CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Continuitatea şi consecvenţa mişcării revizioniste maghiare anti-Trianon. VIDEO (I)

 

 

 

Image result for antitrianon photos

Foto: Afiş revizionist maghiar

 

 

Continuitate şi consecvenţă

 

Cu ceva timp în urmă, apărea, în ziarul “Adevărul”, un articol sub titlul “Condamnând Trianonul şi tratatele de bază cu vecinii – 200 de gazetari şi scriitori de la Budapesta solicită modificarea frontierelor Ungariei” (Corespondenţă de la Dorin Suciu), următorul text:

“Dacă în Europa graniţele s-au schimbat, este nerealist să credem că doar graniţele Ungariei nu se pot modifica, a fost concluzia la care s-a ajuns în cursul adunării de constituire a Societăţii Trianon pentru Dreptatea Ungară şi a Fundaţiei pentru Dreptatea Ungară.

La reuniunea care a avut loc la sediul Comunităţii Ziariştilor Unguri au participat circa 200 de persoane, mare parte dintre ele fiind profesionişti ai condeiului – gazetari şi scriitori – cu vederi radicale de dreapta.

Oaspetele de onoare a fost Ernö Raffay, istoric, fost secretar de stat în Ministerul Apărării.

Dacă minorităţile maghiare de peste graniţe nu pot obţine drepturi speciale, cum ar fi dreptul la autodeterminare, şi nici autonomie teritorială, atunci singura soluţie este modificare frontierelor, a proclamat Ernö Raffay. Istoricul ungur, care nu este la prima declaraţie de acest gen, a susţinut că revizuirile teritoriale din anii 1938-1941 au constituit succese ale diplomaţiei ungare şi au fost reflexul unei politici juste.

Astfel de prilejuri au existat şi după 1989, doar că ele nu au fost folosite.

Raffay a dat ca exemplu de ocazii ratate divizarea Cehoslovaciei, când pentru un scurt interval de timp Slovacia încă nu exista <<de jure>> şi, practic, nu avea nici posibilitatea de apărare armată (!), perioada conflictului iugoslav în care Serbia era pusă în dificultate de confruntarea ei cu Croaţia sau de cea în care au existat serioase încordări ruso-ucrainene pe motivul împărţirii rachetelor atomice şi a flotei din Marea Neagră.

Istoria nu s-a oprit. Important este să aştepţi prilejul şi să-l foloseşti. Dacă Uniunea Sovietică s-a destrămat, ca şi Iugoslavia sau Cehoslovacia, dacă în Europa graniţele se mişcă, este nerealist să crezi că doar hotarele Ungariei nu se pot mişca, a tras concluzia fostul demnitar.

Ziaristul István Kocsis a folosit o argumentaţie inedită: nu Ungaria suferă de psihoza Trianonului, ci statele care au beneficiat de pe urma desmembrării ei.

Proclamându-se state naţionale, refuzând să acorde minorităţilor dreptul la autodeterminare, ţările vecine nu au respectat prevederile tratatului din 4 iunie 1920, ceea ce justifică revizuirea acestuia.

Suntem aici ca în Europa să nu fie un nou război, ca ea să nu se clădească pe minciună. Trianonul este o problemă europeană, nu ungară, a proclamat ziaristul şi scriitorul Dénes Kiss.

Conform redactorului-şef adjunct al săptămânalului Magyar Forum, tratatele Ungariei cu vecinii ei, trecute sau viitoare, nu sunt decât noi mici Trianonuri.

Alţi vorbitori au propus schimbarea denumirii noilor organizaţii în Liga Revizionistă,

Societatea anti-Trianon sau Asociaţia pentru Revizuirea Trianonului, precum şi înfiinţarea de filiale

în Ungaria şi ţările vecine. (…)”

Am reprodus textul respectiv pentru că suntem în măsură să furnizăm noi date despre “Societatea Trianon pentru Dreptatea Ungară”, devenită între timp “Mişcarea Revizionistă Maghiară” (Magyar Revizios Mozgalom – MRM), mişcare ce îşi propune “să aducă la ordinea zilei” problema “modificării nedreptelor hotare trianonice” şi să redea revizionismului maghiar “eficienţa de odinioară”.

Cum şi în ce fel, vom vedea în cele ce urmează

 

 

Stabilitatea graniţelor şi opinia publică internaţională

 

Volumul de propagandă antitrianonică şi, implicit, antiromânească vehiculat pe aceste reţele este imens şi are o forţă de penetrare ce depăşeşte de departe presa (convenţională) scrisă şi audio-vizuală. O emisiune radio sau de televiziune rămâne – atât cât rămâne – doar în memoria oamenilor, un ziar (citit sau doar răsfoit) se aruncă, pe când cele inserate pe Internet rămân ca într-o bibliotecă sau arhivă.

Ba, mai mult, acest mijloc de informare permite şi dialogul şi, mai important poate, permite difuzarea unei informaţii “în progresie geometrică”.

Cotidianul budapestan Magyar Nemzet (5 iunie 2001) reproducea discursul

rostit în 4 iunie 2001 de către un reprezentant al  guvernului maghiar – ministrul Harrach Péter:

“Astăzi putem afirma, fără echivoc, că Diktatul de la Trianon a fost un act profund nedrept

care a mutilat ţara şi a sfârtecat naţiunea. (…) Trebuie să ne gândim şi la reabilitarea mutilărilor

trianonice.

Aceasta însă nu se poate realiza cu o naţiune cuprinsă de laşitate şi confuzie identitară, pentru aşa ceva este nevoie de o înaltă conştiinţă naţională. (… ).

O naţiune în continuă scădere demografică, ce-şi subminează singură vâna biologică, nu este în stare să continue mileniul pe care înaintaşii l-au trăit, aici, în Bazinul Carpaţilor”.

Aşadar, un discurs fără echivoc revizionist, în gura unui oficial ungar!

Image result for antitrianon photos
 

“Mişcarea Revizionistă Maghiară” şi Internetul

 

Să vedem, în continuare, în ce constă activitatea practică a “Mişcării Revizioniste Maghiare” (MRM) şi să o ilustrăm şi cu câteva “documente” preluate de pe Internet.

 

„Scopul MRM este de a revigora, prin demonstraţii şi acţiuni de propagandă, revizionismul maghiar şi de a-i reda eficienţa de odinioară. (…) MRM îşi propune o atenţionare de proporţii în favoarea conceptului de “Dreptate Ungariei”, pentru a-l aduce la ordinea zilei.

În ziua de 4 (ziua tragediei de la Trianon) a fiecărei luni, începând cu orele 16,30 (ora semnării Diktatului), vom ţine o demonstraţie de atenţionare, timp de un ceas, în vreuna din zonele de mare circulaţie ale capitalei. Se vor intona cântece patriotice şi revizioniste, se vor distribui materiale revizioniste. Vom strânge semnături în sprijinul cauzei, urmând ca acestea să fie înaintate

în cursul anului 2002, sub forma unei petiţii, Parlamentului Maghiar.

Convocatoarele vor fi publicate şi în ziarul A Demokrata şi, de asemenea, difuzate de către

Pannon-rádio.

În urma strădaniei noastre, sperăm că, pe parcurs, şi MIEP se va putea referi la susţinerea civică a problemei şi, la fel, viitorul guvern.”

Semnează Budaházi György (membru fondator), proprietarul barului ARKADIA.

Iată, aşadar, că alături de “Clopotul Trianonului” de la “Zebegény” (care, începând cu 4 iunie 2001, bate zilnic la orele 16,30 reamintind “tragedia de la Trianon” şi vestind “unitatea ţării lui Szent István”), ora “fatidică” – şi data de 4, fireşte – sunt reamintite, public, şi prin demonstraţii lunare ce au loc în punctele de maximă circulaţie ale Budapestei.

Pe de altă parte, nu putem să nu remarcăm că demonstraţia cu pricina (cea din 4 ianuarie 2002) era autorizată de către Poliţie, ceea ce presupune girul acesteia acordat cauzei revizioniste!

Să vedem, însă, cum arăta un manifest revizionist, distribuit cu ocazia demonstraţiilor respective, dar răspândit şi în întreaga lume prin intermediul Internetului.

Desigur, ceea ce vom reda este varianta de circulaţie internaţională (redactată în limba engleză), parţial tradusă, parţial reprodusă ca atare:

“Doamnelor şi domnilor, aceste câteva rânduri vă sunt oferite, spre a fi citite, de către o organizaţie civică ce reprezintă o ţară cândva impunătoare, astăzi redusă la proporţii nesemnificative.

Vă rugăm să ne sprijiniţi în lupta noastră paşnică, dusă împotriva uneia dintre cele mai mari nedreptăţi din istoria europeană: Diktatul de la Trianon.

Este vorba despre naţiunea maghiară. Strămoşii noştri, hunii, au apărut în Europa, în Bazinul Carpatic, în secolul IV e. n. şi au pus bazele unui puternic imperiu, care a rezistat până în secolul V e. n. Este posibil ca naţiunile europene să fi dus cu ei lupte grele, însă astfel de lupte s-au purtat şi între propriile triburi. După aceasta, avarii, strămoşii noştri direcţi, s-au stabilit în acest areal.

Triburile ungare, de la care îşi trage numele această naţiune, au sosit în Bazinul Carpatic în secolul al IX-lea e. n. Ne-am luptat în multe războaie, în întreaga Europă, însă am avut şi motiv s-o facem:

Charlemagne a jefuit multe din comorile strămoşilor noştri avari.

În anul 1000 e. n. regele nostru István a trecut la romano-catolicism şi a transformat ţara într-un avantpost oriental al creştinătăţii.

Istoria noastră dovedeşte cât de reale sunt aceste fapte.

În anul 1242, după ce au măcelărit jumătate din naţiunea maghiară, mongolii au părăsit ţara noastră şi nu au mai ajuns niciodată în Europa Occidentală. N-au ajuns, pentru că secole în şir am continuat să ne luptăm cu ei şi i-am respins de fiecare dată.

În pofida acestei permanente ameninţări, am redevenit o ţară puternică.

Sigismund de Luxemburg, împăratul Imperiului Romano-German, şi-a început cariera ca rege ungar, iar sub domnia regelui nostru Mátyás I-ul am avut o mare influenţă în întreaga Europă.

În ciuda faptului că avem mai multe rădăcini comune cu ei decât oricare altă naţiune din Europa, am oprit năvălirile turceşti timp de sute de ani.

În cele din urmă, am fost cuceriţi de către turci în 1526, dar în timpul celor 150 de ani de ocupaţie otomană aceştia n-au mai putut să înainteze dincolo de ţara noastră.

Zonele neocupate de turci au fost luate de dinastia Habsburg, care a putut să trăiască în linişte, cu preţul sacrificiilor noastre.

Din acest moment istoric, naţiunea noastră a început să piară. Turcii au lăsat după ei doar o treime din populaţia ţării.

După aceea, naţiunea noastră şi-a pierdut cei mai buni fii în războiul de independenţă dus împotriva habsburgilor. În aceste condiţii, am permis altor naţiuni să se stabilească în ţara noastră. În pofida acestei ospitalităţi, când am ajuns într-o serioasă criză politică internă, după primul război mondial, aceste popoare, în cârdăşie cu ţările lor de origine (limitrofe Ungariei) şi cu ajutorul puterilor occidentale, ne-au atacat ţara, au ocupat-o şi au jefuit-o.

Aceasta a fost situaţia când mica noastră delegaţie a plecat la Trianon, unde puterile victorioase ne-au forţat să încheiem un atare tratat, încât două treimi din ţara noastră milenară a ajuns în mâinile ocupanţilor străini.

Mai mult, în calitate de componentă a Monarhiei Habsburgice învinse, Ungaria a fost obligată să plătească grele despăgubiri de război, deşi politica ungară s-a opus războiului, neavând nici un interes să-l declanşeze.

În perioada regrupării sferelor de influenţă de după primul război mondial, cu sprijin din partea Germaniei, am primit înapoi unele din teritoriile noastre populate de unguri, însă la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, graniţele nedrepte au fost din nou impuse cu forţa. Ele încă există!

Suntem singura ţară din lume înconjurată, în totalitate, de teritoriile sale! Sunt milioane de fraţi unguri ce trăiesc, sub opresiune, în toate ţările limitrofe!

Nu purtăm ură în sufletele noastre. Dorim doar să ne recăpătăm pământul strămoşesc şi să ne recuperăm milioanele de fraţi.

În marele joc de noroc numit ISTORIE, popoarelor le sunt împărţite cărţi fie bune, fie rele.

Nouă, de cinci sute de ani, ni se dau doar cărţi mizerabile, dar n-am părăsit masa de joc, am învăţat să jucăm cu cărţi proaste, să rămânem în joc, să supravieţuim. A sosit însă vremea să primim şi nişte cărţi bune.

Vă rugăm să păstraţi acest “fluturaş”, să-i reţineţi conţinutul, să-i ajutaţi pe politicienii din ţara d-voastră să analizeze cu pertinenţă această chestiune şi să sprijiniţi lupta noastră dreaptă.

Vă mulţumim pentru sprijin.”

(Acest manifest poate fi găsit atât pe site-ul organizaţiei, cât şi pe altele, cum ar fi, de pildă, http://www.nemnemsoha.hu, sau http://chat.trefort.net).

 

VA URMA

 

MISCAREA REVIZIONISTA MAGHIARA

de Aurel Millea

 

 

VIDEO:

 

 

Anunțuri

19/05/2017 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , | 33 comentarii

Un atac la adresa integrităţii statului naţional român şi o limbă care nu există

 

 

alfabetul-chirilic,consiliul-minoritatii-nationale-rumane,consiliul-minoritatii-nationale-vlahe,consiliului-pentru-relatiile-intre-nationalitati-in-parlamentul-sarb,limba-vlaha,miletic-mihailovic,serbia,valea-timocului,valentin-balutoiu,

 

 

O limbă care nu există şi un atac la adresa integrităţii statului naţional român

 

 

O iniţiativă. Organismul, numit Consiliul Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia, a luat iniţiativa de a standardiza limba vlahă şi a folosi alfabetul chirilic.[1]

Patru întrebări.

Se pun patru întrebări:

1. Pe cine reprezintă Consiliul Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia?
2. Există o limbă vlahă?
3. Din ce cauză s-a avansat ideea existenţei unei limbi vlahe?
4. De ce se încearcă a se găsi minorităţi acolo unde nu este cazul?

Răspuns la prima întrebare. Teoretic, Consiliul Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia[2] îi reprezintă pe românii de pe Valea Timocului.

Aflăm însă că, în concepţia unui parlamentar sârb, ,,Consiliul Minorităţii Naţionale Vlahe din Serbia are o orientare pro-românească şi scopul principal al activităţii sale este ca, în timp, să-i transforme pe vlahii din Serbia în români!”

Această părere aparţine lui Miletic Mihailovic, care la data de 8 mai 2010, când a făcut acea declaraţie, era preşedinte al Consiliului pentru Relaţiile între Naţionalităţi în Parlamentul sârb.

Acest domn este membru al Partidului Socialist, de guvernământ. Domnia sa consideră că ţara de origine a românilor de pe Valea Timocului nu este România, ci Serbia, iar limba vlahă este diferită de limba română.[3]

Aşadar, trebuia să se facă ceva în privinţa acelui Consiliu al Minorităţii Naţionale Rumâneşti/Vlahe; în consecinţă, prin fraudă, Belgradul şi-a impus simpatizanţii în fruntea acestuia, lucru denunţat de organizaţiile românilor timoceni: „În cadrul unei întâlniri la Bucureşti, delegatia românilor din Timoc a invocat modul fraudulos în care autorităţile sârbe, prin partidele sârbeşti şi prin presiuni ale poliţiei şi procuraturii, au preluat Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia, consiliu reprezentând pe românii/vlahii din Timoc.”[4]

Interesant este că numele în sârbă al Consiliului este Nacionalni Savet Vlaha[5].
În concluzie, Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia nu mai apără interesele românilor timoceni.

Răspuns la a doua întrebare. Comentăm părerea domnului Miletic .

Mihailovic din 8 mai 2010. Este nevoie să divizăm întrebarea a doua în alte două întrebări:

a. Ţara de origine a românilor timoceni este România? Nu, ţara de origine a românilor timoceni nu este România (paradoxal, aici îi dăm, parţial, dreptate domnului Miletic Mihailovic), pentru că, în cea mai mare parte, românii timoceni sunt autohtoni, ţara lor făcând parte din aria etnogenezei româneşti.
Aşadar, ei nu sunt veniţi de aiurea, ci aparţin locurilor natale de un mileniu şi jumătate, de când izvoarele istorice îi atestă pe vechii români (străromâni), cei care au contribuit la formarea majorităţii popoarelor din Balcani, inclusiv la etnogeneza sârbilor.
Aceştia din urmă au ajuns pe Valea Timocului foarte târziu, după 1833, când, din cauza intereselor Rusiei, această zonă a fost anexată de Serbia.

b. „Limba vlahă” este diferită de limba română? Nu, este una şi aceeaşi limbă. Poporul român s-a format pe un spaţiu imens, cuprinzând romanitatea orientală, cuprinsă între Marea Adriatică şi Marea Neagră, pe ambele maluri ale Dunării.

Limba vorbită în acest spaţiu a fost limba română. Şi astăzi mai există zone în care se vorbeşte limba română, de exemplu, Valea Timocului, teritoriu care aparţine statului sârb.

Prin urmare, limba română este una şi aceeaşi cu limba vorbită de românii timoceni, aşadar nu există o limbă vlahă.

Mai trebuie subliniat un fapt: cuvintele „vlah”, „valah”, „vlas”, „voloh” etc fac parte din patrimoniul istoric şi cultural românesc!!! „Este democraţie!
Nu îi obligă să fie români cu forţa, chiar dacă dovezile şi bunul simţ spun asta!

Dacă nu sunt români sau nu recunosc apartenenţa la filonul românesc nu pot lua oficial numele de valah, vlah, vlas, voloh.
Pot să-şi spună negotineni, petrovaţeni etc. Valahii, vlahii, vlasii sunt români şi românii sunt cei ai căror strămoşi au fost numiţi de străini valahi, vlahi, vlasi, volohi, olahi .

Dacă nu afirmă oficial că noua limbă standardizată este un nume al unui grai românesc, nu pot folosi oficial numele de limbă valahă, vlahă etc pentru o limbă care ar fi altceva decât o limbă românească sau un grai al limbii române.”[6]

Răspuns la a treia întrebare.

Dacă nu există o limbă vlahă, care este motivul pentru care este susţinută o astfel de idee? Este evident că se urmăreşte dezbinarea românilor.
Se încearcă realizarea unui proces de alienare a românilor timoceni, după modelul din Macedonia (macedonenii vorbesc limba bulgară, dar se spune acum că vorbesc „macedoneană”; acum, macedonenii nu recunosc că ar exista vreo legătură etnică între ei şi bulgari).

Mai există un motiv pentru care se susţine ideea existenţei unui „popor vlah” şi a unei „limbi vlahe”: în perspectiva recensământului populaţiei din luna octombrie 2011 se urmăreşte debusolarea românilor din Timoc, pentru a scădea numărul de cetăţeni care se declară români şi a creşte pe al acelora care se declară vlahi şi/sau sârbi.

Straniu este că, în acelaşi timp, „Universitatea de Stat de Studii Umanistice din Federaţia Rusă pregăteşte pentru tipar un manual de limba moldovenească…”[7].
Se reia un efort început în perioada stalinistă de a impune existenţa unei „limbi moldoveneşti” scrisă, de asemenea, cu caractere chirilice. Toate studiile serioase demonstrează că nu există o limbă moldovenească, diferită de limba română.

Un mare filolog italian concluzionează că „m-am convins din ce în ce mai mult de ceea ce am afirmat la Congresul de Romanistică de la Florenţa din 1956: pretinsa limbă moldovenească nu este de fapt decât româna literară, scrisă cu un alfabet rusesc uşor modificat (adică în chirilice moderne, diferite de chirilicele vechi din paleoslava, folosite timp de mai multe secole de toţi românii), cu unele concesii în favoarea unor forme dialectale moldoveneşti, cunoscute de altfel şi în interiorul graniţelor României I…]”[8]
Este evident vorba de o altă încercare de divizare a românilor, din motive politice (statutul Republicii Moldova, constituită pe teritoriul pământului românesc dintre Prut şi Nistru şi interesele ruseşti în această zonă).
Utilizarea literelor chirilice pentru aşa zisă limbă „vlahă” reprezintă un alt fapt menit să adâncească procesul de asimiliare a românilor timoceni, din cel puţin două motive:

1. Negarea originii latine a timocenilor, în direcţia nerecunoaşterii echivalenţei român = vlah.

2. Interzicerea sau îngreunarea accesului la literatura apărută în statul naţional român, întrucât aceasta este scrisă utilizându-se alfabetul latin.

Citind cărţi scrise la nord de Dunăre, românul din Estul Serbiei şi-ar da seama că vorbeşte aceeaşi limbă cu locuitorii statului naţional român şi şi-ar pune întrebări legate de originea sa etnică.
Există, de asemenea, cărţi care transmit adevărul istoric referitor la populaţia românească din răsăritul Serbiei, editate pe teritoriul statului naţional român.
Trebuie spus că, în Evul Mediu, limba română se scria, într-adevăr, cu caractere chirilice.

Motivul era acela că limba slavonă era limba de cultură (aşa cum limba latină era limbă de cultură în Occident), fiind împrumutate literele acesteia în redactarea primelor documente şi cărţi în limba română.

Românii au folosit caracterele chirilice până în deceniul al şaptelea al secolului al XIX-lea.

Ceea ce este absurd este faptul că sârbii înşişi, care vorbesc o limbă slavă (nimeni nu neagă acest lucru), scriu din ce în ce mai mult cu litere latine, ca o modalitate de a uşura legăturile cu Europa, în timp ce românilor timoceni le interzic acest drept.

Răspuns la a patra întrebare. Am arătat că s-a încercat să se acrediteze existenţa unui popor moldovenesc, a unei limbi moldoveneşti şi a unei limbi vlahe vorbită în răsăritul Serbiei.

Mai mult, în 2006, s-a cerut constituirea Asociaţiei „Comunităţii Moldovenilor din România”. Fostul preşedinte Voronin vorbea despre minoritatea moldovenească din România, numărând 10 milioane de persoane (!) şi care ar fi discriminată[9]…

În final „Partidul politic „Patrioţii Moldovei” a lansat… un apel către comunitatea mondială, solicitînd înapoierea Patriei-mamă – Moldovei – a tuturor teritoriilor istorice ale statului moldovenesc, aflate în componenţa României.”[10]

De pe la mijlocul anilor 90 ai secolului trecut un curent foarte zgomotos acreditează ideea existenţei unei minorităţi aromâneşti în România, distinctă de poporul român şi care vorbeşte o limbă diferită de cea română.
Nu-si are rostul să demonstrăm aici ideea că există un dialect aromân al limbii române, alături de dialectul daco-român (vorbit şi de românii timoceni), cel megleno-român şi cel istro-român.

Însă toate aceste elemente ne îndreaptă către o concluzie:

Dezbinarea românilor prin inventarea de noi naţiuni (precum cea moldovenească) sau noi minorităţi (aromânii în România, vlahii în Serbia, diferiţi de români) are drept consecinţă nu numai distrugerea identităţii unui mare număr de români, dar înseamnă şi un atac la adresa integrităţii statului naţional român…

 

Prof. Valentin Băluţoiu

Colegiul Naţional „Carol I”, Craiova

 

Articol preluat de pe Revista AGERO, Stuttgart

 

 

 

Notele articolului:

 

[1] http://www.timocpress.info/?p=3879#more-3879

 

[2] ,,În legea sârbă, fiecare minoritate are dreptul şi poate să constituie un consiliu naţional, care este cea mai mare instituţie în cadrul comunităţii, finanţată de stat, pentru păstrarea limbii, culturii, pentru învăţământ şi pentru informare.
Nu este o organizaţie politică, este o organizaţie care trebuie să se ocupe de păstrarea identităţii minorităţilor.

Din păcate, anul trecut politica s-a amestecat în alegerea consiliilor, acestea ajungând să fie preluate de oameni din comunitatea românească, dar care lucrează pentru partidele sârbe”, a menţionat Predrag Balaşevici, preşedintele Partidului Democrat al Rumânilor din Serbia (PDRS).
El a adăugat că în timpul campaniei de anul trecut,300 de români au fost anchetaţi doar pentru că s-au înscris pe listele speciale ca ,,români”. (http://www.infoprut.ro/2011/nu-ni-se-permite-nici-sa-visam-romaneste.html).

 

[3] https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/06/24/declaratii-antiromanesti-provocatoare-si-tendentioase-ale-parlamentarului-sarb-miletic-mihajlovic/

 

[4] http://www.timocpress.info/?p=3879#more-3879

 

[5] http://www.vlasi.rs/ . Aceasta este adresa web oficială a Consiliului şi este în limba sârbă. Pe acest site se duce o continuă propagandă antiromânească.

 

[6] http://members3.boardhost.com/homolje/msg/1307227260.html

 

[7]http://www.adevarul.ro/moldova/actualitate/Rusii_vor_sa_editeze_un_nou_-manual_de_limba_moldoveneasca_0_489551304.html

 

[8] Carlo Tagliavini, Originea limbilor neolative, apud Alexandru Ciubîcă, MOLDAVSKIJ JAZYK-o aberaţie lingvistică motivată politic,https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/03/15/%E2%80%9Dlimba-moldoveneasca%E2%80%9Dmoldavskij-jazyk-o-aberatie-lingvistica-diversionistamotivata-politic/

 

[9] Poate ar fi fost înţelept ca, în momentul proclamării independenţei Republicii Moldova, România să nu accepte un stat independent între Prut şi Nistru purtând denumirea de Moldova.
România ar fi trebuit să ia exemplul Greciei, care nu recunoaşte un stat cu denumirea de Macedonia, întrucât denumirea de Macedonia o consideră ca făcând parte din patrimoniul istoric şi cultural grecesc.
Trebuie recunoscut că o astfel de decizie ar fi fost greu de luat de către oamenii politici români în situaţia specială de acum 20 de ani.

 

[10] http://romaniadindiaspora.ning.com/profiles/blogs/partidul-patriotii-moldovei?xg_source=activity

 

Autor: Prof. Valentin Băluţoiu / Revista AGERO, Stuttgart

19/05/2015 Posted by | ROMANII DIN JURUL ROMANIEI | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Rusia a intensificat războiul ideologic împotriva României şi a Republicii Moldova

 Foto: googlemaps.

Rusia a intensificat războiul ideologic împotriva României şi a Republicii Moldova

 

Nu demult, NTV a difuzat un filmuleţ cu genericul „Pridnestrovie: russkii forpost” („Transnistria: avanpost rusesc”), care ne-a arătat încă o dată că Rusia a început un nou război ideologic împotriva României şi Republicii Moldova. Toate mijloacele de informare în masă ruseşti luptă din răsputeri la comanda lui Putin, împotriva cursului european al Republicii Moldova.

După ce Putin a pus la pământ Ucraina (o ţară cu 48 de milioane de cetăţeni), Federaţia Rusă îşi concentrează forţele agresive pe teritoriul Republicii Moldova.

Rusia nu s-a mulţumit cu ocuparea a cinci raioane din stânga Nistrului: ea doreşte să pună mâna pe întreaga Basarabie, să restabilească frontierele pe Prut, să ne îndepărteze şi mai mult de România şi UE.

Mai mult. Rusia a atacat direct nu numai Republica Moldova, dar şi România. Războiul Rece dus de URSS în 1944-1990 contra Occidentului s-a îndreptat astăzi contra României.

Propaganda rusă propagă cele mai multe minciuni, mituri agresive, scorniri faţă de poporul român, luate din arsenalul ideologic al regimului sovietic. În prezent s-a agravat situaţia pentru că liderii PCRM, inclusiv Voronin, Tkaciuk, Isaev, Şupak,

Tulbure şi socialiştii Dodon, Şelin, C. Mihalache, E. Marian, N. Ustiugov, I. Seghin, D. Kavruk, R. Zapadinski, V. Demideţki, V. Kosarev şi mulţi alţii, au format un front comun cu mass-media din Rusia. Aceştia au devenit duşmani de moarte ai României, dispreţuiesc şi detestă, urăsc România şi tot ce-i românesc.


Unii dintre aceştia au paşapoarte româneşti, călătoresc în Europa, spionează România, colectează materiale şi mai apoi le publică în ziarele ruseşti.
Întâlniţi pe stradă, aceşti jurnalişti, politicieni par a fi oameni absolut normali, drăguţi, în realitate, însă, ei sunt indivizi fără vreo obligaţie morală sau umană. M-am apropiat de unul dintre aceşti politicieni românofobi şi l-am întrebat: ce are cu România?

Când a auzit cuvântul România, s-a oţărât şi mi-a lămurit că nu el, ci Rusia finanţează şi dirijează războiul ideologic declanşat împotriva României şi Republicii Moldova.

Cu ajutorul FSB şi al centrelor informaţionale ruseşti, în R. Moldova activează 20 de staţii TV şi 10 staţii radio, peste 30 de ziare, reviste, prospecte editate în limba rusă. Scriitorul N. Dabija a subliniat că în R. Moldova funcţionează 120 de posturi tv ruseşti şi zeci de posturi radio ale Federaţiei Ruse.

„La ora actuală Rusia are acreditaţi în Republica Moldova peste 700 de corespondenţi.”

Federaţia Rusă formează mentalitatea moldovenilor, reface spiritul propagandei antiromâneşti, românofobe. Când generalul Lebed auzea în 1990-1992 cuvântul România, scotea pistolul şi întreba: „Gde faşistî?”. Ambasadorul Rusiei la Chişinău, Farit Muhametşin, este coordonatorul şi finanţatorul unui centru de analiză strategică.

Dar cele mai multe indicaţii, forme şi metode de propagandă antiromânească sunt elaborate în laboratoarele FSB-iste, dirijate de forţele de spionaj din Moscova şi trimise la agenţiile de presă din Republica Moldova şi la ziarele ruseşti. Unul dintre aceşti propagandişti agresivi este Vladimir Soloviov, redactorul-şef principal al ziarului „Ъ-MD”. El coordonează propaganda antimoldovenească a Moscovei.


Ziarele ruseşti „Kommersant info”, „Kommunist”, „Nezavisimaia Moldova”, „Puls”, „Moldavskie Vedomosti”, „Panorama”, „Kişiniovskie novosti”, „Ziarul de limbă română”, „Moldova suverană”, agenţia „ITAR-TASS” au atacat la comanda Moscovei politica României faţă de R. Moldova şi, în special, parafarea Acordului de asociere cu UE. Ziarul „Puls” scrie că preşedintele României, Traian Băsescu, „zapretil jiteleam R. M. nazâvatsea moldavanami i ucit’ istoriu Moldovî” („a interzis cetăţilor RM să se identifice ca moldoveni şi să studieze istoria Moldovei”).

După opinia acestui ziar, T. Băsescu, chipurile, a cerut să fie „lichidată” R.M. Aceleaşi mituri răspândeşte şi Mark Tkaciuk. El spune că „Rumânia potrebovala Bessarabiu” („România a cerut retrocedarea Basarabiei”). „Clasa politică din România a început elaborarea unui plan al „căilor rutiere”, în vederea anexării Moldovei la România” („Puls”, 2013, 11 decembrie, p. 4-5). Parafarea Acordului de asociere a R. Moldova cu UE este numită de către Mark Tkaciuk „un pas gigant pe calea lichidării statului independent moldovenesc” (Idem).

Jurnalistul Dimitrie Kavruk scrie că „Alianţa şi puterea de la Bucureşti au elaborat un plan de acţiuni cu privire la lichidarea statalităţii moldoveneşti” (Idem, p. 10). Un oarecare I. Seghin i-a numit pe Traian Băsescu, Angela Merkel şi alţi lideri europeni „besî” („neruşinaţi”), pentru că, chipurile, pregătesc „ocuparea” Moldovei şi „înghiţirea” ei de către România (N.M., 2013, 12 decembrie, p. 11). În realitate Traian Băsescu a subliniat întregul proces de apropiere şi unire a Republicii Moldova cu România ca un proiect, ca o politică de restabilire a adevărului istoric. Cât timp trebuie să mai aşteptăm să fim cine suntem în istoria neamului românesc?!


Cu o mare ură faţă de români şi moldoveni scrie rusoaica N. Ustiugova. Ea este un mesager constant al propagandei imperialiste ruseşti. Mişcarea de renaştere naţională aceasta o numeşte „mişcare naţionalistă”, „fascistă”, „legionară”. Autorii ruşi şi cei rusificaţi (A. Meleka, Iv. Rusnac, V. Ghirba, A. Korenev, I. Kurnik etc.) au început să-i scoată din morminte pe aşa-numiţii „eliberatori” ruşi, care au ocupat în 1944 Basarabia românească.

Ei folosesc un limbaj agresiv, românofob, îi numesc pe membrii Curţii Constituţionale „oameni hrăniţi de România”. Ei spun că U.E. va „înghiţi Moldova, că Republica Moldova depinde de România şi nu de Rusia”, vor să-i aducă pe comunişti la putere, să ne ducă în Uniunea Eurasiatică, să restabilească URSS. („N.M.”, 2013, 12-26 decembrie). Robert Zapadinski de la ziarul „Kommersant-INFO” (2013, nr. 25) plânge cu lacrimi de crocodil pentru că la 8 decembrie 1991 a dispărut Imperiul Sovietic.

Acest om matur cu multe neamuri la Ierusalim nu înţelege istoria. Toate imperiile au dispărut. A fost distrusă şi URSS – „închisoarea popoarelor sovietice” şi imperiul răului, după cum spunea Ronald Reagan.
Jurnaliştii de sorginte rusească scuipă în faţa fiecărui român basarabean.

E strigă: „Naşa Rodina – SSSR”. Ruşii din R. Moldova se pregătesc de o revanşă, de noi provocări teroriste.

„Noi ne consolidăm forţele în mod deschis, a spus Mark Tkaciuk, ca să începem o luptă politică decisivă”. Voronin şi Tkaciuk plănuiesc să ocupe Palatul Naţional „N. Sulac” şi să-l transforme într-o bază a atacurilor banditeşti şi sângeroase împotriva Guvernului, Preşedinţiei şi Parlamentului. Ei plănuiesc să folosească studenţii de la Universitatea Slavonă, Şcoala Superioară de Antropologie şi pe cei din grupele ruse de la USM, UTM şi de la universităţile private.


Despre acest plan diabolic şi sângeros Mark Tkaciuk l-a informat pe Vladimir Soloviov, unul dintre cei mai activi provocatori şi terorişti ruşi care au luptat în 1991-1992 în Transistria, iar în prezent fac propagandă antiromânească, organizează diferite campanii în mass-media de limbă rusă.

Toate ziarele ruseşti, radioul şi TV au trădat populaţia acestui pământ, care i-a primit, i-a hrănit, i-a miluit pe colonizatorii ruşi. Agentura Rusiei în R. Moldova, coloana a cincea sau 5,3% din populaţia republicii, turbă când aude de Unirea Republicii Moldova cu România.

Forţele coloniale ruseşti niciodată n-au respectat dreptul românilor basarabeni, considerau că ei pe veci vor domina în Basarabia românească. Ei n-au învăţat limba, istoria românilor, au desconsiderat cultura, civilizaţia românească.

Credem că va veni timpul când toată politica Rusiei ţariste şi a URSS, toată teroarea comunistă va fi cercetată şi expusă, pentru ca fiecare moldovean să înţeleagă de ce trăim atât de greu, de ce a fost distrusă economia Basarabiei în 1940-1941, 1944-1990, de ce am rămas în urma Europei cu o sută de ani.

Cine va răspunde în faţa istoriei pentru că în Basarabia peste un milion de moldoveni au fost arestaţi, împuşcaţi, ucişi, arşi în cuptoarele cu var, maltrataţi, deportaţi în Siberia de către conducerea URSS?


Considerăm că avem nevoie de o politică serioasă de stat în domeniul propagandei şi educaţiei populaţiei rusofone. V. Kosarev, care a venit să se realizeze în RSSM, cere ca limba rusă să fie limbă de stat, cere drepturi, refuză să înveţe limba română.
Şi încă o problemă. În prezent se observă foarte bine legăturile dintre mass-media din Federaţia Rusă şi unele ziare comuniste, antiromâneşti din R. Moldova.

Un exemplu concludent în această privinţă este articolul lui Mihai Conţiu „România lui Băsescu nu vrea integrarea europeană a moldovenilor” („M.S.”, 2013, 24 decembrie).

Pe de o parte, M. Conţiu, fiind harţăgos şi întunecat în problemele istoriei românilor, afirmă că, chipurile, noţiunea de România Mare este o „himeră”.

Pe când fiecare elev din clasa a V-a ştie că România Mare a existat, s-a dezvoltat în anii 1918-1940. Stalin şi Hitler s-au înţeles şi au atacat România la 28 iunie 1940, anexând la URSS Basarabia. M. Conţiu nu poate gândi, propagă aberaţii precum că moldovenii se deosebesc de români.

Acest Conţiu îl repetă pe Vasea Stati, care scrie că „moldovenii nu-s români” („Kommersant-INFO”, 2013, 13 decembrie). Această teorie a „moldovenismului primitiv” este convenabilă nu numai ruşilor, dar şi ungurilor, cu care M. Conţiu are relaţii de prietenie.

În prezent în istoriografia moldovenească a apărut un curent românofob, autorii căruia încearcă să răspândească materiale negative despre poporul român (L. Boia, R. Patapievici), falsifică istoria Unirii Basarabiei cu România din 27 august 1918, cer federalizarea Republicii Moldova şi a României, susţin aşa-numita „autonomie” a ungurilor din Transilvania şi a ruşilor din Transnistria.


Ungaria şi Rusia îşi coordonează foarte atent războiul ideologic dus împotriva României, încearcă să izoleze România de UE, iar Republica Moldova de România. Considerăm că toată propaganda rusească şi cea maghiară va suferi eşec. Istoria este de partea României şi Republicii Moldova.

Despre aceasta ne vorbeşte colaborarea economică dintre aceste două state româneşti.
Republica Moldova a exportat în România mărfuri în 2005 în valoare de 111.606,5 mii de dolari, în 2006 – de 154946,4 mii, în 2007 – 210888,9 mii, în 2008 – 335.809,9 mi, în 2009 – 239.626,4 mii, în 2010 – 245.409,3 mii şi 2011 – 376.397,1 mii dolari.


În 2011, exportul Republicii Moldova în ţările UE a constituit 48,8%, pe când în Rusia numai 28,2%. România este singura ţară din lume care a reuşit să ajute R. Moldova în ceea ce priveşte învăţământul, pregătirea cadrelor, colaborarea ştiinţifică şi tehnică, culturală, în domeniul turismului şi al sportului.

Dacă în anul 2000 România a oferit pentru R. Moldova peste 1000 de burse pentru studenţi, apoi în anul 2012 – peste 5000.

La Chişinău au fost înfiinţate bibliotecile „Onisifor Ghibu”, „Transilvania”, „Târgovişte”, „Ovidius”, „Târgu-Mureş”. De asemenea, au fost înfiinţate mai multe filiale cu carte românească la bibliotecile din Orhei, Făleşti, Ialoveni, Soroca, Bălţi etc.


România a ajutat R. Moldova cu fonduri financiare speciale. Fondul de ajutorare a R. Moldova a fost în 1993 de 6 miliarde de lei, în 1994 – 1 mlrd., în 1995 – de 4 mlrd., în 1999 – de 5 mlrd., în 1997 – de 5 mlrd., 1998 – de 10 mlrd., în 2000 – de 5 mlrd. de lei româneşti.

Pe de o parte, vedem dezvoltarea relaţiilor moldo-române ca între fraţi, iar pe de altă parte s-a intensificat războiul ideologic al Rusiei contra României. Coloana a cincea a Rusiei, din Republica Moldova s-a activizat.

Vorbitorii de limbă rusă vor să-şi ia revanşa după destrămarea URSS în 1991. Toţi veneticii, ocupanţii, colonizatorii, torţionarii populaţiei Basarabiei, KGB-iştii au ieşit din vizuinile lor secrete, au restabilit anumite structuri, organizaţii comuniste, socialiste, comsomoliste, formând un torent unic, îndreptat nu numai împotriva R. Moldova ca al doilea stat românesc, dar şi împotriva României ca stat membru al UE. Situaţia este foarte complicată.

Blocarea războiului psihologic desfăşurat de către Rusia împotriva României şi a R. Moldova este una din sarcinile de bază ale Parlamentului, Preşedinţiei şi Guvernului R. Moldova.
De liniştea socială, de consolidarea politică a forţelor democratice şi naţionale depinde întregul proces de integrare a Republicii Moldova în UE şi apropierea treptată de România.

Vreau să-i răspund lui Mihai Conţiu că scumpa noastră ţară, România Mare, ne este dată nouă de la Bunul Dumnezeu. Acesta este postulatul de bază în lupta pentru dezvoltarea, consolidarea şi propăşirea civilizaţiei naţionale româneşti.


Anton MORARU,
dr. hab. în istorie, prof. univ.
http://www.literaturasiarta.md/

15/03/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: