Poetul roman moldovean Vasile Alecsandri a scris o dedicaţie specială pentru Puşkin: „Tu n-ai fost cal arab, ci porc!”
Daca vorbim de Puşkin şi Basarabia, vă voi prezenta câteva citate din marele „prieten al românilor moldoveni”, cel care „ne-a onorat pământul prin faptul că l-a călcat în picioare”. Menţionez că am utilizat ca sursă cartea istoriului Ion Iachim – Istoria expansionistă a Rusiei, editura Opera Magna.
Sunt bine-cunoscute aventurile şi viaţa uşoară cărora se dedase rusul în compania unei tabere de ţigani nomazi de care a dat acesta în zona satului Dolna, unde, apropo, i se oferise conacul boierului moldovean Ralli, la 1821.
Anume această perioadă l-a determinat să scrie poemul Ţiganii prin intermediul căruia s-a avut grijă ca în toată uniunea să se propage mesajul greşit conform căruia moldovenii sunt de fapt nişte ţigani nomazi. Cine să fie de vină, altul decât însuşi poetul, că firea sa nu i-a permis să vadă altceva în Basarabia decât ţigani cu modul lor de viaţă specific?
Aşadar,iata ce scria Puşkin într-o epistolă către Baratânski:
Sia pusnnaia strana
Sveaşcena dlea duşi poăta:
Ona Derjavinâm vospeta
I slavoi russkoiu polna.
Adică, această ţară pustie e sfântă pentru sufletul de poet pentru că a fost cântată de Derjavin şi-i aureolată de slava rusească.
După cum se poate observa, nu specificul culturii locale l-a fascinat pe Puşkin, ci tot amprenta pe care şi-a imaginat el că a lăsat-o imperiul ţarist asupra noastră.
Şovinismul velicorus al poetului s-a manifestat deplin şi prin următoarele versuri:
Sredi neistovâh ţâganoc
Ia kak Orfei sredi vachanoc,
V crugu cochetoc moldovanoc
Pojalui bog mejdu bolvanoc.
Zato mej grustnâh moldovan –
Ne dani v ovraghe livinom,
Vernee lev mej obezian –
Ia cac arabschii „Arzaman”
V smirennom tabune oslinom.
Pe scurt, Puşkin se vede pe sine, între moldovencele cochete, aidoma unui zeu printre imbecile, iar printre moldovenii trişti el e aidoma unui leu printre maimuţe, ori aidoma unui armăsar arab într-o herghelie smerită de măgari. „O krasa moldavskih dur”, se exprima într-o altă operă rusul. Nimic nou…
Peste un anumit timp, versurile de mai sus au ajuns şi la regele poeziei româneşti, Vasile Alecsandri, care i-a răspuns pe măsură, după cum urmează:
Fiind mai negru ca ţiganii,
Ce-ai tot cerşit la noi cu anii?
Tu, cel primit cu dor de sus,
Nici bogdaproste nu ne-ai spus.
Cu dar de pâine şi de sare,
Cu vin din valea noastră mare
Te-am ospătat, dar tu în zori,
Râzând, te-ai scârnăvit în flori.
Apoi prin codri de milenii
Ai tot umblat, râzând alene,
Ei, vezi, atunci pun mâna-n foc:
Tu n-ai fost cal arab, ci porc!
Consider că orice comentariu este de prisos…
E necesar sa mentionam ca mama lui Pușkin, Nadejda (Nadja) Ossipovna Hannibal (1775–1836) a fost fiica lui Ossip Abramovich Gannibal (1744–1807) și a soției acestuia, Maria Alekseievna Pushkina, iar bunicul ei patern, adică străbunicul lui Pușkin, un paj ridicat în rang de către Petru cel Mare, a fost Abram Petrovici Gannibal, născut în Eritreea (Africa).
Prin publicarea poeziei sale «Volnost» Puskin si-a atras urgia atotputernicului tar Nicolae I, care l’a pedepsit cu deportarea in Basarabia o pedeapsa mult mai usoara decat exilul in Siberia , fiindca Basarabia nu-i nicidecum Siberia urata si rece.
Partea smulsa din trupul Moldovei, n-a facut de ras vestita ospitalitate a moldovenilor,iar pe pamantul ospitalier al Basarabiei, A.S. Puskin n’a simtit decat dragoste si caldura.
S’a intamplat ca acest cantaret al libertatii, sa fie fata la prima faza de inrobire a unui popor subjugat de «Marea Rusie»din care facea parte si A.S. Puskin, care o iubea, ca fiu al ei.
YEMENUL POATE DEVENI PRIMA TARA COMPLET LIPSITA DE APA.Yemen could become first nation to run out of water
Criza ecologica generata de schimbarile din natura care conduc la disparitia apei, ca urmare a incalzirii globale si fenomenelor climatice extreme, a inceput sa afecteze din ce in ce mai mult viata oamenilor in diferite regiuni ale globului.
Si inca victime la nivelul tarilor.Specialistii avertizeaza ca in viitorul apropiat, Yemenul va deveni prima tara din lume care va ramane fara surse proprii de apa si ca vor urma si alte state…
Populatia acestei tari arabe, este in mmarea ei majoritate dependenta de aprovizionarea cu camioane cisterna pazite de garzi inarmate pana in dinti. Apa de baut a devenit o raritate , iar apa pentru spalat este un lux pe care nu si-l mai permit, in prezent, decat oamenii foarte bogati.
Yemenul devine prima tara din lume care ramane fara nicio sursa de apa. Cauzele sunt multiple si rezida, in principal, in schimbarile climatice care au dus la permanentizarea secetei in regiune, cresterea demografica fara precedent, razboiul civil care se poarta intre trei factiuni rivale peste care se suprapun adesea conflicte tribale. Ca si cum asta nu ar fi de ajuns, situatia este agravata de secarea ultimului izvor din tara.
Conform estimarilor specialistilor, aceasta stare de fapt va duce la mari migratii de oameni si la conflicte sociale extreme. Cantitatea de apa care-i revine anual fiecarui cetatean yemenit este de doar 100-200 metri cubi, in timp ce minimul international al consumului de apa / an este de circa 1.000 de metri cubi de persoana.
Yemen could become first nation to run out of water
Alecsandri,o dedicaţie specială pentru Puşkin: „Tu n-ai fost cal arab, ci porc!”
Monumentul lui Puşkin din grădina publică Ştefan cel Mare din Chisinau
Ei bine, dacă tot veni vorba de Puşkin şi Basarabia, vă voi prezenta câteva citate din marele „prieten al românilor moldoveni”, cel care „ne-a onorat pământul prin faptul că l-a călcat în picioare”. Menţionez că am utilizat ca sursă cartea istoriului Ion Iachim – Istoria expansionistă a Rusiei, editura Opera Magna.
Sunt bine-cunoscute aventurile şi viaţa uşoară cărora se dedase rusul în compania unei tabere de ţigani nomazi de care a dat acesta în zona satului Dolna, unde, apropo, i se oferise conacul boierului moldovean Ralli, la 1821.
Anume această perioadă l-a determinat să scrie poemul Ţiganii prin intermediul căruia s-a avut grijă ca în toată uniunea să se propage mesajul greşit conform căruia moldovenii sunt de fapt nişte ţigani nomazi. Cine să fie de vină, altul decât însuşi poetul, că firea sa nu i-a permis să vadă altceva în Basarabia decât ţigani cu modul lor de viaţă specific?
Aşadar,iata ce scria Puşkin într-o epistolă către Baratânski:
Sia pusnnaia strana
Sveaşcena dlea duşi poăta:
Ona Derjavinâm vospeta
I slavoi russkoiu polna.
Adică, această ţară pustie e sfântă pentru sufletul de poet pentru că a fost cântată de Derjavin şi-i aureolată de slava rusească.
După cum se poate observa, nu specificul culturii locale l-a fascinat pe Puşkin, ci tot amprenta pe care şi-a imaginat el că a lăsat-o imperiul ţarist asupra noastră.
Şovinismul velicorus al poetului s-a manifestat deplin şi prin următoarele versuri:
Sredi neistovâh ţâganoc
Ia cac Orfei sredi vachanoc,
V crugu cochetoc moldovanoc
Pojalui bog mejdu bolvanoc.
Zato mej grustnâh moldovan –
Ne dani v ovraghe livinom,
Vernee lev mej obezian –
Ia cac arabschii „Arzaman”
V smirennom tabune oslinom.
Pe scurt, Puşkin se vede pe sine, între moldovencele cochete, aidoma unui zeu printre imbecile, iar printre moldovenii trişti el e aidoma unui leu printre maimuţe, ori aidoma unui armăsar arab într-o herghelie smerită de măgari. „O krasa moldavskih dur”, se exprima într-o altă operă rusul. Nimic nou…
Peste un anumit timp, versurile de mai sus au ajuns şi la regele poeziei româneşti, Vasile Alecsandri, care i-a răspuns pe măsură, după cum urmează:
Fiind mai negru ca ţiganii,
Ce-ai tot cerşit la noi cu anii?
Tu, cel primit cu dor de sus,
Nici bogdaproste nu ne-ai spus.
Cu dar de pâine şi de sare,
Cu vin din valea noastră mare
Te-am ospătat, dar tu în zori,
Râzând, te-ai scârnăvit în flori.
Apoi prin codri de milenii
Ai tot umblat, râzând alene,
Ei, vezi, atunci pun mâna-n foc:
Tu n-ai fost cal arab, ci porc!
Consider că orice comentariu este de prisos…
Sursa: Tudor Cojocaru
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 