VA FI INVADATĂ DE RUSIA ȘI R.MOLDOVA?

Harta lui LUKAȘENKO și planurile de invazie rusești în Ucraina și R.Moldova

 

Sluga lui Putin, Alexander Lukașenko, preşedintele – dictator din Belarus, a avut recent o intervenţie televizată care a surprins pe toată lumea, în care a prezentat planuri secrete de luptă, care includeau invadarea regiunii separatiste Transnistria din Republica Moldova, notează express.co.uk.

Lukașenko s-a adresat Consiliului de securitate din Belarus şi a prezentat o hartă în care Ucraina apărea împărţită în patru regiuni. Printre aceste patru regiuni se numără şi regiunea separatistă Transnistria din Republica Moldova.

Pe acea hartă care includea teritoriile Belarusului, Ucrainei și Rusiei și Republcii Moldova și care părea să fie una tactică de război, erau conturate săgeți de culoare roșie, majoritatea pe teritoriul Ucrainei, care coincideau cu direcțiile de invaze ale Rusiei cu ajutorul Belarusului. Una dintre săgeți indica o direcție spre regiunea transnistreană a Republicii Moldova.

Făcând o paralelă cu ceea ce se întâmplă acum, între războiul de acum 30 de ani din Transnistria și cel din Ucraina, pot fi evidențiate atât asemănări cât și deosebiri majore a declarat Viorel Cibotaru, expert în securitate și fost ministru moldovean al apărării, într-un interviu acordat postului de radio german Deutsche Welle.

”În primul rând noi vedem același element comun – dorința de a păstra Uniunea Sovietică sau refacerea imperiului rus. Este absolut evident că unul din pilonii ideologici este restaurarea a ceea ce a fost cândva. Motivația poate să fie diferită. Nomenclaturiștii de acolo își doreau o anumită autonomie și nu voiau să depindă de Chișinău, atât ideologic cât și financiar. Pe urmă a apărut acea motivație anti-unionistă, care a apărut ca o diversiune ideologică, ca un fake-news.

Cam aceleași metode s-au folosit în teritoriile ucrainene Luhansk și Donețk în perioada când a fost lansat separatismul. Același model a fost aplicat în Osetia de Sud și Abhazia, care s-a păstrat și până în ziua de astăzi. De exemplu, operațiunea din Kiev de astăzi este asemănătoare cu ceea ce au făcut sovieticii în Kabul, când au făcut acea incursiune a detașamentului Alfa și au ocupat Palatul prezidențial.

Această operațiune este în manualele serviciilor secrete și cu siguranță i-a venit lui Putin în cap, ca un element de schimbare radicală în Ucraina.”

Transnistria (oficial numit Republica Moldovenească Nistreană (RMN), a fost întotdeauna, în formula care există acum ca republică nerecunoscută, un impediment în respectarea statalității R. Moldova.

Pentru cei din dreapta Nistrului, este permanent o stare defectuoasă la nivelul organizării economiei, indiferent de vectorul de dezvoltare care este ales. Această regiune a alimentat permanent sentimentul de incertitudine, de divizare a societății și de împărțire a țării.

Mai mulți analiști susțin că în războiul din Ucraina ar putea lua parte și trupe ruse din Transnistria. Acum e o situație specială de război, când în Transnistria lejer pot să ajungă avioane care să desanteze un număr suficient de forțe militare, care să finalizeze o operațiune de ocupare a Hersonului, Nikolaev și Odesa, parte a noii entități Novorusia.

Aceasta nu este o ipoteză și nici o prezicere. Este expunerea unor concepte pe care noi le-am întâlnit în multiple discursuri ale diferitor oficiali din Federația Rusă.

Nu doar cred, dar sunt absolut sigur că în viitorul cel mai apropiat se vor crea condiții în care noi foarte ușor vom găsi soluții ca să rezolvăm această problemă.

Odată cu înfrângerea lui Putin și retragerea extrem de rapidă a trupelor Federației Ruse, care staționează în stânga Nistrului, a schimbării tonalității liderilor transnistreni, care nu vor mai avea suportul regimului lui Putin, noi vom găsi înțelegeri pe toate problemele.

Cât de mari sunt riscurile pentru R. Moldova și România?

La rândul său, profesorul basarabean Vladimir Solonari de la University of Central Florida din SUA crede că dacă Odessa va ajunge în mâinile rușilor, Republica Moldova ar putea cădea la rândul ei.

Vladimir Solonari predă istoria Rusiei și a regiunii Est-Europene la University of Central Florida. Anul trecut i-a apărut și în limba română volumul Imperiul-Satelit. Guvernarea românească în Transnistria, 1941-1944 (Humanitas, 2021, traducere de Andrei Pogăciaș).

El spune într-un interviu pentru DW că ministrul rus de Externe Lavrov e un fel de Ribbentrop, că Hitler n-ar fi ezitat să folosească armele nucleare, dacă le-ar fi avut, și că Putin se află în aceeași situație. Vladimir Solonari vorbește și despre eventualitatea extinderii conflictului, despre riscurile la care sunt expuse România și R. Moldova.

Cât va rezista Putin? Profesorul Solonari se teme că totul ar putea fi de durată și dă exemplele Coreei de Nord și Cubei, țări care sunt „paradoxuri ale istoriei”.

Din punct de vedere rațional, acest război nu are niciun sens, nu poate fi câștigat de Rusia și de Putin, dar e o mare tragedie pentru Ucraina. E greu să facem previziuni, fiindcă nimeni nu știe ce zace în capul lui Putin. După ce a amenințat cu arma nucleară, unii spun că el e un maniac nuclear. Ucraina luptă acum pentru întreaga lume, pentru că succesul ei e de importanță vitală pentru viitorul continentului european. Ucraina trebuie susținută prin toate modalitățile posibile.

Eu cred că până la urmă, dacă acest nebun, care a devenit Vladimir Putin, va dori să folosească arma nucleară, cineva, totuși, îl va opri. Acestea sunt, însă, doar speranțe, pentru că anturajul lui Putin este impenetrabil. E imposibil să avem un pronostic, putem doar spera că până la urmă nu va avea loc al Treilea Război Mondial, dar nu putem fi siguri. Acum toți liderii militari europeni și americani se gândesc cum se poate răspunde unui atac nuclear tactic, nu strategic, care ar putea avea loc în statele baltice sau în Polonia.

Dacă e adevărat că Putin e obsedat de restabilirea vechilor granițe ale Uniunii Sovietice, atunci după Ucraina, ar putea urma statele baltice, Georgia. Dacă Putin este acum cum era Hitler în ultima etapă, atunci Țările Baltice reprezintă ținta lui.

Orice e posibil, dar există și o certitudine: armata rusească nu vrea să lupte, nu prea înțelege ce se întâmplă, soldații fug de pe câmpul de luptă, poate că le e și rușine pentru ceea ce se întâmplă, iar unele unități par să fie în pragul descompunerii. În cercul elitei din apropierea lui Putin au apărut nemulțumiri, surprinderi și chiar un anumit șoc în fața pierderilor mari suferite de armata rusă. E și în acest sens o speranță, fiindcă dacă armata refuză să lupte, războiul se termină.

Ministrul de externe al Rusiei, Lavrov, spune ceea ce-i zice Putin, ambii sunt porniți spre un război de tip final. Nu cred că trebuie să ne concentrăm asupra spuselor lui Lavrov. E lipsit de conștiință și de rațiune. Cu toate că la suprafață pare serios și are prestanță, el e de fapt un fel de Ribbentrop (ministrul de Externe al lui Hitler- n.n.). Este marioneta lui Putin, nu-l sfătuiește pe președinte, ci doar răspunde la comenzile lui.

Se spune că șeful Statului Major General, Valery Gerasimov, nu voia să înceapă războiul și că îl sfătuia pe Putin să nu deschidă un front în Ucraina, în schimb ministrul Apărării, Serghei Șoigu, este și el lipsit de moralitate și conștiință. De altfel, Șoigu e mai mult un birocrat, decât un militar de carieră. Mi se pare că generalii înțeleg că această campanie nu are nicio șansă de reușită fiindcă Armata nu vrea să lupte.

Chiar dacă ar fi sondaje, ele nu sunt credibile, pentru că oamenilor le este frică, nu sunt informați, nu înțeleg ce se întâmplă.

În diferitele părți ale Rusiei, situațiile sunt total diferite: în orașele mari, unde populația este mai educată și mai bine informată, oamenii parcă ar fi împotriva războiului și a lui Putin, dar în orașele mici și în sate, e greu de înțeles ce se întâmplă. Cenzura a devenit tot mai strictă și propaganda atât de mincinoasă, că lumea e dezorientată, dar cât va dura această dezorientare? Au început să apară sicrie cu soldații uciși, apar informații cu prizonieri, apoi, și sancțiunile economice sunt foarte dure. Ar fi bine ca sancțiunile să fie și mai dure, de exemplu, să fie impus embargou asupra produselor energetice rusești. Aceasta ar fi o măsură foarte puternică, dar înseamnă costuri importante și pentru statele europene, iar lumea din Occident nu e încă mobilizată destul. Simpatiile sunt îndreptate spre Ucraina, dar nu e clar până unde ar merge vesticii cu sacrificiile pentru a pune capăt acestui război, ar accepta să renunțe la gazul rusesc? Aceste sacrificii ar putea ajuta la evitarea unui război nuclear.

Lovitura economică asupra Rusiei trebuie să fie atât de puternică încât populația să se trezească și să înțeleagă spre ce catastrofă se îndreaptă Rusia. Există șansa doborârii acestui regim cu ajutorul sancțiunilor. Fără sacrificii nu se poate. Nu prea înțeleg nici ce s-a întâmplat cu avioanele promise de statele estice Ucrainei.

Nu înțeleg de ce aceste țări nu vor să ajute Ucraina. Pericolul extinderii războiului devine cu atât mai scăzut cu cât conflictul se scurtează.

În cazul prelungirii războiului, riscul pentru România și pentru Republica Moldova este foarte mare. Dacă va cădea Odessa, armata moldovenească nu poate să reziste în fața rușilor deloc. Și atunci ce să facă România: să privească la felul în care este ocupată R. Moldova de trupele rusești? Să se uite cum Chișinăul e bombardat?

Înainte să se ajungă aici, Ucraina trebuie ajutată, pentru că ea luptă pentru toată Europa. Mai înainte eram în favoarea diplomației, dar după ce Putin a atacat Ucraina, situația s-a schimbat radical. Nu putem accepta așa ceva. Cu cât mai repede se trezește lumea, cu atât mai bine. Suntem în fața unui pericol existențial, devreme ce avem de-a face cu cineva care amenință că distruge toată lumea.

Acum, după ce Transnistria a cerut din nou recunoașterea independenței într-un mesaj adresat Chișinăului, în care face referire la „existența pașnică” și la „buna vecinătate”, profesorul Solonari spune că nu crede că R. Moldova poate accepta așa ceva.

”Nu știu dacă cei de la Tiraspol au primit un ordin de la Moscova în acest sens, pentru o viitoare integrare în Rusia, cum s-a întâmplat cu Donbas și Lugansk. Ar putea fi un pas preliminar: au cerut ieșirea din R. Moldova și fiindcă n-au primit niciun răspuns, ar putea solicita unirea cu Rusia. Aceasta este adevărata primejdie. Regimul din Transnistria controlează  nu doar teritoriile de la Est de Nistru, ci orașul Tighina sau cum mai e cunoscut ăn prezent, Bender. Dacă trupele rusești ocupă Odessa, vor ajunge foarte repede la Tiraspol. Sunt doar 100 de kilometri, iar de la Tiraspol la Tighina sunt 15 kilometri. În Transnistria rușii ar intra fără nicio luptă.În Transnistria rușii ar intra fără nicio luptă

Să ne amintim că sudul Basarabiei aparține acum Ucrainei și dacă rușii intră în Odessa, sigur că vor ocupa și Basarabia de Sud, dar ar putea intra și pe teritoriul Republicii Moldova. Dacă rușii vor ocupa toată Ucraina, de ce să nu ocupe și Republica Moldova? Vor găsi un pretext sau vor intra, pur și simplu, fără niciun pretext. Ce va face în acest caz România

Dacă eu aș fi fost un politician la Chișinău, aș fi cerut imediat unirea, ca salvare. În acest caz, ar putea fi apărată de NATO. Nu cred că România ar putea să-i refuze pe moldoveni. Așa că nu înțeleg de ce statele estice nu vor să le dea ucrainenilor MIG-urile de care au nevoie pentru a se apăra.E o miopie politică. L-am văzut pe secretarul general NATO vorbind prea accentuat despre un posibil accident, dar el și liderii occidentali nu înțeleg că nu se vor putea feri de acel accident, dacă Rusia chiar îl vrea. Ucraina a fost atacată fără niciun pretext. Cred că noi în Occident trebuie să mergem mai energic în ajutorarea Ucrainei. Trebuie să acceptăm și sacrificiile, pentru a impune Rusiei un cost enorm, în așa fel încât economia rusească să se prăbușească imediat, nu după jumătate de an, ca ei să nu poată să lupte în această jumătate de an și să omoare oameni nevinovați.

Ați spus mai devreme că dacă ați fi politician la Chișinău ați cere unirea cu România, dar acesta e un proces care ia timp și are nevoie probabil de acceptul NATO și al Uniunii Europene.

Înainte nu eram în favoarea unirii, din mai multe motive, dar în acest moment, mi-aș dori-o foarte mult, ca o formă de siguranță. Altfel e posibil ca moldovenii să nimerească din nou sub stăpânirea rusească, după toți acești ani de independență și atâtea greutăți.

Foto: Profesorul Vladimir Solonari

Cartea lui Vladimir Solonari despre Transnistria

Sunt mulți în R. Moldova care nu consideră că ocupația rusească ar fi o nenorocire, dar pentru mine e inacceptabil. Nu sunt român, m-am născut în Chișinău și multă vreme am fost pro-rus, dar acum nu mai sunt. Guvernul de la Chișinău cred că este un guvern sănătos și rațional și că se află în tratative cu Bucureștiul, că tatonează această posibilitate.

Îmi dau seama că lucrurile acestea nu pot fi declarate deschis, dar cred că ei trebuie să fie gata pentru o asemenea eventualitate. Există un raționament puternic: prin unire se obține apărarea din partea NATO. Dacă cele două state decid să se unească și fac toate formalitățile necesare, nu cred că NATO zice nu.

Nici nu trebuie să fie ceva public, ar fi o provocare pentru ruși și pentru transnistreni, s-ar provoca o criză. În același timp, Republica Moldova și România ar trebui să fie gata pentru un astfel de pas, care să se facă la momentul oportun. Eu personal n-am niciun interes în ceea ce se întâmplă, locuiesc în Statele Unite, am cetățenie dublă, moldovenească și americană, deci îmi spun pur și simplu părerea mea de istoric, fără să am vreo responsabilitate politică.

Eu cred că cele două părți examinează această posibilitate și trebuie să fie gata cu acest plan, dacă va cădea Odessa, pentru că în acest caz trupele rusești ar ajunge imediat la Tiraspol, unde ar fi întâmpinate cu pâine și sare, cu brațele deschise. Chișinăul știe probabil că se află sub amenințarea Rusiei, mai ales dacă va cădea Odessa. Republica Moldova va fi fără nicio posibilitate de apărare. Armata moldovenească este un fel de glumă, să nu ne facem iluzii. Nu cred că vor putea opune vreo rezistență.

În continuarea interviului acordat de prof. Vladimir Solonari pentru https://www.dw.com/ro/riscurile-pentru-r-moldova spune:

Rușii trec cu tancurile peste orice neutralitate: fără vorbe, ca naziștii lui Hitler, fără frică de nimic.

DW: În ultima dvs. carte apărută în limba română, Imperiul-satelit. Guvernarea românească în Transnistria, ați explicat că înainte de ocupația românească a spațiului dintre Nistru și Bugul de Sud, zonă care includea și Odessa, nu exista Transnistria, ca entitate administrativ-teritorială. E o ironie a istoriei că acum această regiune este un cap de pod pentru armata rusească în coasta României?

Nu e același teritoriul. Ceea ce românii numesc Transnistria, rușii numesc Pridnestrovia. Nu este același cuvânt. În limba română, Transnistria înseamnă la Est de Nistru, iar Pridnestrovia înseamnă de-a lungul Nistrului și este mult mai mică decât regiunea ocupată de români în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care includea nu doar Odessa, ci și o parte din regiunea Nikolaev

DW: Vorbiți în cartea dvs. și despre o legătură istorică uitată: în 1941 după ce ocupă teritoriul până dincolo de Odessa, pe care, după cum ați explicat, românii îl numeau Transnistria, Antonescu declară că nu va anexa această regiune cu prețul pierderii Transilvaniei. În conversații private, unii oficiali români continuă să păstreze într-un fel această legătură și exprimă temerea că dacă România se va uni cu Republica Moldova, ar fi în pericol să piardă Transilvania. De ce credeți că persistă această obsesie?

Atunci era un calcul diplomatic. Cred că românii aveau perfectă dreptate să gândească așa, pornind de la faptul că Hitler avea o simpatie declarată față de unguri, poate și fiindcă ei au luptat în Primul Război Mondial alături de Germania. Bucureștiul suspecta că ungurii și germanii vor prezenta anexarea Transnistriei (cu tot cu Odessa) ca o compensare pentru pierderea Transilvaniei. Opinia publică românească privea Transilvania ca ceva mult mai important decât acest teritoriu din Est. Transilvania era prezentată de guvernul Antonescu drept „leagănul românismului”. Să spui acum că unirea cu R. Moldova ar duce la pierderea Transilvaniei, este o rupere a contextului istoric. Atunci, Nordul Transilvaniei fusese cedat Ungariei, dar acum suntem într-o situație mult mai fericită. Unirea R. Moldova cu România, dacă se va face, se va face prin consens, dar n-ar putea exista niciun fel de consens pentru cedarea Transilvaniei. E o discuție inutilă, chiar dacă unii naționaliști de la Budapesta ar putea invoca așa ceva. Nici NATO, nici alte instituții internaționale nu ar putea accepta ruperea Transilvaniei de România.

DW: Cât credeți că mai poate rezista Vladimir Putin, în circumstanțele izolării internaționale? A mai fost pusă vreodată Rusia în istoria ei într-o situație atât de dificilă?

Niciodată, deși, poate, în primii ani ai existenței Uniunii Sovietice, dar atunci situația era alta, Occidentul era epuizat și divizat după Primul Război Mondial. Acum, însă, Occidentul este unit. Eu ca istoric nu cred că a existat vreodată o situație atât de neprielnică pentru Rusia.

Eu cred că nu vor rezista prea mult, dar exemplul Coreei de Nord sugerează că n-ar trebui să ne grăbim cu asemenea concluzii. Coreea de Nord și Cuba n-ar trebui să existe, sunt paradoxuri ale istoriei. Nu știm ce se va întâmpla, dar Putin are putere aproape absolută în Rusia și această țară, cu tot cu armele ei nucleare, se află în mâinile acestui om care a înnebunit.

Dacă Hitler ar fi avut arme nucleare, le-ar fi folosit, fără doar și poate, împotriva Marii Britanii în primul rând. Nu putem exclude că Putin le-ar folosi. Trebuie să fim pregătiți pentru acest scenariu.

Publicitate

Imbecilităţi rostite de deputatii ruşi la reuniunea Adunării Parlamentare a OSCE

 

 

Sursa foto:TVR Moldova

 

Ruşii susţin că au văzut din spaţiul cosmic ”genocidul” din Ucraina

Deputatii ruşi care au participat la reuniunea Adunării Parlamentare a OSCE au adus cu ei plăcile stricate ale propagandei statului rus.

Astfel, la şedinta Adunării din Luxemburg, deputatul Dumei de Stat a Rusiei, fostul cosmonaut Elena Serova, a declarat că a văzut de la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale cum explodau  în teritoriile din estul Ucrainei, bombele armatei ucrainene.

„Armata ucraineană efectuează un adevărat genocid împotriva propriului său popor şi acestea nu sunt acuzaţii nefondate, acestea sunt fapte reale.

Chiar de la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale am putut vedea cu ochiul liber cum explodau bombe şi proiectile pe teritoriul Donbasului şi la Luhansk. Şi zburau din partea forţelor armate ale Ucrainei. Iar în tot acel timp acolo mureau oameni neînarmaţi”, a spus ea.

La rândul său, deputatul rus Ghenadie Onişcenko, fostul şef al Inspectiei sanitare din Federaţia Rusă, care a vorbit mai târziu, despre „prezenţa pe teritoriul Georgiei a unei baze militare de arme biologice, care reprezintă un mare pericol”, scrie paginaderusia, citată de publicaţiile deschide md şi tvr.moldova

„Aceeaşi lucrare continuă şi în Ucraina şi în celelalte republici ale noastre post-sovietice”, a adăugat el.