INCENDIEREA MOSCOVEI ÎN 1812, O CRIMĂ ASCUNSĂ DE PROPAGANDA ISTORICĂ A RUSIEI

De ce au ars rușii Moscova în 1812?

În acest an, Rusia a sărbătorit 210 ani de la victoria în războiul împotriva Franței napoleoniene, cunoscut în Rusia sub numele de Războiul patriotic din 1812 (Отечественная война 1812 года).

Rușii au condamnat întotdeauna „atrocitățile invadatorilor”, printre care se numără și celebra incendiere a Moscovei de către Napoleon, chiar dacă francezicontinuă să susțină că rușii înșiși au dat foc capitalei lor.

Primele incendii de la Moscova au izbucnit odată cu intrarea pe 2 septembrie în oraș a avangardei armatei franceze comandate de mareșalului Murat. Până la 3 septembrie , în momentul ocupării Kremlinului de către Napoleon personal, flăcările cuprinseseră deja întregul oraș.

Incendiul a fost stins abia pe 6 septembrie, timp în care a distrus 6,5 mii din 9,1 mii clădiri de locuit și 122 din 329 de biserici. Versiunea oficială a istoriografiei ruse și sovietice atribuie actul criminal al incendierii Moscovei trupelor lui Napoleon, relatează http://ttolk.ru/articles/zachem_russkie_sozhgli_moskvu_v_1812_godu.

Profesorul Institutului de Istorie și Arhivistică al Universității Umaniste de Stat din Rusia, Mihail Davîdov, doctor în științe istorice, a descris astfel evoluția versiunii oficiale a incendiului :

„În Patria noastră, narațiunile istorice privitoare la incendiul de la Moscova s-au schimbat constant în funcție de situația politică. Pentru țarul Alexandru I era important să prezinte acest incendiu ca pe un act barbar comis de agresorii și ocupanții francezi pentru a-i discredita în ochii Europei luminate.

Apoi adevărul a triumfat treptat, după ce au fost date publicității notele executorului direct al ordinului de incendiere, care fusese dat de guvernatorul general rus Rostopcin.

Sub stăpânirea sovietică, în anii 20-30, poveștile propagandei istorice ruse nu s-au schimbat. dar după al doilea război mondial, Stalin a creat de fapt un cult al feldmareșalului Kutuzov, iar acest incendiu a fost declarat parte a planului său strategic.

Ulterior, versiunea nepatriotică a răspunderii rușilor pentru incendierea Moscovei a fost aspru criticată, însă marele istoric sovietic Eugene Tarle a găsit o cale de ieșire, subliniind că Napoleon a fost responsabilul moral pentru incendiu, pentru că dacă armata lui nu ar fi invadat în 1812, Moscova nu ar fi ars.

Versiunea franceză (la care istoricii țărilor civilizate au aderat) spune contrariul – rușii înșiși au ars Moscova aplicând tactica pământului pârjolit, așa cum au făcut în toate războaiele purtate pe teritoriul Rusiei și al URSS.

Pe scurt, această versiune care a putut fi citită și in ziarele franceze în toamna anului 1812, este din când în când este reluată și de mass-media modernă franceză.

Pe 14 septembrie, rușii au dat foc magazinelor, pieței și spitalelor, iar pe 16 septembrie s-a stârnit un vânt puternic.

Din ordinul guvernatorului general Fiodor Rostopcin, 300-400 de ticăloși, mulți dintre ei eliberați din închisori, au incendiat orașul simultan în cinci sute de puncte diferite.

Deoarece 5/6 din toate casele erau construite din lemn, incendiul s-a extins cu mare viteză generând cu adevărat un ocean de foc.

30.000 de ruși bolnavi și răniți care nu fuseseră evacuați au ars atunci de vii în acel incendiu catastrofal,

Aproximativ 100 de incendiatori au fost arestați și împușcați. Toți au spus că au acționat la ordinele guvernatorului general rus al Moscovei Rostopchin și a unui alt oficial de rang înalt.

Rușii nu au luat nimic cu ei și au conceput un plan teribil: au decis să-și distrugă capitala. Rostopcin este singurul vinovat pentru această atrocitate comisă de criminalii eliberați din închisori și pentru ordinul de a fi distruse toate mijloacele de stingere a incendiului.

Rușii au recunoscut parțial că ei au fost cei care au incendiat Moscova în septembrie 1812. În martie 1823, același Rostopcin declara presei franceze:

„Trăsătura principală a caracterului rus este dezinteresul. În numeroase conversații, comercianți, meseriași și oameni obișnuiți spuneau că Moscova nu trebuie să cadă în mâinile inamicului și că „ar fi mult mai bine dacă am da foc orașului”.

Se cunoaște cazul unui comerciant rus care a descoperit 17 soldați francezi beți adormiți în subsolul casei sale.

El s-a hotărât să astupe ieșirea și aerisirea subsolului și să-și dea foc propriei case, astfel că francezii au murit cel mai probabil sufocați din cauza fumului.

În literatura de atunci, nobilimea rusă a confirmat și că Moscova a fost arsă de concetățenii lor. Prințesa Natalia Narîșkina menționa în notele ei scrise în franceză :

Comercianții au dat foc pieței, iar focul s-a extins nestingherit pe străzi, construite mai ales cu case de lemn. Deja la miezul nopții, întregul orizont era cuprins de flăcări. Cine va crede că francezii au distrus orașul, care pentru ei era vital? Mulți dintre ei au murit în acea noapte cumplită, sufocați în fum sau arși de vii în flăcările focului. Nu exista niciun mijloc de stingere a incendiului, deoarece pompele și pompierii înșiși dispăruseră deja la ordinul guvernatorului general.

Împăratul Alexandru nu a spus niciodată nimic despre incendiul de la Moscova iar acest lucru i-a jignit pe acei oameni care credeau că luptă pentru o cauză fără egal în istoria Rusiei. Nici un singur cuvânt de încurajare sau de admirație sinceră și tandrețe. Cei care s-au sacrificat au fost dați cu indiferență uitării.

Dacă te uiți la istoria Rusiei, atunci nu este nimic surprinzător în auto-imolarea Moscovei și în faptul că păturile conducătoare nu au luat niciodată în considerare distrugerea proprietății supușilor lor (și nici pierderile de vieți omenești). De aici efemeritatea proprietății personale din această țară unde în caz de forță majoră, drepturile asupra acesteia se pierdeau (treceau statului).

Este imposibil de imaginat că guvernul francez ar fi putut să ia în calcul incendierea Parisului, atunci când germanii au intrat în acest oraș (atât în 1870, cât și în 1940).

În Rusia, lichidarea propriilor orașe în timpul retragerii a fost considerată o practică normală. De exemplu, în 1708, orașul Mogilev a fost ars din ordinul lui Petru I.

Ei bine, în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941- 1945, această practică a fost adusă la perfecțiune de către elita stalinistă.

Activiștii de partid și sabotorii NKVD au aruncat în aer obiective strategice (poduri, căi ferate la grămadă cu infrastructura de susținere a vieții populației rămase să trăiască sub ocupație – centrale electrice, fabrici de alimente, conducte de apă etc., condamnându-o astfel la foamete și la o moarte cruntă.

Astfel, viitoarea sărbătoare a victoriei în războiul din 1812, ar trebui să fie și un prilej de omagiere a tragediei poporului rus abandonat atunci cu cinism de autorități.

Publicitate

VA FI INVADATĂ DE RUSIA ȘI R.MOLDOVA?

Harta lui LUKAȘENKO și planurile de invazie rusești în Ucraina și R.Moldova

 

Sluga lui Putin, Alexander Lukașenko, preşedintele – dictator din Belarus, a avut recent o intervenţie televizată care a surprins pe toată lumea, în care a prezentat planuri secrete de luptă, care includeau invadarea regiunii separatiste Transnistria din Republica Moldova, notează express.co.uk.

Lukașenko s-a adresat Consiliului de securitate din Belarus şi a prezentat o hartă în care Ucraina apărea împărţită în patru regiuni. Printre aceste patru regiuni se numără şi regiunea separatistă Transnistria din Republica Moldova.

Pe acea hartă care includea teritoriile Belarusului, Ucrainei și Rusiei și Republcii Moldova și care părea să fie una tactică de război, erau conturate săgeți de culoare roșie, majoritatea pe teritoriul Ucrainei, care coincideau cu direcțiile de invaze ale Rusiei cu ajutorul Belarusului. Una dintre săgeți indica o direcție spre regiunea transnistreană a Republicii Moldova.

Făcând o paralelă cu ceea ce se întâmplă acum, între războiul de acum 30 de ani din Transnistria și cel din Ucraina, pot fi evidențiate atât asemănări cât și deosebiri majore a declarat Viorel Cibotaru, expert în securitate și fost ministru moldovean al apărării, într-un interviu acordat postului de radio german Deutsche Welle.

”În primul rând noi vedem același element comun – dorința de a păstra Uniunea Sovietică sau refacerea imperiului rus. Este absolut evident că unul din pilonii ideologici este restaurarea a ceea ce a fost cândva. Motivația poate să fie diferită. Nomenclaturiștii de acolo își doreau o anumită autonomie și nu voiau să depindă de Chișinău, atât ideologic cât și financiar. Pe urmă a apărut acea motivație anti-unionistă, care a apărut ca o diversiune ideologică, ca un fake-news.

Cam aceleași metode s-au folosit în teritoriile ucrainene Luhansk și Donețk în perioada când a fost lansat separatismul. Același model a fost aplicat în Osetia de Sud și Abhazia, care s-a păstrat și până în ziua de astăzi. De exemplu, operațiunea din Kiev de astăzi este asemănătoare cu ceea ce au făcut sovieticii în Kabul, când au făcut acea incursiune a detașamentului Alfa și au ocupat Palatul prezidențial.

Această operațiune este în manualele serviciilor secrete și cu siguranță i-a venit lui Putin în cap, ca un element de schimbare radicală în Ucraina.”

Transnistria (oficial numit Republica Moldovenească Nistreană (RMN), a fost întotdeauna, în formula care există acum ca republică nerecunoscută, un impediment în respectarea statalității R. Moldova.

Pentru cei din dreapta Nistrului, este permanent o stare defectuoasă la nivelul organizării economiei, indiferent de vectorul de dezvoltare care este ales. Această regiune a alimentat permanent sentimentul de incertitudine, de divizare a societății și de împărțire a țării.

Mai mulți analiști susțin că în războiul din Ucraina ar putea lua parte și trupe ruse din Transnistria. Acum e o situație specială de război, când în Transnistria lejer pot să ajungă avioane care să desanteze un număr suficient de forțe militare, care să finalizeze o operațiune de ocupare a Hersonului, Nikolaev și Odesa, parte a noii entități Novorusia.

Aceasta nu este o ipoteză și nici o prezicere. Este expunerea unor concepte pe care noi le-am întâlnit în multiple discursuri ale diferitor oficiali din Federația Rusă.

Nu doar cred, dar sunt absolut sigur că în viitorul cel mai apropiat se vor crea condiții în care noi foarte ușor vom găsi soluții ca să rezolvăm această problemă.

Odată cu înfrângerea lui Putin și retragerea extrem de rapidă a trupelor Federației Ruse, care staționează în stânga Nistrului, a schimbării tonalității liderilor transnistreni, care nu vor mai avea suportul regimului lui Putin, noi vom găsi înțelegeri pe toate problemele.

Cât de mari sunt riscurile pentru R. Moldova și România?

La rândul său, profesorul basarabean Vladimir Solonari de la University of Central Florida din SUA crede că dacă Odessa va ajunge în mâinile rușilor, Republica Moldova ar putea cădea la rândul ei.

Vladimir Solonari predă istoria Rusiei și a regiunii Est-Europene la University of Central Florida. Anul trecut i-a apărut și în limba română volumul Imperiul-Satelit. Guvernarea românească în Transnistria, 1941-1944 (Humanitas, 2021, traducere de Andrei Pogăciaș).

El spune într-un interviu pentru DW că ministrul rus de Externe Lavrov e un fel de Ribbentrop, că Hitler n-ar fi ezitat să folosească armele nucleare, dacă le-ar fi avut, și că Putin se află în aceeași situație. Vladimir Solonari vorbește și despre eventualitatea extinderii conflictului, despre riscurile la care sunt expuse România și R. Moldova.

Cât va rezista Putin? Profesorul Solonari se teme că totul ar putea fi de durată și dă exemplele Coreei de Nord și Cubei, țări care sunt „paradoxuri ale istoriei”.

Din punct de vedere rațional, acest război nu are niciun sens, nu poate fi câștigat de Rusia și de Putin, dar e o mare tragedie pentru Ucraina. E greu să facem previziuni, fiindcă nimeni nu știe ce zace în capul lui Putin. După ce a amenințat cu arma nucleară, unii spun că el e un maniac nuclear. Ucraina luptă acum pentru întreaga lume, pentru că succesul ei e de importanță vitală pentru viitorul continentului european. Ucraina trebuie susținută prin toate modalitățile posibile.

Eu cred că până la urmă, dacă acest nebun, care a devenit Vladimir Putin, va dori să folosească arma nucleară, cineva, totuși, îl va opri. Acestea sunt, însă, doar speranțe, pentru că anturajul lui Putin este impenetrabil. E imposibil să avem un pronostic, putem doar spera că până la urmă nu va avea loc al Treilea Război Mondial, dar nu putem fi siguri. Acum toți liderii militari europeni și americani se gândesc cum se poate răspunde unui atac nuclear tactic, nu strategic, care ar putea avea loc în statele baltice sau în Polonia.

Dacă e adevărat că Putin e obsedat de restabilirea vechilor granițe ale Uniunii Sovietice, atunci după Ucraina, ar putea urma statele baltice, Georgia. Dacă Putin este acum cum era Hitler în ultima etapă, atunci Țările Baltice reprezintă ținta lui.

Orice e posibil, dar există și o certitudine: armata rusească nu vrea să lupte, nu prea înțelege ce se întâmplă, soldații fug de pe câmpul de luptă, poate că le e și rușine pentru ceea ce se întâmplă, iar unele unități par să fie în pragul descompunerii. În cercul elitei din apropierea lui Putin au apărut nemulțumiri, surprinderi și chiar un anumit șoc în fața pierderilor mari suferite de armata rusă. E și în acest sens o speranță, fiindcă dacă armata refuză să lupte, războiul se termină.

Ministrul de externe al Rusiei, Lavrov, spune ceea ce-i zice Putin, ambii sunt porniți spre un război de tip final. Nu cred că trebuie să ne concentrăm asupra spuselor lui Lavrov. E lipsit de conștiință și de rațiune. Cu toate că la suprafață pare serios și are prestanță, el e de fapt un fel de Ribbentrop (ministrul de Externe al lui Hitler- n.n.). Este marioneta lui Putin, nu-l sfătuiește pe președinte, ci doar răspunde la comenzile lui.

Se spune că șeful Statului Major General, Valery Gerasimov, nu voia să înceapă războiul și că îl sfătuia pe Putin să nu deschidă un front în Ucraina, în schimb ministrul Apărării, Serghei Șoigu, este și el lipsit de moralitate și conștiință. De altfel, Șoigu e mai mult un birocrat, decât un militar de carieră. Mi se pare că generalii înțeleg că această campanie nu are nicio șansă de reușită fiindcă Armata nu vrea să lupte.

Chiar dacă ar fi sondaje, ele nu sunt credibile, pentru că oamenilor le este frică, nu sunt informați, nu înțeleg ce se întâmplă.

În diferitele părți ale Rusiei, situațiile sunt total diferite: în orașele mari, unde populația este mai educată și mai bine informată, oamenii parcă ar fi împotriva războiului și a lui Putin, dar în orașele mici și în sate, e greu de înțeles ce se întâmplă. Cenzura a devenit tot mai strictă și propaganda atât de mincinoasă, că lumea e dezorientată, dar cât va dura această dezorientare? Au început să apară sicrie cu soldații uciși, apar informații cu prizonieri, apoi, și sancțiunile economice sunt foarte dure. Ar fi bine ca sancțiunile să fie și mai dure, de exemplu, să fie impus embargou asupra produselor energetice rusești. Aceasta ar fi o măsură foarte puternică, dar înseamnă costuri importante și pentru statele europene, iar lumea din Occident nu e încă mobilizată destul. Simpatiile sunt îndreptate spre Ucraina, dar nu e clar până unde ar merge vesticii cu sacrificiile pentru a pune capăt acestui război, ar accepta să renunțe la gazul rusesc? Aceste sacrificii ar putea ajuta la evitarea unui război nuclear.

Lovitura economică asupra Rusiei trebuie să fie atât de puternică încât populația să se trezească și să înțeleagă spre ce catastrofă se îndreaptă Rusia. Există șansa doborârii acestui regim cu ajutorul sancțiunilor. Fără sacrificii nu se poate. Nu prea înțeleg nici ce s-a întâmplat cu avioanele promise de statele estice Ucrainei.

Nu înțeleg de ce aceste țări nu vor să ajute Ucraina. Pericolul extinderii războiului devine cu atât mai scăzut cu cât conflictul se scurtează.

În cazul prelungirii războiului, riscul pentru România și pentru Republica Moldova este foarte mare. Dacă va cădea Odessa, armata moldovenească nu poate să reziste în fața rușilor deloc. Și atunci ce să facă România: să privească la felul în care este ocupată R. Moldova de trupele rusești? Să se uite cum Chișinăul e bombardat?

Înainte să se ajungă aici, Ucraina trebuie ajutată, pentru că ea luptă pentru toată Europa. Mai înainte eram în favoarea diplomației, dar după ce Putin a atacat Ucraina, situația s-a schimbat radical. Nu putem accepta așa ceva. Cu cât mai repede se trezește lumea, cu atât mai bine. Suntem în fața unui pericol existențial, devreme ce avem de-a face cu cineva care amenință că distruge toată lumea.

Acum, după ce Transnistria a cerut din nou recunoașterea independenței într-un mesaj adresat Chișinăului, în care face referire la „existența pașnică” și la „buna vecinătate”, profesorul Solonari spune că nu crede că R. Moldova poate accepta așa ceva.

”Nu știu dacă cei de la Tiraspol au primit un ordin de la Moscova în acest sens, pentru o viitoare integrare în Rusia, cum s-a întâmplat cu Donbas și Lugansk. Ar putea fi un pas preliminar: au cerut ieșirea din R. Moldova și fiindcă n-au primit niciun răspuns, ar putea solicita unirea cu Rusia. Aceasta este adevărata primejdie. Regimul din Transnistria controlează  nu doar teritoriile de la Est de Nistru, ci orașul Tighina sau cum mai e cunoscut ăn prezent, Bender. Dacă trupele rusești ocupă Odessa, vor ajunge foarte repede la Tiraspol. Sunt doar 100 de kilometri, iar de la Tiraspol la Tighina sunt 15 kilometri. În Transnistria rușii ar intra fără nicio luptă.În Transnistria rușii ar intra fără nicio luptă

Să ne amintim că sudul Basarabiei aparține acum Ucrainei și dacă rușii intră în Odessa, sigur că vor ocupa și Basarabia de Sud, dar ar putea intra și pe teritoriul Republicii Moldova. Dacă rușii vor ocupa toată Ucraina, de ce să nu ocupe și Republica Moldova? Vor găsi un pretext sau vor intra, pur și simplu, fără niciun pretext. Ce va face în acest caz România

Dacă eu aș fi fost un politician la Chișinău, aș fi cerut imediat unirea, ca salvare. În acest caz, ar putea fi apărată de NATO. Nu cred că România ar putea să-i refuze pe moldoveni. Așa că nu înțeleg de ce statele estice nu vor să le dea ucrainenilor MIG-urile de care au nevoie pentru a se apăra.E o miopie politică. L-am văzut pe secretarul general NATO vorbind prea accentuat despre un posibil accident, dar el și liderii occidentali nu înțeleg că nu se vor putea feri de acel accident, dacă Rusia chiar îl vrea. Ucraina a fost atacată fără niciun pretext. Cred că noi în Occident trebuie să mergem mai energic în ajutorarea Ucrainei. Trebuie să acceptăm și sacrificiile, pentru a impune Rusiei un cost enorm, în așa fel încât economia rusească să se prăbușească imediat, nu după jumătate de an, ca ei să nu poată să lupte în această jumătate de an și să omoare oameni nevinovați.

Ați spus mai devreme că dacă ați fi politician la Chișinău ați cere unirea cu România, dar acesta e un proces care ia timp și are nevoie probabil de acceptul NATO și al Uniunii Europene.

Înainte nu eram în favoarea unirii, din mai multe motive, dar în acest moment, mi-aș dori-o foarte mult, ca o formă de siguranță. Altfel e posibil ca moldovenii să nimerească din nou sub stăpânirea rusească, după toți acești ani de independență și atâtea greutăți.

Foto: Profesorul Vladimir Solonari

Cartea lui Vladimir Solonari despre Transnistria

Sunt mulți în R. Moldova care nu consideră că ocupația rusească ar fi o nenorocire, dar pentru mine e inacceptabil. Nu sunt român, m-am născut în Chișinău și multă vreme am fost pro-rus, dar acum nu mai sunt. Guvernul de la Chișinău cred că este un guvern sănătos și rațional și că se află în tratative cu Bucureștiul, că tatonează această posibilitate.

Îmi dau seama că lucrurile acestea nu pot fi declarate deschis, dar cred că ei trebuie să fie gata pentru o asemenea eventualitate. Există un raționament puternic: prin unire se obține apărarea din partea NATO. Dacă cele două state decid să se unească și fac toate formalitățile necesare, nu cred că NATO zice nu.

Nici nu trebuie să fie ceva public, ar fi o provocare pentru ruși și pentru transnistreni, s-ar provoca o criză. În același timp, Republica Moldova și România ar trebui să fie gata pentru un astfel de pas, care să se facă la momentul oportun. Eu personal n-am niciun interes în ceea ce se întâmplă, locuiesc în Statele Unite, am cetățenie dublă, moldovenească și americană, deci îmi spun pur și simplu părerea mea de istoric, fără să am vreo responsabilitate politică.

Eu cred că cele două părți examinează această posibilitate și trebuie să fie gata cu acest plan, dacă va cădea Odessa, pentru că în acest caz trupele rusești ar ajunge imediat la Tiraspol, unde ar fi întâmpinate cu pâine și sare, cu brațele deschise. Chișinăul știe probabil că se află sub amenințarea Rusiei, mai ales dacă va cădea Odessa. Republica Moldova va fi fără nicio posibilitate de apărare. Armata moldovenească este un fel de glumă, să nu ne facem iluzii. Nu cred că vor putea opune vreo rezistență.

În continuarea interviului acordat de prof. Vladimir Solonari pentru https://www.dw.com/ro/riscurile-pentru-r-moldova spune:

Rușii trec cu tancurile peste orice neutralitate: fără vorbe, ca naziștii lui Hitler, fără frică de nimic.

DW: În ultima dvs. carte apărută în limba română, Imperiul-satelit. Guvernarea românească în Transnistria, ați explicat că înainte de ocupația românească a spațiului dintre Nistru și Bugul de Sud, zonă care includea și Odessa, nu exista Transnistria, ca entitate administrativ-teritorială. E o ironie a istoriei că acum această regiune este un cap de pod pentru armata rusească în coasta României?

Nu e același teritoriul. Ceea ce românii numesc Transnistria, rușii numesc Pridnestrovia. Nu este același cuvânt. În limba română, Transnistria înseamnă la Est de Nistru, iar Pridnestrovia înseamnă de-a lungul Nistrului și este mult mai mică decât regiunea ocupată de români în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care includea nu doar Odessa, ci și o parte din regiunea Nikolaev

DW: Vorbiți în cartea dvs. și despre o legătură istorică uitată: în 1941 după ce ocupă teritoriul până dincolo de Odessa, pe care, după cum ați explicat, românii îl numeau Transnistria, Antonescu declară că nu va anexa această regiune cu prețul pierderii Transilvaniei. În conversații private, unii oficiali români continuă să păstreze într-un fel această legătură și exprimă temerea că dacă România se va uni cu Republica Moldova, ar fi în pericol să piardă Transilvania. De ce credeți că persistă această obsesie?

Atunci era un calcul diplomatic. Cred că românii aveau perfectă dreptate să gândească așa, pornind de la faptul că Hitler avea o simpatie declarată față de unguri, poate și fiindcă ei au luptat în Primul Război Mondial alături de Germania. Bucureștiul suspecta că ungurii și germanii vor prezenta anexarea Transnistriei (cu tot cu Odessa) ca o compensare pentru pierderea Transilvaniei. Opinia publică românească privea Transilvania ca ceva mult mai important decât acest teritoriu din Est. Transilvania era prezentată de guvernul Antonescu drept „leagănul românismului”. Să spui acum că unirea cu R. Moldova ar duce la pierderea Transilvaniei, este o rupere a contextului istoric. Atunci, Nordul Transilvaniei fusese cedat Ungariei, dar acum suntem într-o situație mult mai fericită. Unirea R. Moldova cu România, dacă se va face, se va face prin consens, dar n-ar putea exista niciun fel de consens pentru cedarea Transilvaniei. E o discuție inutilă, chiar dacă unii naționaliști de la Budapesta ar putea invoca așa ceva. Nici NATO, nici alte instituții internaționale nu ar putea accepta ruperea Transilvaniei de România.

DW: Cât credeți că mai poate rezista Vladimir Putin, în circumstanțele izolării internaționale? A mai fost pusă vreodată Rusia în istoria ei într-o situație atât de dificilă?

Niciodată, deși, poate, în primii ani ai existenței Uniunii Sovietice, dar atunci situația era alta, Occidentul era epuizat și divizat după Primul Război Mondial. Acum, însă, Occidentul este unit. Eu ca istoric nu cred că a existat vreodată o situație atât de neprielnică pentru Rusia.

Eu cred că nu vor rezista prea mult, dar exemplul Coreei de Nord sugerează că n-ar trebui să ne grăbim cu asemenea concluzii. Coreea de Nord și Cuba n-ar trebui să existe, sunt paradoxuri ale istoriei. Nu știm ce se va întâmpla, dar Putin are putere aproape absolută în Rusia și această țară, cu tot cu armele ei nucleare, se află în mâinile acestui om care a înnebunit.

Dacă Hitler ar fi avut arme nucleare, le-ar fi folosit, fără doar și poate, împotriva Marii Britanii în primul rând. Nu putem exclude că Putin le-ar folosi. Trebuie să fim pregătiți pentru acest scenariu.

SERVICIILE DE INFORMAȚII UCRAINENE AU AVERTIZAT CĂ RUSIA PREGĂTEȘTE PROVOCĂRI ÎN TRANSNISTRIA ÎMPOTRIVA PROPRIILOR SĂI MILITARI DISLOCAȚI ACOLO, PENTRU A PUTEA ACUZA UCRAINA

Cine și cum ar apăra o Moldovă neutră în caz de război?

Administrația separatistă de la Tiraspol vrea mai mulți militari ruși în stânga Nistrului și planifică „exerciții militare” cu imitarea unui atac asupra localităților Căușeni și Varnița din Republica Moldova, scrie jurnalistul  Vitalie Călugăreanu în https://www.dw.com/ro.

Anunțul despre pregătirea aplicațiilor militare rusești la Nistru a fost făcut de ex-președintele Comisiei parlamentare pentru securitate, Chiril Moțpan. Potrivit lui, exercițiile militare se vor desfășura „în zona orașului Bender”(Tighina), în perioada 24-30 ianuarie.

Această informație apare după ce, acum o săptămână, serviciile de informații ucrainene au anunțat că securitatea rusă pregătește provocări împotriva propriilor militari dislocați în Transnistria, pentru a putea da vina pe Ucraina.

În același comunicat, serviciile secrete ucrainene menționau că aceste provocările ar avea ca țintă depozitele de armament și muniții din regiunea separatistă a Moldovei.

Escaladarea ar fi dramatică pentru Moldova

Chișinăul se declară îngrijorat în legătură cu tensiunile de la granița ucraineano-rusă și susține că o eventuală escaladare ar fi dramatică pentru Moldova. Expertul militar ucrainean Mykhailo Samus susține că, în cazul unei invazii asupra Ucrainei, Rusia va folosi inclusiv propriile trupe dislocate în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, unde s-ar afla un număr foarte mare de angajaţi ai serviciilor secrete ruse.

Mykhailo Samus crede că Rusia îşi va folosi forţele militare şi serviciile secrete din regiunea transnistreană în special pentru atacuri asupra regiunii Odessa.

„Sunt sigur că ei (militarii ruși din regiunea transnistreană – n.red.) vor fi folosiți în special în orașele mari, pentru a crea haos, pentru a distruge infrastructura de bază şi pentru a crea panică în Odessa şi în regiunile din apropiere”, a precizat expertul militar ucrainean, într-un interviu apărut în presa de la Chișinău.

În contextul tensiunilor din regiune, președintele moldovean, Maia Sandu, a reamintit că prezența trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova este în contradicție cu Legea Supremă și cu prevederea de neutralitate a Republicii Moldova și a reiterat că autoritățile de la Chișinău vor continua să ceară cu insistență Rusiei retragerea acestora.

Tiraspolul vrea mai mulți „pacificatori” ruși la Nistru

Pe de altă parte, șeful delegației transnistrene în Comisia Unificată de Control (structură ce monitorizează situația în zona de conflict de la Nistru), Oleg Beliakov, a spus că „Tiraspolul nu doar că se opune retragerii trupelor rusești din regiunea transnistreană, dar consideră necesară fortificarea contingentului rusesc de pacificare pe la Nistru”.

Exponentul regimului separatist pro-rus de la Tiraspol a menționat că este îngrijorat că armata Republicii Moldova ar putea organiza, în cadrul acordurilor de cooperare cu NATO, exerciții militare la poligonul de la Bulboaca, amplasat în apropierea răului Nistru.

În legătură cu un eventual conflict ruso-ucrainean, Maia Sandu a declarat public că „instituțiile abilitate monitorizează situația” și a precizat că Chișinăul ia în considerare mai multe scenarii. „Noi monitorizăm situația și, bineînțeles, suntem foarte îngrijorați. Instituțiile noastre sunt vigilente. Avem și noi scenarii pe care le considerăm și pregătim aceste scenarii, dar ne dorim să fie identificate soluții pașnice la nivel regional de către forțele internaționale, astfel încât să nu trebuiască să punem în aplicare măsurile pe care le pregătim”, a spus Maia Sandu.

Maia Sandu: Neutralitate nu înseamnă izolare

Ea a precizat că nu este vorba de scenarii secrete: „Noi ținem legătura cu partenerii noștri. Sunt scenarii pe care le auziți discutate în presa internațională și regională. Acestea sunt și scenariile pe care le examinăm noi. (…) Bineînțeles că avem niște protocoale pe care le activăm pentru fiecare situație, dar în caz de acțiuni militare, asta ne va afecta și va fi o situație gravă pentru toți din regiune”, a precizat șefa statului.

Referindu-se la felul în care Moldova își asigură securitatea în condițiile în care este stat neutru, Maia Sandu a spus că neutralitatea nu înseamnă izolare. „Este dreptul suveran al poporului să decidă cum își asigură securitatea. Din 2006 avem un program de colaborare cu NATO (IPAP), care recent a fost actualizat – un program care ne ajută să modernizăm sectorul de securitate și cel de apărare. 

În plus, avem programe de sprijin cu România, SUA și țările europene și vom continua să le avem pentru a consolida sistemul de securitate și de apărare”, a menționat Maia Sandu.

În zilele de 24 și 25 ianuarie, Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova, Nicu Popescu, se află într-o vizită de lucru la Bruxelles, acolo unde, între altele, vor fi discutate prioritățile de cooperare cu NATO.