Dezvăluirile unui prestigios expert american în problemele chineze: Coronavirusul este O ARMĂ BIOLOGICĂ.

Steven Mosher, expert american în problemele chineze: Coronavirusul este O ARMĂ BIOLOGICĂ. O privire asupra intențiilor și capabilităților unui război biologic mondial în conivență cu artizanii Marii Resetări

Steven W. Mosher este președintele Institutului de Cercetare a Populației care se opune eugeniei și autorul volumului „Bully of Asia: Why China’s Dream is the New Threat to World Order”.

Fost membru al Fundației Naționale pentru Știință, Mosher a studiat biologie umană la Universitatea Stanford sub îndrumarea renumitului genetician Luigi Cavalli-Sforza.

Deține titluri academice înalte în Oceanografie biologică, Studii est-asiatice și Antropologie culturală.

Unul dintre cei mai proeminenți observatori ai Chinei, acesta a fost desemnat în 1979 să fie primul sociolog american care să desfășoare cercetare în teren în China.

Redăm mai jos o selecție de idei din articolul său, publicat pe LifeSiteNews, scrie www.activenews.ro, preluat de Romanian Global News.

La sfârșitul lunii ianuarie a anului trecut, pe când coronavirusul care ne-a schimbat viețile pentru totdeauna începea să se răspândească în lume, s-au ridicat primele întrebări legate de originile sale. Era natural sau creat de om?

Oamenii de știință comuniști din China și aliații lor de la Organizația Mondială a Sănătății au insistat pe ideea că virusul provenea de la un mamifer exotic – un liliac, poate, sau un pangolin – care, din anumite motive, se vindea într-o piață de pește și fructe de mare din Wuhan.

Când virusologii „de frunte” din America, Dr. Anthony Fauci și alții, au sprijinit ideea că infecțiile Covid își aveau originea într-un animal consumat ca aliment, chestiunea s-a considerat a fi „caz închis”.

De atunci, presa americană a tot continuat să vândă acea poveste. În ianuarie 2020, Radioul Public Național informa deja:

„O piață umedă din Wuhan este considerată sursa probabilă a actualei izbucniri de coronavirus care împânzește acum planeta.” National Geographic s-a grăbit să se alăture acestui discurs, spunând: „Piețele umede au lansat coronavirusul.”

Nimeni nu fusese, de fapt, în teren în Wuhan – guvernul chinez nu a lăsat străinii să se apropie de oraș în anul ce a urmat – dar cumva toți știau exact care era sursa virusului.

Câteva persoane nu au fost de acord. Printre ei s-a numărat și Dr. Francis Boyle, un expert în războiul biologic.

El a sugerat: „Coronavirusul cu care avem de-a face aici este o armă biologică ofensivă”. Vorbind despre Institutul de Virusologie din Wuhan, care este la epicentrul epidemiei, el a adăugat că au existat „raportări anterioare de probleme cu acel laborator și cu diverse scurgeri din el.”

Dr. Yan Li-Meng, care a fugit din China în aprilie anul trecut, subscrie. Ea numește virusul o „armă biologică nerestricționată”, spunând că un coronavirus de la lilieci a fost izolat de Armata Populară de Eliberare și a fost apoi modificat prin „câștig de funcție”, pentru a-l face mai contagios și mai mortal.

Pentru ca doctorii Boyle și Yan să aibă dreptate, China ar trebui să aibă atât „intenția”, cât și „capabilitatea” de a dezvolta o astfel de armă biologică. Dar le are cu adevărat?

Nu este un secret că regimul comunist chinez, deși este semnatar al Convenției privind armele biologice, consideră dezvoltarea armelor biologice o componentă esențială în dobândirea supremației militare.

Începând cu 2007, cercetătorii guvernului chinez au scris public despre dezvoltarea de arme biologice folosind controversatul tip de cercetare prin „câștig de funcție”, pentru a face virușii mai letali.

Vicepreședintele Academiei de Științe Medicale Militare, He Fuchu (贺福初), a spus în 2015 că biomaterialele reprezentau noile „vârfuri de comandă strategică” ale războiului.

Apoi, în 2017, un comentator de top al televiziunii de stat din China a dezvăluit că armele biologice, folosind viruși, constituiau o nouă prioritate în politica de securitate națională a lui Xi Jinping.

Generalul din Armata Populară de Eliberare, Zhang Shibo (张仕波), a mers chiar mai departe, afirmând în același an în cartea sa, intitulată „War’s New High Ground”, că „dezvoltarea biotehnologică modernă prezintă semne tot mai puternice, caracteristice unei capabilități ofensive”, incluzând potențialul pentru „atacuri genetice etnice specifice” (特定种族基因攻击).

Pentru a fi cât se poate de clar, Generalul Zhang vorbește despre arme biologice care distrug alte rase, dar la care oamenii care arată ca el au o imunitate naturală sau dobândită. O astfel de armă i-ar viza selectiv pe africani sau pe caucazieni sau pe japonezi sau pe coreeni, dar ar lăsa vie și nevătămată populația chineză.

Cei care ar putea riposta că acel general cu viziuni radicale nu vorbește neapărat în numele conducerii comuniste ar trebui să aibă în vedere faptul că Zhang a fost membru deplin al celui de-al 18-lea Comitet Central (2012-17) al Partidului Comunist Chinez și că a fost președintele Universității Naționale de Apărare din China în acea perioadă.

Prin urmare, nu este nici un dubiu că PCC avea în intenție deja de câțiva ani să dezvolte arme ofensive de război biologic. Dar poate, oare? Ce știm despre capabilitățile Chinei?

Știm că Republica Populară Chineză și-a însușit genetica inversă – tehnicile de mutație genetică necesare creării unei super-arme biologice – pentru că noi (americanii – n.red.) i-am învățat pe cei mai buni oameni de știință ai lor cum să o facă. De fapt, este chiar mai rău decât atât: se poate chiar ca noi să-i fi plătit pe oamenii de știință chinezi care au creat virusul chinezesc ce face acum ravagii în lume.

Cu scurt timp înainte de izbucnirea focarului din Wuhan, șeful organizației EcoHealth Alliance a vorbit într-un interviu despre colaborarea sa cu Institutul de Virusologie din Wuhan, numindu-l „laborator de clasă mondială, cu cele mai înalte standarde”. Peter Daszak a explicat că el finanțase studii de cercetare la Institutul de Virusologie din Wuhan timp de 15 ani.

Activitatea presupunea colectarea de coronavirusuri din natură și folosirea unor tehnici implicând „câștig de funcție” pentru a le face mai contagioase și mai mortale.

Steven W. Mosher este președintele Institutului de Cercetare a Populației care se opune eugeniei și autorul volumului „Bully of Asia: Why China’s Dream is the New Threat to World Order”. Fost membru al Fundației Naționale pentru Știință, Mosher a studiat biologie umană la Universitatea Stanford sub îndrumarea renumitului genetician Luigi Cavalli-Sforza.

Deține titluri academice înalte în Oceanografie biologică, Studii est-asiatice și Antropologie culturală.

Fiind unul dintre cei mai proeminenți observatori ai Chinei, acesta a fost selectat în 1979 să fie primul sociolog american care să desfășoare cercetare în teren în China.

Redăm mai jos o selecție de idei din articolul său, publicat pe LifeSiteNews, scrie www.activenews.ro, preluat de Romanian Global News.

La sfârșitul lunii ianuarie a anului trecut, pe când coronavirusul care ne-a schimbat viețile pentru totdeauna începea să se răspândească în lume, s-au ridicat primele întrebări legate de originile sale. Era natural sau creat de om?

Oamenii de știință comuniști din China și aliații lor de la Organizația Mondială a Sănătății au insistat pe ideea că virusul provenea de la un mamifer exotic – un liliac, poate, sau un pangolin – care, din anumite motive, se vindea într-o piață de pește și fructe de mare din Wuhan. Când virusologii „de frunte” din America, Dr. Anthony Fauci și alții, au sprijinit ideea că infecțiile Covid își aveau originea într-un animal consumat ca aliment, chestiunea s-a considerat a fi „caz închis”.

De atunci, presa americană a tot continuat să vândă acea poveste. În ianuarie 2020, Radioul Public Național informa deja: „O piață umedă din Wuhan este considerată sursa probabilă a actualei izbucniri de coronavirus care împânzește acum planeta.” National Geographic s-a grăbit să se alăture acestui discurs, spunând: „Piețele umede au lansat coronavirusul.”

Nimeni nu fusese, de fapt, în teren în Wuhan – guvernul chinez nu a lăsat străinii să se apropie de oraș în anul ce a urmat – dar cumva toți știau exact care era sursa virusului.

Câteva persoane nu au fost de acord. Printre ei s-a numărat și Dr. Francis Boyle, un expert în războiul biologic. El a sugerat: „Coronavirusul cu care avem de-a face aici este o armă biologică ofensivă”. Vorbind despre Institutul de Virusologie din Wuhan, care este la epicentrul epidemiei, el a adăugat că au existat „raportări anterioare de probleme cu acel laborator și cu diverse scurgeri din el.”

Dr. Yan Li-Meng, care a fugit din China în aprilie anul trecut, subscrie. Ea numește virusul o „armă biologică nerestricționată”, spunând că un coronavirus de la lilieci a fost izolat de Armata Populară de Eliberare și a fost apoi modificat prin „câștig de funcție”, pentru a-l face mai contagios și mai mortal.

Pentru ca doctorii Boyle și Yan să aibă dreptate, China ar trebui să aibă atât „intenția”, cât și „capabilitatea” de a dezvolta o astfel de armă biologică. Dar le are cu adevărat?

Nu este un secret că regimul comunist chinez, deși este semnatar al Convenției privind armele biologice, consideră dezvoltarea armelor biologice o componentă esențială în dobândirea supremației militare. Începând cu 2007, cercetătorii guvernului chinez au scris public despre dezvoltarea de arme biologice folosind controversatul tip de cercetare prin „câștig de funcție”, pentru a face virușii mai letali.

Vicepreședintele Academiei de Științe Medicale Militare, He Fuchu (贺福初), a spus în 2015 că biomaterialele reprezentau noile „vârfuri de comandă strategică” ale războiului.

Apoi, în 2017, un comentator de top al televiziunii de stat din China a dezvăluit că armele biologice, folosind viruși, constituiau o nouă prioritate în politica de securitate națională a lui Xi Jinping.

Generalul din Armata Populară de Eliberare, Zhang Shibo (张仕波), a mers chiar mai departe, afirmând în același an în cartea sa, intitulată „War’s New High Ground”, că „dezvoltarea biotehnologică modernă prezintă semne tot mai puternice, caracteristice unei capabilități ofensive”, incluzând potențialul pentru „atacuri genetice etnice specifice” (特定种族基因攻击).

Pentru a fi cât se poate de clar, Generalul Zhang vorbește despre arme biologice care distrug alte rase, dar la care oamenii care arată ca el au o imunitate naturală sau dobândită. O astfel de armă i-ar viza selectiv pe africani sau pe caucazieni sau pe japonezi sau pe coreeni, dar ar lăsa vie și nevătămată populația chineză.

Cei care ar putea riposta că acel general cu viziuni radicale nu vorbește neapărat în numele conducerii comuniste ar trebui să aibă în vedere faptul că Zhang a fost membru deplin al celui de-al 18-lea Comitet Central (2012-17) al Partidului Comunist Chinez și că a fost președintele Universității Naționale de Apărare din China în acea perioadă.

Prin urmare, nu este nici un dubiu că PCC avea în intenție deja de câțiva ani să dezvolte arme ofensive de război biologic. Dar poate, oare? Ce știm despre capabilitățile Chinei?

Știm că Republica Populară Chineză și-a însușit genetica inversă – tehnicile de mutație genetică necesare creării unei super-arme biologice – pentru că noi (americanii – n.red.) i-am învățat pe cei mai buni oameni de știință ai lor cum să o facă. De fapt, este chiar mai rău decât atât: se poate chiar ca noi să-i fi plătit pe oamenii de știință chinezi care au creat virusul chinezesc ce face acum ravagii în lume.

Cu scurt timp înainte de izbucnirea focarului din Wuhan, șeful organizației EcoHealth Alliance a vorbit într-un interviu despre colaborarea sa cu Institutul de Virusologie din Wuhan, numindu-l „laborator de clasă mondială, cu cele mai înalte standarde”. Peter Daszak a explicat că el finanțase studii de cercetare la Institutul de Virusologie din Wuhan timp de 15 ani. Activitatea presupunea colectarea de coronavirusuri din natură și folosirea unor tehnici implicând „câștig de funcție” pentru a le face mai contagioase și mai mortale.

Coronavirusurile erau perfecte pentru această muncă, a declarat cu entuziasm Daszak: „Ele pot fi manipulate în laborator destul de ușor”. Este o proteină spike. Proteina spike determină foarte mult din ceea ce se întâmplă cu coronavirusul, riscul zoonotic [de transmitere la om]. Deci poți lua secvența și construi proteina. Și am lucrat cu Ralph Baric de la Universitatea Carolina de Nord pentru a face aceasta. Inserăm secvența în structura altui virus și apoi facem puțină muncă de laborator.”

Daszak a afirmat că studiile pe care le realiza împreună cu laboratorul din Wuhan erau necesare pentru a crea un vaccin care să prevină următoarea pandemie. În lumina a ceea ce s-a întâmplat de atunci, interviul lui din 9 decembrie 2019 sună aproape ca o spovedanie anticipată. În mod clar, omul habar nu avea că Partidul Comunist Chinez ar putea avea în minte alte întrebuințări pentru periculoasele coronavirusuri decât cercetarea pentru vaccinuri.

Concluzia este că, datorită, în mare parte, instruirii și finanțării primite din partea SUA, China avea la dispoziție toate instrumentele necesare pentru a crea o armă biologică mortală: laboratorul, tehnologia și biomaterialele prime.

Cât îl privește pe Daszak, odată ce a început pandemia, ultimul lucru despre care dorea să vorbească era colaborarea lui cu laboratorul din Wuhan. S-a grăbit să susțină afirmația Chinei că originea virusului era o piață umedă și ataca pe oricine spunea altceva, etichetându-l drept un adept dezaxat al teoriei conspiraționiste.

Într-un interviu acordat în aprilie pentru DemocracyNow, el a insistat: „Ideea că acest virus a scăpat dintr-un laborator este o aberație totală. Am lucrat cu acel laborator timp de 15 ani. Acolo sunt unii dintre cei mai buni oameni de știință din lume.”

Totuși, China are un istoric bogat în accidente de laborator. În 2004, de exemplu, virusul SARS a scăpat dintr-un laborator din Beijing de două ori (!), declanșând o izbucnire a bolii. Laboratorul din Wuhan poate fi de ultimă generație, dar standardele chineze de siguranță sunt, în general, destul de îndoielnice. Și dacă cercetătorii chinezi îndeplineau ordine urgente de a cerceta și dezvolta arme biologice, e aproape sigur că s-au sărit anumiți pași.

Mai mult, dacă primele infectări cu coronavirus ar fi fost un simplu rezultat al unei transmiteri accidentale de la animal la om, după cum se pretinde, aceasta s-ar fi putut întâmpla oriunde în China. Cât de curios este faptul că epicentrul pandemiei se întâmplă pur și simplu să fie localizat la doar câțiva kilometri de locul unde se află singurul laborator de nivel 4 din China? Întâmplare? Eu cred că nu.

Chiar și fostul director al Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), Robert Redfield, crede acum că este posibil ca sursa coronavirusului să fie laboratorul din Wuhan.

De la început, însă, Washington Post și alte instituții de presă „mainstream” – parte din eșafodajul media al „Marii Resetări” – au încercat să ne convingă că noul coronavirus este un produs al naturii și nu al unei acțiuni intenționate.

Liderii Partidului Comunist au o caracteristică foarte mare pentru a-și învinui principalul rival geopolitic pentru crimele pe care le comit ei înșiși.

Cu minciunile și stilul său evaziv, PARTIDUL COMUNIST CHINEZ încearcă pur și simplu să-și acopere incompetența în controlarea focarului? Sau liderii săi încearcă să ascundă ceva mult mai grav: complicitatea lor criminală la originile epidemiei? Chiar și ținând cont de înclinația partidului comunist pentru secret, multiplele niveluri de înșelăciune angajate de oficialii comuniști în ultimele două luni, inclusiv cele de la cele mai înalte niveluri, au fost extraordinare.

S-ar putea să nu știm niciodată cu siguranță dacă noul coronavirus a fost destinat să fie folosit ca armă biologică. 

Dar știm că principalii vectori ai mass media, difuzorii și rețele sociale occidentale fac tot posibilul pentru a respinge însăși această posibilitate ca pe o fantezie paranoică.

 Mai știm, pentru că generalii Armatei Populare de Eliberare din China ne-au spus acest lucru, că cercetătorii lor se luptă să dezvolte arme biologice letale atât de rapid cât le permite tehnologia occidentală și probele de virus furate.

 Este foarte rezonabil să presupunem că, datorită acestui efort de a dezvolta o armă mortală, standardele de siguranță au fost neglijate la Institutul de virologie chinez din Wuhan și că periculosul coronavirus mortal a reușit să scape din laborator.

În sfârșit, dacă noul coronavirus a fost deja modificat înainte de a ajunge pe străzile din Wuhan este (aproape) de o importanță secundară. Căci liderii comuniști sunt clar angajați într-un efort de a dezvolta o astfel de armă ca parte integrantă a strategiei lor pentru ca RPC să înlocuiască SUA ca putere dominantă pe planetă.

În altă ordine de idei, crede cineva că autoritățile comuniste – odată ce au perfecționat o armă biologică la care ei înșiși au o imunitate naturală sau indusă – ar ezita să declanșeze o pandemie mortală asupra Occidentului, pentru a atinge „visul chinez” al dominării lumii?

 Cei care se îndoiesc că liderii Partidului Comunist pot folosi un astfel de „buzdugan asasin”, trebuie să ne spună cu exactitate ce considerații morale sau etice le-ar putea opri mâna. Pentru că nu mă pot gândi la niciuna.

Citiți aici articolul integral al lui Steven W. Mosher

Citiți și MISTERUL COVID-19 Zeci de experți internaționali întăresc afirmația conform căreia virusul COVID-19 provine dintr-un laborator din China. OMS nu o exclude

Epidemia de coronavirus și inexplicabila repetare a pandemiilor la fiecare 100 de ani

 

 

 

 

 

 

 

 

Panica pune încet-încet stăpânire pe întreaga lume pe măsură ce bilanțul epidemiei de coronavirus din China se agravează. La ora actuală sunt mii de cazuri la nivel mondial răspâ ndite nu doar în China și Asia, dar  și pe alte continente.

Ceea ce pare și mai ciudat, este că practic la fiecare 100 de ani omenirea este confruntată cu pandemii catastrofale, iar numărul victimelor din ce în ce mai mare.

Astfel, în timp ce organizațiile internaționale se codesc să declare o pandemie, oamenii și-au adus aminte că acum 100 de ani, în 1920, lumea se confrunta cu apogeul unei epidemii de gripă spaniolă,  care debutase în 1918.

A fost un dezastru greu de imaginat – 500 milioane infectați la nivel mondial, iar stimările privind numărul morților merg de la 50 la 100 de milioane de oameni.

La 1820 lumea se lupta cu o epidemie de holeră, care a decimat Asia  și a ajuns până în Europa și al cărei bilanț catastrofal nu a putut fi niciodată stabilit. Ne putem face doar o idee despre mortalitatea ridicată a epidemiei dacă ținem cont că numai în Bangkok, în Tailanda,  au murit 30.000 de oameni.

La 1720, epidemia de ciumă bubonică din Europa a distrus populația orașului francez Marseille, provocând moartea a 50.000 deoameni  în oraș și încă 50.000 în ținuturile învecinate.

 La începutul anilor 1600, epidemia de tuberculoza, cunoscuta sub denumirea de Marea Ciuma Alba, a devastat populația europeana timp de aproximativ 200 de ani, ucigând fiecare al saptelea purtator. Mai tarziu, tuberculoza a devenit o problema constanta in cadrul coloniilor din America. Chiar si spre sfarsitul secolului XIX, 10% din totalul deceselor erau cauzate de tuberculoză.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este prea devreme să spunem ce ne așteaptă de la actuala epidemie, dar perspectivele sunt înspăimântătoare. Potrivit specialiștilor, rata mortalității în cazul infecției cu coronavirus este de 15%, mult mai mult decât alte infecții similare, în care mortalitatea este de doar 3%.
La fel de grav este faptul că specialiștii chinezi au anunțat că boala se poate transmite încă din perioada de incubație, cu mult înainte ca purtătorul să dea semne de boală.

Această posibilitate face ca toate măsurile de control luate pe glob să fie inutile. Controalele de pe aeroporturi nu servesc la nimic dacă un pasager purtător de coronavirus se prezeintă perfect sănătos, fără febră, fără măcar să strănute. Este foarte posibil ca oamenii aceștia să umble o săptămână sau două printr-un oraș european, împrăștiind coronavirusul în stânga și-n dreapta.

Am putea crede că este un mod prin care planeta mai reduce din populație, dar la fel de bine ne putem întreba dacă nu este vorba de forțe obscure care încearcă același lucru.

Tot mai multă lume vorbește de o armă biologică, de un virus scăpat din laborator sau pur și simplu un virus plantat discret – nu întâmplător în China, o țară care deranjează prin puterea economică.

Iar efectele se văd, coronavirusul nu a lovit puternic doar populația, ci și economia Chinei, scrie https://bpnews.ro/ /epidemia-care-loveste-la-100-de-ani-coincidenta-sau-mana-criminala/

Cele mai periculoase 10 otrăvuri

 

  

 

 
 

 

 

 

 
Există în lume multe substanțe otrăvitoare, adesea cu efect instantaneu, alteori lent, care au  lăsat adesea cercetătorii în dilemă, atunci când a fost o crimă la mijloc.

Pentru cercetarea științifică, de multe ori capitolul este închis. Pentru legendă, nu este închis niciodată.Portalul Big Picture face o scurtă trecere în revistă a câtorva dintre cele mai puternice otrăvuri.

Cianura

Un număr mare de cianuri sunt puternic toxice, dar cea mai renumită pentru toxicitatea ei extremă este cianura de potasiu. Pentru a ucide instantaneu un adult sunt suficiente 200-300 miligrame.Datorită efectului ei rapid, cianura a fost folosită de Hitler, Geobbels, Goering și alți naziști, care nu doreau să ajungă în fața judecătorilor.

Singurul om din istorie care a rezistat la cianura a fost Rasputin. Cazul lui este încă în discuție, existând ipoteza că, înaintea cianurii, servise câteva prăjituri, iar zahărul constituie un antidot puternic.

Antraxul

 

Antraxul nu ucide pe loc. El îmbolnăveşte, datorită bacteriei Bacillus Anthracis. Dacă bacteria afectează sistemul intestinal, mor aproximativ jumătate din cei molipsiți. Dacă este atins sistemul respirator, mor aproape toți. Prin cele mai moderne procedee de tratament, medicii nu reușesc să salveze decât 5% din acești pacienți.

Gazul sarin 

Gazul sarin a fost creat cu cele mai bune intenții de către cercetători germani, care căutau să obțină un pesticid puternic, dar au obținut altceva decât ceea ce căutaseră. 

Sarinul este un gaz toxic de lupta. Numele gazului a fost dat in onoarea descoperitorilor: Schrader, Ambros, Rüdiger si Van der Linde.Poate patrunde in organism prin piele sau, cel mai frecvent, pe cale inhalatorie, fiind un lichid volatil la temperatura normala.

Actiunea toxica se manifesta prin blocarea enzimei aceticolinesteraza din sinapsele nervilor vegetativi parasimpatici si de la nivelul placii motorii a muschilor scheletici. Prin blocarea enzimei, care descompune aceticolina, se ajunge la o crestere de concentratie a acesteia la nivel sinaptic.

Persistenta aceticolinei la nivelul sinapselor determina o stare de excitatie continua. Intoxicatia se manifesta prin hipersecretie salivara, nazala, crampe musculare, transpiratii, voma, diaree extrema, pierderea cunostintei, paralizia centrala si periferica a respiratiei si moarte. Aceste simptome sunt asemanatoare cu intoxicatia cu tabun, soman si VX, ca si cu insecticidul parathion.

Abia în 1993 a fost interzisă cercetarea și producția în acest domeniu. Deși s-au făcut apeluri insistente pentru distrugerea tuturor stocurilor existente, gazul încă mai este păstrat de către teroriști. Nu se cunoaște dimensiunea stocurilor lor.

Amatoxină

 

Amatoxina este un produs natural, cu înalt grad de toxicitate, care provine dintr-o ciupercă din familia amitaceelor. Primele simptome nu se produc imediat, ci după circa 10 ore de la consumarea ciupercii ca aliment.

Din acel moment, este foarte dificil pentru medici să mai facă ceva, iar dacă reușesc să salveze unii pacienți, aceștia rămân cu sechele grave pe tot restul vieții.În trecut, ca și astăzi, consumul ciupercilor culese direct din pădure era și este lucru riscant. În țările civilizate, se comercializează numai ciuperci de cultură, care prezintă siguranță.

 
 
 
Mercurul

 

Mercurul dăunează grav sistemului nervos, rinichilor, ficatului și întregului sistem gastro-intestinal. Întrucât moartea intervine lent, istoria relatează numeroase decese inexplicabile, dar bănuite ulterior a proveni din folosirea mercurului ca perfidă armă letală.Datorită nocivității acestui element chimic, astăzi în numeroase țări – inclusiv în România – comercializarea termometrelor corporale cu mercur a fost interzisă, acestea fiind înlocuite cu termometre numerice, cu afișaj electronic.

Tetrodoxina

 

Otrava, extrem de puternică, se găsește în ficatul, icrele și alte organe ale unui pește, care își are habitatul în zona californiană. A fost descoperită întâmplător de echipajul căpitanului James Cook, care într-una din zilele anului 1774, s-a ospătat împărățește cu ciorbă preparată din deliciosul pește.

 

 

A decedat o jumătate din echipaj.De atunci, a fost întocmit anume pentru marinari un catalog cu viețuitoarele marine care trebuie ocolite de gurmanzi.Fugu este un peste, ale carui organe contin substante otravitoare. Dintre toate organele, ficatul contine cea mai mare cantitate de otrava (tetrodotoxina). Substanta toxica a unui singur fugu poate omori 30 de persoane. In traditia nipona, bucatarul care a otravit o persoana servindu-l cu peste-arici gresit pregatit trebuie sa savarseasca ritualul de sinucidere Seppuku. Poate din acest motiv bucatele din fugu mai sunt numite „”Ruleta ruseasca”” a bucatariei japoneze. Restaurantele care au in meniu preparate pe baza de fugu inregistreaza castiguri fabuloase, o portie poate ajunge pana la 200 de dolari, adica aproximativ 600 RON. Pestele se mananca in special iarna, pentru ca atunci are mai putine toxine, iar riscul de otravire este mai mic.

Ricinul

 

Ricinul (Ricinus communis), numit şi „arborele minune”, poate face minuni, dar în aceeaşi măsură provoacă moartea… în funcţie modul de utilizare.Plantă subtropicală şi tropicală, cultivată în India şi Africa, ricinul ajunge până la 15 m. La noi în ţară este cultivat ca plantă oleaginoasă ori ornamentală.

 
 
 
 
Ricinul este recunoscut de mii de ani pentru virtuţile sale medicinale. Dar, ştiţi cum se spune, „la pomul lăudat să nu te duci cu sacul”, deoarece ricinul produce şi o toxină mortală de şase mii de ori mai puternică decât cianura. Astfel, este capabil să pună la pământ orice animal, oricât de mare ar fi el. Seminţele sunt compuse dintr-un ulei foarte bogat, pe care planta îl protejează prin depozitarea unei proteine, ricinina (alcaloid), toxică pentru majoritatea animalelor, aceasta regăsindu-se în concentraţie mai mică şi în frunze.Odată ingerată, ricinina (nu confundaţi cu ricina, care este o toxoalbumină, la fel de toxică) generează moartea celulelor prin blocarea producţiei de proteine ce le menţin în viaţă. La oameni, moartea este precedată de convulsii cauzate de disfuncţia ficatului şi a altor organe. Nu există încă un antidot în acest sens. Cazurile mortale cele mai frecvente sunt cauzate de ingestia accidentală de seminţe, dar ricinina poate fi inspirată şi prin aerosol, dizolvată în apă şi alimente ori injectată cu o seringă.

 

In anumite conditii este foarte periculoasa, in special daca este injectata, inghitita sau inhalata.Daca nimereste in caile respiratorii, moartea se produce in timp de 36-48 de ore.

De-a lungul timpului a fost folosita pentru asasinarea mai multor disidenti politici bulgari.

A intrat în istorie ca urmare a morţii unui reporter bulgar ucis de o umbrelă trucată ce injecta ricinină.Ricina a fost folosita pentru asasinarea mai multor disidenti politici bulgari aflati in exil la Londra, in special in cazul lui Gheorghi Markov. Scriitorul si jurnalistul bulgar a fugit din Bulgaria la inceputul anilor ’70. Angajat al postului londonez BBC, a fost asasinat in 1974 la Londra, cu ajutorul unei umbrele cu varful otravit cu ricina. Celebra „umbrela bulgareasca”, pe seama careia au circulat atatea bancuri la vremea respectiva.Cazul Markov nu a fost solutionat inca, politia britanica afirmand ca principalii suspecti sunt agentii serviciilor secrete bulgare.
Aşadar, feriţi-vă de „umbrelele bulgăreşti”!

În urmă cu mai mulţi ani, în corespondenta Senatului american au fost descoperite urme ale acestei otravi, care are o carte de vizita demnă de mintea Lucreţiei Borgia.

FBI a mai făcut o descoperire socanta: si pe adresa Casei Albe a fost trimisa aceeasi otrava, in noiembrie 2003.

Autoritatile britanice au intrat in stare de alerta în 2003 dupa descoperirea minilaboratorului clandestin, in care s-au gasit urme de ricina. Desi in locuinta londoneza situata deasupra unei farmacii s-a gasit o cantitate foarte mica de otrava, autoritatile britanice se temeau ca aceasta ar fi putu proveni dintr-o rezerva mai mare de ricina, adusa in Marea Britanie de teroristi, posibil membri ai retelei Al-Qaeda. Scopul? Un val de atentate similare celor cu antrax, inregistrate in 2001, in SUA.

Cantitati importante de ricina au fost descoperite pana acum in Orientul Mijlociu, iar presa straina afirma ca date despre utilizarea ricinei au fost descoperite in 2001, in Afganistan, intr-o cladire din Kabul apartinand retelei Al-Qaeda, condusa de Osama ben Laden.

Gradul de toxicitate si letalitate extrem de ridicat face ca arma biologica sa fie preferata de catre gruparile teroriste.

Un raport din 1996 al Departamentului Apararii al SUA arata ca „gruparile teroriste nu detin resurse financiare suficiente pentru achizitionarea armelor nucleare, in schimb pot obtine materia prima necesara realizarii agentilor chimici si biologici”.

Experti ai serviciilor de informatii au identificat trei categorii de grupari teroriste care ar putea folosi arme de distrugere in masa: sectele si cultele religioase, gruparile rasiste si antiguvernamentale si organizatiile fundamentaliste si extremiste.

Specialistii americani apreciaza ca „arma biologica – numita si bomba saracilor – ar putea fi putut fi asul din maneca lui Ben Laden”.

VX 

 

Gazul cunoscut sub acest nume de cod a apărut tot cu prilejul cercetărilor pentru descoperirea de pesticide. Există și astăzi pericolul să fie folosit de teroriști. Simptomele de otrăvire apar după un minut de la inhalare, sau de la contactul cu pielea, iar decesul intervine după 10-15 minute.

Toxina botulinică

 

În mod surprinzător cea mai toxică substanţă din natură este toxina botulinică. O cantitate de toxină botulinică care cântăreşte doar un gram poate ucide peste 14.000 de oameni, chiar dacă toţi aceştia o înghit diluată în mii de litri de apă, iar acelaşi gram de toxină botulinică diluată într-o substanţă injectabilă este suficientă pentru a injecta şi a ucide astfel circa 8,3 milioane oameni!

Toxina botulinică a fost descoperită de către fizicianul Justinus Kerner, care a descris-o drept „cărnaţ otrăvitor”, deoarece bacteria care produce această toxină apare şi se se dezvoltă deseori pe produsele de măcelărie alterate.

Tot Justinus Kerner a fost cel care s-a gândit în premieră la posibilitatea folosirii terapeutice a toxinei botulinice, botezată astfel de la termenul latin pentru cârnat – „botulus”.

Pe scurt, toxina botulinică este deopotrivă o proteină şi o neurotoxină produsă de bacteria Clostridium botulinum.

Toxina botulinică provoacă botulismul, o boală mortală la om şi la animale. Botulismul este o boala care blocheaza functiile nervilor din corp si aduce paralizia musculara si respiratorie. Si, ca sa incheiem acest lucru, va spunem ca specialistii au declarat faptul ca mai putin de un miligram de substanta poate aduce moartea.

Există trei forme ale toxinei botulinice de tip A (Botox, Dysport şi Xeomin) şi o singură formă de tip B (MyoBloc).

Aceasta din urmă nu este atât de mortală ca cele de tip A, şi este disponibilă la vânzare pentru diverse tratamente cosmetice şi medicale.

Toxina botulinică distruge rapid legăturile dintre nervi şi muşchi, fapt care duce la paralizie şi stop respirator.

Cantităţi infime de toxină botulinică sunt folosite totuşi la tratarea spasmelor musculare, precum şi la umflarea excesivă şi paralizarea musculaturii care provoacă riduri. Cele din urmă sunt folosite în tratamentul cosmetic cu Botox.

In ciuda tuturor avertismentelor pe care medicii le dau, femeile profita de efectul miraculos de intinerire al acestei substante.

Stricnina

 

Stricnina a fost obținută pentru prima oară de către chimiștii francezi Pelletier și Kavantu în anul 1818, în scopuri medicinale. Într-adevăr, administrată în doze infinitezimale, stricnina crește metabolismul, îmbunătățește performanța cardiacă și tratează unele forme de paralizie.O cantitate mai mare însă este letală, moartea intervenind la circa jumătate de oră după consumarea de câte organism, timp în care intervine o suferinţă teribilă și convulsii severe.Faptul confirmă valabilitatea unor celebre cuvinte rămase de la alchimistul Paracelsus (sec. XVI): Orice otravă ucigătoare poate fi un bun medicament. Totul depinde de doză.

Sursa: Independent.md/ziare.com