CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

REGIMENTULUI ECVESTRU TĂTĂRESC AL „DIVIZIEI SĂLBATICE” (1914-1917). VIDEO

 

 

BASARABENI ÎN RANDURILE REGIMENTULUI ECVESTRU TĂTĂRESC AL „DIVIZIEI SĂLBATICE” (1914-1917)

 

 

O lucrare  elaborată de Sabuhi Ahmedov, colaborator ştiinţific al Muzeului Naţional de Istorie al Azerbaidjanului, se consacră istoriei Regimentului ecvestru tătăresc.

Lucrarea este bazată pe documente din arhivele Azerbaidjanului şi Rusiei, pe memoriile participanţilor şi pe o vastă bibliografie ştiinţifică.

Divizia caucazian-autohtonă de cavalerie sau „Divizia Sălbatică”, a fost fondată la 23 august 1914 si  era formată din şase regimente de naţionalitati diferite : cabardini, Regimentul II din Daghestan, tătari, ceceni, cerchezi şi inguşi.

Fiecare regiment întrunea un numar de  400 de călăreţi.

Regimentul ecvestru tătăresc avea uniforme militare originale,  bazate pe costumul naţional: cerkeska-ciuha, beşmet, burka-iapangi, papaha şi başlîkul, toate de culoare neagră.

În fruntea diviziei a fost numit marele kneaz Mihail Romanov, fratele ţarului Nikolai  al II- lea. În  pofida denumirii,

Regimentul ecvestru tătăresc era de fapt format din azeri, deoarece în perioada ţaristă azerii erau numiţi impropriu „tătari transcaucazieni”.

In procesul formării unităţilor militare caucaziene pe principii etnice, cercurile politice şi militare ale Imperiului Rus au promovat o politică naţională abilă,  fără elemente de discriminare sau şovinism, ceea ce a determinat dacă nu fidelitatea, atunci loialitatea faţă de autorităţile ţariste.

În perioada iniţială a războiului, ofiţerii regimentului erau în majoritate ruşi sau de altă origine etnică decât cea azeră. Ulterior, raportul etnic s-a schimbat semnificativ în favoarea azerilor.

În acest context, este de remarcat  prezenţa basarabenilor în mediul ofiţerimii Regimentului ecvestru tătăresc.

Primul  comandant al acestui regiment a fost podpolkovnicul Piotr Aleksandrovici Polovţov (1874-1964), originar din „dvoreni ai guberniei Basarabiei”.

Un alt nobil basarabean, ofiţer în cadrul Regimentului ecvestru tătăresc al „Diviziei Sălbatice” a fost Dmitri Dmitrevici Krupenski (1896-1934), în grad de polkovnic.

Probabil basarabean era şi porucicul Aleksandr Aleksandrovici Dabija.

Regimentul ecvestru tătăresc a fost utilizat în diferite operaţiuni militare, pe mai multe fronturi.

Autorul examinează istoria regimentului respectiv anume pe baza principalelor operaţiuni militare la care a participat acesta.

Astfel,  la sfârşitul anului 1914, a  participat, în componenţa Frontului de Sud-Vest, la lupta de la Verhovina-Bîstra (12-19 decembrie), contra austriecilor, când a salvat de la încercuire Regimentul de infanterie Kişinevski (p. 112-120);

In ianuarie-martie 1915, a participat  la „Operaţiunea din Carpaţi”, în lupta de la Brîni (15 februarie), şi la ocuparea oraşului Tlumaci (21 februarie), în Galiţia răsăriteană ;

In aprilie-mai 1915, a  participat  la ofensiva armatelor ruse în Bucovina ;

In a doua jumătate a anului 1915, s-a aflat pe poziţii de apărare şi în acţiuni de cercetare, în regiunea Nistrului Superior (Galiţia), în contextul ofensivei germano-austriece;

In prima jumătate a anului 1916, a participat la ofensiva armatelor ruse sub comanda generalului Brusilov, la lupta de la Tîşkovţî (30 mai), la  forţarea Ceremuşului, la ocuparea satului Rostoc (15 iunie) şi la înaintarea spre oraşul Vorohta, în Carpaţii bucovineni;

In a doua jumătate a anului 1916, s-a aflat  pe Frontul Românesc, în regiunea muntoasă a râului Râmnic, luptand  lângă oraşul Varniţa (26-27 decembrie).

Cu acest prilej, unii luptători ai „Diviziei Sălbatice” au obţinut decoraţii româneşti: de exemplu, Kerim Han Erivanski, a devenit cavaler al Ordinului „Steaua României”.

La începutul lunii ianuarie 1917, după lupte grele în regiunile muntoase ale Frontului Românesc, „Divizia Sălbatică” a fost transferată în Basarabia, pentru refacerea forţelor.

La 3 februarie 1917, in  piaţa centrală a oraşului Chişinău, marele kneaz Gheorghii Mihailovici a decorat pe mai mulţi luptători ai diviziei.

În perioada iniţială a evenimentelor revoluţionare din anul 1917 şi în timpul abdicării ţarului Nikolai II, „Divizia Sălbatică” încă era dislocată în Basarabia, fiind transferată în gubernia Podolia, în oraşul Proskurov şi în satele din apropiere abia la sfârşitul lunii martie .

În vara anului 1917, ea a luptat în cadrul armatei a 8-a, pe Frontul de Sud-Vest, în Galiţia, în regiunea oraşelor Stanislavov şi Kaluş .

 Regimentul ecvestru tătăresc din cadrul „Diviziei Sălbatice” a fost trimis in  misiuni de de acoperire, de cercetare, actiuni de apărare (în special apărare activă), acţiuni de atac si  de urmărire a duşmanului în retragere, încurajand  alte unităţi militare şi exercitand o adevarata  presiune morală asupra duşmanului.

Prezenţa ordinii, bunei discipline şi a simţului datoriei în interiorul regimentului şi diviziei a fost o caracteristica a acestui corp de elita, inclusiv în turbulentul an 1917.

Spre deosebire de alte unităţi militare, formaţiunile caucaziene n-au căzut pradă propagandei revoluţionare bolsevice, care a contaminat şi a descompus armata ţaristă în ultima perioadă a Primului Război Mondial.

Membrii „Diviziei Sălbatice” n-au cedat nici în faţa provocărilor Guvernului Provizoriu, păstrând, până la sfârşit, credinţă jurământului militar si  nici în faţa provocărilor bolşevicilor: nu şi-au scos epoleţii, medaliile şi ordinele si  au făcut tot posibilul  să-şi apere ofiţerii.

Totodată, luptătorii au refuzat să participe la războiul civil din Rusia, demonstrând prin aceasta că divizia lor primise calificativul „Sălbatică” nu din cauza moravurilor: din punct de vedere moral, regimentele acestei unităţi militare au fost la cel mai înalt nivel.

După război, Regimentul ecvestru tătăresc nu s-a dispersat, ci a oferit sprijin militar Consiliului Naţional al Azerbaidjanului, apoi Republicii Azerbaidjan, participând la toate acţiunile militare care au avut menirea să apere şi să consolideze tânăra statalitate azeră.

Regimentul ecvestru tătăresc a fost format din voluntari azeri, fără cunoştinţe militare speciale, însă care au luptat eficient.

Dacă la începutul războiului în regiment se simţea o lipsă acută de cadre naţionale, ofiţeri şi unterofiţeri de origine azeră, spre sfârşit, aceştia erau solicitaţi şi în alte unităţi de cavalerie ale armatei ţariste. 

1 Sabuhi Ahmedov, Azerii pe fronturile Primului război mondial: Regimentul ecvestru tătăresc, Baku, 2014, 246 p. ISBN: 978-9952-809-85-5.

  2. http://istoriamilitara.org/

 

 

 

Publicitate

20/03/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: