CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

A fost folosită arma climatică impotriva României ?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Razboiul climatic: planuri militare de subjugare a naturii

 

 

După decenii de controverse, comunitatea ştiinţifică internaţională recunoaşte astăzi aproape unanim primejdia catastrofală a schimbărilor climatice provocate de „mâna omului”.

Manipularea fenomenelor meteorologice ar putea deveni cea mai devastatoare tactică în războaiele viitorului.

 Problema armelor climatice şi experimentele care vizează modificarea condiţiilor de mediu, este inca un subiect tabu, iar obţinerea de informaţii se face cu mare dificultate.

Astăzi nu doar savanţii reputaţi, ci şi organismele politice vorbesc despre „războiul climatic” ca despre o realitate incontestabilă, cu efecte imediate.

Spre exemplu, în anul 2006, Comisia de protecţie a mediului din Senatul României, a initiat o anchetă privitoare la o  posibila implicare a unor  „tehnologii umane, din afara ţării”, în declanşarea inundaţiilor care afectaseră zona Moldovei în vara lui 2005.

 

 

 

 

 

 

 

Specialiştii Administraţiei Naţionale de Meteorologie au infirmat ipoteza în acest caz particular, dar nu au exclus posibilitatea unui astfel de scenariu.

În Rusia, încă din anul 2002, Duma de stat s-a sesizat oficial cu privire la experimentele americane din cadrul controversatului program HAARP. La rândul său, nici Moscova nu era străină de cercetări în acest domeniu.

Potrivit standardelor militare, armele climatice se înscriu în categoria „armelor de distrugere în masă”, ceea ce le face interzise spre a fi utilizate.

Cercetările cu privire la posibilitatea de a modifica artificial clima într-o regiune dată datează de mai bine de jumătate de secol.

Ele s-au desfăşurat simultan – şi în cel mai mare secret – atât în SUA, cât şi în Rusia şi în fostele state membre ale Uniunii Sovietice. (…) Cotidianul „Daily Express” scria, în iunie 2005, despre un experiment al aviaţiei militare britanice (RAF) care a provocat, în 1952, inundaţii catastrofale în Devon, făcând 35 de morţi şi câteva sute de răniţi.

La ruşi funcţionează de peste 20 de ani, staţia „Sura”, ascunsă într-o zonă pustie, la 150 km de Nijnii Novgorod. Oamenii de ştiinţă americani au dezvoltat în prezent două modalităţi de manipulare a climei şi acestea ar purta numele de HAARP şi GWEN. (…)

Conform unui document al „US Air Force” – intitulat „AF 2025 Final Report” – războiul climateric oferă o vastă aplicaţie în domeniul manipulării climei, punând inamicul să se confrunte cu inundaţii devastatoare, cu uragane de mare intensitate, cu secete prelungite şi cutremure cu grad mare pe scara Richter. (…)

În ultimii ani, diferite părţi ale globului au fost expuse, din punct de vedere climatic, la modificări drastice.

Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi masive de zăpadă, secetă, uragane au afectat major viaţa locuitorilor din zonele respective.

Un grup de specialişti englezi care au realizat recent un „Atlas complet al lumii” vorbesc chiar de modificări ale conturului unor continente, vizibile din satelit. Explicaţiile meteorologilor sau ale diferiţilor reporteri prezenţi în zonele calamitate au însă mereu drept leit-motiv încălzirea globală a planetei!

O explicaţie neutră, care face ca nimeni să nu poată fi considerat responsabil pentru aceste dezastre”.

După parcurgerea acestor informaţii toate fenomenele naturale extreme care ne înconjoară tot mai des în ultima perioadă nu mai par chiar atât de… scăpate de sub control. 

 

„Exista tari angajate  chiar într-un gen de terorism ecologic prin care pot altera clima, declanșa cutremure sau fenomene vulcanice de la distanță prin utilizarea undelor electromagnetice. Prin urmare, există multe minți  care lucrează acum pentru a găsi modalități prin care să reverse teroarea asupra altor națiuni. Este real și acesta este motivul pentru care trebuie să ne intensificăm eforturile.” (William S. Cohen, Secretarul Apărării Statelor Unite, 1997).

 

 

 

William Cohen, official portrait.jpg

 

 

 

Această declarație a fost făcută de William S. Cohen în tipul mandatului său de Secretar al Apărării al Statelor Unite. Face parte din discursul său din deschiderea Conferinței asupra Terorismului, Armelor de Distrugere în Masă și Strategiei Statelor Unite, ținut la 28 aprilie 1997 la Universitatea Georgia din Athens, Georgiasi prin urmare  poate fi considerata poziția oficială a guvernului Statelor Unite, cel puțin la momentul respectiv.

 

 

La randul sau Zbigniew Brzezinski, co-fondator al Comisiei Trilaterale (împreună cu David Rockefeller, director între 1973-1976) „Between Two Ages : America’s Role in the Technetronic Era”, om de știință și politician polono-american, geostrateg și demnitar, care a activat in functia de Consilier pe Probleme de Securitate Națională pentru președintele Jimmy Carter din 1997 până în 1981, a scris în cartea sa , Between Two Ages in 1970 : 

Este ironic să ne amintim că în 1878 Friedrich Engels a proclamat, referitor la războiul Franco-Prusac „armele utilizate au atins un nivel de perfecțiune atât de înalt, încât orice progres viitor, care să aibă o influență revoluționară, nu mai este posibil”.

Nu doar că noi arme au fost dezvoltate, dar câteva dintre conceptele fundamentale de geografie și strategie au fost modificate fundamental; controlul spațiului și al climei au înlocuit canalul Suez sau Gibraltar ca elemente cheie de strategie.

 

 

 

Foto: Zbigniew Brzezinski

 

 

 

Oare „controlul climei” a devenit un element cheie al strategiei naționale?

Deși utilizarea undelor electromagnetice (armele de radio-frecvență) este extrem de dificil de dovedit, există multe astfel de arme, atât în cadrul arsenalului cât și pe planșeta proiectanților. Secretarul Cohen nu le-a inventat pur și simplu ca manevră pentru a obține finanțare pentru eforturile împotriva terorismului.

Era la curent cu ele, și așa ar trebui să fim și noi.” – extras din volumul „Razboiul Climatic” de  Jerry E. Smith ( Editura Daksha)

 

Generalul NATO Fabio Mini, avertizează si el  că omenirea se află într-un război mondial  climatic de câțiva ani.

 

În condițiile în care cei mai mulți dintre oameni se așteptau ca următorul război mondial să aibă la baze armele convenționale, se pare că cele mai importante guverne ale lumii au aprins deja un altfel de conflict.

Acest război este unul nou, care are la bază armele chimice îndreptate spre modificarea climei.

Generalul NATO Mini a oferit in urma cu cateva luni un interviu șocant unei televiziuni italiene  susținand că cel de-Al Treilea Război Mondial se află în plină desfășurare și cea mai puternică armă este cea cu care se modifică clima.

Din această cauză lumea din ziua de astăzi este lovită de furtuni puternice, cutremure majore, tsunami și alte evenimente care pot aduce moartea.

Exemplul concret pe care l-a oferit Mini este tsunami-ul produs în Indonezia în 2004.

S-a știut cu mult timp înainte că un asemenea tsunami avea să se nască în urma unui cutremur de intensitate mare, dar pentru a nu se crea panică în rândul oamenilor informația a fost ținută la secret.

Conform declarațiilor generalului, cele mai mari puteri ale lumii  folosesc deja încă din anii ’50 arme climaterice. Odată cu trecerea anilor este imposibil să nu realizăm că aceste arme au fost perfecționate pentru ca în ziua de astăzi să devină parte importantă din dorința nebuna a unor state  de a controla întreaga planetă.

Cu aceste arme de ultimă generație poate fi  modificata clima și pot fi induse anumite fenomene care în trecut s-ar fi petrecut doar în mod natural.

Astfel ţările mai mici sunt santajate și în caz că nu se supun sau nu respectă normele impuse, atunci sunt atacate pe această cale.

Acest tip de arme este considerat în prezent mult mai periculos decât bombele atomice, pentru că poate extermina în cel mai silențios mod orașe întregi.

Argumentele generalului  Mini au fost  susținute de proiectul “Seal”, realizat de omul de știință din Noua Zeelandă, Thomas Leech, încă din 1946.

Cercetarea acestuia  a avut ca bază crearea de mici tsunami- uri în laborator. Succesul proiectului a fost recunoscut la nivel global și imediat după încheierea cercetării, specialistul a fost înlăturat, iar rezultatele au fost trimise bazelor militare.

Tehnicile  de modificare climatice (ENMOD), acuzate de a fi folosite în scop militar, misterul care-l inconjoară fiind foarte mare deoarece subiectul, pe bună dreptate, este considerat extrem  de sensibil.

 

 

 

Prof. Michel Chossudovsky,  Global Research 27 sept. 2004, în articolul The Ultimate Weapon of Mass Destruction :„Owning the Weather” for Military Use

„Termenul de «tehnici de modificare a mediului înconjurător» se referă la orice tip de tehnică menită să schimbe – printr-o manipulare deliberată a proceselor naturale – dinamica, compoziţia şi structura Pământului, inclusiv sistemele biologice, litosfera, hidrosfera şi atmosfera, operaţiuni efectuate din atmosfera terestră sau din spaţiu.”

Convenţia pentru interzicerea folosirii militare sau ostile de orice fel a tehnicilor de modificare a mediului înconjurător, ONU, Geneva, 18 mai 1977

„Modificările climatice oferă combatanţilor o serie largă de opţiuni pentru a înfrânge sau a pune presiuni asupra unui adversar…modificările climatice vor deveni parte a problematicii de securitate internă şi internaţională şi vor putea fi operate într-o manieră unilaterală, cu posibile aplicaţii ofensive şi defensive, putând fi chiar folosită pentru intimidare. Posibilitatea de a genera precipitaţii, ceaţă, furtuni sau de a modifica cumva spaţiul…precum şi producerea de climat artificial face parte dintr-un set integrat de tehnologii militare.”

Philip L. Hoag şi Spencer Weart  scriau  într-un studiu din 1996 publicat într-un articol din  1 august 2009.

 

Totul începe, afirmă Philip L. Hoag, în momentul în care Nikola Tesla descoperă că ionizarea atmosferei poate fi schimbată cu ajutorul unei transmisii de unde radio de joasă frecvenţă (banda 10-80 Hz).

 

Tesla a mai descoperit că, prin variatia frecvenţei radio, se poate provoca fie o ionizare pozitivă, fie una negativă a atmosferei…undele radio pot avea un impact asupra moleculelor din aer care pot elibera electroni negativi gata să se combine cu hidrogenul şi oxigenul, generand astfel picăturile de ploaie.

Totul rămâne teorie, afirmă Spencer Weart, până când, imediat după sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, marele matematician John von Neumann şi-a convocat câţiva colegi la Princeton, în urma reuniunii care a urmat rezultând concluzia că ar posibilă o modificare deliberată şi controlată a condiţiilor climatice.

„Intervenţia în probleme atmosferice şi climatice…se va dezvolta la o scară greu de imaginat în prezent….Aceasta va face ca problemele unei naţiuni să fie strâns legate de ale tuturor celorlalte, mult mai strâns decât ameninţarea unui război nuclear sau al oricărui tip de război pe care l-am purtat până în prezent” ( John von Neumann, 1955)

 

Primele încercări practice par să fie cele făcute în cadrul companiei General Electric, unde a fost studiată posibilitatea producerii artificiale a ploii prin „injectarea” norilor cu particule care să acţioneze ca nuclee de formare a picăturilor de ploaie.

Problema devine rapid într-atât de importantă încât, în 1953, este înfiinţat un Comitet consultativ prezidenţial pe problema controlului climatic, iar în 1958 Congresul SUA aprobă fonduri speciale pentru cercetarea în domeniul producerii artificiale a ploii.

Entuziasmul lui van Neumann faţă de tehnicile de modificare climatică nu are margini: „Vă daţi seama ce putere ne dă asta asupra mediului înconjurător…apare posibilitatea unor forme inimaginabile încă de război climateric…”.

Numai că, supuse testului realităţii prin Operaţiunea Phoenix din Vietnam, tehnicile respective nu se dovedesc decât parţial concludente în raport cu marile aşteptări iniţiale, sau se dovedesc chiar imposibil de controlat, aşa cum a fost experienţa din 1972 în South Dakota, care a generat inundaţii catastrofale…

„Tehnologia va pune la dispoziţia liderilor prinicipalelor ţări o serie de tehnici capabile să ducă în secret un război de care vor şti doar un minimum de persoane din cadrul serviciilor de securitate…Se vor putea utiliza tehnici precum modificarea condiţiilor climatice pentru a provoca perioade extinse de secetă sau de furtună…

În plus, s-ar putea să fie posibil -şi tentant – să fie exploatate în scopuri politico-strategice si rezultatele cercetărilor asupra creierului şi comportamentului uman.

Gordon J.F. Mac Donald, un geofizician specialist în probleme militare, a afirmat că şocurile electronice create artificial ar putea produce câmpuri de tensiune relativ înaltă deasupra unor zone ale planetei…

În acest fel, s-ar putea crea un sistem care să acţioneze direct asupra capacităţii cerebrale a unei mari părţi a populaţiei în anumite zone si pe perioade de timp extinse”

 

 

 

 

 

 

Operaţiunea Popeye

 

 

 

Este vorba (după cum putem afla din datele publicate în 2005 de The Air Weather Reconnaissance Association, WRA),  de una din operaţiunile militare desfăşurată în perioada războiului din Vietnam cu misiunea de a întrerupe sau bloca temporar lanţul de aprovizionare al trupelor nord-vietnameze prin provocarea de ploi intense mai ales deasupra aşa numitului „Drum Ho Chi Min” prin „însămânţarea” norilor cu iodură de argint, obţinându-se o prelungire a perioadei ploilor musonice cu o medie de 30-45 de zile.

„După un oarecare succes cu un test în 1966, USAF a alocat unităţii 54 WRA trei avioane tip C-130 A şi, pe 17 martie 1967, Typhoon Chasers au devenit şi Rain Makers.

Misiunea a fost secretizată şi a asigurat grade diverse de succes.

Printre membrii echipajelor WRA, misiunea de provocare a ploii era cunoscută sub numele de MEROPOL.

…Tom Robinson, fost membru al echipajelor unităţii 54 WRA confirmă că misiunile operaţionale au început în martie 1967 de pe baza Udom din Tailanda. …au fost efectuate 1435 de zboruri ca operaţiuni de tip rain makers ”.

Adaptând sloganul „make love, not war”, membrii echipajelor Operaţiunii Popeye spuneau că misiunea lor era „make mud, not war”…

URSS , afirmă Philip L.Hoag, ar fi deţinut propriul lor program specializat în domeniu, cunoscut sub denumirea Woodpecker.

Implica transmisii radio de extrem de joasă frecvenţă (ELF) în banda de 10 Hz, folosind transmiţătoare Tesla instalate în oraşele siberiene Ahgarsk şi Habarovsk, pe insula Sahalin şi la Nikolaiev în Ucraina, la Riga şi la o locaţie situate la cîţiva kilometric de Havana, în Cuba.  

Aceasta din urmă, spune autorul articolului, ar fi fost încă activă în 1999, avand un personal de 2500 de oameni…

În 1977, Adunarea Generală a ONU ratifică o Convenţie internaţională care interzice „folosirea militară sau în orice alt mod ostil a tehnicilor de modificare a mediului înconjurător care au efecte extinse, de lungă durată sau grave”, atât SUA cât şi URSS fiind printre părţile semnatare.

 

 

Acuzaţiile Bearden:  manipulările KGB.

 

Tom Bearden este un fost lt.-colonel în armata americană, actualmente Preşedinte şi CEO la CTEC, Inc., detinator de master şi doctorat în inginerie nucleara şi matematică absolvite la Georgia Institute of Technology şi, respectiv, Northeast Louisiana University).

A absolvit  Command & General Staff College, Guided Missile Staff Officer’s Course. Reproduc, fără comentarii, afirmaţiile sale din aprilie 1998.

Mare atenţie la ce spune! „Anomaliile meteorologice din întreaga lume nu sunt accidentale.

În teoria superpotenţialului, expusă iniţial într-o lucrare din 1904 de E. T. Whitaker, se spune ca este posibil să fie produse câmpuri elctromagnetice de forţă şi câmpuri energetice de forţă la distanţă.

Se folosesc două emiţătoare care să formeze un interferometru pentru unda electromagnetică…Se centrează zona de interferenţă în zona de atmosferă aleasă.

Începi să produci o încălzire a atmosferei în zona de interferenţă, aceasta se extinde şi astfel ai produs o zonă de presiune joasă. Dacă se va folosi un al doilea interferometru cu potenţial negativ, puteţi răci atmosfera care devine mai densă, astfel apărând o zonă de presiune ridicată.

Plasaţi asemenea interferometre în direcţia unui jet de apă şi acesta va putea fi deviat către zona de joasă presiune… Centrând o zonă de interferenţă pe un punct sub ocean, puteţi încălzi sau răci pentru o perioadă apa în zona selectată. Se poate astfel scădea sau întări efectul unei tornade sau al unui uragan.

Spre exemplu, KGB-ul dispunea de capacităţi de creere a unor căderi masive de ploaie într-o anumita zonă dată, sau de producere de secetă, furtuni sau uragane.

Pe 4 iulie 1976, ruşii au început o operaţiune masivă şi continuă de transformare atmosferică asupra Americii de Nord…

Astăzi sunt cel puţin alte trei naţiuni care dispun de armament construit pe baza unor interferometre, iar transformarea atmosferică nu este decât una din capacităţile dezvoltate în prima perioadă. Cele mai puternice arme de pe planetă nu sunt nucleare.

Are oare dreptate? 

 

 

În 1992, Wall Street Journal  spune că o firmă rusească cu numele de Elate Intelligence Technologies care închiriază instalaţii pentru modificare climatului pe o rază de peste 150 km pătraţi…directorul companiei, Pirogov, afirmând că nu are nici un fel de dubiu că, spre exemplu, ar fi putut anihila Uraganul Andrew (care a provocat pagube de 17 miliarde de dolari)…„vă garantăm vreme frumoasă pentru orice eveniment vreţi să organizaţi afară, dar şi vreme proastă dacă nu ne plătiţi cum am convenit”, adăuga el. 

În 2008,  J.Douglas Kenyon confirmă faptul că sistemul Elate se afla în vânzare liberă, una dintre unităţile acestui sistem fiind operaţională la aeroportul Bykovo din Moscova .

Avem însă o problemă evidentă cu toate aceste texte: este aproape imposibil să ştim unde este limita între folosirea acestui tip de tehnologii pentru uzul civil (banalele operaţiuni pentru „spargerea norilor”) şi folosirea militară a tehnologiilor respective.

În mod evident, instalaţiile pot avea o folosire duală.

Este evident câştigul enorm pe care l-ar putea reprezenta o asemenea tehnologie în evitarea fenomenelor şi schimbărilor climatice din ce în ce mai extreme cu care ne confruntăm.

 

Este aproape imposibil să ştim unde este limita între folosirea acestui tip de tehnologii pentru uzul civil (banalele operaţiuni pentru „spargerea norilor”) şi folosirea militară a tehnologiilor respective. Asemenea cercetări ştiinţifice, asemenea tehnologii, nu pot decât să reprezinte un avantaj incalculabil…problema este că, în continuare, există voci care spun că nu s-ar respecta Convenţia din 1977 şi că, în ascuns, marile puteri şi-ar completa în continuare arsenalul cu acest tip devastator de arme. 

 

 

 

Război climatic pe teritoriul României!

 

 

… Rușii ar fi responsabili de cele 30 de zilele fără soare (11 noiembrie – 10 decembrie) din România .

Rușii ar fi responsabili pentru luna fără soare din România. Potrivit unor experți militari, posibilitatea de a influența clima există, iar armata rusă realizează în mod frecvent experimente de manipulare meteorologică în regiunea Mării Negre, notează Libertatea.

Așa se explică fenomenele tot mai stranii care lovesc țara, dar și inundațiile neobișnuite care au ajuns să ne afecteze chiar și în timpul iernii.

Recent, în România a apărut un fenomen care nu s-a mai văzut din 1983. Soarele a fost acoperit de nori timp de o lună, din 11 noiembrie până pe 10 decembrie. Potrivit unor experți militari, de vină ar fi rușii.

Marile puteri sunt implicate de multă vreme în proiecte de cercetare și de folosire a tehnologiei militare în scopul modificării climei. Este vorba despre echipamente terestre constituite dintr-un ansamblu de antene, ce trimit radiații electromagnetice care acționează pe principiul cuptorului cu microunde“, a declarat Sebastian Sârbu, vicepreședinte al Academiei Naționale de Securitate și Organizarea Apărării, pentru Libertatea.

Astfel, porțiuni ale ionosferei sunt încălzite și produc acumulări de energie în cer care au un impact dezastruos din punct de vedere climatologic.

Experimentele realizate de ruși ar fi provocat și cutremurele de pământ din ultima vreme, dar și inundațiile tot mai frecvente din țară.

“Ruperile de nori care au afectat Dobrogea și stațiunea bulgărească Albena au fost cauzate de experimente militare meteorologice pe Marea Neagră. Experimentele au vizat studierea modului de realizare a unor precipitații abundente într-o zonă strict delimitată, într-o perioadă scurtă de timp. Tehnologia e deținută de mai multe state ale lumii, inclusiv de cele riverane Mării Negre”, spune gen.Emil Străinu, fost consilier parlamentar pe probleme de război geofizic.

Și specialiștii americani au studiat această tactică militară de influențare a fenomenelor meteo, iar potrivit acestora, principalul scop al războiului geofizic ar fi distrugerea economiei din țările țintă.

 

 

Video – un fenomen extrem la Timișoara pe  30 mai 2013:

 

 

 

 

 

Surse: B1Tv, Libertateaedituradaksha.ro; adevarul.ro/; R.B.N. Press

26/12/2014 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , | Un comentariu

In decembrie 1989 au fost folosite arme neconventionale, specifice războiului psihotronic

 

 

ARMA HALOTRONICĂ, UNGURII ŞI BIBLIOTECA CENTRALĂ

Un loc aparte în cadrul războiului psihotronic îl ocupă armele HALOTRONICE. Încă din 1949 (!), Statele Unite, prin C.I.A., au iniţiat şi promovat mai multe programe, cum ar fi MK- ULTRA şi HAOS, prin care o intervenţie militară ar fi capabilă să utilizeze sisteme, substanţe, dispozitive şi metodologii “non-letale” (L.C.D.M. – N.L.W.S.).

Acest lucru a fost susţinut foarte argumentat de inginerul Gheorghe N. Popescu, participant la mitingul din 21 decembrie 1989, într-un interviu publicat în “Cronica Română” din 9.08.1994:

“O asemenea “armă” determină o emisie coerentă de radiaţii electromagnetice, care generează, la o distanţă dată, un câmp foarte precis, a cărui acţiune constă – funcţie de structură, configuraţie şi specificitatea sa – în producerea de efecte ce ocupă un spectru larg de manifestare, întins de la stimularea reactivităţii umane, la efecte psiho-fizice şi extrasenzoriale, la inflamarea şi distrucţia/dezagregarea materialelor fizice (lemn, piatră, metal, sticlă).”

Iar în cartea “Intratereştrii şi Noua Ordine Mondială”, dr. Cristian Negureanu scrie despre aceeaşi “armă”:

“Acţiunea este explicată prin efectele transparenţei autoinduse, produsă prin realizarea unor condiţii speciale de câmp, datorită cărora armăturile construcţiilor respective – care, în mod normal îndeplinesc rolul de ecran al “cuştii Faraday”, în loc să acţioneze ca un ecran de protecţie, se transformă într-o antenă repetitoare, focalizând în interiorul său semnalul de referinţă, conduce, în final, la supraîncălzirea şi la declanşarea unor incendii pustiitoare. La clădirile prevăzute cu armături metalice “seminţele focului” asigură condensarea şi amplificarea câmpului localizat, până la producerea incendiului.”

Pentru faptul că, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, în România a fost folosită această “armă” pledează incendiile devastatoare (inexplicabile atunci) care au distrus Biblioteca Universitară, Muzeul de Artă, încăperi aparţinând fostului Consiliu de Stat, fosta sală mică a Palatului, spaţii interioare din restaurantul “Cina” şi blocul “Romarta”.

Exceptând ultimele două, restul au fost complet distruse, complet calcinate, arse până la fier beton, în unele locuri contorsionat sau topit şi acesta. Nici o substanţă cunoscută nu poate produce un incendiu cu urmări atât de devastatoare.

Nici un ziarist, moderator, care i-au intervievat pe “emanaţii” ajunşi în funcţii înalte în societatea românească, nu le-a pus una din întrebările:

– Cine erau “străinii” intraţi în holul Muzeului de Artă către ora 17.00 şi în ce scop au intrat acolo? Pentru că iată ce declară, printre altele, lucrătorii Muzeului: “(.) şi care aveau arme, dar nu ca soldaţii, altfel, cum n-am mai văzut.” Ce fel de arme aveau?

– De ce toate mărturiile de la faţa locului au indicat acelaşi gen de “sursă” la declanşarea incendiilor respective?

– Care au fost unităţile Armatei plasate în zonă?  Cine au fost persoanele care au pus pistolul la tâmpla militarilor şi i-au obligat să deschidă focul cu tunurile şi mitralierele grele asupra Bibliotecii Universitare? După declanşarea focului, au izbucnit incendiile devastatoare.

– Cine a permis şi a dat aprobarea crainicilor Televiziunii să transmită dezinformările care au bulversat naţiunea română, începând cu după-amiaza zilei de 22 decembrie?  Aceste dezinformări au incitat la omor deosebit de grav.

– Ce rol a avut comando-ul format din 60 de membri ai Legiunii străine franceze, staţionat la graniţa cu România (Oradea) ? Dar ataşatul militar francez şi secretarul acestuia, arestaţi de Miliţie la Intercontinental, în seara zilei de 21 decembrie?

– Al cui a fost camionul şi cine l-a trimis, în seara zilei de 21 decembrie, pentru a împărţi tinerilor din zona baricadei de la Intercontinental sticle cu băuturi alcoolice? În urma cercetărilor conţinutului acelor sticle, s-a constatat că în ele s-au introdus substanţe halucinogene.

Aş mai avea încă foarte multe întrebări de pus, stimaţi cititori. Unii dintre dvs. le-ar putea considera retorice. Dar nu sunt. Ele sunt de actualitate.

În acest context, cei care, în decembrie 1989, au murit pentru libertate şi democraţie au fost nişte romantici.

Mai trebuie precizat că analizele fizico-chimice şi spectroscopice ale unor eşantioane (fier, cărămidă, piatră, lemn, sticlă), culese din locuri distruse prin aceste incendii, au demonstrat interacţiunea complexă a substanţei cu radiaţia (electromagnetică). Parametrii tehnici au fost complet modificaţi în sensul de la interior spre exterior.

Dar, vizavi de problema tratată mai sus, extrem de interesantă este nota de mai jos, apărută şi în cărţile “Cucuveaua cu pene roşii” – de Ion Costin Grigore, şi “Intratereştrii şi Noua Ordine Mondială” – de Cristian Negureanu.

Deoarece sunt convins  că mulţi cititori nu au luat cunoştinţă cu ea, voi prezenta câteva fragmente ce interesează, cu menţiunea că este vorba de un dialog înregistrat de un post de ascultare aflat în conservare, instalat de U.M. 0225, şi scos de sub observare ca ineficient, iar Nota T.O. a fost trimisă, imediat spre redare, generalului Stamatoiu:

“Strict secret. Nota T.O. nr. 004129 din 13 decembrie a.c. De ascultarea, prin sondaj, a posturilor ICDT aflate în conservare, a rezultat că pe postul 544/A.T.17, mai multe persoane necunoscute au purtat discuţii interesante privind securitatea statului.

Iniţial, în perimetrul ascultat, s-au aflat două persoane necunoscute (care au discutat în limba rusă şi limba engleză, numite în text Baza Unu şi Baza Doi), după care au intervenit alte trei persoane, marcate disctinct, care au folosit accidental şi limbile germană şi idiş”.

Redau, în continuare, câteva fragmente din convorbirile respective, cu specificaţia că ele au avut loc în intervalul 10 decembrie 1989, orele 18.30 – 11 decembrie, orele 3.14:

“Baza Doi: – Fiţi fără grijă! Acum va curge mult sânge ! Măcelul va fi pornit de ruşi ! Altfel, de ce ar fi cărat atâtea lăzi cu armament şi muniţie în România? Ca să se joace de-a hoţii şi vardiştii?

Berlin: – Indiferent de orientarea noii Puteri, securitatea trebuie paralizată.

Baza Unu: – E rezolvată!…Armata e pregătită să o compromită şi să-i incendieze arhivele secrete!

 

Praga: – Apropo de incendiere. AVO (serviciul maghiar de informaţii -n.a.) este dispus să ne cedeze bazele ei şi logistica dacă le promitem că se va arde complet un anumit punct!…este un fix al lor!…nu ştiu de ce se tem atât de hârtiile adunate aici!…Nişte hârtii!…

Baza Doi: – Unde?

Praga: – Nişte incunabule (exemplare de cărţi tipărite în primii ani ai introducerii tiparului, înainte de anul 1500 – n.a.).biblioteca centrală universitară!…Ei îi ziceau Fundaţia Carol I.

Baza Doi: – Ne-au dat planurile?

Praga: – Nu încă!…Documentele sunt pe drum.

Baza Doi: – De unde?

Praga: – De la Biblioteca universitară din Cluj.Cred că au ajuns. Au organizat transportul la Bucureşti prin oamenii lor. O listă lungă!

Baza Unu: – Ceva important pentru noi?

Praga: – Nu!…în toate astea, pe ei îi frige ceva!…uite: anexe la “Aprobatae constitutionae regbi Transilvaniae et parttium Hungarie“, fond cu file din memoriile lui Kossuth Ludovic, anexe la “Tripartitul de la  Werboczi“, stampe, manuscrise, extrase din fondul angy imre. Multe!…N-am reuşit să aflu de ce au pus atâta suflet in nişte hârtii!

Baza Doi: – Vor să le care?

Praga: – Nu!…SĂ ARDĂ TOT!…

Baza Unu: – Se rezolvă!…Totdeauna , maghiarii mi s-au părut prea sentimentali!…o grupă de-a lor să aducă trei doze de napalm. Ajunge pentru un hotel de 20 de etaje!…

Grija maghiarilor era faptul că documentele respective demonstrau continuitatea dacilor pe teritoriul Transilvaniei, faptul că ei s-au stabilit în Câmpia Panonică peste locuitorii autohtoni, şi multe altele din istoria adevărată a poporului român.

Pe baza celor prezentate aş putea face nenumărate comentarii, bazate pe fapte reale. Dar în contextul problemei pe care o tratez, vreau să scot în evidenţă că subunităţile militare din Piaţa Palatului (actuala Piaţă a Revoluţiei) au fost provocate şi obligate să tragă asupra Bibliotecii Universitare şi asupra Muzeului de Artă.

Sub această diversiune, forţele oculte, implicate în mod cert în cadrul evenimentelor din decembrie’89, au săvârşit GENOCIDUL CULTURAL, folosind arma psihotronică pentru distrugerea valorilor noastre naţionale.

În cadrul unor cercetări parapsihologice cu caracter aplicativ-militar, atenţia a fost îndreptată şi asupra utilizării undelor electromagnetice de extrem de joasă frecvenţă (E.L.F.). Anumite frecvenţe ale radiaţiei electromagnetice sunt folosite în domeniul radar-ului, pentru descoperirea ţintelor aeriene.

Dar s-a reuşit utilizarea radiaţilor de asemenea frecvenţă în “mixaj” cu proceduri paranormale.

Se pare, şi lucrul acesta este aproape sigur, că în perioada evenimentelor din  decembrie 1989, în special între 22 şi 27, România a fost supusă unor exerciţii de asemenea natură, cerul ţării noastre devenind “poligon de testare”, direcţionate spre două scopuri: crearea ţintelor aeriene false şi un trafic radio, care nu a fost legat de transmiterea unor mesaje, ci a fost legat de utilizări în domeniul paranormalităţii.

După decembrie ’89, mai multe comisii, formate din ofiţeri de artilerie antiaeriană, ofiţeri din aviaţie, analişti militari, specialişti în aparatură electronică folosită în aviaţie, precum şi o Comisie senatorială numită în acest scop, au făcut cercetări intense pentru elucidarea evenimentelor şi pentru a da un răspuns la întrebarea: a fost sau nu intervenţie străină în România?

S-au purtat discuţii cu sute de martori oculari, au fost studiate rămăşiţe ale ţintelor aeriene doborâte de artileria aeriană, au fost cercetate în amănunţime categorii de armament şi tehnică de luptă capturate, care aveau inscripţii în diferite limbi şi prezentau calităţi balistice specifice armelor folosite de sovietici, unguri şi israelieni.  Prin această ultimă remarcă am dat şi un prim răspuns: în România au acţionat şi comando-uri străine.

Parcă pentru a-mi da dreptate, Gelu V. Voiculescu, omul care din primele momente a fost în centrul principalelor evenimente, cel care are obiceiul ca anual să facă cel puţin două declaraţii fulminante, a declarat:

“Centrele de coordonare informatică şi-au văzut compromisă întreaga operaţiune Valahia ’89, pentru care se cheltuiseră vreo 60 milioane dolari.”

 

 

În decembrie 1989, în România a avut loc un adevărat război psihologic, cu mijloace şi metode ultramoderne, ajutaţi din plin de cozi de topor din interior.  Scopul: timorarea populaţiei, a Armatei, a Securităţii, ceea ce facilita reuşita instalării noii Puteri. Care se temea de nereuşită şi a fost sprijinită.

Actele desfăşurate împotriva României se pot împărţi în două: terestre şi aeriene. Ele au început, unitar, pe întreg teritoriul ţării, pe data de 22 decembrie, în jurul orei 17.30 şi au durat până în ziua de 28 decembrie.

Cele aeriene au cuprins diversiunea radioelectronică şi cea psihologică, iar concluzia unanimă a specialiştilor a fost că ele au fost concepute, organizate şi conduse de un Comandament militar străin.

 

Scopul acestora:

– antrenarea echipajelor aeriene ale statelor implicate şi a unor comando-uri de luptă angrenate în ducerea unor acţiuni de luptă în totală izolare faţă de trupele proprii;

– testarea unui modern sistem care sa dezorganizeze şi, în final, să ducă la blocarea apărării antiaeriene a ţării.

Acest Comandament este exclus a fi folosit pe teritoriul României. Pe de o parte, risca să fie descoperit. Apoi, trebuie avută în vedere tehnologia zilelor noastre.

Sateliţii – spion asigură transmiterea convorbirilor pe nenumărate frecvenţe, în condiţii de siguranţă maximală, de la o centrală situată oriunde pe glob la “executanţii” din altă parte o globului.

Analiştii militari români au emis o părere: direcţia de invazie a aeronavelor care au acţionat în spaţiul aerian al României era dinspre Marea Neagră, Ianca, Bărăgan.

Iar jurnalista, reportera, apoi scriitoarea Angela Băcescu pune punctul pe i :”lovitura principală asupra României a fost de undeva dinspre Turcia.”

Aviaţia României s-a confruntat cu un inamic necunoscut. Aviatorii militari au executat misiuni de luptă: interceptarea de ţinte aeriene, trageri reale, misiuni de cercetare aeriană şi terestră, misiuni de transport, trageri antiaeriene. Dar inamicul nu era cunoscut!

 

În eter, erau transmise impulsuri care apăreau clar pe ecranele radarelor ca fiind ţinte aeriene. Curios, foarte curios, era faptul că unele dintre ele se puteau vedea cu ochiul liber, dar nu aveau zgomotul caracteristic al motoarelor de avioane sau elicoptere.

Toate acestea denotă că s-a folosit o tehnică electronică de ultimă oră. Războiul radioelectronic, purtat cu  mijloace tehnico-ştiinţifice foarte bine puse la punct, aduceau în spaţiul aerian al României, mai ales deasupra aeroporturilor militare, ţinte care au “intoxicat” ecranele radarelor.

 

Era foarte greu de determinat dacă aceste ţinte erau reale sau false. În acest sens, iată câteva mărturii ale unor piloţi din Aviaţia de vânătoare, înserate în lucrarea “După Revoluţie, târziu.”, de Radu Ciobotea.

Maior Stelian Bouleanu (pilot în Aviaţia de vânătoare, aerodromul Timişoara): “Seara a început circul. În 22 decembrie, la ora 19.00, am primit ordin de decolare. Eram înarmat cu rachete aer-aer şi cu proiectile de război. Pe radiolocatoare apăruseră o serie de ţinte. Misiunea mea era să le depistez şi, la ordin, să le nimicesc.

Pilotul de vânătoare este ghidat numai prin radio. Mă aflu undeva deasupra Mureşului.

Patrulez aproximativ între Lipova şi Săvârşin. Nici un elicopter. Radioul îmi indică alte coordonate.  Zbor spre Caransebeş. Nimic. Mă plimb prin vestul ţării, căutând elicoptere invizibile.  Un lucru îmi e clar acum.

Nu ne atacă o forţă aeropurtată. Dar radiolocatoarele au înnebunit, inventând flotile întregi care desantează, bombardează şi dracu ştie ce mai fac. În aer e linişte. Zbor înapoi spre aeroport.”

În cadrul acestui “joc de-a războiul” au fost folosite miniavioane şi minielicoptere teleghidate de la distanţă, având la bord încărcătură explozivă pentru a se autodistruge la terminarea combustibilului. 50 astfel de ţinte au fost doborâte de Aviaţia militară şi antiaeriană de la sol. În urma cercetărilor, a rezultat că, în construcţia lor, aveau un material îmbibat cu magneziu, care aprinzându-se, ardea foarte repede, transformând totul în pulbere.

Minielicoptere de acest tip, denumite RPH, vinde numai o firmă americană. Interesant este faptul că le-a pus în vânzare numai în iunie 1989. Iar direcţiile de zbor ale acestor ţinte “mini” au fost: sud, sud-est, în special dinspre Călăraşi, Hârşova, Făurei.

Specialiştii români au ajuns la concluzia că o parte dintre ele au fost lansate de pe şlepurile ce urmau cursul Dunării. Din aceste direcţii, ţintele se deplasau spre Bucureşti, Craiova şi Reşiţa.

În acest sens a existat chiar o convorbire telefonică între şeful Marelui Stat Major şi Comandamentul Apărării Antiaeriene a teritoriului, dată şi pe postul naţional de televiziune.

Dar, iată o altă mărturie, pe care o consider deosebit de relevantă, dată de maiorul Vasile Marcu (pilot de elicopter): ” Din noaptea de 22 decembrie,  am început să hărţuim un duşman inexistent care, culmea, ne şi ataca.

Eu am decolat primul, la ora 22.00 Într-adevăr, pe coordonatele indicate prin radio existau ţinte cu sisteme de lumini şi semnalizare asemănătoare unor elicoptere.

Dupa asemenea declaratii mai puteti sustine ca nu a fost „revolutie” ? Chiar daca credeti alceva va rog sa nu-l suparati pe tov. Iliescu. Va rog mult, mult de tot !

 

Col.rez. Teodor FILIP  

 

Sursa: Desteptati-va!

01/07/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: