CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O istorie care nu se învață la școală dezvăluită de Victor Suvorov în cartea „Spărgătorul de gheață”

Spargatorul de gheata. Cine a declansat al doilea raboi mondial? - Victor Suvorov

Victor Suvorov (numele real Vladimir Bogdanovici Rezun) s-a născut pe 20 aprilie 1947 într-o familie mixtă ruso-ucraineană și a fost un ofițer sovietic de informații, care a lucrat în cadrul GRU (spionajul militar sovietic), a dezertat și s-a refugiat în Anglia în 1978, unde a lucrat ca analist de informații. Este autorul mai multor cărți, unele dintre ele extrem de controversate, precum aceea în care afirmă că Stalin era pregătit în 1941 să invadeze Europa.

Cartea lui Suvorov a fost dezbătută cu foarte mare interes, datorită uriașelor sale implicații politice.

Cum a început Al Doilea Război Mondial? Cele mai importante idei din „Spărgătorul de gheață” de Victor Suvorov

Al Doilea Război Mondial rămâne un eveniment controversat, iar istoricii propun diferite scenarii care descriu declanșarea lui, luptele și sfârșitul acestuia.

Victor Suvorov, un istoric renumit în întreaga lume, a descris în cartea sa „Spărgătorul de gheață” cum au evoluat lucrurile înainte ca să înceapă acest război.

La școală acest subiect este abordat superficial și astfel nu ajungem să cunoaștem mai multe puncte de vedere, scrie Liubomir Guțu în https://diez.md.

În manualele de istorie din clasele a noua și a 12-a ni se spune că URSS nu a fost pregătită de război, a fost luată cu asalt la graniță, se încearcă victimizarea unei părți implicate și, pe de altă parte, ni se prezintă o țară agresoare care nu se poate opri să atace țările și să omoare oameni.

Nimic nu ni se spune despre faptul că URSS ar fi vrut să atace Germania în 1941 (dar a întârziat), că URSS ar fi avut în 1939 cea mai puternică armată din lume și cele mai multe avioane de luptă decât toate țările luate împreună.

Și, cel mai important, nu ni se spune că ideea de a începe un nou război mondial ar fi avut-o Lenin, îndată după încheierea Primului Război Mondial – plan preluat de discipolul său, Stalin.

Cum a început Al Doilea Război Mondial? Cele mai importante idei din  „Spărgătorul de gheață” de Victor Suvorov, pe care nu le învățăm la școală  - #diez

Foto. http://www.history.com/Vladimir Lenin și Iosif Stalin

Istoricul Victor Suvorov în bestsellerul său „Spărgătorul de gheață. Cine a început Al Doilea Război Mondial?” nu a putut publica informații din arhiva NKVD/KGB (pentru că ele au fost distruse), dar a avut acces la documente prețioase din arhiva germană. Pe lângă asta, a reușit să citească memoriile generalilor, mareșalilor care luptau în prima linie (Jukov, Iakovlev, Belov, Pokrîșkin, Tuhacevski, Egorov, Malinovski, Azarov etc.), ale oamenilor din cercul de încredere al lui Iosif Stalin (Beria și alții), dar și extrase din documente oficiale sovietice.

Iată ce spune despre sursele cercetate însuși Victor Suvorov: „Martorii-cheie ai acestei cărți sunt Marx, Engels, Lenin, Troțki, Stalin, toți mareșalii sovietici de pe vremea războiului, dar și cei mai importanți generali. Înșiși comuniștii recunosc că sovieticii l-au provocat pe Hitler să declanșeze războiul ca mai apoi să ia toată Europa sub control. Valoarea surselor mele constă în aceea că înșiși criminalii povestesc despre faptele lor”.

Haideți să o luăm de la început și să pornim într-o excursie în trecut, după care vom reveni în prezent și vom afla cum generația actuală analizează cele petrecute în anii 1939-1945.

De ce a început Al Doilea Război Mondial?

„URSS trebuia să intervină victorios și să «salveze» lumea instaurând pe tot globul pământesc regimul socialist.”

Victor Suvorov pornește de la ideea că URSS voia să producă o revoluție mondială în urma căreia tot globul pământesc să devină „roșu”. „«Toată lumea trebuia să devină socialistă». De această părere erau Lenin și Stalin.

 Statele socialiste urmau să învingă țările capitaliste. Pentru asta era nevoie de un război mondial, care trebuia să se transforme într-o revoluție mondială.

Astfel, potrivit autorului, Stalin și-a dorit (și i-a reușit) ca Germania să devină catalizatorul acestui război, să lupte cu țările capitaliste (ceea ce și a făcut), după care, în momentul epuizării resurselor financiare, militare și umane ale acestor state, URSS să intervină victorios și să „salveze” lumea instaurând pe tot globul pământesc regimul socialist.

Cu alte cuvinte, lui Iosif Stalin i-a reușit cu mâinile lui Adolf Hitler să declanșeze Al Doilea Război Mondial. Hitler a înțeles asta tocmai în anul 1940, atunci când și-a dat seama că a fost fentat elegant de oponentul său, care se jura că URSS nu are de gând să se implice în război și mai ales să atace Germania”, așa explică Suvorov motivul declanșării războiului.

As Russia Celebrates Hitler's Defeat, Stalin's Ghost Is Haunting Putin

Foto: thedailybeast.com/ Adolf Hitler și Iosif Stalin

Când a început Al Doilea Război Mondial?

„Stalin, în 1933, deja i-a emis lui Hitler sentința «pedeapsa cu moartea».”

Autorul prezintă mai multe dăți când în capetele lui Lenin și Stalin deja existau planuri despre un nou război mondial. El pornește chiar de la începutul nașterii primului gând despre provocarea unei noi lupte.

„După încheierea Primului Război Mondial, când Germania a capitulat și era nevoită să plătească pentru dezastrul produs, economia acestei țări era la pământ. De asemenea, Germaniei îi era interzis să producă tehnică militară (tancuri, avioane militare, artilerie grea), ofițerilor nemți le era interzisă participarea la pregătiri de luptă pe teritoriul țării, însă nu și pe teritoriul URSS-ului.

Sovieticii le-au permis ofițerilor nemți să facă cunoștință cu producerea tehnicii militare rusești, să se antreneze pe poligoanele lor etc.

«Dacă Stalin nu își dorea un război, de ce să le permiți adversarilor tăi să se pregătească de luptă și mai ales pe teritoriul tău?»”, se întreabă retoric autorul.

În anul 1920, Vladimir Lenin declara în ziarul Pravda: «Noi am încheiat un război, acum e timpul să începem altul. Acest repaus este luat pentru a porni următoarele războaie. Comuniștii urmează să construiască un nou stat în care oamenii să fie gata de luptă».

În anul 1927, Iosif Stalin îl ajuta pe Hitler să vină la putere în Germania pentru a accelera începerea războiului. Odată cu accederea lui Hitler la putere în anul 1933, Stalin deja i-a emis sentința «pedeapsa cu moartea». Iată ce spunea Stalin: «Distrugem fascismul și capitalismul, instaurăm regimul sovietic și eliberăm coloniile de sclavi».

În anul 1936, Lev Troțki (om de încredere al lui Lenin, dușman al lui Stalin) spunea: «Fără Stalin nu ar fi existat Hitler, nu ar fi existat gestapo». Iar în anul 1938, mai adaugă: «Stalin i-a dezlegat la maximum mâinile lui Hitler și l-a provocat să se pregătească de război».”

Învață ușor istoria!

Foto. ro.historylapse.org/Adolf Hitler

În opinia lui Suvorov, fascismul nemțesc era un instrument pentru Stalin cu care să declanșeze un nou război mondial: „Fascismul este spărgătorul de gheață. Hitler va face ceea ce lui Stalin îi este incomod. În anul 1927, Stalin zicea că URSS neapărat va participa la război, dar nu își dorește s-o facă chiar din primele zile. Stalin voia ca Europa să se confrunte cu crize și războaie. Aceste lucruri le putea garanta doar Hitler, iar Stalin trebuia să câștige din aceasta, adică să devină salvatorul omenirii”.

„Propagandiștii comuniști au inventat o legendă care spune că URSS a fost obligată să intre în război pe 22 iunie 1941. Iată ce spun unii dintre ei: «Noi trăiam în pace și într-o bună zi am fost atacați». Dar cum se numește perioada în care URSS a capturat Țările Baltice, Finlanda, Basarabia? Ei numesc perioada de până la 22 iunie 1941 «perioada de pre-război». Armata Roșie a pierdut sute de mii de soldați în lupte până în iunie 1941, mai mult decât Germania în aceeași perioadă, dar nu uitați că nemții deja luptau deschis cu Țările din Vest și cele Scandinave.

Pentru sovietici, ocuparea țărilor se numea «întărirea securității teritoriale». În realitate, granițele URSS-ului erau în securitate, pentru că acele state aveau statut de neutralitate, de aceea Germania nu putea să atace URSS-ul direct și pe neașteptate. Potrivit propagandei comuniste, începerea celui de Al Doilea Război Mondial se datează cu 22 iunie 1941 și se numește Marele Război pentru Apărarea Patriei și nicidecum 1 septembrie 1939. 

Criminalul începe să povestească ce i s-a întâmplat doar atunci când este prins de mână. Formal, URSS a intrat în acest război pe 17 septembrie 1939 când a atacat Polonia – țară neutră la acel moment.

Cu toate acestea, orice încercare de a stabili data exactă a declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial ne duce la ziua de 19 august 1939, când la o ședință secretă Stalin le-a spus colegilor lui de partid că războiul este inevitabil”, estimează autorul

Moscova va depune o plângere la ONU pe articolul Die Welt care ar nega o  „mare victorie” militară a armatei sovietice

Ce semnifică Pactul Molotov-Ribbentrop?

„23 august 1939 este ziua în care Stalin a declanșat războiul, făcându-l pe Hitler vinovat de acest lucru.”

La școală am învățat că acest pact a fost semnat de prim-ministrul URSS-ului și de ministrul de externe al Germaniei. Este un document prin care ambele state își împart influența în Europa și promit că nu se vor ataca reciproc. Mai există și o anexă secretă prin care Stalin și Hitler divizează influența în Polonia și ruperea Basarabiei de la România, invazia în Țările Baltice și ocuparea Finlandei. Despre acest lucru vom afla tocmai la începutul anilor ’90.

80 de ani de la semnarea Pactului Hitler-Stalin | Europa | DW | 23.08.2019

Iosif Stalin și Joachim von Ribbentrop, după semnarea pactului

„Hitler a fost inițiatorul semnării acestui document din motiv strategic. El era conștient că lupta pe două fronturi este un act sinucigaș, de aceea el a vrut să se asigure la est că URSS nu va începe vreo mișcare militară în direcția sa. De pe cealaltă parte, Stalin nu avea de gând să respecte acest document, ba mai mult, semnarea pactului însemna pentru el suspendarea războiului cu Germania până în momentul când fasciștii urmau să-și facă treaba în Europa de Vest, după care Armata Roșie să devină salvatoare și să elibereze lumea de fascism”, concluzionează Suvorov.

Autorul mai explică că 23 august 1939 este ziua în care Stalin a declanșat războiul, făcându-l pe Hitler vinovat de acest lucru (așa cum și-a dorit, însă Hitler încă nu a înțeles despre asta). „În data de 1 septembrie 1939, Hitler atacă Polonia. Hitler a crezut că și Stalin va ataca Polonia în aceeași zi. Stalin îi zicea că «armata mea nu e pregătită pentru luptă». Evident că l-a mințit. Ea era pregătită, dar nu pentru a ataca Polonia.

Hitler a rămas cu buza umflată, dar încrezător că URSS nu va ataca sub nicio formă Germania în dorința ei de expansiune în Europa de Vest. Stalin privea cum nemții luptă împotriva Franței, apoi Angliei și se afla în așteptare când armata nazistă va obosi să lupte, va pierde zeci de mii de soldați, nemaivorbind de tehnica militară. Ca la bun sfârșit să intre în luptă cu forțe proaspete și să instaureze socialismul în Europa, iar mai apoi în toată lumea.

Polonia era acel stat care despărțea hotarele Germaniei și cele ale URSS-ului. Odată cu împărțirea influenței în Polonia, Hitler și Stalin au devenit și mai apropiați, creând un hotar comun. Acum era mult mai ușor să ataci spontan statul vecin. Stalin plănuia «eliberarea» Europei în 1942, însă au intervenit alte circumstanțe și era nevoit să mute data cu ceva timp mai devreme – iulie 1941.

A întârziat cu câteva săptămâni. Hitler i-a dat lovitura primul, cu teama de a nu fi atacat de sovietici. Hitler a înțeles că lupta se apropie atunci când generalii și spionii nemți îl informau despre un șir de acțiuni de mobilizare a armatei sovietice pe frontul de Est, scoaterea sârmei ghimpate și a minelor de-a lungul celor 1 200 de kilometri de front. Asta are loc doar atunci când armata este gata să atace.

In 1940, why wasn't Poland divided up as the Hitler-Stalin pact determined?  - Quora

Divizarea Poloniei

Deci, semnarea acestui pact poartă în sine mai multe capcane decât cele cunoscute. Acest pact a însemnat declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial (de către Germania, nu de către URSS), împărțirea influenței în Europa, împărțirea Poloniei pentru a stabili hotare comune și începerea realizării planului ascuns al lui Stalin de a ataca Germania. Inițial, Hitler nu avea intenția să atace URSS, în timp ce Stalin avea o altă părere. Stalin deja a câștigat războiul pe 23 august, înainte ca Hitler să-l declanșeze oficial.

Cu tot respectul față de nemți, dar armata lor nu era pregătită deloc pentru o luptă serioasă, mai ales pe două fronturi. Ofițerii sovietici erau încrezători că nemții nu vor ataca niciodată URSS-ul, pentru că ei nu au soluții speciale cu care să ungă mecanismele armelor ca să nu înghețe iarna, nu aveau combustibil rezistent la temperaturi extrem de joase pentru tehnica militară, iar soldații nu aveau echipament special.

«Cum putem spune că Germania era pregătită pentru război dacă tehnica militară a ei era bună doar pentru lupte în vest și în țările africane și necompatibilă pentru lupte pe teritoriul dușmanului tău?».

Hitler și-a dat seama că a fost mințit abia în anul 1940. În același an a ordonat ofițerilor săi să creeze un plan de atac împotriva URSS-ului cunoscut sub denumirea de «Operațiunea Barbarossa» (n.r. Denumirea provine de la numele împăratului romano-german Frederic Barbarossa (1122-1190) al Sfântului Imperiu Roman)”, explică Suvorov.

 URSS-ul nu era „pregătit” de război

„Uniunea Sovietică era pregătită bine de un război ofensiv, nu de cel defensiv. Puțin a întârziat.”

Victor Suvorov opinează că pregătirile pentru un război ofensiv cu Germania au început în primăvara anului 1941. Acest lucru l-a speriat pe Hitler și acesta era nevoit să dea primul lovitura, chiar dacă armata nazistă nu era bine pregătită pentru o luptă, mai ales pe timp de iarnă, cu sovieticii.

URSS-ul era pregătit de războidar nu pentru cel defensivci pentru un război ofensiv, întrucât toată armata era instruită pentru un atac spontan asupra Germaniei, nu invers”, spune Victor Suvorov după ce a analizat documentele sovietice și a văzut că înainte de război URSS era lideră la producerea tehnicii militare. „O uzină producea câte 22 de tancuri pe zi și asta pe vreme pașnică. În anul 1939, nemții nici nu au început să le producă. Ulterior, nemții au început războiul având în stoc cu doar 3 195 de tancuri mai puțin decât uzina din Harkiv care producea acest număr în jumătate de an. În anul 1940, SUA aveau la dispoziție doar 400 de tancuri.”

Victor Suvorov povestește în cartea sa și despre tancul revoluționar care era menit să lupte exclusiv pe drumurile europene, nu și pe pământul sovietic. După invazia nemților, tancul БТ (быстроходный танк, trad. tanc cu viteză maximală) a fost lăsat în izbeliște, deoarece nu era funcțional pentru război defensiv și mai ales pe drumurile rele din URSS. „Tancul БТ a fost proiectat de George Christie, inginer american care nu a fost recunoscut la el în țară. Proiectele lui au fost cumpărate de proiectorii sovietici sub pretextul construcției tractoarelor agricole.

Primele modele ale acestui tanc atingeau viteza de circa 80 de kilometri la oră, ceea ce pentru anii ’30 ai secolului XX-lea era ceva ieșit din comun. Cu timpul, tancul a fost modernizat și avea o rezistență de 700 de kilometri. Tancul putea să se deplaseze pe două tipuri de suprafețe. Pe câmpuri se foloseau șenilele, iar pe drumuri drepte ele erau scoase și tancul se deplasa pe roți.

Dezavantajul era că tancul nu putea atinge viteza maximală utilizând șenilele, iar pe drumuri rele tancul era inutil pe roți. Aceste tancuri au murit acolo unde s-au născut, fără a trece hotarul propriei țări. URSS nu avea autostrăzi, iar Germania le avea. Tancurile sovietice erau bune doar în luptă pe teritorii străine, de aceea au fost abandonate și uzinele trebuiau în regim de urgență să producă altele.”

Cum a început Al Doilea Război Mondial? Cele mai importante idei din  „Spărgătorul de gheață” de Victor Suvorov, pe care nu le învățăm la școală  - #diez

Foto: topwar.ru/Tancul BT

URSS era lideră și la numărul de avioane militare și parașutiști. La începutul anilor ’30 ai secolului precedent, toți doreau să devină parașutiști, deoarece statul investea bani enormi în dezvoltarea acestei forțe militare. Oamenii mureau de foame, iar Stalin vindea cerealele peste hotare pentru a avea bani să îmbunătățească propria armată. Iată ce spune Suvorov în cartea sa despre acest moment. „În anii ’30 ai secolului precedent, sovieticii aveau cel mai performant avion de vânătoare I-16. El era de două ori mai puternic decât avionul german Messerschmitt-109E și de  trei ori mai puternic decât Spitfire 1, creat în Marea Britanie.

Proiectanții sovietici au creat primul avion de vânătoare blindat din lume, un adevărat «tanc zburător», Il-2. De ce având o astfel de aviație modernă sovieticii au pierdut lupta în aer pe 22 iunie 1941? Pentru că piloții nu erau pregătiți să se apere. Ei erau antrenați în acțiunea de a ataca bazele militare și aerodromurile nemțești. Ei trebuiau să atace momentan toate bazele și avioanele pe pământ până ca acestea să decoleze. Iată de ce în anul 1941, sovieticii au construit un aerodrom la doi kilometri distanță de granița cu Germania. Această tactică permitea economisirea combustibilului pe timp de atac spontan cu avioane militare.

Cum a început Al Doilea Război Mondial? Cele mai importante idei din  „Spărgătorul de gheață” de Victor Suvorov, pe care nu le învățăm la școală  - #diez

Foto: militaryarms.ru/I-16

În momentul începerii celui de-Al Doilea Război Mondial, în URSS era pregătit un milion de parașutiști, cu alte cuvinte URSS avea de zece ori mai mulți parașutiști decât toate țările din lume luate împreună, inclusiv Germania. Până în anul 1939, în Uniunea Sovietică, în toate parcurile din țară erau instalate turnuri pentru parașutiști, astfel, în scurt timp devenind un sport național. Asta dovedește încă o dată că URSS nu se pregătea pentru un război defensiv. Când te aperi nu ai nevoie de forțe aeropurtate.

De asemenea, sovieticii aveau cele mai multe planoare (avioane fără motor) decât toată țările luate împreună. În 1939, au fost construite 30 000 de unități. Potrivit comandantului aviației sovietice, P.V. Rîciagov, Armata Roșie trebuia să invadeze Germania inițial pe cale aeriană, să bombardeze avioanele și aerodromurile pe pământ. Pentru această operațiune erau pregătite sute de mii de parașutiști și mii de avioane și planoare. În alte situații, toată această tehnică este inutilă”, notează Suvorov.

Autorul descrie motivul principal al ocupării Basarabiei în iunie 1940. „Despre acest lucru, pe 7 iulie 1941, a fost informat printr-o telegramă comandantul frontului de sud, generalul I.V. Tiulenev: «Stalin cere cu orice preț să păstrați Basarabia». Stalin avea nevoie de Basarabia pentru a avea acces la izvoarele de petrol ale României. Ele erau considerate artera principală prin care armata germană era alimentată cu combustibil. Lovitura asupra României însemna și lovitura asupra Germaniei.

Armata Roșie a fost mobilizată la granițele cu Germania și România în primăvara lui 1941. Anume din cauza că soldații au ajuns atât degrabă la granița cu Germania, Stalin era nevoit să înceapă războiul în iulie 1941, și nu în anul 1942. Ofițerii lui îi ziceau că este dificil să menții o armată de milioane de soldați în tonus fără acțiuni militare câteva luni de zile: «Există riscul ca aceștia să-și piardă motivația și morala înainte de lupta principală pe care trebuiau s-o înceapă».

Mai mult, cum poți păstra în taină un atac spontan dacă la câțiva kilometri de graniță stau ascunși, în pădure, milioane de soldați care îngheață de frig.

Luând în considerare toate aceste riscuri, Stalin a decis să atace primul, în luna iulie, și să nu aștepte anul 1942”.

TMP] "Stockings !" Topic

Luna mai 1941

„Stalin urma să anunțe cea mai importantă decizie din viața lui – de a porni război împotriva Germaniei.”

Victor Suvorov spune că în luna mai s-au întâmplat multe lucruri pe care urmează încă să le cunoaștem și să le studiem, pentru că nu se cunoaște exact de ce anume atunci Stalin a decis să obțină o funcție publică în stat. Suvorov este de părere că Stalin a devenit prim-ministru pentru a-și atribui gloria în urma războiului, după atacul spontan asupra Germaniei fasciste.

„Luna mai este considerată cea mai enigmatică lună din istoria comunismului sovietic. Pe 5 mai, Stalin s-a adresat întregii săli cu absolvenți ai academiei militare și cu ofițerii-cheie, unde a declarat că: «Armata germană va fi cel mai probabil adversarul nostru. Războiul va începe nu mai degrabă de anul 1942». Arhivele nemțești spun același lucru. «Declarația lui Stalin din 5 mai reprezintă o intenție clară de luptă împotriva Germaniei». În data de 6 mai, Stalin a obținut oficial prima funcție de stat – șef al guvernului sovietic, înlăturându-l pe Molotov. Până la acea dată, Stalin deținea toată puterea în stat fără a avea vreo funcție, de ce anume acum a decis s-o aibă?

Desigur, pentru a obține toți laurii victoriei. Stalin nu răspundea în fața poporului pentru niciun eșec al politicii sovietice, în timp ce victoriile erau atribuite lui. Era important pentru el ca dintr-o funcție publică să facă o declarație și anume cea de eliberare a Europei, adică de intrare în război și învingerea fascismului. Această declarație trebuia să fie cea mai importantă din viața lui Stalin.

Mai mult, din amintirile mareșalului URSS C.C. Rokossov aflăm că: «Fiecare comandant în propriul safeu avea câte un document secret care trebuia să fie citit doar la comanda lui Stalin. În el era prezentat un plan, descris în minute și secunde, cu ce trebuie să facă fiecare militar. Pe 22 iunie, o astfel de comandă nu a venit și unii ofițeri, riscând cu propria viață, au deschis scrisoarea și nu au găsit nicio informație despre cum să se apere de nemți». Deci, militarii sovietici aveau planuri despre război ofensiv, dar nu aveau planuri despre cum să se apere. 

În lunile mai-iunie, Stalin a înțeles că pregătirile de război nu pot fi mușamalizate, de aceea transmitea mesaje naive prin intermediul TASS că URSS nu intenționează să se implice în război. În mod normal, Hitler nu-l mai credea pe Stalin și 22 iunie dovedește aceasta”, relatează Suvorov.

Deci, Hitler a aflat că Stalin îi pregătește o „surpriză” și peste o lună a decis să pună în acțiune Operațiunea Barbarossa.

Concluzii

„Cea mai mare greșeală a lui Hitler a fost nu invazia în URSS din 22 iunie 1941, ci semnarea pactului Molotov-Ribbentrop pe 23 august 1939. Începerea operațiunii Barbarossa la est înainte ca să încheie războiul la vest nu a fost o greșeală, ci mai degrabă un pas de a corecta greșeala pe care a făcut-o în 1939, dar era prea târziu. Lupta pe două fronturi era inevitabilă și fatală pentru Hitler în același timp.

Din păcate, altă ieșire din situație el nu avea. Stalin înțelegea că lupta pe două fronturi pentru Hitler este un act sinucigaș, de aceea el era sigur că oponentul său nu va ataca URSS. Dacă Stalin reușea să-l convingă în «neutralitatea» sa pe Hitler, atunci führerul avea să-și concentreze toate tancurile în Anglia și atunci Stalin ar avea drumul liber pentru «eliberare».

Nimeni până la Stalin nu a avut un astfel de plan descris în cele mai mici detalii în vederea cuceririi întregii Europe. Dacă adunăm piesă cu piesă toate acțiunile liderului sovietic, atunci obținem un puzzle impresionant.

Totul a început cu instaurarea lui Hitler la putere, înarmarea Germaniei, semnarea pactului de neagresiune și împingerea inamicului tău în declanșarea războiului la care visa din 1927. Cu toate acestea, Hitler a deconspirat planurile lui Stalin și de aceea Al Doilea Război Mondial s-a terminat catastrofal pentru Stalin. A obținut doar jumătate din Europă și câteva țări din Asia”, opinează Victor Suvorov.

Despre autor și recenzii

Cartea „Spărgătorul de gheață. Cine a început Al Doilea Război Mondial?” a fost tradusă în peste 50 de limbi. Ipoteza lui Suvorov a fost și continuă să fie aceea că URSS plănuia o invazie a Armatei Roșii în Germania, înainte ca nemții să înceapă lupta cu URSS, dar istoricii sovietici susțin că teoriile lui sunt hiperbolizate și în mare parte sunt fabricate.

Iată ce spunea în anul 1992, cunoscutul disident antisovietic Vladimir Bukovski, publicist și activist politic:

„Când l-am întâlnit pentru prima oară pe Victor Suvorov, el era obsedat de această carte. Mă abunda cu cifre și fapte. Nimic altceva nu-mi putea spune, dar avea reticențe să publice această carte, pentru că nu era sigur de concluziile la care a ajuns sau că se temea că nimeni nu-l va înțelege.

Din cauza acestei cărți, el și-a primit sentința cu pedeapsa cu moartea. Chiar și numele lui real nu-l putea face public, iar inamicii lui ziceau că Victor Suvorov nu există și că această carte a fost scrisă de serviciile secrete britanice”.

Istoricul militar Mihail Meltiukov critică argumentele lui Suvorov : „E un fel de publicistică istorică în care se intercalează semiadevăruri și minciuni. Conceptul prezentat de Suvorov nu este susținut de niciun cercetător serios”.

Publicistul Mark Salonin vine să confirme cele scrise de Suvorov: „Da, Victor Suvorov a arătat foarte clar că Stalin se pregătea să-l «lovească» pe Hitler cu toporul în cap, dar ce e rău în asta? Și dacă Suvorov «minte», atunci care este adevărul?

Că glorioasa Uniune Sovietică va continua, de la an la an, să se închine în fața Germaniei naziste și să trimită drept cadou lui Hitler eșaloane de cărbune, cereale și petrol? Suvorov a eliminat din poporul sovietic o parte din păcatul lui Cain”.

05/08/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

VICTOR SUVOROV-Spargatorul de gheata.1941: Pregatiri sovietice pentru invadarea Romaniei

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 1583582314

Capitolul 17 – DIVIZIILE DE MUNTE ÎN STEPELE UCRAINEI

De mare eficacitate vor fi trupele de desant aerian în munti… Lansarea desantului în afara cadrului unor operatiuni ofensive este putin probabil sa aiba vreun folos.

Voennîi vestnik,   1940,   Nr.   4, pag.76-77

Chiar si o cunoastere superficiala a armatelor sovietice din Primul esalon strategic ne deschide în fata ochilor tabloul uimitor al pregatirii minutioase de razboi.

Desco­perim ca fiecare armata are structura sa irepetabila, carac­terul ei, destinatia ei.

Fiecare armata „de acoperire” s-a înfiintat pentru rezolvarea unei sarcini proprii bine deter­minate în vederea viitorului razboi „eliberator”.

Sunt publicate suficiente materiale pentru ca despre fiecare din cele treizeci de armate sovietice, existente în prima jumatate a anului 1941, sa se faca studii interesante.

Daca studiezi structura, dislocarea, caracterul pregatirii de lupta fie si ale unei singure armate sovietice (indiferent care), directia „eliberatoare” a pregatirilor sovietice este evidenta.

Neavînd spatiu spre a descrie toate armatele, ne vom opri doar asupra uneia dintre ele. Oficial ea poarta nume­le de armata 12. În componenta acesteia intra un corp de armata mecanizat, doua de infanterie si alte unitati; în total are noua divizii, dintre care doua de tancuri si una motorizata.

La prima vedere, este o armata obisnuita de invazie. Nu se deosebeste de celelalte armate de invazie nici prin numar, nici prin denumire, nici prin efectiv. Istoria ei este tipica: a fost înfiintata în momentul semnarii pactului Molotov-Ribbentrop. La cîteva saptamîni dupa înfiintare se afla în actiune: „elibereaza” Polonia, în

componenta ei se aflau: un corp de tancuri, doua brigazi de întarire de tancuri, doua corpuri de cavalerie si trei divizii de infanterie. Nu degeaba este putina infanterie si artilerie: nu trebuia sa strapunga o aparare prea puter­nica, însa sunt multe trupe mobile, „în esenta ei, armata 12 era o grupare mobila de front” (Marea Enciclopedie Sovietica, vol.8, pag.181).

În continuare, soarta ei este la fel de tipica: „campania eliberatoare” în Polonia s-a terminat, însa armata n-a fost dizolvata, ramînînd la frontiera germana.

De ce? Se zice ca naivul Stalin îl crede pe Hitler. Atunci de ce nu desfiinteaza armatele înfiintate numai pentru caz de raz­boi?

Armata 12 sufera apoi o brusca transformare, la fel ca si armatele de invazie vecine. Principalul ei mecanism de soc se numeste acum corp de armata mecanizat, nu de tancuri. Aceasta pentru ca liderii statelor prietene limitrofe sa nu se nelinisteasca. Ce-i drept, schimbarea denumirii n-a adus cu sine o micsorare a numarului de tancuri, ci o sporire.

Cavaleria a fost îndepartata. Posibilitatile de a rupe apararea inamicului sunt mai ridicate: numarul divi­ziilor de infanterie a crescut de doua ori, numarul artileriei din fiecare divizie s-a dublat de asemeni, în afara de aceasta, armata a primit în componenta ei o brigada de artilerie si patru regimente de întarire de artilerie. Posibili­tatile de a depasi barierele genistice ale inamicului au crescut si ele: în armata a fost introdus un regiment de întarire de geniu.

Ce este neobisnuit în aceasta armata? Toate armatele de invazie au evoluat aproximativ pe aceeasi directie. Neobisnuita este componenta nationala a armatei, în 1939, pregatindu-se de invazia Poloniei, Stalin a completat ar­mata 12 cu ucraineni, luînd probabil în calcul vechea vrajba polono-ucraineana.

În fruntea armatei se afla S.K. Timosenko, alaturi de el aflam si o multime de coman­danti de origine ucraineana. Armata s-a înfiintat în Ucrai­na. De aceea si rezervistii au fost recrutati de aici, ei constituind majoritatea.

Dupa „eliberarea” Poloniei are loc un proces încet si aproape neobservat de schimbare a componentei natio­nale a armatei 12. Deja în 1940 vedem schimbari radicale. Ca sa nu sara în ochi caracteristica nationala a acestei armate, în fruntea ei si în cîteva posturi cheie se afla rusi.

Însa în majoritatea ei armata nu e ucraineana si nici ruseasca. Este caucaziana. si în alte armate se întîlnesc gruzini, armeni, azeri. Însa în armata 12 acest lucru se simte foarte clar. Nume de familie ale ofiterilor, de genul Partvania, Grigorian, Cabalava, Husein zade, Sarkosian întîlnim cu zecile si sutele; si nu numai la nivelul coman­dantilor de companii si batalioane.

Comandantul regiunii militare, generalul de armata G.K. Jukov, a cautat printre profesorii academiei militare pe vechiul sau prieten ar­mean, colonelul I.H. Bagramian si l-a facut sef al sectiei operative (planificarea razboiului) la statul major al arma­tei 12.

În cadrul acestei armate însa nu sunt numai colonei, ci si generali caucazieni, însusi seful statului major al armatei, generalul Bagrat Arusunian, este din Caucaz.

Comandantul regiunii militare, G.K. Jukov, este oas­pete frecvent al acestei armate si, nu fara motiv, aduna în cadrul ei etnici din Caucaz: în secret, armata s-a trans­format într-o armata de munte. Jukov personal cere de la comandantul armatei o cunoastere detaliata a trecatorilor din Carpati: nu numai descrierea lor, dar si cunoasterea lor practica.

El ordona ca pe timpul toamnei sa se trimita prin trecatori, pe traseele cele mai usor, dar si cele mai greu practicabile, grupe pregatite special, ca sa se convin­ga în practica de posibilitatea traversarii acestora cu tancu­rile, masinile, tractoarele, carutele si animalele de trans­port. (Maresalul Uniunii Sovietice, I.H. Bagramian, VIJ, 1967, Nr. l, pag.54).

Suntem în 1940. Hitler lupta în Franta, întorcînd spa­tele Uniunii Sovietice, iar Jukov face experimente de traversare a trecatorilor montane.

Desigur, Jukov nu stia ca nu cu mult timp în urma generalii germani facusera în secret aceleasi experimente ca sa aiba convingerea ca trupele, tancurile, tractoarele de artilerie, convoaiele de transport pot traversa Ardenii.

Dar poate ca Jukov pregateste armata 12 pentru apa­rare? Nu. Bagramian, care raspundea de planurile razbo­iului, afirma: „Studiind planurile operative, am fost uimit de urmatorul fapt: armata noastra de granita n-avea plan de desfasurare si de acoperire a granitei”. „Studiind planu­rile” înseamna ca seiful sectiei operative al armatei 12 nu era gol. Existau planuri. Acestea nu puteau fi cunoscute superficial. Erau documente complexe, care trebuiau stu­diate, însa printre planurile de razboi nu existau planuri defensive.

Este interesanta descrierea exercitiilor armatei 12 la care vine Jukov în persoana. Sunt dezbatute numai pro­bleme ofensive, pe harta razboiul se desfasoara numai pe teritoriul german. Primul lucru care se studiaza pe harta: fortarea de catre trupele sovietice a rîului de granita Sân. Jocul de-a razboiul nu se face împotriva unui inamic imaginar, ci împotriva unuia real, folosindu-se informatii de spionaj strict secrete, între Jukov si comandantii de armate se ivesc dispute.

Nu, nu în privinta faptului daca sa atace sau sa se apere. Comandantul de armata Parusi-nov insista: „Trebuie sa ne straduim sa-i producem inami­cului pierderi maxime ca rezultat al primei lovituri.” Inteligentul Jukov insista ca lovitura sa nu se dea pe un front larg. Aici e disputa.

Jukov nu s-a oprit la argumentele teoretice. Curînd Parusinov a fost înlocuit de la comanda armatei, iar în locul sau a venit vechiul prieten al lui Jukov, generalul P.G. Ponedelin.

Experimentele de traversare a trecatorilor montane continua. Acestea sunt conduse de Bagramian personal, în cursul lor, Bagramian se afla pe granita de stat, unde observa „o demonstratie evidenta de lucrari defensive”, constructia unor fortificatii din beton armat chiar pe malul rîului de granita, astfel ca inamicul sa vada totul foarte bine. –

Interesant: Jukov se intereseaza de trecatori si de traversarea lor, însa nici pe departe în scop defensiv. Daca Jukov ar fi voit sa faca trecatorile impracticabile pentru inamic, ar fi trebuit sa trimita trupele în munti, sa sape santuri de-a curmezisul pasurilor si trecatorilor si sa construiasca fortificatii din beton armat în zona acestor trecatori !

Ar fi fost si mai economic, iar inamicul n-ar fi depistat prea lesne aceste constructii si n-ar fi putut sa treaca de ele. Pe de alta parte, va ataca cineva Uniunea Sovietica prin creierii muntilor, cîhd are la dispozitie atîtea spatii deschise? Iata însa ca pentru comandamentul sovie­tic muntii au o importanta exceptionala.

Germania si principala sa sursa de petrol sunt separate de o bariera dubla de munti: în Cehoslovacia si în România. Lovitura trupelor sovietice prin munti ar fi fatala pentru Germania.

A traversa trecatorile din proprii munti si a cuceri trecatorile din Cehoslovacia sau România înseamna a rupe aorta petroliera.

Maresalul G.K. Jukov: „Punctul slab al Germaniei era extractia de petrol, iar acest lucru era compensat într-o mare masura de importul de petrol românesc” (Amintiri si cugetari, pag.224). Tot ceea ce este genial este simplu. Jukov n-a suferit nici o înfrîngere militara în viata sa pentru ca întotdeauna a urmat cel mai simplu principiu: a gasi punctul slab al inamicului si a lovi în acesta prin surprindere.

Jukov cunoaste punctul slab al Germaniei, de aceea continua experimentele din munti. Posibilitatile fiecarui gen de trupe, ale fiecarui tip de masini de lupta si transport în conditiile trecatorilor carpatine sunt studiate pe o baza stiintifica.

Se stabilesc si se verifica minutios standarde, se elaboreaza recomandari pentru trupe. Se fixeaza si se analizeaza timpul de traversare prin treca­torile Carpatilor cu diferite tipuri de masini. Toate acestea sunt absolut necesare pentru proiectarea operatiunilor ofensive, în special a operatiunilor fulger, în acest caz, ca si la pregatirea jefuirii unei banci, trebuiesc luate în considerare cele mai mici detalii si calculate cu precizie. Exact acest lucru face Bagramian în trecatori: stabileste timpul pentru ca proiectul sa se bazeze pe experienta concreta, în treacat sa spunem ca toate acestea nu sunt deloc necesare în aparare.

Ca sa fie aparate trecatorile din Carpati, trebuia sa li se spuna soldatilor: stati aici si nu lasati dusmanul sa treaca.

Evenimentele evolueaza impetuos. Jukov este înaintat în grad, Bagramian si el. Dar nici unul, nici altul nu uita atît de neobisnuita armata 12. Sub controlul lor si la ordinele lor, structura ei se schimba necontenit.

În armata 12, ca si în toate celelalte armate sovietice, nu se spun lucrurilor pe nume. La începutul lui iunie 1941, patru divizii de infanterie (44, 58, 60, 96) se trans­forma în divizii de vînatori de munte, în plus, tot acum, în componenta armatei intra (trimisa în secret din Turkmenistan) divizia 192 vînatori de munte, ce abia fusese formata. Cum sa numesti un corp de armata în care exista doua divizii si ambele de vînatori de munte? Cum sa numesti alt corp de armata în care din patru divizii trei sunt de vînatori de munte?

Cum sa numesti o armata în care din trei corpuri de armata doua sunt, în esenta, de vînatori de munte; în care diviziile de vînatori de munte alcatuiesc majoritatea?

Eu as fi numit corpurile de vînatori de munte, iar armata-de vînatori de munte. Dar coman­damentul sovietic are motivele sale sa nu faca acest lucru. Corpurile de armata se numesc în continuare 13 si 17 infanterie, iar armata este pur si simplu armata 12.

Vedem aici numai rezultatul final al transformarilor, procesul în sine ramîne o enigma. Noi stim doar ca denumirea oficiala de „divizie de vînatori de munte” s-a adoptat la l iunie 1941, însa ordinul a fost dat la 26 aprilie, iar prefacerea diviziilor din „de infanterie” în „de vînatori de munte” a avut loc înca de la începutul toamnei lui 1940, înca înainte ca Bagramian sa-si înceapa experimentele.

Dar nu numai armata 12 se transforma îh armata de vînatori de munte, ea influenteaza si armatele vecine. Divizia 72 vînatori de munte, pregatita în armata 12 (general-maior P.I. Abramidze), a trecut m vecina armata 26.

În spatele armatelor 12 si 26 se desfasoara armata 19 a generalului-locotenent I.S.Konev, transferata din Cau-cazul de Nord. si îh efectivul ei aflam divizii de vînatori de munte, de exemplu divizia 28 (comandant, colonelul KJ.Novik).

Sub acoperirea Comunicatului TASS din 13 iunie 1941, în Carpatii Orientali a început desfasurarea, a înca unei armate, armata 18, între armatele 12 (vînatori de munte) si 9 (de suprasoc). Hitler n-a mai permis ca aceasta sa-si încheie desfasurarea, încît nu vom putea stabili cu precizie efectivul armatei asa cum a fost gîhdit de comandamentul sovietic. Hitler a încurcat toate planu­rile sovietice si, astfel, au început schimbari neplanificate. Totusi sunt suficiente documente ca sa putem trage con­cluzia ca armata 18 a fost îh planul initial o copie perfecta a armatei 12 (de vînatori de munte), desi n-a purtat acest nume.

Studierea arhivelor armatelor 12 si 18 uimeste pe orice cercetator prin absoluta asemanare structurala dintre ele. E un caz absolut neobisnuit de armate gemene. Asemanarea ajunge puia acolo încît statul-major al armatei 18 este condus, ca si la armata 12, de un general cauca­zian. Este vorba de generalul-maior (mai tîrziu general de armata) V.I. Kolpakci.

Procesul de organizare pe profil de vînatori de munte a fost asezat pe o baza solida. Diviziile de vînatori de munte au fost completate cu soldati special selectionati si pregatiti. Aceste divizii aveau personal specializat, deose-bindu-se profund de diviziile de infanterie obisnuite. Primisera armament si echipament special.

În preajma razboiului, în Caucaz, s-a înfiintat o scoala de vînatori de munte care pregatea instructori din rîndul celor mai buni alpinisti. Dupa ce erau pregatiti, instructorii erau trimisi imediat la granita occidentala, întrucît acolo, nu în Caucaz si nici în Turkestan, în iunie 1941, a fost concentrat un mare numar de trupe de vînatori de munte.

Exista un scurt articol despre aceasta scoala în Krasna/a zvezda (l nov. 1986). Articolul are titlul : „Se pregateau sa lupte în munti”. Se pune întrebarea: ÎN CARE MUNŢI?

La frontiera sovietica de vest exista doar relativ micul masiv al Carpatilor Orientali, care sunt mai degraba niste dealuri cu panta lina. Nu avea de ce sa se constituie o aparare puternica în Carpati. si iata de ce:

  1. în acest loc, Carpatii sunt nepotriviti pentru o agresiune de la vest la est. Din munti inamicul coboara în vai, iar aprovizionarea va trebui sa se faca prin Carpati, prin Tatra, Muntii Metaliferi, Sudeti, Alpi.   Este foarte incomod si periculos pentru agresor.

  2. Carpatii Orientali sunt ca o pana tesita, înfipta în partea inamicului. Daca se concentreaza aici multe trupe sovietice pentru aparare, acestea pot fi încercuite din trei parti de catre inamic înca din timp de pace. Folosind sesurile de la sud si îndeosebi de la nord de Carpatii Orientali, inamicul poate lovi în orice moment în spatele trupelor care s-au fortificat în munti, taind caile de apro­vizionare.

  3. în 1941, inamicul nu avea trupe suficiente pentru agresiunea în Carpati. Comandamentul sovietic stia bine acest lucru (General-locotenent B. Arusunian, VIJ, 1973, Nr. 6., pag. 61).

Concentrarea a doua armate sovietice în Carpatii O-rientali a avut consecinte catastrofale. Nimeni n-a atacat aceste armate. Iar lovitura Gruparii l tancuri germane la

Rovno a pus comandamentul sovietic în fata unei dileme: sa lase doua armate în Carpati, care vor pieri fara alimente si munitie, ori sa se retraga imediat din aceasta cusca de soareci. S-a adoptat a doua hotarîre. Doua armate de vînatori de munte, neechipate pentru lupta la ses, avînd armament usor si echipament inutil, au fugit din munti si au cazut sub lovitura de flanc a gruparii de tancuri germane. Infringîhd usor armatele sovietice, care fugeau din munti, Gruparea l tancuri a trupelor germane a înaintat, lasînd în spatele frontului armata 9 (de supra-soc).

Soarta ei a fost tragica. Dupa aceasta, în fata trupelor germane s-au deschis caile catre bazele neaparate ale flotei sovietice, catre Donbas, Harkov, Zaporojie, Dnepropetrovsk, catre zonele industriale de o importanta colo­sala.

Pierzîhdu-le, Uniunea Sovietica a reusit sa produca în timpul razboiului doar 100.000 de tancuri. Desigur, e cu mult mai mult ca Germania, dar fara pierderea acestor zone, productia sovietica de tancuri (dar si de artilerie, de aviatie, de vase de razboi) putea sa fie de cîteva ori mai mare.

Aparitia trupelor germane în sudul Ucrainei a pus trupele sovietice într-o situatie foarte grea în regiunea Kievului. De asemeni, a deschis Germaniei calea spre Caucaz, spre inima petroliera a Uniunii Sovietice si spre Stalingrad.

Sa mai dam o data cuvîntul lui Bagramian: „Cunoas­terea Carpatilor Orientali m-a ajutat sa înteleg mai clar cît de absolut necesar era sa se reorganizeze rapid diviziile de infanterie grele, imobile, neadaptate pentru actiuni în munti, în unitati usoare de vînatori de munte. Amin-tindu-mi acum despre aceasta, ma surprinde confuzia de care am fost stapînit.

Caci la începutul razboiului aceste divizii au trebuit sa poarte lupte în conditii de cîmpie, de aceea reorganizarea lor n-a facut decît sa le slabeasca” (VIJ, 1976, Nr. l, pag.55).

Repet: în 1941, doua armate în Carpati erau inutile pentru aparare. Dar chiar daca i-ar fi trecut cuiva prin cap sa le foloseasca pentru aparare, nici în acest caz nu trebuia ca diviziile de infanterie grea sa fie reorganizate în divizii usoare de vînatori de munte.

Experienta primului razboi mondial, însa si experienta ruseasca, a aratat ca în muntii mai putin înalti, cu pante line, divizia de infanterie grea este mai buna pentru aparare decît divizia usoara de vînatori de munte. Refugiindu-se în adaposturi sub pa-mînt, punînd mîna pe trecatori, culmi, vîrfuri, lanturi muntoase, infanteria obisnuita putea sa le mentina pîna la sfîrsitul razboiului. Nu existau motive militare ca aceasta aparare sa nu poata continua multi ani. Cu toate acestea, stiind aceasta stare de lucruri, comandamentul sovietic transforma diviziile de infanterie în divizii de vînatori de munte care pot fi folosite, în primul rînd, în ofensiva, în diviziile sovietice au aparut grupe pregatite special de alpinisti cataratori. Insa în Carpatii Orientali era clar ca alpinistii n-aveau ce face. Ca sa fie folositi, trebuia ca trupele sovietice sa se deplaseze spre vest cu cîteva sute de kilometri.

  1. Trupele înainteaza în munti, iar liniile lor de apro­vizionare ramîn pe teritoriul sovietic, în primul rînd pe teren plan.

  2. Fiind ca o pana tesita, Carpatii Orientali înainteaza adînc spre vest, sectionînd gruparile inamicului în doua parti. Acest cap de pod natural, care permite înca din timp de pace sa-ti concentrezi trupe uriase, aproape ca se afla în spatele frontului inamicului. Ramîne doar sa se continue deplasarea înainte, amenintînd spatele frontului acestuia si obligîndu-1 astfel sa se retraga pe întreg frontul.

  3. În Carpati se aflau forte neînsemnate ale inamicului. Comandamentul sovietic stia acest lucru si de aceea avea concentrate aici doua armate.

Cele doua armate nu puteau sa stea pe loc, nu era loc pentru ambele. Nu erau necesare pentru aparare si nu erau dotate pentru aparare. Singura cale de a folosi aceste armate în razboi era sa le deplasezi înainte. Daca luam în considerare ca armata de vînatori de munte este înfiintata pentru actiuni în munti, este deosebit de usor de deter­minat directia deplasarii ei.

Din Carpatii Orientali pornesc doua lanturi muntoase: unul spre vest, în Cehoslovacia, altul spre sud, în România. Nu exista alte directii pentru actiuni în muntii respectivi. Doua directii, doua armate, perfect logic.

Fiecare directie este la fel de importanta, caci duce la principalele magistrale petroliere. Cel mai bine este ca aceste magistrale sa fie taiate pentru siguranta deplina, în doua locuri. Or, chiar si succesul unei singure armate ar fi fatal pentru Germania.

Iar daca actiunile ambelor armate nu vor avea succes, actiunile lor pe doua lanturi muntoase vor slabi totusi afluenta rezervelor ger­mane în România. Sa nu uitam ca, în afara celor doua lovituri prin munti asupra aortei de petrol, mai exista armata 9 (de suprasoc) care este gata sa loveasca în inima.

Actiunile ei sunt acoperite de doua lanturi de munti. Pentru ca România sa fie aparata de atacul armatei 9, trupele germane vor trebui sa traverseze aceste lanturi muntoase, întîmpinînd pe fiecare lant muntos cîte o în­treaga armata sovietica.

În actiunile armatelor sovietice de vînatori de munte sunt importante doua lucruri: caracterul surpriza si viteza. Daca ele vor cuceri repede trecatorile, va fi greu pentru trupele obisnuite de infanterie sa le scoata de acolo.

Nu toate diviziile sovietice din armatele de vînatori de munte au fost reorganizate în divizii de vînatori de munte, mai sînt diviziile de tancuri si motorizate, brigazile antitanc. O deplasare rapida înainte le va lasa fara petrol… Iata de ce Bagramian îi antreneaza pe tanchisti cu cronometrul. Iar Jukov se preocupa îndeaproape de aceste experi­mente.

Putem purta dispute despre destinatia diviziilor de vînatori de munte din alcatuirea armatelor 12 si 18, totusi armatele se aflau în Carpati. Însa despre destinatia unei astfel de divizii în armata 9 n-avem ce discuta.

Armata 9 se gasea lînga Odesa, iar din ordinul lui G.K. Jukov, care raspundea de Fronturile de Sud si de Sud-Vest, în alcatu­irea ei a intrat o divizie de vînatori de munte. Ce fel de munti sunt lînga Odesa?

Divizia 30 vînatori de munte „Irkutsk”, din armata 9, distinsa cu Ordinul Lenin, decorata de trei ori cu Ordinul „Steagul Rosu”, putea fi folosita conform destinatiei ei numai în România. Nu este deloc întâmplator ca aceasta divizie (comandant general-maior S.G. Galactionov) se afla în corpul 49 infanterie al genera­lului R.I. Malinovski. Mai întîi, acesta este cel mai agresiv comandant de corp de armata din întreg Frontul de Sud. În al doilea rînd, corpul de armata 48 se afla în flancul extrem drept al armatei 9- Pe teritoriul sovietic acest fapt n-are nici o importanta, însa daca armata 9 de suprasoc intra în România, va actiona la cîmpie, iar flancul ei drept va atinge lantul muntos.

E de înteles deci ca pentru aceasta situatie ai nevoie de o divizie de vînatori de munte, asezata chiar în flancul drept în plus, spre esaloa­nele de cale ferata din Turkestan se deplaseaza în secret divizia de vînatori de munte si cavalerie a colonelului I.K.Kuliev.

Prin atacul sau, Hider a încurcat toate aceste lucruri si a trebuit ca tot ceea ce era destinat pentru Frontul de Sud sa fie transferat în Bielorusia, chiar si armata 19 cu diviziile sale de Vînatori de munte. Acolo era si armata 21 vînatori de munte, inutila, neadaptata pentru lupta în mlastina si pierind lipsita de glorie. Nu era destinata Bielorusiei.

Propaganda comunista declara ca Armata Rosie nu s-a pregatit de razboi, de aici rezulund toate nenorocirile. Nu este adevarat. Haideti sa luam exemplul armatei 12 si al copiei sale, armata 18, si sa urmarim ce s-ar fi întîniplat daca Uniunea Sovietica nu s-ar fi pregatit cu adevarat de razboi.

  1. în acest caz, ar fi fost economisite mijloace uriase, care au fost pur si simplu înmormîntate prin crearea a doua armate de vînatori de munte si a multor divizii de vînatori de munte pentru întarirea armatelor obisnuite’ de invazie. Daca numai o parte din aceste mijloace ar fi fost folosita pentru crearea unor divizii antitanc, mersul razbo­iului ar fi fost cu totul altul.

  2. Daca Uniunea Sovietica nu s-ar fi pregatit de razboi, nu s-ar fi aflat în Carpati doua armate. N-ar fi fost nevoie sa iasa în panica din aceasta cursa de soareci si n-ar fi cazut sub lovitura penei germane în momentul retragerii lor din munti.

  3. Daca nu s-ar fi pregatit de razboi, gruparile de tancuri germane n-ar fi întflnit la nord de Carpati divizii usoare, care fugeau din munti, ci divizii grele, adaptate pentru lupta în cîfnpie, cu artilerie numeroasa si puternica, inclusiv artilerie antitanc.

  4. Daca pana de tancuri germana ar fi strapuns aceasta aparare, nici atunci urmarile n-ar fi fost catastrofale; pe granita româneasca n-ar fi existat o acumulare de trupe, iar lovitura n-ar fi cazut în spatele frontului, ci în loc gol.

Daca Armata Rosie nu s-ar fi pregatit de razboi, în toate ar fi procedat altfel.

Însa ea s-a pregatit si înca foarte intens!

Capitolul 18  – CARE A FOST DESTINAŢIA PRIMULUI ESALON STRATEGIC

Trebuie avuta în vedere posibilitatea desfasurarii concomitente pe teatrul de razboi a doua sau chiar trei operatiuni ofensive ale diferitelor fronturi, cu intentia ca din punct de vedere strategic sa fie zguduita pîna în temelii capacitatea defensiva a inamicului.

Comisarul poporului pentru aparare, Maresalul   Uniunii Sovietice,   S.K.   Timosenko 31   dec.   1940

Recapitulam pe scurt efectivul Primului esalon strate­gic: saisprezece armate; cîteva zeci de corpuri de armata, atît cele din componenta armatelor, cît si altele de înta­rire; numarul total al diviziilor-170. Cea mai puternica dintre armate se afla pe granita româneasca.

Din numarul total al armatelor, doua sunt de vînatori de munte, gata sa separe România si petrolul ei de Germania. Printre zecile-de corpuri de armata sunt cinci de desant aerian, unul de desant maritim si cîteva de vînatori de munte.

Care este misiunea Primului esalon strategic? Care este destinatia sa? Nu enunt aici, opiniile mele. Dau cuvîntul maresalilor sovietici!

Maresalul Uniunii Sovietice A.I. Egorov considera ca în razboi vor participa zeci de milioane de soldati, care vor trebui mobilizati. El a propus sa nu se astepte termi­narea mobilizarii, ci sa se înceapa invazia pe teritoriul inamicului în momentul declararii mobilizarii, în acest scop, conform planului sau, trebuia ca în Primul esalon strategic sa se mentina permanent în timp de pace „gru­pari de invazie”.

Sarcina lor: imediat ce mobilizarea ar fi început, sa se treaca neîntîrziat granita si astfel sa zadar­niceasca mobilizarea inamicului si sa acopere mobilizarea Armatei Rosii, dînd posibilitatea fortelor principale sa se desfasoare si sa intre în razboi în cele mai bune conditii (Raportul sefului de stat-major al RKKA catre Sovietul revolutionar militar al URSS din 20 apr. 1932).

Maresalul Uniunii Sovietice M.N. Tuhacevski n-a fost de acord. Invazia trebuia desfasurata neîntîrziat, dar nu de catre grupari de invazie, ci de catre întregi armate de invazie. Armatele de invazie urmau sa se înfiinteze înca din timp de pace si trebuiau tinute chiar la granita, în alcatuirea Primului esalon strategic al RKKA.

