vitelor.

Principala ramură economică este agricultura, în special viticultura. Produsele principale de export sunt vinul, uleiul de floarea-soarelui, băuturile nealcoolice, lâna, pielea şi textilele. Există douăsprezece întreprinderi vinicole care prelucrareză peste 400.000 de tone anual. Există şi două fabrici de ulei, două fabrici de covoare, o fabrica de carne, precum şi o fabrică de băuturi alcoolice.

 

Într-un raport  prezentat de Veacheslav Berbeca – expert al Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale «Viitorul», precum și Alla Levițcaia – Director al Institutului pentru Dezvoltare Economică Regională «REDI» se arată că Uniunea Europeană este cel mai important investitor din UTA (regiunea autonomă) Găgăuzia.

Jumătate din investițiile externe vin din UE

Potrivit raportului, în perioada 2010-2016, 42 % din proiectele implementate în Găgăuzia, au fost realizate cu capital venit din Uniunea Europeană. Conform datelor prezentate de Platforma pentru gestionarea ajutorului extern, în Găgăuzia au fost realizate 58 de proiecte, în valoare totală de 19,5 milioane de euro.

După statele din Uniunea Europeană, Japonia este cel mai mare investitor în regiune, contribuind la 15 % din proiectele realizate în cei 7 ani.

Alte ajutoare au venit din partea Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) – 13%, precum și Banca Europeană de Investiții (BEI) – 13%. Banii veniți din UE au fost redirecționați în realizarea proiectelor ce țin de aprovizionare cu apă și sisteme de canalizare, dezvoltarea societății civilă și modernizarea sectorul sanitar.

Turcia la coada topului, Rusia lipsește

Chiar dacă investițiile turcești au crescut fulminant în ultima vreme, Republica Turcia nu este unul din principalii investitori din autonomie. De partea cealaltă investițiile rusești în zonă sunt egale cu zero, din partea Federației Ruse venind doar câteva ajutoare materiale.

Cu toate acestea Rusia și Turcia sunt statele care se bucură de cea mai mare simpatie în regiune, unii considerând-o pe prima chiar patria lor. De cealaltă parte Uniunea Europeană este privită cu oarecare teamă, fiind văzută ca un pericol, ce atentează la valorile morale și creștine ale găgăuzilor.

 

Găgăuzii iubesc Rusia pe banii europenilor

Teritoriul mic, de puţin peste 1800 de km, adică ceva mai mare decât judeţul Ilfov, cu o populaţie de 160.000 de oameni, aparent nu ar reprezenta o miză pentru Rusia. Aparent.

 Moldova are deja o regiune separatistă, care a devenit de facto un stat și o sursă de instabilitate pe termen lung: Transnistria. Poziţiile unioniste ale unora dintre politicienii de la Chişinău radicalizează discursul în regiunea autonomă Găgăuzia.

Liderii acesteia au spus că, în eventualitatea unirii României şi Republica Moldova, Găgăuzia şi-ar declara independenţa. O independenţă văzută însă, în sânul Rusiei…

România priveşte cu atenţie harta. Dacă Găgăuzia ar alipi Bugeacul, ca un coridor spre Bender, noua republică autonomă Transnistria -Odessa ar avea aproape mărimea şi populaţia Moldovei dar ar avea şanse mai mari, având în vedere ieşirea la Marea Neagră şi la Dunăre.

O prezenţă/ocupaţie a Rusiei a unui astfel de teritoriu ar aduce armata rusă la o distanţă foarte mică  pentru NATO şi UE, de portul strategic, Constanţa.

De ce totuși găgăuzii iubesc Rusia și chiar dacă acceptă fără echivoc banii veniți din occident, văd în UE un dușman? Într-un interviu acordat pentru sabaa.md, jurnalistul găgăuz, Dmitrii Popozoglo încearcă să ofere un răspuns la aceaste întrebări.

Acesta spune că găgăuzii ar trebui să profite de orice oportunitate care li se oferă, pentru a îmbunătăți viața locuitorilor autonomiei și că numai un nebun ar refuza banii occidentalilor.

Acesta mai menționează că „Indiferent cât de mulți bani vor investi românii și europenii, găgăuzii tot vor iubi Rusia. Așa, fără nici un motiv, deoarece sunt mai aproape de mentalitatea noastră, chiar dacă nu are ocazia să ne ajute.”

Cu cât mai mulți bani vor oferi europenii găgăuzilor, cu atât vor avea mai puține resurse pentru a construi tancuri împotriva Rusiei”

Într-o altă ordine de idei, Popozoglo mai spune că acești bani sunt răsplata pentru „genocidul occidental împotriva găgăuzilor”, fără să menționeze când și cum a avut loc acest genocid.

Tot el mai crede că găgăuzii sunt obligați să ia acești bani „deoarece cu cât mai mulți bani vor oferi europenii găgăuzilor, cu atât vor avea mai puține resurse pentru a construi tancuri împotriva Rusiei.”

La final acesta mai spune că „la noi și la toate alegerile din Găgăuzia există asemenea tactici oficiale: acceptăm daruri și mită din toate direcțiile, iar noi votăm cu inima noastră, pentru că nu ne vindem inimile.”

 

 

 

 

 

 

 Surse:

 

http://moldnova.eu/ro/de-ce-iubesc-gagauzii-rusia-si-accepta-bani-europeni-27465.html/

http://moldnova.eu/ro/sindromul-stockohlm-la-gagauzi-27475.html/

http://istoria.md/articol/202/

http://cursdeguvernare.ro/alegeri-in-gagauzia-candidatul-sustinut-de-moscova-a-castigat-irina-vlah-a-deveni-bascan.html

13/05/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Glonțul care a trecut pe lângă tâmpla ucrainenilor și românilor în urmă cu patru ani

Foto: jurnalistul Petru Bogatu

 

 Privește înapoi cu mânie

În ziua de 2 mai 2014, la Odessa, s-au produs niște evenimente cutremurătoare, care în niciun caz nu trebuie astăzi trecute cu vederea.

Mai cu seamă că întâmplările covârșitoare de acum patru ani au fost ca un glonț care a trecut pe lângă tâmplă.

Și ucrainenilor, și românilor, scrie Petru Bogatu în www.ziarulnational.md, preluat de Romanian Global News.

 

Încăierarea din Piața Elenă

Pe malul mării o seară blândă și străvezie îți fura ochii. Acest peisaj feeric contrasta însă cu stările de spirit din oraș. Străzile și bulevardele lui păreau cuprinse de o vagă neliniște. Piața Elenă din Odessa era împânzită de corturile partizanilor mișcării filoruse „Antimaidan” care se solidarizau deschis cu separatiștii din Donbass și salutau anexarea Crimeii.

Peste tot se vedeau niște scaune și mese din plastic. Activiștii „Antimaidan”-ului abordau trecătorii, îndemnându-i să semneze pentru federalizarea Ucrainei.

După cum au arătat cercetările ulterioare, printre activiștii antiucraineni erau o sumedenie de provocatori ai serviciilor speciale ruse. Presa a scris că din nucleul dur al „Antimaidan”-ului făceau parte și o mulțime de emisari ai regimului separatist de la Tiraspol.

Totuși, chiar și în momentul în care un șuvoi de oameni se arătase la orizont, parcă nimic nu prevestea vărsarea de sânge.

Mulțimile care coborau spre Piața Elenă erau formate din două galerii de suporteri. Tocmai se încheiase meciul de fotbal dintre echipele „Cernomoreț” (Odessa) și „Metallist” (Harkov).

Oricât ar fi părut de straniu, dar cele două grupuri de microbiști care pe stadion, de regulă, se bălăcăreau reciproc, de data aceasta scandau la unison „Slavă Ucrainei” și „Jos Putin!”. Fanii ambelor cluburi au dat uitării rivalitățile sportive de odinioară și s-au solidarizat pe o platformă politică proucraineană și împotriva invaziei ruse.

Coloanele de suporteri intrate deja în piață păreau intangibile. L-a un moment dat s-au auzit niște reproșuri aruncate de activiștii „Antimaidan”-ului. Replicile fanilor nu s-au lăsat așteptate. Aceasta a fost scânteia care a declanșat violențele.

Șicanele reciproce au degenerat cât ai zice pește în încăierări corp la corp. Suporterilor li s-au alăturat mai multe persoane din stradă.

Corturile manifestanților pro-ruși erau distruse sau incendiate. Treptat, militanții „Antimaidan”-ului au început să cedeze și să se retragă înspre Casa Sindicatelor din apropiere, unde se afla cartierul lor general. Mai mulți dintre ei au reușit să intre în clădire și să se baricadeze înăuntru. Ceilalți s-au împrăștiat care încotro.

Cum a izbucnit focul nu se știe nici la ora actuală. Ancheta nu a izbutit să elucideze acest amănunt. Oricum, în scurt timp, flăcările au cuprins toate etajele Casei Sindicatelor. Zeci de persoane au ars de vii, alte câteva sute au ajuns la spital cu arsuri și intoxicație cu fum.

 

 

Ucraina hartă

harta: http://www.businessinsider.com/map-ukraine-threats-from-russia-2014-5

Se netezea drumul pentru Novorussia (Noua Rusie)

 

Un lucru este cert, totuși. Încăierarea din Piața Elenă a fost o emanație a războiul hibrid rusesc care urmărea preluarea puterii la Odessa de către elementele filoruse.

Incendiul, s-o spunem pe șleau, a decapitat „Antimaidan”-ul care punea la cale o lovitură de stat în sudul țării.

În urma acestei răsturnări, regiunea Odessa, împreună cu sudul Basarabiei, trebuia să se desprindă de Ucraina și să se alăture celor două republici autoproclamate din Donețk și Lugansk.

Și cum concomitent se pregătea și o lovitură de stat la Harkov, succesul acestei conjurații ruse ar fi dus la constituirea statului marionetă Novorussia (Noua Rusie) despre care președintele rus Vladimir Putin a vorbit deschis în luna aprilie a aceluiași an.

Astfel, Rusia ar fi ajuns la gurile Dunării și ar fi ocupat sudul Basarabiei până la hotarul cu Republica Moldova.

Incidentele din ziua de 2 mai 2014 au dat peste cap însă planurile separatiștilor filoruși. Putiniștii din Odessa fuseseră demoralizați, iar stratagema numită „Novorussia” a fost abandonată de Kremlin.

Cel puțin pentru moment.

 

Poligonul găgăuz

De ce revin asupra acestui plan diabolic care, din fericire, a dat chix? Din două motive.

Mai întâi, pentru că cine uită istoria riscă s-o repete. Mai apoi, pentru că subsemnatul, în aprilie 2014, cu doar două săptămâni înainte de conflictul sângeros de la Odessa, avertizam la Radio Vocea Basarabiei că se pregătește un nou atac asupra Ucrainei în care sunt implicate elementele separatiste din Tiraspol și Comrat.

Arătam la mijlocul lui aprilie 2014 (vedeți aici https://noi.md/md/news_id/39687 ) că Moscova folosește autonomia Găgăuză drept poligon pentru exersarea unei noi invazii împotriva Ucrainei. Se aștepta doar momentul potrivit pentru a băga la înaintare Comratul.

Când linia frontului s-ar fi apropiat de frontierele Republicii Moldova, poligonul ar fi fost lesne transformat de ruşi în câmp de luptă.

Tot atunci atrăgeam atenția asupra faptului că alipirea Crimeii şi destabilizarea Ucrainei au început în urma referendumului clandestin din autonomia găgăuză de la începutul anului 2014. Nu-i deloc o simplă coincidenţă la mijloc.

La Comrat, ruşii au experimentat ocuparea unui teritoriu fără introducerea masivă a trupelor regulate. În ciuda invalidării referendumului, ei au instrumentat cu succes o diversiune separatistă cu un potenţial distructiv enorm.

Dacă reușea această conspirație, Novorussia, extinsă până-n sudul Basarabiei, ar fi înglobat și întreaga autonomie găgăuză. Republica Moldova, ca și Ucraina, ar fi avut un Donbass propriu. Este de prisos de spus că acest scenariu sumbru ar fi provocat o reacție în lanț în nord, unde coada de topor a Moscovei, Renato Usatîi, ar fi tulburat apele la Bălți pentru a separa întreaga câmpie a Sorocii de Chișinău.

Mersul pe sârmă

Patru ani s-au scurs de la dejucarea conjurației ruse de la Odessa. Proiectul „Novorussia” a eșuat și deocamdată nu ne amenință granițele.

Însă Republica Moldova rămâne la fel de vulnerabilă în 2018 ca în 2014. Deși în ultimele luni justiția și SIS au destructurat mai multe rețele de spionaj ale Rusiei, lucrătura serviciilor secrete ale fostei metropole în zonele de nord și sud nu încetează.

Diferendul transnistrean și fronda voalat separatistă, întreținută din umbră de Rusia în Găgăuzia, constituie o amenințare continuă pentru Chișinău. Și cum niciuna din aceste probleme nu poate fi rezolvată în mod echitabil și în timp util, stabilitatea Republicii Moldova este un fel de mers pe sârmă.

În aceste împrejurări, oricine va deține puterea politică la Chișinău, va trebui să dovedească dexteritate, inteligență și stăpânire de sine. Orice pas greșit poate fi fatal.

Nu există soluții ușoare, rapide sau simple nici la Nistru, nici în sudul Republicii Moldova. Tentația de a ceda sub presiunile externe și a face niște compromisuri inadmisibile pentru liniștea unor sfătuitori internaționali obscuri sunt extrem de riscante și pot rupe echilibrul geopolitic din zonă.

Din acest punct de vedere, sprijinul occidental este de neprețuit. Fără umbrela lui, Republica Moldova e ca o grădină descoperită în bătaia grindinei.

Atâta doar că partenerii occidentali trebuie să conștientizeze că la Chișinău nu este și deocamdată nu poate fi o democrație ca în Spania sau ca în Franța.

Aici în cursa electorală, în afară de concurenții legali înregistrați, mai există un „partid invizibil”. Partidul serviciilor secrete ruse.

De altfel, și SUA sau Germania au avut ocazia să urmărească acasă agenții trimiși de GRU pentru a deturna campania electorală.

Numai că acolo rușii au făcut doar niște gesturi obscene pe internet. Atâta au putut.

În Republica Moldova intrusul „partid invizibil” te omoară dacă îl lași să trăiască.

05/05/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Rusia si focarele separatiste din R.Moldova

 

 

 

 (Foto: paginaderusia.ro)

Foto: Afis electoral al Irinei Vlah, bașkana autonomiei Găgăuze, care  a câștigat alegerile cu slogane de genul „Împreună cu Rusia”…

 

 

Alexandru Vakulovski // Cadouri pentru separatismul găgăuz

 

Cred că nu-i un secret pentru nimeni că Rusia e interesată să păstreze focarele separatiste din Moldova.

Cu cât e mai slabă Moldova, cu atât mai mare e dorința de-a coti spre uniunea vamală inexistentă, care a devenit deja o metaforă pentru nostalgicii URSS.

Irina Vlah, bașkana autonomiei Găgăuze, a câștigat alegerile cu slogane ca „Împreună cu Rusia”, decorate de drapelul Federației Ruse.

La fel ca în Transnistria, deja ai impresia că nu ești în Moldova când ajungi în Găgăuzia.

Spre deosebire de restul Moldovei, Găgăuzia n-a suferit în urma embargoului rusesc pentru vin, fructe și legume.

Pe lângă asta, destul de constant, găgăuzii primesc ajutoare de la frații mai mari.

Iată un fragment de raport al Ambasadei Ruse pe această temă:

“La 7 iulie 2016, în or. Comrat s-a desfăşurat ceremonia festivă de înmânare a ajutorului umanitar din partea Rusiei Unităţii administrativ-teritoriale Găgăuzia.

Onorînd o însărcinare a Preşedintelui Federaţiei Ruse şi în conformitate cu ordinul Guvernului FR, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Rusiei în Moldova, F.Muhametşin, a transmis în dar poporului găgăuz două unităţi de maşini de pompieri de marca „Kamaz” şi „Ural”, anul producerii 2016, care au fost aduse de către specialiştii Ministerului Situaţiilor Excepţionale (MSE) al Rusiei.

Autospecialele au fost puse la dispoziţia unităţilor de pompieri din oraşul Comrat şi raionul Vulcăneşti.

În luarea sa de cuvînt F.Muhametşin a subliniat că partea rusă intenţionează să dezvolte în continuare cooperarea fructuoasă cu Găgăuzia. În timpul apropiat este planificată transmiterea unei maşini pentru serviciul de medicină urgentă şi cinci autobuze şcolare.

Costul total al ajutorului umanitar constituie circa 42 de milioane de ruble. Ajutorul umanitar furnizat va contribui la soluţionarea efectivă a sarcinilor de asigurare a funcţionalităţii populaţiei Găgăuziei, oferirea de ajutor urgent oamenilor, va permite reacţionarea operativă la eventualele situaţii excepţionale.

Başcanul Găgăuziei, I.Vlah şi reprezentantul Adunării Populare a Găgăuziei, D.Constantinov, au exprimat sincere mulţumiri Pusiei pentru ajutorul umanitar şi pentr sprijinul oferit Găgăuziei.

Başcanul a menţionat faptul că în anii 2015 şi 2016 Găgăuzia a semnat un acord de colaborare şi de interacţiuen activă cu nouă regiuni ale Federaţiei Ruse.

Ea a amintit că în februarie curent administraţia din Sankt-Peterburg a oferit Găgăuziei 24 de mini tractoare, trei ambulanţe şi o maşină de pompieri.

În luna mai curent oraşul Ceadîr-Lunga a primit din partea administraţiei regiunii Moscova o maşină de pompieri şi încă o ambulanţă”.

Să ignorăm greșelile din text, rușinoase totuși pentru un site al ambasadei. Ajutorul promis a venit de ziua Comratului: o ambulanță și cinci microbuze.

Nu e mult, mai ales comparativ cu ajutoarele României pentru întreaga Moldovă, nu doar pentru o anumită regiune.   

Curios e că Moscova nu trimite atenții doar direct, ci și prin mesagerii săi în Moldova. Dodon n-a ratat momentul și a dăruit Comratului de Hramul orașului un mini-uzină de fabricare a asfaltului (de unde bani?), aruncând cu gunoi în unioniști și pupând opinca Rusiei, ridicând în slăvi separatismul de la Tiraspol :

“Сегодня поздравил жителей Комрата с Днем города. В очередной раз убедился в том, насколько сплочены и едины гагаузы. Всем жителям Молдовы есть чем у них поучиться.

Без Гагаузии и без Приднестровья Молдова не выживет. Пока мы едины, мы непобедимы! У нас своя страна, свой язык, своя государственность. У Молдовы есть будущее, только если мы будем вместе и рядом с нашим стратегическим партнером – Российской Федерацией.

В качестве подарка в рамках кампании «Люблю Молдову» преподнесли жителям Комрата асфальтный мини-завод. Уверен, что с его помощью гагаузы гораздо быстрее сделают себе дороги, чем дождутся этого от унионистов, которых в скором времени мы уберем из власти”.

 

Usatâi, de care se plâng bălțenii că nu face nimic pentru orașul în care a fost ales primar și care nici măcar nu stă în Bălți, a sărit și el cu kopeicile trimise, că doar nu-și termină așa de ușor concediul în Moscova.

În textul din rețelele de socializare, pe lângă felicitare, Usatâi al nostru aruncă bețe spre Chișinău. El a dăruit Comratului un greder, pentru a nivela asfaltul de la mini-uzina lui Dodon:  

„Открытость всем хорошим идеям и начинаниям служит хорошую службу городу, помогает раскрывать экономический и социальный потенциал, развивать городскую инфраструктуру. И это выгодно отличает Комрат от Кишинева, который с каждым годом все глубже погружается в разруху и хаос.

В честь праздника решил сделать муниципию Комрат и комратчанам подарок – автогрейдер для коммунальных служб города. Уверен, что этому подарку в городе найдут наилучшее применение”.

Dodon și Usatâi, ca doi boboci mânați de F.Muhametşin, sprijină separatismul găgăuz, probabil cu banii veniți tot din Rusia.

În același timp își bat joc de Ziua Independenței Moldovei, la care vor să se alinieze cu #numătem-ul.

Dodon mai are și porcia de a-și face campanie electorală mascată, printr-un clip hidos în care felicită moldovenii cu Ziua Independenței.

Cu cât mai varză e Moldova, cu atât mai bine Rusiei.

Asta știu tovarășii, asta îi pun să facă pe aceste „șestiorci”, gunoieri ai Moscovei.

23/08/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: