CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

DEZVĂLUIRI: 23-25 august 1989 – Încheierea Acordului Bonn-Budapesta privitor la angajamentul german de sprijinire a Ungariei , pentru unificarea cu Transilvania

Imagine similară

 

 

În vara anului 1989, Republica Federală Germania finalizase în mare înţelegerile cu Uniunea Sovietică şi cu S.U.A., privitoare la unificarea ţării.

Franţa şi Marea Britanie au încercat să se opună acestui proiect.

În cadrul întâlnirii dintre preşedintele Franţei, Francois Mitterand şi cel al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, de la Kiev, din 6 decembrie 1989, a cărei stenogramă a fost dată publicităţii, Mitterand a arătat pericolul refacerii puterii Germaniei şi a exercitării unui control al ei asupra întregului centru al Europei.

El l-a rugat pe Gorbaciov să nu sprijine proiectul german de reunificare, promiţând în schimb accesul Moscovei la fonduri mari prin Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Franţa şi Marea Britanie invocau şi necesitatea menţinerii Germaniei divizată, pentru a nu-i crea probleme lui Gorbaciov, sprijinitorul politicii Occidentului, în faţa acuzaţiilor pe care i le aduceau grupările politico-militare şi de informaţii conservatoare de la Moscova, nemulţumite de faptul că preşedintele sovietic sprijinea promovarea intereselor occidentale.[1]

Pentru a-l sprijini pe Mihail Gorbaciov, Marea Britanie şi Franţa au sprijinit regimurile politice pro-sovietice din centrul şi estul Europei, cum a fost şi cazul sprijinirii grupării Iliescu-Militaru-Brucan de la Bucureşti.[2]

Unii lideri din Republica Democrată Germană nu s-au împăcat uşor cu ideea dispariţiei Germaniei comuniste, mai ales şefii Partidului Comunist, Erich Honeker (deloc) şi unii lideri ai Stasi, ca generalii Erich Mielke și Markus Wolff (greu).

Era necesară o acţiune populară de anvergură care să convingă pe comuniştii radicali să accepte mersul evenimentelor spre reunificarea paşnică a ţării. Guvernul vest-german a conceput un plan de trecere în masă a unor cetăţeni din Germania de Est în cea de Vest.

Pentru aceasta, cancelarul Helmuth Kohl s-a deplasat la Budapesta, în perioada 23-25 august 1989 şi a încheiat Acordul Bonn-Budapesta privitor la angajamentele de sprijin al Ungariei pentru reunificarea Germaniei şi al guvernului de la Bonn pentru reunificarea Ungariei cu Transilvania.

Anterior, se purtaseră discuţii  intense, încheiate în jurul lui 19 august 1989.

Prin acordul încheiat, Ungaria se angaja să deschidă graniţa cu Austria, permiţând est-germanilor, care intrau cu zecile de mii ca turişti în Ungaria, să treacă în vest.

În schimb, Germania s-a angajat să sprijine Ungaria în eforturile ei de a recupera Transilvania.

Încurajarea germană şi siguranţa guvernului maghiar legat de interesul Uniunii Sovietice pentru destabilizarea României, a determinat Budapesta să se implice din plin în acţiunile din România, din decembrie 1989, alături de serviciile secrete ale altor state.[3]

De altfel, Uniunea Sovietică demarase cu decenii în urmă, din 1969, pregătirile în vederea schimbării regimului ceauşist de la Bucureşti, aşteptând doar condiţii prielnice şi motivaţii solide.

Printr-un document al serviciului vest-german de informaţii, B.N.D., emis în anul 1973, guvernul de la Bonn era informat că ministrul sovietic al Apărării, mareşalul Andrei Greciko a afirmat într-o convorbire cu Erich Honeker că „într-o perspectivă mai lungă, lucrurile nu mai pot continua astfel cu România”.

Serviciile sovietice de securitate şi informaţii creaseră o unitate specială care sprijinea din umbră organizaţiile revizioniste maghiare din emigraţie, care revendicau Transilvania cu glas tare.

De asemenea, sovieticii au catalizat revendicările bulgarilor faţă de sudul Dobrogei.

În iunie 1971, cu ocazia vizitei în China, Nicolae Ceauşescu a fost informat de preşedintele Mao şi de premierul Ciu En Lai că Moscova acţionează împotriva României mai ales prin agentura compusă din personalităţile politice, informative şi militare care făcuseră studiile în U.R.S.S. şi slujeau în continuare internaţionalismul comunist, în general şi Uniunea Sovietică, în special.[4]

În cursul revoltei populare şi al loviturii de stat din România (decembrie 1989), Ungaria a fost implicată direct în destabilizarea României, iar acţiunile diversioniste s-au desfăşurat în formele cele mai violente în Transilvania, mai ales de-a lungul unui aliniament de frontieră a provinciei istorice (Timişoara, Arad, Cugir, Sibiu, Braşov, Târgu Secuiesc, Miercurea Ciuc şi altele).

                                                                                               Prof. univ. dr. Corvin Lupu

 

(Preluare din articolul Preliminarii la avenimentele de la Târgu-Mureș, 1990, în „Vitralii-lumini şi umbre”Revista veteranilor din serviciile române de informații, Anul IV, nr. 10/2012, pp. 23-30).

 

 

Note:

[1] Alex Mihai Stoenescu, Din culisele luptei pentru putere. 1989-1990. Prima guvernare Petre Roman, Editura RAO International PublishingCompany, Bucureşti, 2006, pp. 180-182.

[2]Pentru a sprijini gruparea condusă de Ion Iliescu, serviciile secrete britanice au trimis la Bucureşti dosarele de agenţi ai spionajului britanic în România ai unora dintre liderii naţional-ţărănişti, inclusiv ale lui Iuliu Maniu (nume conspirativ Tom), pentru  ca Ion Iliescu să-l poată şantaja pe Corneliu Coposu şi conducerea P.N.Ţ.C.D. Vezi şi Virgil Măgureanu, Alex Mihai Stoenescu, De la regimul comunist la regimul Iliescu, Editura RAO International Publishing Company, Bucureşti, 2008, pp. 157-158.

[3]Vezi Corvin Lupu, România în contextul relaţiilor internaţionale actuale, Editura Techno Media, Sibiu, 2006, p. 94 sqq.

[4]Cristian Troncotă, Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România, Editura Elion, Bucureşti,2003, pp. 147, 149 şi 151.

 

Reclame

25/03/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

DEZVĂLUIRI: ACORDUL BONN-BUDAPESTA (19-23 AUGUST 1989), PRIN CARE GERMANIA SE ANGAJA SĂ SPRIJINE UNIREA TRANSILVANIEI CU… UNGARIA

 

 

 

 

Imagini pentru ungaria mare photos

DEZVĂLUIRI-BOMBĂ: ACORDUL BONN-BUDAPESTA (19-23 AUGUST 1989) PRIN CARE GERMANIA SE ANGAJA SĂ SPIJINE UNIREA TRANSILVANIEI CU… UNGARIA

În vara anului 1989, Republica Federală Germania finalizase în mare înţelegerile cu Uniunea Sovietică şi cu S.U.A., privitoare la unificarea ţării. Franţa şi Marea Britanie au încercat să se opună acestui proiect.

În cadrul întâlnirii dintre preşedintele Franţei, Francois Mitterand şi cel al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, de la Kiev, din 6 decembrie 1989, a cărei stenogramă a fost dată publicităţii, Mitterand a arătat pericolul refacerii puterii Germaniei şi a exercitării unui control al ei asupra întregului centru al Europei.

El l-a rugat pe Gorbaciov să nu sprijine proiectul german de reunificare, promiţând în schimb accesul Moscovei la fonduri mari prin Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Franţa şi Marea Britanie invocau şi necesitatea menţinerii Germaniei divizate pentru a nu-i crea probleme lui Gorbaciov, sprijinitorul politicii Occidentului, în faţa acuzaţiilor pe care i le aduceau grupările politico-militare şi de informaţii conservatoare de la Moscova, nemulţumite de faptul că preşedintele sovietic sprijinea promovarea intereselor occidentale.

Pentru a-l susţine pe Mihail Gorbaciov, Marea Britanie şi Franţa au sprijinit grupările politice pro-sovietice din centrul şi estul Europei, cum a fost şi cazul  grupării Iliescu-Militaru-Brucan de la Bucureşti.

Unii lideri din Republica Democrată Germană nu s-au împăcat uşor cu ideea dispariţiei Germaniei comuniste, mai ales şefii Partidului Comunist, Erich Honeker (deloc) şi unii lideri ai Stasi, ca generalii Erich Mielke și Markus Wolff (greu).

Era necesară o acţiune populară de anvergură care să îi convingă pe comuniştii radicali să accepte mersul evenimentelor spre reunificarea paşnică a ţării.

Guvernul vest-german a conceput un plan de trecere în masă a unor cetăţeni din Germania de Est în cea de Vest. Pentru aceasta, cancelarul Helmuth Kohl s-a deplasat la Budapesta, în perioada 23-25 august 1989 şi a încheiat Acordul Bonn-Budapesta privitor la angajamentele de sprijin al Ungariei pentru reunificarea Germaniei şi al guvernului de la Bonn pentru reunificarea Ungariei cu Transilvania.

Anterior, se purtaseră discuţii  intense, încheiate în jurul lui 19 august 1989. Prin acordul încheiat, Ungaria se angaja să deschidă graniţa cu Austria, permiţând est-germanilor, care intrau cu zecile de mii ca turişti în Ungaria, să treacă în vest.

În schimb, Germania s-a angajat să sprijine Ungaria în eforturile ei de a recupera Transilvania.

Încurajarea germană şi siguranţa guvernului maghiar legat de interesul Uniunii Sovietice pentru destabilizarea României, a determinat Budapesta să se implice din plin în acţiunile din România, din decembrie 1989, alături de serviciile secrete ale altor state.

De altfel, Uniunea Sovietică demarase cu decenii în urmă, din 1969, pregătirile în vederea schimbării regimului ceauşist de la Bucureşti, aşteptând doar condiţii prielnice şi motivaţii solide.

Printr-un document al serviciului vest-german de informaţii, B.N.D., emis în anul 1973, guvernul de la Bonn era informat că ministrul sovietic al Apărării, mareşalul Andrei Greciko a afirmat într-o convorbire cu Erich Honeker că „într-o perspectivă mai lungă, lucrurile nu mai pot continua astfel cu România”.

Serviciile sovietice de securitate şi informaţii creaseră o unitate specială care sprijinea din umbră organizaţiile revizioniste maghiare din emigraţie, care revendicau Transilvania cu glas tare.

De asemenea, sovieticii au catalizat revendicările bulgarilor faţă de sudul Dobrogei. În iunie 1971, cu ocazia vizitei în China, Nicolae Ceauşescu a fost informat de preşedintele Mao şi de premierul Ciu En Lai că Moscova acţionează împotriva României mai ales prin agentura compusă din personalităţile politice, informative şi militare care făcuseră studiile în U.R.S.S. şi slujeau în continuare internaţionalismul comunist, în general şi Uniunea Sovietică, în special.

În cursul revoltei populare şi al loviturii de stat din România (decembrie 1989), Ungaria a fost implicată direct în destabilizarea României, iar acţiunile diversioniste s-au desfăşurat în formele cele mai violente în Transilvania, mai ales de-a lungul unui aliniament de frontieră a provinciei istorice (Timişoara, Arad, Cugir, Sibiu, Braşov, Târgu Secuiesc, Miercurea Ciuc şi altele).

Prof. univ. dr. Corvin Lupu

Notă : Din fericire, planul de destabilizare nu a reușit. Totuși, a existat un preț uriaș: acceptarea devalizării țării în favoarea corporațiilor străine, distrugerea economiei și transformarea României într-o piață de desfacere. Dincolo de asta, planul dezmembrării țării noastre continuă și acum. Vom fi în stare să gestionăm noile provocări?

 

http://www.cunoastelumea.ro/dezvaluiri-acordul-bonn-budapesta-

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/09/12/ziua-de-12-septembrie-in-istoria-romanilor/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/12/o-istorie-a-zilei-de-12-septembrie-video/

12/09/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

KARL MARX despre agresiunile rușilor împotriva românilor. VIDEO

 

 

 

 

O carte apărută în limba română la Bucureşti în anul 1964, având titul „Karl Marx – însemnări despre români“, avea să tensioneze la maxim relaţiile dintre administraţia comunistă din România şi cea de la Moscova.

Textele scrise de filosoful şi istoricul german,fondator al „comunismului ştiinţific” au fost folosite pentru a justifica ”divorţul” regimului lui Gheorghe Gheorghiu Dej faţă de Uniunea Sovietică.

… La începutul anilor ’60, un cercetător polonez a făcut o descoperire importantă în timp ce investiga arhiva ”Marx şi Engels”, care era depozitată la Institutul Internaţional de Istorie Socială din Amsterdam.

În câteva dosare nestudiate până atunci au fost găsite însemnări ale filosofului şi istoricului german Karl Marx despre relaţiile istorice dintre România şi Rusia. Cercetătorul polonez a anunţat administraţia comunistă de la Bucureşti, care, surprinsă, a decis să continue analiza documentelor.

  La vremea respectivă, liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej începuse o îndepărtare ideologică de Moscova promovând un comunism naţional. Istoricul Andrei Oţetea (directorul Institutului de Istorie din Bucureşti al Academiei Republicii Populare Române) a fost trimis la Amsterdam.

Ulterior, împreună cu istoricul polonez care a descoperit manuscrisele, Stanislav Schwann, au editat volumul ”Karl Marx – însemnări despre români”.

Cartea a fost publicată la Editura Academiei, în 1964, într-un tiraj de 20.000 de exemplare care s-a epuizat foarte repede.

  ”Volumul fundamenta atât poziţia antisovietică, mai precis spus antihrusciovistă, a comuniştilor români, cât şi cea antimaghiară.

Textele lui Marx erau folosite că argument decisiv şi irevocabil pentru dreptul istoric al românilor în Transilvania şi pentru evaluarea negativă a influenţei ruse asupra Ţărilor Române, fiind atinsă şi problema Basarabiei, subiect de permanentă disensiune între români şi sovietici în acei ani”, afirmă istoricul Bogdan Cristian Iacob.

Aşa cum era de aşteptat, cartea a produs o criză între Moscova şi Bucureşti.

Sovieticii au protestat pe canale diplomatice, dar evident nu au avut cum să-l combată pe însăşi părintele fondator al comunismului- Karl Marx.

”Cartea a fost una dintre cele mai reuşite acţiuni de propagandă ale României comuniste şi constituia una dintre cele mai acide critici scrise vreodată la adresa Rusiei, chiar dacă era vorba despre Imperiul Ţarist. Marx scria despre comportamentul nedrept al Rusiei faţă de România, despre viceleniile Rusiei în relaţia cu noi, despre răpirea Basarabiei din 1912, despre barbaria soldatului rus.

A fost unul dintre cele mai inteligente gesturi politice ale regimului Gheorghe Gheorghiu Dej la adresa Moscovei. Pentru toate regimurile comuniste, numele lui Marx era sfânt.

Nici măcar Moscova nu putea intra într-o polemică. A fost o mişcare de şah-mat din partea Bucureştiului”, afirmă, la rândul său, istoricul Adrian Cioroianu.

Prin această carte, românilor li se oferea o lecţie de istorie românească ce le-a fost interzisă din 1944, aceia a cotropirilor şi exploatărilor Principatelor Române de către ruşi, cuprinsă în perioada dintre Ocuparea Crimeii (1787) şi până la Războiul din Crimeia (1856).

 

 

Imagini pentru marx despre români photos

„Ţăranul român nutreşte pentru «muscal» (moscovit) numai ură”, astfel începea Marx unul dintre cele patru manuscrise descoperite la Amsterdam.

  • „Limba română e un fel de italiană orientală. Băștinașii din Moldo-Valahia se numesc ei înșiși români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi”.

  • „Românii din Transilvania sunt opriți să poarte haine și pantaloni de postav, cizme, pălărie mai scumpă de un florin și cămașă de pânză fină. Ei erau numiți „plebea vagabondă”, deși formau 2/3 din populație, în timp ce ungurii, sașii, secuii, grecii, armenii formează la un loc cealaltă treime. Principiul fundamental al legii maghiare: Nobilitas Hungaria est… În Dieta din 1847 s-a manifestat cel mai injurios dispreț față de români: a topi toate naționalitățile cu naționalitatea maghiară”.

  • „Fără românii din Transilvania, comandați de Iancu, rușii nu ar fi fost în stare să se măsoare cu Bem-Kossuth care a respins cu dispreț propunerile românilor, dar au fost bătuți admirabil de Iancu”.

  • „Rușii, vreo zece mii, nu pierd ocazia și intervin și ei în Transilvania, în februarie 1849, unde jefuiesc vârtos și copios. La fel au intrat în Moldova și Țara Românească în 1848. Nu mai puteau să stea în stepele lor de „grija” românilor…”

  • „Rusia a obţinut pentru ea însăşi cedarea a aproape ½ din Moldova, provincia Basarabia. Convenţia de la Akkerman (în 1826) şi tratatul de la Adrianopol n-a conferit Rusiei nici un drept de suveranitate. Art. 5 al tratatului de la Adrianopol: „Principatele Moldovei şi Ţării Româneşti, plasându-se prin capitulaţie sub suzeranitatea Înaltei Porţi, şi Rusia garantând prosperitatea lor, îşi vor păstra toate privilegiile şi imunităţile…”

  • „Administrația rusească din toate județele Basarabiei a ordonat sa fie arse orașele și satele în momentul apropierii inamicului. Acest ordin este cu atât mai ridicol, cu cât, dupa cum rușii înțeleg prea bine, românii basarabeni nu vor regreta plecarea lor mai mult decat românii din Valahia și Moldova…”

  • „Țăranul român din Basarabia nutrește pentru «muscal» numai ură”

  • „A fi suspectat de a nutri sentimente patriotice era egal cu a fi exclus din funcţiuni publice. Servilitatea faţă de interesele Rusiei era un titlul de promovare…”.

  • „Au fost excese groaznice. Contribuții de tot felul în produse, furaje, vite, corvezi, hoții, omoruri etc. Bărbați și femei au fost înhămați la care cu vizitii cazaci care nu-și cruțau nici bâta și nici vârful lăncii. Peste 30.000 de români fură smulși de la munca câmpului pentru a servi ca animale de muncă. Kutuzov declara cu cruzime: Vi se lasă ochii ca să puteți plânge!”. (Despre războiului ruso-turc din 1828-1829, când 150.000 de ruși au invadat Țările Române)

  • „Abia au plecat austriecii din Țara Românească și rușii lui Suvorov au intrat. Țara este dată pradă focului și jafului de către acesta. Dacă mai înainte doar turcii și habsburgii dominau principatele românești, începând cu ocuparea Crimeii de către ruși (1787), vecinătatea rusă devine cel mai mare și mai dezastruos pericol pentru Țările Române.” (Despre invazia rușilor, după ocuparea Crimeii de către Ecaterina a Rusiei la 1787)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

 

 

Surse:

 

 

bilunarul CERTITUDINEA  – KARL MARX despre agresiunile rușilor împotriva românilor (în lucrarea „Insemnari despre români – Manuscrise inedite”, București, 1964).

https://adevarul.ro/locale/alba-iulia/cum-distrus-karl-marx-relatia-moscova-bucuresti-analiza-filozofului-german-privitoare-romania-taranul-roman-nutreste-muscal-numai-ura-

27/08/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: