PRESA RUSĂ AMENINȚĂ: ”Bucureștiul și Varșovia o caută cu lumânarea”

Pravda: România, prima candidată pentru a fi lovită de Rusia cu rachete Kalibr. „Nu ar supraviețui unui atac, nici fizic, nici mental!

MOSCOVA – Sub titlul „România și Polonia, principalele candidate pentru rachetele Kalibr”, principalul ziar al propagandei lui Putin scrie că „în primul rând România va fi lovită” din rațiuni militare- Bucureștiul ar putea ordona invadarea Transnistriei „pentru a-și salva frații moldoveni de acolo”.

Recent, James Heappey, subsecretar de stat britanic pentru forțele armate, a declarat pentru Times Radio că Ucraina are dreptul legal de a lovi instalații militare de pe teritoriul rusesc pentru a perturba logistica forțelor armate ruse.

Este „complet legitim ca Ucraina să țintească în interiorul Rusiei pentru a întrerupe o logistică ce, dacă nu ar fi fost întreruptă, ar fi contribuit în mod direct la moartea și măcelul de pe teritoriul ucrainean”, a declarat Heappey.

Comentând această declarație, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a declarat că, tot pentru a întrerupe logistica militară, Rusia ar putea lovi ținte militare pe teritoriul mai multor țări NATO care furnizează arme regimului de la Kiev.

„Avem înțelegerea corectă a acestei chestiuni? La urma urmei, aceasta duce direct la morți și vărsare de sânge pe teritoriul ucrainean. Din câte am înțeles, Marea Britanie este una dintre aceste țări”, a precizat Zaharova pe canalul său de Telegram.

Moscova consideră că recunoașterea de către Londra, a legitimității loviturilor Ucrainei contra instalațiilor militare de pe teritoriul Rusiei – cunoscutele „incendii ciudate” din a doua zi de Paști, pe care Ucraina nu recunoaște că le-ar fi provocat – echivalează cu admiterea unor lovituri rusești contra lanțurilor logistice din mai multe țări NATO care furnizează arme Kievului. România și Polonia ar fi primele vizate de rachetele rusești, scrie Pravda.ru,citată de https://www.activenews.ro.

„Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat că este puțin probabil ca negocierile privind Ucraina să fie eficiente dacă Kievul continuă să primească transporturi de arme din alte țări.

În Statele Unite, surse CNN descriu livrările de arme către Ucraina ca fiind o investiție în neutralizarea armatei și marinei rusești pentru următorii zece ani.

Recentele declarații ale șefului Pentagonului, Lloyd Austin, despre intenția sa de a „slăbi Rusia” prin intermediul ajutorului militar acordat Ucrainei, sunt o reamintire cinică a faptului că NATO este o organizație agresivă care vizează în primul rând Rusia.

Unde poate Rusia să lovească facilitățile logistice și militare occidentale?

Aceasta ar putea fi, în primul rând, România. România ar putea acum să invadeze Transnistria pentru a-și salva frații moldoveni de acolo. 

Polonia este următoarea pe listă – această țară servește drept punct de tranzit pentru toate transporturile de arme din țările occidentale către Ucraina.

Aceste țări nu vor supraviețui unui atac cu rachete Kalibr, nici fizic, nici psihologic. Iar lista de ținte potențiale pentru rachetele Kalibr nu se oprește aici, ea incluzând „furnizori activi de arme letale pentru regimul de la Kiev” precum Cehia, Polonia, Slovenia, Turcia, Germania și SUA, dar și un furnizor neoficial, Bulgaria. 

Ar fi, într-adevăr, un preludiu la cel de-al treilea război mondial, dar aliații SUA ar fi primii care l-ar pierde, deoarece se comportă greșit”, scrie Pravda.ru în continuarea articolului despre declarațiile doamnei Zaharova referitoare la remarcile d-lui Heappey.

Potrivit Antena3.ro în ultimele zile, Pravda a publicat mai multe articole în care acuză România că ar avea un interes ascuns în privința Republicii Moldova.

În majoritatea articolelor, jurnaliștii citează diverși analiști politici ruși susținători ai regimului lui Putin.

Jurnaliștii ruși scriu că România „este cea mai interesată de destabilizarea Transnistriei și își poate realiza visele de unirea cu Moldova și poate rezolva problema separatismului transnistrean cu ajutorul NATO.

Potrivit expertului militar Igor Korotchenko , România și Republica Moldova trebuie să cunoască consecințele unui posibil atac asupra forțelor ruse de menținere a păcii din Transnistria.

Analistul consideră că Moscova trebuie să avertizeze Alianța Nord-Atlantică și Bucureștiul la nivel oficial că nu ar trebui să se amestece criza din Ucraina.
„Acest lucru va fi calificat drept agresiune și, ca răspuns,va fi lansat un atac cu rachete rusești asupra centrelor decizionale din România și Moldova în același timp”, susține Korotchenko citat de Pravda.

Convins că România se pregătește să lovească Transnistria din Moldova, politologul Evghenii Satanovsky crede că „un atac (rusesc) cu rachete ar putea corecta ușor situația și ar putea răcori capetele înfierbântate (din România)”.
Potrivit lui Satanovsky, România are nevoie de Moldova în provocări geopolitice împotriva Rusiei. NATO nu poate permite Moscovei să mențină un asemenea cap de pod precum Transnistria, pentru că acest lucru este contrar conceptului de bază al dezmembrării și distrugerii Rusiei. Și aici nicio negociere nu va ajuta.

Cât privește atacul rusesc, Satanovsky spune că acesta ar putea viza rafinăriile de petrol din România și infrastructura neproducătoare de petrol, care lucrează cu putere pentru a aproviziona cu combustibil și lubrifianți forțele armate ucraineană.

„Acest lucru ar da posibilitatea autorităților române să înceapă să-și organizeze propria economie, în loc să se grăbească să dezvolte Moldova sau să cucerească Transnistria.

Un plus ar putea fi distrugerea instalațiilor militare americane din România, care oricum sunt incluse pe lista celor pe care Washingtonul a fost îndemnat să le desființeze, readucând NATO la granițele de desfășurare a infrastructurii militare din 1997”, a conchis Satanovski.

Https://evenimentulistoric.ro vorbește despre faptul că Moscova pare să fi decis să declanșeze un conflict direct cu NATO, iar România ar putea fi folosită pentru declanșarea ostilităților.

Numai așa se explică acuzațiile halucinante lansate de Igor Strelkov, fostul șef al Ministerului Apărării din așa-zisa Republică Populară Donețk,

Iată integral articolul publicat de Pravda, o trompetă a propagandei Kremlinului, pe baza declarațiilor acestui Strelkov, :

”Date alarmante vin din Moldova . Surse relatează că un număr mare de soldați și ofițeri români au fost deja aduși în republică sub masca „militarilor moldoveni”. Potrivit fostului șef al Ministerului Apărării din Republica populară Donețk, analistul militar Igor Strelkov, acestea și alte semne indică pregătirile ascunse ale României pentru război.

„SE PREGĂTEȘTE OCUPAREA MOLDOVEI”

Conform declarațiilor lui Strelkov, o parte semnificativă a ofițerilor moldoveni din toate comandamentele și din toate funcțiile cheie au fost înlocuiți cu ofițeri ai armatei române.

El a subliniat că personalul a fost înlocuit în totalitate cu români în companiile comandante ale unităților militare care îndeplinesc funcțiile de poliție militară, adăugând și că depozite de uniforme și încălțăminte militare, rații ale armatei NATO și alte echipamente militare auxiliare, dar nu și arme, sunt create pe teritoriul Moldovei și aprovizionate de urgență din exterior.

Potrivit unor surse, nu este nevoie să se importe arme, pentru că atunci când armata română va ocupa Moldova, aceasta va veni cu tot cu arme.

Totodată, mobilizarea moldovenilor, cel mai probabil, fie nu a fost deloc planificată, fie va fi de natură auxiliară.

Anterior, deputatul Dumei de Stat Viktor Vodolatski și-a exprimat încrederea că Rusia va recunoaște în curând independența Transnistriei.

Potrivit politicianului, scrie Pravda, este imposibil să se permită declanșarea unui alt război pe teritoriul Transnistriei de către președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, și de curatorii săi români”.

Publicitate

Consecvenţă liberală… VIDEO

 

 

 

 

 

În urmă cu cinci ani, actualul lider PNL era complet împotriva desemnării Laurei Codruţa Kovesi în funcţia de şefă a DNA , cerând chiar demisia lui Ponta din funcția de premier.

“Decizia premierului Ponta reprezinta o tradare de neacceptat fata de toti cetatenii romani care au votat la referendum pentru demiterea lui Traian Basescu si care au votat USL la alegerile parlamentare. Propunerea omului lui Traian Basescu, Codruţa Kovesi, care a fost mâna dreapta în tot sistemul ticaloşit pe care l-a pus în mişcare Traian Basescu, pentru mine este un act inacceptabil care ma determina ca incepand de astazi sa pun semn de egalitate între Victor Ponta şi Traian Băsescu”, spunea Ludovic Orban în anul 2013.

 În urmă cu ceva vreme, Orban susținea că cei de la DNA i-au instrumentat un dosar în fals, doar pentru a-l scoate din cursa pentru Primăria generală a Capitalei:

“Toţi cei care mă cunosc ştiu că acuzaţia care mi-a fost adusă este profund nedreaptă. Rezultatul acestor acuzaţii a fost că am ieşit din cursa pentru Primăria Capitalei. Un procuror mi-a făcut un dosar nedrept, care nu se bazează pe niciun fel de probă, iar instanţa s-a pronunţat. Mi-a făcut dreptate instanţa, nu vreau să mă războiesc cu nimeni. Îi sfătuiesc să nu atace sentinţa, acest dosar este penibil pentru DNA”, spunea el, la Realitatea TV.

Acum, liderul PNL o susține necondiţionat pe Laura Codruţa Kovesi.

După declanşarea procedurii de revocare a şefei DNA, Laura Codruța Kovesi, făcute de ministrul justiției joia trecută, Ludovic Orban, președintele PNL, a susținut-o pe Kovesi, numindu-l pe Tudorel Toader ”avocatul penalilor”.

„Săptămâna trecută, cu o prestaţie demnă de Oscar, Tudorel ne-a păcălit pe toţi. Ne-a făcut să credem că poate fi chiar un ministru al Justiţiei, un om raţional care nu va ceda presiunilor cohortei de pesedişti care aşteaptă cu sufletul la gură căderea celui mai eficient bastion al luptei anticorupţie. În seara aceasta am văzut cu toţii cine este Tudorel de fapt. Avocatul penalilor, instrumentul unei puteri politice efemere, fără scrupule, care este dispusă să sacrifice prezentul şi viitorul României. Nu este totul pierdut, avem CSM, avem preşedinte, avem PNL, avem oameni în stradă. Lupta pentru o Românie normală continuă”,scria Orban, pe Facebook.

 Într-un răstimp foarte scurt, frunntaşul liberal s-a transformat miraculos din rebelul anti-DNA de odinioară,  autointitulat victimă a ei, a devenit sprijin de nădejde al instituției lui Kovesi, gata să dea de pămînt cu oricine atinge fie și doar cu un fir de păr pe distinsa doamnă procuror. 

O condamnare l-ar scoate total din politică pe Orban.
Dacă o pățește, ce va face el în perioada imediat următoare ? Se va bate, în continuare, pentru cauza DNA?

 

 

Surse:

https://www.flux24.ro/cum-a-ajuns-ludovic-orban-fan-al-clubului-dna-ceea-ce-spune-multe-despre-felul-in-care-anumite-structuri-pregatesc-batalia-pentru-cucerirea-puterii/

http://evz.ro/orban-kovesi-dna-sustinere.html

 

23 septembrie 1386 – A început în Ţara Românească domnia lui Mircea cel Bătrân

 

 

 

 

 

 

 

În anul 1386, după moartea domnului Dan I, scaunul domnesc este preluat în Ţara Românească de către Mircea, fiul lui Radu I, fratele fostului domnitor.

Mircea cel Bătrân (n. 1355 – d. 31 ianuarie 1418),  voievod al Ţării Româneşti şi unul dintre cei mai importanţi conducători ai Ţării Româneşti a domnit între 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394 sau mai 1395 şi ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1418).

Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din trecut), însă odată cu evoluţia limbii expresia a ajuns să-şi piardă sensul iniţial, deoarece numele în sine s-a păstrat neschimbat.

Supranumele „cel Bătrân” (în slavonă: starîi) presupunea, în general, în limbajul de cancelarie medieval, primul domnitor cunoscut cu acest nume.

Întrucât în Ţara Românească nu se obişnuia numerotarea domnilor, ca în Occident, Mircea a primit acest nume pentru a fi deosebit de Mircea Ciobanul, care a domnit în secolul al XVI-lea.

În istoriografia română mai apare şi sub numele Mircea cel Mare.

În acea perioadă Valahia se afla într-o mare primejdie, pentru că începuse ofensiva Imperiului Otoman în Balcani, iar scopul sultanului turc era distrugerea statului bulgar, a cnezatului sârb şi a voievodatelor Muntenia şi Moldova, după care urma cucerirea Constantinopului şi supunerea regatului ungar.

Statele cucerite urmau să fie transformate în paşalâcuri (provincii turceşti), interzicerea creştinismul şi introducerea religiei musulmane. Fiind conştient de pericolul ce s-a abătut asupra ţării, Mircea a iniţiat   un şir de acţiuni pentru refacerea şi reînarmarea oastei şi întărirea cetăţilor.

În iarna anului 1388, domnitorul Munteniei, susţinut de un contingent dobrogean, îi învinge şi îi alungă din Dobrogea pe turcii conduşi de marele vizir Ali-paşa.

Ca răspuns, sultanul otoman trimite trupe ca să prade ţara, iar Mircea cel Bătrân le iese în întâmpinare şi într-o bătălie crâncenă le distruge. După aceste campanii militare, Dobrogea, inclusiv şi Silistra, au fost unite cu Ţara Românească.

Remarcabil comandant militar, om politic şi abil diplomat, Mircea cel Bătrân a întreţinut relaţii bune cu vecinii Ungaria, Polonia şi Moldova, a repurtat victorii asupra turcilor, fiind unul dintre cei mai mai activi exponenti ai luptei antiotomane din vremea sa.

Ca să întărească hotarele statului, domnul valaha luat  sub stăpânirea sa Amlaşul şi Făgăraşul.

În acelaşi an participă cu oastea sa la bătălia de la Kossovopolje (Cîmpia Mierlei), unde armata otomană înfrânge tupele unite ale sârbilor, macedonienilor, bosniecilor şi românilor, ocupă sud-vestul Serbiei şi pregăteşte un cap de pod pentru o invazie masivă în Muntenia.

În decembrie 1389, au loc tratative între solii lui Mircea cel Bătrân şi cei ai regelui polon Wladislaw al II-lea Jagiello, intermediate de Petru I, domnul Moldovei. Aceste tratative s-au încheiat cu semnarea unui tratat, în care cei doi suverani se angajau să-şi acorde ajutor reciproc în cazul unui eventual atac din partea regatului ungar şi a Imperiului Otoman.

Tratatul a fost ratificat la Lublin în condiţii de de plină egalitate.
La sfârşitul anului 1390 şi începutul anului 1391 are loc o campanie militară antiotomană în nordul Dunării.
Oastea munteană, condusă de către domnitor, împreună cu Sracimir, ţarul izgonit din Vidin, înfrânge trupele otomane şi recucereşte Vidinul. După acestă victorie Mircea cel Bătrân, începe un şir de lucrări de refacere şi întărire a cetăţilor din ţară.
În 1393 otomanii încep o nouă campanie militară în Bulgaria. Ţaratul de Târnovo este distrus, posesiunile Ţării Româneşti din sudul Dunării sunt ocupate de către turci. După ocuparea Bulgarei, în primăvara anului 1394, domnul valah întreprinde o campanie militară în Balcani, unde atacă unităţile de ankingii din regiunea Karinovasi (azi Karnobat), obţinând un remarcabil succes.

Dar în toamna aceluiaşi an se începe campania militară a sultanului Baiazid I Ildirim (1389-1402) în Muntenia, cu scopul de a o subjuga.

Otomanii s-au pregătit minuţios pentru acestă campanie militară. La Dunăre au fost concentrate
unităţile de elită ale Imperiului Otoman, turcii cerându-le vasalilor săi din Bulgaria şi Serbia să participe cu oştiri. Fiind numeric inferioare trupelor invadatoare, oştirile valahe au adoptat tactica pământului părjolit.

La 10 octombrie 1394 are loc bătălia de la Rovine (probabil lângă Craiova), unde printr-un atac neaşteptat, sunt distruse unităţile de avangardă a trupelor otomane, cauzându-le mari perderi. Primind ajutor de la unităţile de rezervă, ce veneau din spatele armatei, sultanul Baiazid a scăpat de dezastru şi a continuat ofensiva. Lângă localitatea Argeş are loc o nouă bătălie.

Turcii fiind numeric superiori obţin un succes datorat în mare parte şi trădării boierilor.

Mircea cel Bătrân este nevoit să se retragă în munţi unde avea cetăţi. Sultanul Baiazid îl înscăunează ca domn pe boierul Vlad (numit Uzurpatorul), susţinut de boierii trădători.

În 1395 la Braşov se încheie un tratat antiotoman între Mircea cel Bătrân şi Sigismund de Luxemburg. Această înţelegere prevedea nerecunoaşterea de către Regatul Ungar a domnitorilor, veniţi la domnie cu ajutorul turcilor.

După încheierea acestui tratat, în anul următor are loc cruciada statelor din Occident împotriva Imperiului Otoman. Armatele cruciaţilor erau conduse de către regele Sigismund de Luxemburg, la care s-a alăturat şi Mircea cel Bătrân.

În bătălia de la Nicopole, oastea condusă de Baiazid I înfrânge trupele cruciate.
Armata otomană a avut mari perderi şi nu era în stare să ducă în continuare acţiuni de ofensivă în regiune.

În decembrie 1396, Mircea îl detronează pe Vlad Uzurpatorul şi devine unicul domnitor al Ţării Româneşti. Ca răspuns la detronarea lui Vlad, omul lor, în toamna anului 1397 turcii organizează o nouă campanie militară împotriva Munteniei.

Mircea cel Bătrân distruge oastea otomană ce a invadat Ţara Românească. După victoria asupra turcilor, în anul 1400, voievodul valah îl susţine la domnia Moldovei pe fiul lui Roman I, Alexandru, ce a fost supranumit şi cel Bun. După instalarea la domnie a lui Alexandru, Mircea cel Bătrân se confruntă în 1401 cu o invazie otomană, pe care o respinge.

După această incursiune are loc o stopare vremelnică a atacurilor turceşti asupra Ţării Româneşti, deoarece în anul 1402, are loc invazia hoardelor mongole conduse de către Timur-lenk stăpân în Asia Centrală asupra otomanilor.

În bătălia de la Ankara, oştirea lui Baiazid este distrusă, iar sultanul turc, părăsit de către vasalii săi, este capturat şi închis într-o cuşcă de fier.
Această înfrângere a declanşat începutul unor lupte între urmaşii lui Baiazid pentru conducerea supremă în Imperiul Otoman. Domnitorul valah s-a implicat în aceste confruntări, susţindu-l pe Musa.

În 1404, Mircea folosindu-se de dificultăţile prin care trece statul turc, recucereşte o mare parte a teritoriului dobrogean, inclusiv Silistra.

Anul 1406 reprezintă apogeul puterii domnitorului valah.

Fiind conştient de faptul că răzmeriţele ce au loc în Imperiul Otoman sunt doar vremelnice şi în viitorul apropiat se aşteaptă noi confruntări, Mircea duce tratative cu regele ungar Sigismund de Luxemburg privind crearea unui plan comun de luptă cu otomanii. În 1408 domnitorul muntean obţine o victorie asupra turcilor la Silistra.

După această victorie, în anul următor, începe o campanie militară în Balcani pentru susţinerea favoritului său Musa în acţiunile sale de a prelua conducerea satului turc şi de a deveni sultan. Această campanie militară dusă de voievodul valah a fost victorioasă şi i-a adus un scurt răgaz în lupta sa cu turcii.

Războiul cu otomanii reîncepe în anul 1413, când sultan devine Mahomed, un alt fiu a lui Baiazid, cu atacurile trupelor turceşti asupra hotarelor Munteniei pe care domnitorul le respinge.

În anul 1415, Mircea acceptă să plătească un tribut turcilor în valoare de 3000 de galbeni , iar după plătirea acestei sume, turcii se obligau să nu atace hotarele ţării.

Această pace nu s-a prelungit mult, căci în 1416, domnitorul va refuza să mai plătească haraciul şi începe un nou război cu turcii.

Mircea va susţine răscoalele ce aveau loc în Imperiul Otoman împotriva sultanului. Ca răspuns la aceste acţiuni ale voievodului valah, sultanul Mahomed declanşează o campanie militară împotriva Ţării Româneşti, cuceresc Giurgiul şi pătrund în Dobrogea.

Atacurile acestora sunt respinse, dar domnitorul valah a fost nevoit să încheie o nouă înţelegere cu turcii privind un tribut de răscupărare a păcii. După închierea acestui tratat la hotarele ţării s-a stabilit liniştea.
 

 

 

 

 

 

 

La 31 ianuarie 1418 marele domn a plecat în eternitate, rămânând în memoria urmaşilor ca un conducător de stat care a rezistat cu vitejie invaziilor necontenite ale Imperiului Otoman, reuşind să apere nu numai independenţa Munteniei, dar şi a Moldovei.

Cât timp a domnit Mircea cel Bătrân, Ţara Românească a dobândit cea mai mare întindere, de la Banatul de Severin până la Marea Neagră, inclusiv sudul Basarabiei şi a cunoscut o puternică dezvoltare economică, consolidarea militară şi afirmarea politică pe plan internaţională, îndeosebi în sud-estul Europei.

Într-un act din anii 1404-1406, apar titlurile sale:

„Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios şi binecinstitor şi de Hristos iubitor şi autocrat, Io Mircea mare voievod şi domn din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind peste toată Ţara Ungrovlahiei şi a părţilor de peste munţi, încă şi către părţile tătăreşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi domnitor al Banatului Severinului şi pe amândouă părţile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare şi stăpânitor al cetăţii Dârstorului.”

 

 

 

 

Foto: Stema judeţului românesc interbelic Durostor

A condus ţara cu înţelepciune, menţinându-i stabilitatea economică şi politică.

Epoca lui Mircea a beneficiat de o atenţie binemeritată din partea specialiştilor în istorie şi disciplinele conexe, fiindu-i dedicat un important număr de studii.

 

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mircea_cel_B%C4%83tr%C3%A2n

http://istoriamilitara.org/