„Efectivul si dislocarea armatei înaintate trebuie sa fie subordonate în primul rînd ideii trecerii granitei odata cu declararea mobilizarii”, „corpurile de armata mecanizate trebuie sa se situeze la 50-70 km de granita, cu scopul ca, înca din prima zi a mobilizarii, sa treaca granita” (M.N. Tuhacevski, Opere alese, voi. 2, pag. 219).

Tuhacevski si Egorov au gresit. A trebuit sa fie împus­cati, iar în vîrful puterii militare s-a înaltat atotputernicul, crudul, inflexibilul, invincibilul G.K. Jukov. Acesta era prea putin predispus la consideratii abstracte.

Era un practician, în viata sa nu a suferit nici o înfrîngere militara. In august 1939, Jukov a desfasurat o operatiune uluitoare prin caracterul surprinzator, viteza si îndrazneala ei, prin care a înfrînt armata 6 japoneza (mai tîrziu a folosit aceeasi metoda împotriva armatei 6 germana la Stalin-grad).

Înfrîngerea fulgeratoare a armatei 6 japoneze a fost prologul celui de-al doilea razboi mondial. Primind telegrama lui Jukov din 19 august 1939, prin care se anunta ca scopul principal fusese atins, ca japonezii nu banuiesc nimic despre lovitura pregatita, Stalin si-a dat consimtamîntul de stabilire a granitelor comune cu Ger­mania.

Tranzactia Molotov-Ribbentrop s-a desfasurat în acom­paniamentul muzicii amenintatoare a lui Jukov, cel care a facut în Mongolia ceea ce nimeni nu reusise pîna atunci: a distrus o întreaga armata japoneza.

Imediat dupa aceas­ta, la granitele vestice a început distrugerea tuturor dota­rilor defensive si înfiintarea unor formatiuni grandioase de soc. Jukov a primit sub comanda sa cea mai importanta si mai puternica dintre regiunile militare sovietice: Kievul. Apoi Jukov a fost ridicat si mai sus, la postul de sef al Marelui Stat-Major. si acum Marele Stat-Major trage o concluzie teoretica de mare însemnatate: „cu executarea misiunilor armatelor de invazie este necesar sa fie însar­cinat întreg Primul esalon strategic” (V7/, 1963, Nr. 10, pag.31).

Asadar, toate cele saisprezece armate ale Primului esalon, cu un efectiv de 170 de divizii, au fost destinate pentru invazie.

Cel mai interesant este ca Primul esalon strategic nu numai ca a primit misiunea sa execute actiuni de invazie, dar chiar a început sa le execute! Sub acoperirea Comuni­catului TASS din 13 iunie 1941, întreg Primul esalon strategic s-a deplasat spre granitele Germaniei si ale României.

Da, în Primul esalon strategic erau doar circa trei milioane de soldati si ofiteri, însa o avalansa de zapada începe cu un bulgaras. Puterea Primului esalon strategic a crescut navalnic.

Vorbind despre puterea Primului esalon strategic, tre­buie sa amintim nu numai cîte milioane de soldati a avut, ci si de milioanele pe care Hitler i-a facut sa nu mai fie chemati, îmbracati si încaltati în apropierea granitei, înain­tarea trupelor

Primului esalon strategic a fost prevazuta dinainte si a fost coordonata cu actiunile masinii de pedepsire sovietice. Hotarîrea definitiva privind înaintarea s-a luat la 13 mai 1941.

În urmatoarea zi, pe 14 mai, s-a luat hotarîrea de evacuare fortata a populatiei din raioa­nele de frontiera vestice, înfaptuirea planurilor a început exact peste o luna:

la 13 iunie a început înaintarea generala a trupelor spre granita; la 14 iunie a început evacuarea locuitorilor din zona de granita.

Trupele s-au apropiat de granita peste cîteva zile. Locuitori nu mai erau.

La apropierea de frontiera, nu se prevedea oprirea trupelor Primului esalon strategic.

Iata de ce granicerii sovietici au curatat trecerile prin barierele defensive, pîna la semnele de frontiera.

Sursa: Viktor Suvorov -Spargatorul de gheata. Cine a declansat al doilea razboi mondial?

24/05/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

DEZVĂLUIRILE UNUI FOST SPION SOVIETIC DESPRE CAILE DE CONTRACARARE A EXPANSIONISMULUI RUSESC

DECLARATIILE INCENDIARE ALE FOSTULUI SPION  VICTOR SUVOROV. 

Strategia utilizarii resurselor sale energetice în calitate de instrumente de influenţă în politica externă ar putea să se intoarca împotriva autorului acestei tactici, susţine scriitorul şi fostul spion sovietic GRU, Vladimir Bogdanovici  Rezun (cunoscut sub pseudonimul Viktor Suvorov).

 

 

 

Suworow Wiktor.jpg

Autor al unor romane precum Spărgătorul de gheață si Aquarium, Suvorov a vorbit pe acest subiect intr-un interviu pentru gordonua.com.

DE CE FEDERAȚIA RUSĂ S-AR PUTEA PRĂBUȘI ÎN CEL MULT UN AN DE ZILE

 

“Dacă arabii arunca pe piata șuvoaie de titei ieftin, prăbușirea Federației Ruse este garantată in cel mult un an”, a declarat fostul spion in interviu.
“Ma bazez pe paralelele istorice. Uniunea Sovietică a promovat o politică externă agresivă, a trimis trupe în Afganistan și s-a prezentat in fata lumii ca o suprarputere mondiala.

Apoi, al 40-lea președintele american, Ronald Reagan, si-a adunat consilierii și a decis să facă presiuni asupra Arabiei Saudite pentru a scădea prețul petrolului. America era la acea vreme principalul furnizor de arme in Arabia Saudita, iar arabii, la randul sau, isi tineau banii in SUA”- a explicat fostul ofițer GRU.

Viktor Suvorov este de părere că, în cazul în care prețul de pe piața mondială se prabuseste, Rusia va colapsa, pentru că in afara de “petrol, gaze, și păpuși Matrioska, aceasta tara nu produce nimic altceva.”
“Este evident ca pentru a-si pune in aplicare planul sau ucrainean, Putin a pornit de la premiza că politica externă a lui Obama este indecisa și ca acesta nu va utiliza metoda lui Reagan.

Se pare insa că Obama este decis s-o foloseasca. Remarc faptul ca SUA nu dau cu bata, desi aceasta este foarte mare.Pur și simplu cade la intelegere cu Arabia Saudită.”, explica Suvorov.

În 2008, cotațiile pertolului au scăzut de la 140 la 36 de dolari intr-un interval de șase luni. Pentru SUA reducerea pretului petrolului sub costul de extragere al titeiului de șist, care în această țară variază intre 70 si 80 de dolari, este problematic.

Pe de alta parte fata de nivelul actual – 101-107 dolari/baril scaderea cu 10-20 de dolari este acceptabila.

La randul sau, Arabia Saudită ramane cu buget echilibrat si la un pret de 85 de dolari pe baril, spun analistii Merrill Lynch.
Amintim ca președintele Barack Obama a vizitat în week-end Arabia Saudită, unde s-a întâlnit cu Regele Abdullah. Aceasta intalnire a dat naștere unor speculații privind posibilitatea ca Arabia Saudită sa spijine Statele Unite in intentia sa de sanctionare a Rusiei prin marirea productiei.

Prin urmare, SUA ar putea vinde pe piața mondială 500 de mii de barili de petrol in fiecare zi, scazand prețul pe baril cu 10 dolari.

În acest caz, veniturile anuale din exporturile de energie ale Rusiei vor scădea cu 40 miliarde de dolari, ceea ce este egal cu 2% din PIB. Este suficient pentru a lovi serios economia Rusiei.

Din partea Arabiei Saudită este nevoie pur si simplu sa mențina producția de petrol la același nivel. Potrivit unor experți, Riyadh-ul ar putea sustine SUA in acest demers, deoarece este nemulțumiț de acțiunile Rusiei pe plan extern, care sprijină dușmanii săi – regimurile din Siria și Iran.

Sursa: incomemagazine.ro

10/04/2014 Posted by | POLITICA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: