CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Mizeriile neomarxiste și asasinii viitorului

manual


Fapte care ar trebui să ne pună pe gânduri

Societatea occidentală actuală oferă suficiente exemple pentru ca orice crestin să se întrebe dacă nu cumva ordinea lumii s-a întors cu susul în jos. S-ar putea spune – stai Dom’le! Sunt doar niste exagerări fără semnificatie! Nici vorbă! Tot ce am însirat aici nu sunt doar fapte diverse.

Dacă tragem linie si facem bilantul, vedem cum în doar jumătate de secol, s-a reusit distrugerea unor valori care, de bine de rău, au condus la civilizatia actuală occidentală. Sunt nevoit să repet, dacă nu am fost înteles până acum.

Timp de milenii, încă din zorii civilizatiei umane, homosexualitatea a fost privită de biserică drept un păcat, un obicei necurat, o spurcăciune, de medicină ca o dereglare psihică, si de legislatie ca o perversiune sexuală („crime against nature”).

Brusc si dintr-o dată, pe la mijlocul sec.20, omenirea si-a dat seama că timp de milenii a fost doar o adunătură de imbecili. Practic, datorită progresului tehnic si tehnologic, nivelul de trai al majoritătii populatiei din tările dezvoltate a crescut cu o rată nemaiîntâlnită până acum în întreaga istorie a omenirii, această crestere fiind dublată însă de o scădere dramatică a nivelului spiritual, concomitent cu asaltul asupra bisericii si valorilor traditionale.

Un rol important în cadrul acestui proces îl are învătământul care se reduce tot mai mult la un soi de îndoctrinare globalistă, concomitent cu spălarea creierului cu teorii despre multi-culturalism, melting pot, tolerantă si diversitate, toate aceste teorii mascând adevăratele scopuri, crearea ”omului nou”, notiune care ne trezeste amintiri neplăcute, ”om nou” obsedat de valori materiale si pseudo-culturale, dependent de sex, de manipulările grosolane din mass-media – într-un cuvânt, un ”sclav” de tip nou.

Veti spune poate că sunt exagerări…

Nu, nici vorbă – sunt mult prea blând fată de catastrofa culturală la care asistăm cu totii în ultima jumătate de secol. Voi da un singur exemplu – în ultimul secol, în ciuda progresului material, tehnic si tehnologic, nu s-a născut nici un Shakespeare, sau nici măcar pe aproape. Între dramaturgia ”marelui Will” si stupizeniile ”produse” de o Alina Mungiu-Pippidi sau o Nicoleta Esinencu, e o diferentă galactică. Si nu am dat decât două exemple, dintre cele mai odioase, aclamate de corul noilor politruci ai culturii.

Voi însira acum fapte culese de prin presa internatională si citate din diverse lucrări si surse. Concluziile le vom trage imediat, la botul calului, care va să zică.

”În fapt, conform celor afirmate de către William Friedrich de la clinica Mayo, comportamentul sexual la copil atinge un maxim la o vârstă între trei şi şase ani.  (sic !) (1).

(1.Friedrich, W.N., Grambsach, P., Broughton, D., Kruiper, J., and Beilke, R.(1991). Normative sexual behaviour in children. Pediatrics, 88 (3), 456-464.)

Citatul de mai sus este extras din lucrarea Children’s Sexual Behaviours : A parent’s Guide, lucrare editată de The Provincial Child Sexual Abuse Advisory Committee, Canada, 2013. Nimic de comentat ! Textul este mai mult decât edificator. Ghidul doreste să-i liniştească pe părintii care ar putea fi îngrijorati de ”precocitatea sexuală” a micutilor. Câteva exemple acum de fapte si atitudini pe care acest ghid le consideră absolut normale si sănătoase, citez :

”Touches/rubs own genitals when diapers are being changed, when going to sleep, when tense, excited or afraid or because it feels good. Touches the “private parts” of familiar adults and children with hand or body. Takes advantage of oppor- tunity to look at nude people. Asks about genitals, breasts, intercourse, babies. Erections. Likes to be nude. May show others his/her genitals. Uses dirty words for bathroom and sexual functions. Interested in own feces. Puts something in own genitals or rectum one time for curiosity or exploration.”

adică :

”Îsi pipăie/îsi freacă organele genitale în timp ce i se schimbă scutecele, când merge la culcare, când este încordat, excitat sau înfricosat sau pentru că se simte bine. Atinge “părtile rusinoase“ ale adultilor sau altor copii din familie cu mâna sau cu corpul. Profită, dacă i se iveste ocazia, să privească la oameni dezbrăcati. Întreabă despre organele genitale, sâni, despre legătura acestora cu copiii. Are erectii. Îi place să stea dezbrăcat. Poate arăta si altora organele genitale. Foloseste cuvinte murdare pentru baie (sic !) si pentru functiile sexuale. Interesat de propriile fecale. Introduce obiecte în rect sau în organele genitale (vagin) de curiozitate sau pentru a le explora. ”

Repet, este vorba despre un comportament considerat normal si sănătos, la copii de până în 5 ani. Sigur că da! Copiii sunt curiosi din fire, de fapt – atunci descoperă lumea, dar de aici până la cele descrise ca fiind absolut normale este o prăpastie uriasă. Să facem pentru început observatia că pe primul loc se situează masturbarea. Nu numai atât, dar autorii consideră că este normal ca si nou-născutul să se masturbeze. Se impun acum câteva observatii, pentru că toate aceste aberatii au si un tâlc ascuns, scrie https://mizeriaistoriei.wordpress.com/2015/03/page/3/.

Trebuie spus că masturbarea este un obicei care se capătă, nu este un dar de la natură. Vorbesc acum numai despre băieti. Un copil care se masturbează a fost învătat să facă asta de către alti copii sau a descoperit-o singur, caz ceva mai rar. Se vorbeste si despre erectii. Da, este posibil, în special dimineata, atunci când vezica urinară este plină, la fel cum este posibil ca în urma unor astfel de evenimente, copilul să descopere singur că poate obtine plăcere frecându-si penisul.

Cu fetele este cu totul altceva, dat fiindcă clitorisul este mascat de labii, apoi mai intervine faptul că orgasmul femeii este mult mai dependent de eros decât cel al bărbatului, asa că toate aceste aberatii, desi nu se precizează, se referă preponderent la băieti.

Chestiunea cu cuvintele ”murdare” – copilul nu poate cunoaste aceste cuvinte, care există în mai toate limbile, dacă nu a fost învătat sau dacă nu le-a auzit folosite de părinti. Alte chestiuni sunt de-a dreptul aberante, precum plăcerea de a sta dezbrăcat, sau de a-i privi pe altii dezbrăcati, sau de a arăta străinilor organele genitale. Apoi întrebările despre legătura dintre organele genitale si copii. Si atunci, ce să întelegem din toate acestea?

Că dacă copilul nu întreabă despre ele, nu este normal si sănătos? Sau ca părintii să treacă direct ”la fapte” în fata copilului, ca să-i explice concret cum se fac copiii? Nu e de râs! Pentru că au fost nebuni care au sustinut si asta – că cea mai bună educatie sexuală tot părinţii o fac, prin contacte sexuale demonstrative în prezenta copiilor, ba teoreticienii incestului sustin ”initierea” sexuală de către părintii naturali, prin contacte sexuale dintre mamă si fiu, dintre tată si fiică, urmate eventual de un examen de ”capacitate”, în prezenta ”profesorilor”, prin contactul sexual dintre frate si soră. Se pune acum întrebarea : ce facem dacă copilul nu începe să se masturbeze? Brosura nu ne spune nimic.

Trebuie oare să-l învete părinţii? Sau să delege eventual vreun vecin binevoitor? Cine mai stie? Brosura îsi păstrează aerul optimist, presupunând totusi că marea majoritate a copiilor încep să se masturbeze până la vârsta de cinci anisori, unii fiind ceva mai precoci, descoperind aceste plăceri încă de pe vremea când sugeau la sân, astfel că se precizează, citez :

”If children are masturbating in public or in front of others, explain to them that it is not appropriate to touch their private parts in public and that if they feel they need to touch their private parts they need to do it in private […]”, respectiv :

”Dacă copiii se masturbează în public sau în fata altora, trebuie să li se explice că nu este frumos să-si frece organele genitale în public si dacă simt nevoia să se masturbeze, trebuie să facă asta în intimitate. ”

Tare de tot! Să facem acum câteva precizări, nu neapărat de ordin medical, ci de bun-simt doar. Am explicat anterior de ce masturbarea este condamnată de textele sfinte, având ca origine povestea biblicului Onan. Condamnată încă din cele mai vechi timpuri de toate religiile abrahamice, masturbarea a fost considerată un viciu nesănătos până la asa-zisa revolutie sexuală.

Multi sustin astăzi, pornind de la teoriile lui Wilhelm Reich si ale lui Alfred Kinsey că ar fi o metodă prin care să fie eliberate tensiunile sexuale acumulate în organism si că în sine nu ar avea practic nici o consecintă negativă.

Asa să fie oare? Aparent asa este. Si totusi, nu! Un aspect aparent nesemnificativ, neglijat de sustinătorii efectelor ”benefice” ale masturbării este usurinta cu care aceasta se realizează fată de un contact sexual normal, care necesită o anumită locatie, o anume atmosferă, o pregătire emotională si erotică a femeii în timpul preludiului, un efort fizic însemnat, si multe, multe altele.

În raport cu toate acestea, masturbarea nu necesită decât o ”mână liberă” si un mediu excitant, un film porno la tv, o revistă, o fotografie, sau chiar propria imaginatie, pentru ”experti”. Practic, amândouă conduc la orgasm si ejaculare, diferenta constând în ”eficacitatea” masturbării în detrimentul actului sexual normal. Aici este cheia problemei. Usurinta cu care se poate realiza îndeamnă la repetare, iar repetarea la exces. Iar acest exces se numeste viciu. Si ca orice viciu, dă si un anume grad de dependentă.

Fără a mai vorbi de faptul că în timp, poate conduce extrem de des la o pierdere a controlului ejaculării, asa numita ejaculare precoce, boală de care suferă o mare parte a bărbatilor din ziua de azi. Usurinta cu care se poate ajunge la orgasm, diminuează interesul fată de celălalt sex, erosul se diminuează si el, iar interesul fată de femeie devine exclusiv sexual. Disocierea trupului de suflet devine tot mai accentuată, sexul devine un scop în sine, telul final devine plăcerea fără limite – cât mai multe orgasme. Exact ca oligofrenii din romanele lui Céline, care se masturbau ”până la învinetire”. Si să mai facem o observatie. Brosura citată pune accentul pe băieti, fetele sunt amintite doar implicit, citez:

”Introduce obiecte în rect sau în organele genitale (vagin, NA) de curiozitate sau pentru a le explora.”

Presupun că despre vagin este vorba, pentru că la băieti nu cred că poate fi cineva în stare să-si introducă un obiect de dimensiune compatibilă în uretră, chestiune care produce si niste dureri insuportabile. Apoi în cazul fetelor, orificiul vaginal este obturat de himen, orice tentativă de introducere a vreunui obiect sau a unui deget, fiind însotită de durere, în consecintă, partea a doua a asertiunii este si ea aberantă, desi nu exclud exceptii. Cât despre introducerea de obiecte în rect, nu am auzit de asa ceva, desi cum spuneam, nu exclud nici această posibilitate.

Dar de aici si până la comportament normal si sănătos e distantă lungă. Ca de la cer la pământ. Fără a mai vorbi de interesul morbid pentru fecale. Am văzut anterior că doar homosexualii sunt interesaţi de fecale, prin coprofilie, dirty Sanchez, scat, fudge sports si mud rolls. Să sugereze oare acest ghid, că micutul interesat de propriile fecale si de explorarea propriului rect este un viitor homosexual ? Cine stie? Probabil că cercetările în curs vor elucida şi această enigmă. În imagine, un „sexbox”, practic o trusă de „instruire” privind organele genitale, instrument didactic standard în grădinitele din tările scandinave. 

În 1993, un comitet de părinti, profesori si administratori ai scolii elementare din Kyrene, Arizona a decis eliminarea dintre cărtile recomandate elevilor din clasele 6-8, a Povestilor Fratilor Grimm motivând aceasta prin „excesul de violență, portretizarea negativă a unor personaje feminine si aluziile antisemite” din povestile respective.

Întrebarea pe care o pun este, când anume vor putea citi Hänsel si Gretel, Albă ca Zăpada si cei 7 Pitici sau Cenusăreasa? La maturitate? Pentru că în clasa a 8-a copiii sunt din punct de vedere teoretic deja adulti, dat fiindcă se doreste scăderea vârstei consimtământului sexual la 13 ani sau chiar mai putin.

În România, faptul e aproape împlinit, prin intrarea în vigoare a noului cod penal, cu începere de la 01.02.2014 care stabileste acelasi prag de 15 ani (initial s-a propus 13 ani) pentru consimtământul sexual, scrie https://mizeriaistoriei.wordpress.com/2015/03/page/2/.

Ba unii doresc scăderea acestuia la 10 sau chiar 8 ani, după cum vom vedea imediat.

Astfel, în clasa a 8-a băietii vor învăta despre o penetrare corectă, vaginală si anală si folosirea prezervativului, iar fetele probabil despre cum se face o felatie perfectă si despre avort, astfel încât nu vor mai avea timp de povesti de-astea clasice, violente, sexiste si antisemite.

Ce să ne mai mirăm, dacă până si Coliba Unchiului Tom de Harriet Beecher Stowe, un roman clasic american, a doua carte citită în sec.19 după Biblie, a fost interzisă datorită limbajului, în districtul Waukegan, Illinois!

Urmează alte două cărti care mi-au încântat copilăria, Aventurile lui Tom Sawyer si Aventurile lui Huckleberry Finn ale lui Mark Twain, pentru utilizarea aceluiasi termen, nigger – considerat injurios. Dacă nu cumva se va ajunge la rescrierea acestor romane în spiritul corectitudinii politice.

Toate acestea îmi amintesc de Satra lui Zaharia Stancu, pe vremea lui Dej, unde tiganii erau denumiti oameni oachesi. Orwell era un naiv. De unde să-si închipuie că fictiunile sale vor deveni cruntă realitate în doar jumătate de secol?

În timp ce cărti clasice ce au încântat copilăria a zeci si zeci de generatii sunt epurate din biblioteci si din programa scolară, fiind sortite mai devreme sau mai târziu uitării si disparitiei, un alt tip de literatură este impus cu forta în programa scolară. Un exemplu clasic este cartea “King & King”, obiect de studiu la clasele mici din scolile scandinave.

Este povestea unei regine care la un moment dat a decis că fiul ei trebuie să se însoare. Din păcate, printului nu i-a plăcut nici una din prinesele ce i-au fost prezentate. Nu pentru că ar fi fost urâte sau altcumva, ci pentru că era homosexual.

În fine, el s-a îndrăgostit de fratele uneia din prințese, si el homosexual. Deși toată această poveste de dragoste dintre cei doi printi a produs un adevărat scandal în tot regatul, îndurerând-o pe regină, până la urmă ea a decis că fericirea fiului ei este mai presus de prejudecătile oamenilor, astfel că până la urmă a acceptat căsătoria celor doi, care au trăit fericiti până la adânci bătrâneti.

Tradusă din olandeză, introdusă ca lectură obligatorie în clasele mici ale scolilor din Scandinavia, în Statele Unite, prezentată ca model de “diversitate“, cartea a generat reactia vehementă a părintilor.

Astfel, în 2006, în Massachusetts, părintii revoltati ai copiilor de la Estabrook Elementary School din Lexington, au intentat un proces federal contra districtului scolar, pentru faptul că scoala face “educatie sexuală“ copiilor, fără acordul părintilor – în plus, făcând si propagandă homosexuală prin intermediul unor povesti pentru copii.

Daddy Papa and Me

Era vorba evident, de o scăpare a legii, astfel că ulterior, această “educatie sexuală“, în fapt doar propagandă homosexuală, să fie reglementată si obligatorie, chestiune care urmează să se aplice cât de curând și în România.

Iar Scandinavia a mers si mai departe, astfel că după această “premieră“, alte si alte astfel de cărti s-au adăugat la lista de lecturi obligatorii, precum “Mama lui Malin s-a căsătorit cu Lisa.”

Nici americanii nu s-au lăsat mai prejos, astfel că în 1989 a apărut cartea Heather are două mămici, carte scrisă de Lesléa Newman cu ilustratii de Diana Souza, apoi cartea “And Tango Makes Three”, despre povestea adevărată a cuplului de pinguini masculi Roy si Silo de la Grădina Zoologică din New York care au primit un ou să-l clocească si din care a ieşit un pui femelă, Tango. Edificator, nu?

De altfel, un ghid recent, emis de ONU, recomandă ca educatia sexuală să înceapă de la vârstă prescolară. (sub 5 ani) Decizia a generat numeroase controverse, dat fiindcă ghidul recomandă să se explice copiilor plăcerile ce se pot obţine prin masturbare.

Părintii îngrijorati că micutul lor se apropie de 5 ani si nu a început încă să se masturbeze, pot acum răsufla usurati.

Copiii vor fi instruiti metodic, la scoală, cu exercitii si exemple, cum să se masturbeze cât mai eficient, de câte ori pe zi, etc…, în fine vor primi tot instructajul necesar pentru a se masturba ”ca la carte”.

***

Un grup de cercetători acuză filmele pentru copii că perpetuează “Heteronormativitatea”, articol publicat în 24 iun. 2009 pe situl LifeSiteNews, autor Kathleen Gilbert. Grupul de “cercetători“ apartine Universitătii ANN ARBOR, Michigan. Aflăm din articol că, după ce au făcut cercetări aprofundate asupra unor filme de desene animate clasice produse de Studiourile Walt Disney, celebra peliculă Mica Sirenă fiind dată drept exemplu, grupul de savanti a tras concluzia că toate aceste filme ce au încântat copilăria a zeci de generatii, pot fi acuzate că perpetuează ideea de „heteronormativitate”.

Două individe, Emily Kazyak si Karin Martin, evreice probabil, afirmă că, în ciuda presupunerii că aceste filme ar trebui să nu aibă continut sexual, în realitate, ele “promovează un bogat, percutant si explicit continut heterosexual“.

Raportul celor două “savante“ a fost publicat în ultimul număr (din 2009) al publicatiei Sociologists for Women in Society (SWS), publicatie apartinând grupului Gender & Society. Rezultatele obtinute de către cele două cercetătoare dovedesc că “personajele îndrăgostite“ sunt înconjurate de muzică, flori, lumânări, atmosferă magică, mese sofisticate, etc…, care imaginează un univers “heterosexual“ care “ridică în slăvi“ dragostea “heterosexuală“ demodată, exact ca în povestile fratilor Grimm.

Cele două “savante“ au tras concluzia că aceste pelicule, prin faptul că sunt realizări artistice incontestabile, tind să “normalizeze“ statutul “heterosexualitătii“, deoarece este extrem de dificil de imaginat altceva decât “această formă de iubire“. Aceste filme nu fac decât să perpetueze “statutul de normalitate“ al heterosexualitătii. Ne punem atunci întrebarea, având în vedere aceste afirmatii, cât mai e până când normalitatea va fi scoasă în afara legii?

Cele două “savante“ nu dau un răspuns la această întrebare retorică, dar afirmă totusi că desi luna respectivă (iunie 2009), fusese declarată de către preşedintele Obama, Luna Mândriei Gay (sic !), totusi aceste filme încă continuă să ruleze pe ecranele cinematografelor si pe micile ecrane. În fine, acum am înteles ce doresc dânsele, si pot răsufla usurat.

Nu se pune încă problema scoaterii imediate în afara legii a heterosexualitătii, asa că se va merge treptat, începând cu interzicerea difuzării filmelor lui Walt Disney. Acestea vor fi înlocuite treptat cu filme pornografice, dat fiindcă copiii sunt educati încă de la grădinită cum să se masturbeze.

Cum normalitatea deranjează prin evidentă, ea trebuie scoasă în afara legii. Iată cum prevederile manifestului homosexual „Gay Revolutionary”, scris de Michael Swift, se îndeplinesc punct cu punct. Iar de la interzicerea filmelor pentru copii si până la o „zi a initierii” sau a „botezului homosexual”, în care grupuri de homosexuali vor fi invitati la scoală pentru a sodomiza copiii, clasă cu clasă, precum campaniile de vaccinare, nu mai e foarte mult.

În imagine, coperta cărtii Daddy, Papa & Me, povestea unui copil adoptat de un „cuplu” de homosexuali, lectură obligatorie deja pentru copiii din primele clase din unele state din SUA.

Un alt articol de pe LifeSiteNews, datând din 17 oct. 2007, apartinând unei anume Hillary White, articol intitulat Copiii de grădinită trebuie încurajati să danseze dezbrăcati si să se masturbeze, afirmă un expert norvegian în educatia copiilor (sic!) În articol, sunt reluate afirmatiile unei anume Pia Friis, educatoare la o grădinită din Oslo, care afirmă, în editia engleză a ziarului Norway’s Aftenposten, citez :

„Copiii trebuie să aibă posibilitatea să privească unul la celălalt si să-si examineze unul altuia corpul. Trebuie să se poată juca de-a doctorul, de-a mama si de-a tata, să danseze dezbrăcati si să se masturbeze. Sexualitatea lor trebuie socializată, astfel încât, de exemplu, nu trebuie să li se permită să se masturbeze în timp ce stau la masă si mănâncă.”

Sigur că da! Copiii trebuie obisnuiti de mici cu disciplina. Nu trebuie să fie lăsati să se masturbeze oricând si oricum! Cel mai bine, cred eu, ar fi să ia o „portie de masturbare” după masa de prânz, înainte de somnul de după-amiază, pentru a dormi relaxati.

Cât despre jocurile „de-a mama si de-a tata”, acestea ar trebui practicate dimineata, când impresiile sunt proaspete, după spionarea părintilor din seara precedentă. Fetitele pot exersa o felatie, în timp ce băietii pot exersa un cunilingus, în timp ce cei de la „grupa mare” pot sări direct la „69”, sub îndrumarea atentă a „educatoarei”, evident.

În ciuda acestor progrese nemaivăzute în domeniul educatiei copiilor, iată că mai există indivizi retrograzi si bigoti, si culmea, peste ocean, care îsi exprimă scepticismul privind aceste metode educative moderne. O anume Cathy Wing, de la Media-Awareness, o retrogradă organizatie non-profit, afirmă în ziarul Toronto Sun, că sexualizarea precoce a copiilor de vârstă pre-şcolară, determină pe multi adulti să-i considere pe acestia drept obiecte sexuale, deschizând astfel calea pedofiliei si exploatării sexuale a copiilor, astfel că nu trebuie să fim surprinsi de faptul că într-o zi, o bună parte a populatiei va gândi că este ok contactul sexual cu un copil de câtiva anisori. De ce nu? s-ar putea spune. În fond acesta e scopul, asa cum vom vedea în continuare.

***

Daily Mail din 23 ianuarie 2011. Articolul Tematică gay în lectiile de matematică pentru copiii de până în patru ani, autor, o anume Kate Loveys. Spicuim din articol, citez :

„Copiii trebuie învătati despre chestiunile legate de homosexualitate în problemele de matematică, în subiectele legate de limba engleză, stiintele naturii si geografie. […] Ca parte a programului guvernamental de sărbătorire a „comunitătii gay”, personaje gay vor trebui introduse în problemele de matematică. La orele de geografie, copiii vor fi întrebati de ce homosexualii se mută de la țară la oraş.

De ce oare? Or fi cei de la tară mai retrograzi? Sau pentru că la oras sunt mai multi homosexuali, astfel că fiecare îsi poate găsi perechea, cuprins de atractie romantică? Cine mai stie?

Trebuie spus că au fost si numerosi critici ai programului, arătând că astfel se distrage atentia de la probleme esentiale, cum ar fi faptul că învătământul englez a căzut în toate clasamentele internationale la capitolul matematică, ştiinte ale naturii, inclusiv – râsul lumii – la capitolul limbă engleză. O anume Sue Sanders, de la Schools Aut a afirmat că, citez:

“Ceea ce încercăm să facem, este să reamintim profesorilor că LGBT sunt si ei o parte a populatiei si că putem să-i includem în toate lectiile”.

Un anume Craig Whittaker, parlamentar conservator, a afirmat, citez: “Suntem prea jos cu educatia în probleme esentiale. Profesorii pe asta ar trebui să se concentreze. “ Asa este! Din păcate, prea putin contează viitorul natiunii. Esential este ca homosexualii să se simtă bine.

Peste Canalul Mânecii, nici francezii nu se lasă mai prejos, în consecintă, si ei preconizează aceleasi măsuri, încă o dovadă, dacă mai era necesar, că în lumea occidentală, scoala nu mai instruieste, nici măcar nu mai educă, ea re-educă, cum bine afirma careva pe net. Învătământul nu mai e independent, ci supus total ideologiei oficiale.

Ceva mai “rămase în urmă“ fată de britanici si scandinavi, noile autorităti socialiste, după adoptarea legii privind căsătoria între homosexuali, în prezent îsi propun “să integreze mai bine problematica LGBT“ în programa scolară, ca si cum ar fi rezolvat toate problemele, la fel ca si colegii lor din Parlamentul Britanic, ca să nu mai vorbim de al nostru.

sexbox

În imagine, un „sexbox”, practic o trusă de „instruire” privind organele genitale, instrument didactic standard în grădinițele din țările scandinave.

În acest sens, a fost creat un “grup de reflexie“ (think-tank), care să ofere solutii pentru modificarea manualelor şcolare, care a organizat si un colocviu, împreună cu sindicatul editorilor si cu ministreasa Reusitei Educative (sic!). Participantii au criticat faptul că în manualele de anatomie, corpul feminin este reprezentat cu mai multă pudoare decât cel masculin, o discriminare clară în viziunea dânsilor. A mai fost amintit faptul că poemul Lesbos al lui Baudelaire, imn închinat poetesei Sapho, a fost interzis cu ocazia procesului cărtii Les Fleurs du Mal. Citind toate acestea, îti pui întrebarea firească dacă respectivii sunt cumva întregi la minte sau n-au altceva mai bun de făcut?

Sau să întelegem cumva că dânsii au rezolvat deja toate problemele învătământului francez, rămânând doar cea a lui Baudelaire. Aiurea-n tramvai!

Chestia cu procesul intentat lui Baudelaire cu privire la asa-zisa imoralitate a unora din poeziile din volumul Les Fleurs du Mal, fiind incriminat în mod special poemul Lesbos, am învătat-o si eu la franceză, acum 40 de ani, în plină iepocă de aur, era în programa şcolară. Iar faptul că se presupune că Sapho ar fi fost lesbiană, pe baza textelor ce s-au păstrat de pe urma ei, nu are prea mare semnificatie, si nici nu schimbă fondul problemei. Volumul de poezii nu a fost incriminat pentru că poemul Lesbos era închinat unei presupuse lesbiene, adică vezi-doamne, această actiune era într-un fel o formă de persecutie a persoanelor LGBT. Nu, nici vorbă de asta, volumul a fost incriminat deoarece având o aură morbidă, vicioasă, era o noutate în acele vremi, care putea cumva soca cititorul neavizat.

Trebuie să fii realmente tâmpit să consideri procesul lui Baudelaire drept o persecutie a persoanelor LGBT. După cât se vede, toate acestea par mai degrabă actiuni menite să creeze o adevărată mitologie gay, o istorie a persecutiei milenare a acestora. De asemenea, alti participanti au relevat faptul că în manualele şcolare nu este suficient de accentuată orientarea homosexuală a unor scriitori celebri precum Rimbaud, Proust sau Cocteau. Hai atunci să deslusim putin lucrurile! Arthur Rimbaud, poet genial si aventurier, contemporan cu Baudelaire, se presupune că ar fi avut o legătură homosexuală cu Paul Verlaine.

Să facem precizarea că Franta anilor 1860-80 descoperea drogurile, opiul în principal, adus de marinari si negustori din colonii. Chiar si Baudelaire vorbeste într-un poem despre acesta. Este posibil ca Rimbaud, deja dependent de acest viciu, să fi încercat oarece “plăceri grecesti“ cu prietenul său Verlaine. Asta nu spune nimic, un episod ca oricare altul în viata unui om care a dorit să încerce toate viciile. Oricum, nu are absolut nici o treabă cu opera sa poetică.

Cât despre Marcel Proust si Jean Cocteau, două adevărate genii ale literaturii franceze, este cunoscut faptul că erau homosexuali, dar din nou, aceasta nu pare să fi avut nici o influentă asupra operei lor literare. Din contră, Proust îi priveşte oarecum batjocoritor pe homosexuali si lesbiene.

Dacă nu batjocoritor, cel putin cu condescendentă, din câte îmi amintesc, pentru că am citit A la recherche… acum patru decenii. În fine, nu acesta este scopul nostru, homosexualii în A la recherche du temps perdu, pierdem si noi timpul, ca si Proust de altfel, cu astfel de idioti.

Iar scopul este, cred eu, destul de clar. Să se demonstreze cu orice pret elevilor, că si printre LGBT sunt genii.

Ca si cum modul în care acestia practicau sexul anal, felatia si ce mai practicau homosexualii prin acele vremuri, le-ar fi influentat în vreun fel oarecare opera literară.

09/01/2021 Posted by | analize | , , | Lasă un comentariu

Asasinii viitorului  

 Imagini pentru Corectitudine politică şi terorism cultural photos

 

 

Corectitudine politică şi terorism cultural

 

 

 

Când vorbim despre originile corectitudinii politice, derivată direct din asa-zisul marxism cultural şi despre cei ce au creat acest virus care au provocat un adevărat declin al civilizatiei occidentale în ultima sută de ani, este necesar să ştim care sunt începuturile sale şi cine sunt creatorii acestui adevărat  flagel. 

Să arătăm pentru început, că asa-zisul marxism cultural  îşi are originea în situaţia politică complexă de la sfârsitul primului război mondial, când un număr de evenimente revoluţionare aveau să zdruncine sistemul capitalist din două ţări ale Europei, Germania şi Ungaria, fără însă a reuşi să impună comunismul în vreuna din ele.

Aceste încercări avortate de revoluţie care au produs  sute de morţi, nu au fost decât un ecou al asa-zisei Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, în fapt o lovitură de stat dată în Rusia imperială de un grup de evrei comunişti, care si-au spus mai apoi bolşevici, în frunte cu Lenin, Trotki, Zinoviev, Buharin, Sverdlov si altii.

Succesul acestei revoluţii declanşate în  Rusia, a dat speranţe militanţilor marxişti în succesul instaurării pe plan mondial a utopiei comuniste, care să-i propulseze în vârful piramidei puterii.

„Visul de aur al omenirii” – comunismul – s-a năruit rapid însă în Germania şi Ungaria, instaurarea sa în aceste două ţări eşuând la prima lovitură mai serioasă, pentru că clasa muncitoare s-a arătat prea puţin interesată de o aşa zisă nouă ordine socială.

Aşa se face că republica sovietică instaurată în Ungaria  sub conducerea  evreului Bela Cohn, (zis si Bela Kun) s-a prăbusit la primul atac mai serios al armatei române, în timp ce revolta spartachistă comunistă din Germania a fost făcută ţăndări de către foştii veterani de război Freikorps.

 Înainte să luăm în discuţie ideile principale enunţate de teoreticienii marxişti, să observăm faptul că subminarea ordinii sociale existente nu se putea realiza fără a ataca componentele esentiale ale sistemului de valori al civilizatiei occidentale,adică sistemul ei imunitar, respectiv credinţa religioasă şi familia.

Odată anihilate aceste componente fundamentale ale civilizatiei occidentale, valori universale de altfel, trebuia pus ceva în loc, nu-i asa?

Evident că teoreticienii marxisti au dat şi aşa zise soluţii, dar trebuie să observăm că evreii, persecutati timp de secole, popor fără ţară, obsedat să-şi conserve religia si tradiţiile, chestiune de toată lauda de altfel, nu se simt în largul lor decât într-o societate cosmopolită, multiculturală, multietnică, cât mai eterogenă şi mai liberală cu putinţă, în care să-si poată desfăşura în linişte toate activităţile lor, la fel de bine-cunoscute.

Fruntaşii lor ştiu foarte bine că într-o tară dezbinată rasial, moral si social, grupul etnic cel mai unit detine supremaţia, stimulat fiind şi de puterea sa economică şi mediatică.

Nu trebuie să ne mire că mare parte din aceşti teoreticieni marxişti evrei s-au refugiat pe pământ american, iar teoriile lor au început să dea roade tot acolo, astfel încât America de azi a ajuns să semene extrem de mult cu societatea prefigurată în lucrările lor.

Dar să vedem cine sunt acesti teoreticieni… Unul dintre precursori, un ne-evreu, în scrierile căruia se putea întrezări noua ideologie, a fost italianul  Antonio Gramsci.

Fasciştii italieni au înţeles repede pericolul prezentat de teoriile acestuia, asa că l-au trimis în închisoare, unde a şi murit în scurt timp în 1937.

Scrierile si ideile sale se vor bucura însă de un mare succes după război.

Cel care însă a încercat pentru prima dată să pună în practică în mod independent aceleaşi idei, o oportunitate nesperată apărându-i cu ocazia revoluţiei comuniste maghiare din 1919, a fost Georg Lukacs.

Să vedem acum o scurtă fişă biografică a acestuia, datele fiind extrase în parte din wikipedia.

Beauvoir-Sartre-Che_Guevara-1960-Cuba

În imagine, Simone de Beauvoir, Jean-Paul Sartre şi teroristul comunist Che Guevara, în Cuba, prin 1960, în „schimb de experientă”. 

Primele experimente

Georg Lukacs (Löwinger György Bernát) s-a născut la Budapesta, fiul unui bogat bancher evreu. În 1919 îl regăsim printre liderii revolutiei maghiare, comisar pentru cultură în guvernul bolsevic al lui Bela Kun.

După zdrobirea tinerei republici sovietice maghiare, se refugiază în Austria, pentru ca în 1930, în urma unei vizite la Moscova, să fie retinutacolo, revenind în Ungaria abia după cel de-al doilea război mondial.

În 1956 îl regăsim în guvernul lui Imre Nagy, rezultat în urma insurectiei anti-comuniste si anti-sovietice. După interventia în fortă a Armatei Rosii se refugiază împreună cu Imre Nagy si alti demnitari în România(sic!), ale cărei autorităti comuniste îi vor preda noilor autorităti maghiare instalate de sovietici, în frunte cu Janos Kadar.

Cu toate că Imre Nagy va fi judecat si spânzurat în secret, Georg Lukacs va reusi să scape ca prin urechile acului de spânzurătoare, ocupându-se de atunci doar de lucrări de estetică si filozofie marxistă, criticând din când în când comunismul de tip sovietic. Da, cam asta e esenta.

Ceea ce nu ne spune wikipedia, (oare de ce?) este că dânsul, în 1919, pe când era comisar pentru cultură în guvernul comunist al lui Bela Kun, având pentru prima dată o ocazie nesperată de a pune în practică ideile pe care le preconiza de ceva vreme, a lansat în scolile din Ungaria un violent program de educaţie sexuală şi de contestare a valorilor tradiţionale.

Cursuri organizate în scolile de toate gradele, materiale tipărite, filme si fotografii, au fost utilizate în scoli pentru a instrui copiii despre iubirea liberă, sexualitate, natura perimată a valorilor familiei burgheze, caracterul depăsit al monogamiei si inutilitatea credintei religioase, care privează omul de toate plăcerile.

Copiii erau îndemnaţi să se revolte contra autorităţii paterne, dar şi contra autorităţilor bisericesti şi să nu mai ţină seama de preceptele morale cu care fuseseră îndoctrinati până atunci. Ideea nu era nouă, încă din timpul Revolutiei Franceze s-au raportat orgii sexuale cu prostituate, desfăsurate chiar în altarul catedralelor, pentru a elibera chipurile pe revolutionari de tirania sentimentului religios.

Odată ce tot setul „valorilor burgheze” fusese pus la îndoială, rezultatul a fost că destui elevi s-au transformat în delincvenţi, unii chiar în asasini de cea mai joasă speţă, aşa cum au fost bunăoară membrii bandei Băieţii lui Lenin, conduşi de un anume Joseph Czerny, adevărati teroristi urbani din timpul republicii sovietice maghiare.

 

 

 

Czerny & Chicos de Lenin

Foto:  Grupul paramilitar comunist maghiar „Baieţii lui Lenin”.  În imagine, Joseph Czerny, împreună cu câţiva din membrii acestei bande criminale.  Imbracati in haine de piele neagra, ei constituiau varful de lance al „Terorii Rosii” în Ungaria sovietelor. Numeroase atrocităţi, arestari si execuţii sumare,  au fost inregistrate în cele patru luni cât a funcţionat regimul Republicii Ungare a Sfaturilor.  

„Baieţii lui Lenin” apăreau în autocamioane, peste tot unde se semnala cel mai mic semn de opoziţie la regimul bolşevic de la Budapesta. Ei atacau ceremoniile religioase cu grenade şi mitraliere şi îşi executau victimele pe loc, fără judecată. 

După înăbuşirea revoluţiei comuniste maghiare, vor fi vânaţi fără milă de autorităţi şi împuşcati pe loc, ca nişte fiare turbate ce erau.

Chemarea la revoltă contra părintilor adresată copiilor a fost însotită de instigarea femeilor maghiare contra obiceiurilor sexuale din epocă.

Acest program, pus în practică în timpul asa-zisei revolutii comuniste din 1919, va fi teoretizat mai târziu sub numele de Terorism cultural, ideile sale despre transformarea radicală a societătii regăsindu-se în lucrarea „Istorie si constiintă de clasă” (1923), care l-a propulsat pe Georg Lukacs pe locul doi după Karl Marx în top-ul teoreticienilor comunismului.

 

Imagini pentru georg lukacs photos

Foto: György Lukács, născut György Bernát Löwinger, (n. 13 aprilie 1885, Budapesta – d. 4 iunie 1971, Budapesta).

A rămas toată viata fidel ideilor din tinereţe şi nu a recunoscut niciodată degradarea valorilor umane şi a culturii în comunism.

Si acum, iată câteva citate edificatoare din gândirea  lui:

„Am văzut distrugerea revoluţionară a societătii ca reprezentând singura si unica solutie pentru contradictiile culturale ale epocii.”

„Întrebarea este: Cine ne va elibera de sub jugul civilizatiei occidentale?”

„Orice miscare politică menită să aducă bolsevismul în Occident va trebui să fie demonică.”

„Odată abandonată unicitatea sufletului, nimic nu se mai poate împotrivi ”dezlăntuirii” fortelor diabolice ce stau ascunse în toate actele violente necesare instaurării revolutiei.”

 Bizar, nu-i aşa? Când citeşti toate acestea, nu se poate să nu-ţi pui întrebarea dacă nu era mai bine ca el să se fi rezumat doar la eseistică si estetică.

Până în ultima clipă a vietii sale, a continuat să afirme că „cea mai îngrozitoare societate socialistă este superioară celei mai bune societăti capitaliste”.

Ce bine de zecile sau sutele de milioane de victime ale lui Lenin, Stalin, Mao sau Pol Pot! Au crăpat de frig si foame în gulaguri sau cu un glonte tovărăsesc în ceafă având sufletul împăcat, doar muriseră de partea bună a baricadei.

Să adăugăm că în 1923, în cadrul unei reuniuni din Germania, Georg Lukacs a lansat ideea „Pesimismului Cultural” care urma să fie indus occidentalilor, în scopul de a amplifica starea de alienare a individului, ca o premisă a revolutiei sociale.

 

 

Imagini pentru corectitudinea politica photos

 

Asta e! Tristă consecvenţă demnă de o cauză mai bună a unui teoretician, care s-a dovedit din păcate a fi un adevărat geniu al răului.

Vom vedea cum, în jumătate de secol, experimentele sale din 1919 vor da roade în campusurile universitare americane.

Tot la întrunirea din 1923 s-a decis înfiintarea Institutului de Cercetări Sociale de la Universitatea Frankfurt din Germania, o organizatie compusă din psihologi, sociologi si alti intelectuali marxisti si de orientare comunistă, care a ajuns sa fie cunoscută ulterior ca Scoala de la Frankfurt – institutie dedicată implementării programului initiat de Georg Lukacs.

 

 

xxl_cat

 

Institutul a fost modelat după chipul si asemănarea Institutului Marx-Engels din Moscova si a fost finantat de un anume Felix Weil, mostenitorul evreu al unei averi fabuloase.

În cadrul acestui institut, Georg Lukacs va dezvolta subiectul Revolutie si Eros, punând totodată bazele teoretice de utilizare a sexualitătii drept instrument principal în răsturnarea ordinii sociale.

Pentru aceasta, a pornit de la teoria lui Sigmund Freud asupra sexualitătii, pe care a adaptat-o la teoria marxistă a revolutiei.

Nici Freud, evreu si el de altfel, nu era străin de toate acestea, dat fiindcă prin teoriile sale asupra sexualitătii a contribuit din plin la erodarea conceptului de instinct sexual uman, redus mai degrabă la nivelul unor simple pofte animalice.

În lucrările sale fundamentale, Sigmund Freud acuză în principal moralitatea sexuală de esentă creştină, curăţenia trupească si sufletească drept cauza principală a bolilor mintale.

Teoriile lui Freud si ale discipolilor săi, sustinute cu o perseverenţă drăcească, nu erau decât un asalt planificat punct cu punct, în haită, asupra valorilor fundamentale ale civilizatiei occidentale, exact marsul despre care vorbea Gramsci.

Freud a încercat să explice cauza bolilor mintale prin prisma inconstientului si dorintelor sexuale refulate, inventând psihanaliza, o pseudo-stiintă mai degrabă decât o disciplină a medicinei, având caracteristici similare cu o miscare politică si religioasă, si nu tocmai din întâmplare.

Prin teoriile sale, propagate zgomotos de mass-media controlată în bună parte de evrei, el a subminat în continuu conceptele de fidelitate sexuală si fundamentele institutiei casniciei. În 1915, Freud a declarat, citez:

”…moralitatea sexuală asa cum o defineşte societatea, în forma ei cea mai extremă, cea americană mi se pare vrednica de tot dispretul. Sustin o viată sexuală incomparabil mai liberă”.

Prin această combinaţie între teoriile lui Freud, interpretate unilateral, si conceptele marxiste, teoreticienii Şcolii de la Frankfurt au creat un cocteil letal, astfel încât instinctul sexual, unul din cele mai efervescente aspecte al psihicului uman a fost pus în slujba răsturnarii ordinii sociale prin distrugerea familiei, componentă de bază a civilizatiei occidentale.

În 1933, în Germania, odată cu venirea la putere a partidului national-socialist, membrii Scolii au luat calea exilului. Cei mai multi au plecat în America.

Noi le aducem ciuma! , (They don’t realize that we are bringing them the plague) ar fi afirmat Freud fată de un prieten, Carl G. Jung, pe puntea vaporului ce-l ducea spre Statele Unite în 1909.

Chestiune pe care a omis s-o comunice si autoritătilor americane de resort. Poate că totusi glumea, sau se referea la acuzatiile aduse evreilor în timpul Ciumei Negre de la 1347 ce a decimat populatia Europei.

Din păcate, cele afirmate de el atunci, aveau să se adeverească mai curând decât spera, astfel că rezultatul devastator al teoriilor sale, ca si ale discipolilor săi se va vedea cu claritate în mai putin de jumătate de secol.

Dacă urmările experimentelor lui Georg Lukacs din perioada scurtei existente de 133 de zile a republicii sovietice maghiare au fost rapid anihilate de politica conservatoare a guvernelor ce au urmat, politică ce continuă până în zilele noastre, iar lucrările sale teoretice au avut o circulatie redusă, fiind cunoscute doar în cercul restrâns al filozofilor si cercetătorilor marxisti, nu acelasi lucru se poate spune despre restul membrilor Scolii de la Frankfurt emigrati în America.

Vorbim în ordine, de Wilhelm Reich, Erich Fromm, Herbert Marcuse si Theodor Adorno.

Cei patru cavaleri ai Apocalipsei, s-ar putea spune. Ar părea o glumă, dar, din păcate, realitatea de azi întrece si cele mai sinistre previziuni. Cu riscul de a ne repeta, să facem observatia că, spre deosebire de cei patru mentionati anterior, Georg Lukacs s-a refugiat volens-nolens în Uniunea Sovietică, putând constata pe pielea sa “binefacerile”   comunismului.

Încetând din viată în 1971, a putut vedea în 1968 încercarea de reformă a sistemului comunist, ceea ce s-a numit mai apoi Primăvara de la Praga, ca si sfârsitul ei, prin invazia brutală a Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varsovia.

Nu stim exact ce concluzie a tras, respectiv dacă sistemul comunist poate fi sau nu reformat pe cale politică. Părerea mea e că nu, chestiune care nu se aplică chiar tuturor regimurilor totalitare, ci numai comunismului, acesta având si dezavantajul că este un sistem utopic, împotriva firii, total opus naturii umane.

Iar atâta vreme cât sistemul comunist este condus de o elită politică obsedată fie să-si conserve privilegiile materiale, fie să-si conserve puterea absolută, fie ambele, acestanu este capabil de a se autoreforma, cel putin n-a dovedit-o până în prezent.

Spre deosebire de Lukacs, restul membrilor proeminenţi ai Scolii de la Frankfurt au emigrat în Statele Unite, putând verifica la fata locului teoriile marxiste ce anunţau iminenta prăbuşire a sistemului capitalist, respectiv marea criza economică din anii ‘30, imperialismul, stadiul ultim al capitalismului, în care vârfurile cele mai obtuze şi mai reacţionare ale burgheziei industriale şi bancare împingeau popoarele iubitoare de pace spre carnagiul mondial organizat, ascensiunea Uniunii Sovietice si a Germaniei naziste, ororile celui de-al doilea război mondial.

Aşa parcă se zicea în epoca de tristă amintire…  

 

 

 

 

Sursa: 

 

https://mizeriaistoriei.wordpress.com/tag/asasinii-viitorului/

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/22/o-istorie-a-zilei-de-22-august-video-3/

 

 

 

 

 

22/08/2018 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: