Încet, încet, Basarabia revine la locul ei firesc

Viorel Patrichi: Basarabia de vânzare!

Se întâmpla după 1990, când rușii își vindeau și mamele pentru o ladă de vodcă. Cel puțin așa susțin unii, eu nu cred, scrie jurnalistul VIOREL PATRICHI în publicația online https://www.activenews.ro.

„Am discutat cu Arkadii Volskii la Moscova. El era șeful patronatului din Rusia. I-am spus că noi vrem unirea Basarabiei cu România și că putem plăti 3 miliarde de dolari. Ei au cerut 5 miliarde… Găseam banii… dar Ion Iliescu nu a vrut”, povestește George Constantin Păunescu la o emisiune de la Realitatea TV plus-minus.

Ca la tarabă! Mi-e greu să cred, dar a venit pe telefon și Cozmin Gușă, iar el are adevărul și România pe piept! Ce-i în gușă și-n căpușă.

„Eram secretar general al Partidului Social Democrat. Mă cunoșteam cu consilierii lui Putin… sigur, pentru România. Mă tot suna Adrian Năstase că vrea să-l primească Putin. Era în 2003. Și într-o zi, un consilier mi-a spus: „Putin vrea să te primească pe tine, vrea să ia masa cu tine, dar nu vrea cu Adrian Năstase.” „De ce?” „Pentru că are origine romă…” 

Volskii i-a spus lui GCP să nu dea Petrom către austrieci, mai bine s-o dea la Gazprom sau să se asocieze cu Polonia. GCP a precizat că dezastrul de la Petrom a început cu înstrăinarea Bancorex, apoi totul a mers la vale.

Statul român a primit de la OMV 600 de milioane de dolari, apoi i-ar mai fi dat lui Adrian Năstase un miliard. Eu nu am asistat la numărarea banilor și eu nu am băut adălmașul cu Împăratu-de-Mătase, cu Volskii și cu austriecii. Că OMV era deja cumpărată de ruși în proporție de 65%…

Mare om și Gușă ăsta, domne! Câtă încredere a mai avut și Adrian NĂstase în el! Dar și valoarea contează… Am mai relatat că Guță l-a adus pe Stanislav Belkovskii, ex-consilierul lui Putin, la hotelul Mariott din București.

Belkovskii voia să ne convingă că Rusia acceptă unirea Basarabiei cu România, dar numai dacă rămâne armata rușilor în Transnistria. Gușă încerca să ne convingă atunci că vom face o uniune pravoslavnică cu Rusia, cu Serbia, Grecia și Bulgaria. „Putin ne dă gaze ieftine”. Atunci l-am contrat și l-am asigurat că Rusia nu face pomeni, deci nu va face nici pentru țara noastră. El are cam aceleași convingeri și azi…

GCP prinde sateliți străini peste umăr, ca toți cei obsedați o viață că securitatea e pe urmele lor, dar tot a zis că Oancea le-a ciordit Păuneștilor vreo 14 milioane de euro de laB1, din 2019 până azi. Cum o fi să ai încredere în sluga Varanului? Și pe-atunci nu prindea sateliți străini…

Viorel Patrichi: O gogomănie stalinistă, reparată după trei decenii

În sfârșit, Parlamentul de la Chișinău a făcut o reparație istorică: a votat pentru introducerea limbii române în Constituție și în toată legislația din Respublika Molotov. 

Unii năzuroși vor spune că nu e mare lucru, că, oricum, Curtea Constituțională de la Chișinău ceruse de mai mulți ani Parlamentului și Guvernului să respecte adevărul din Declarația de Independență a Republicii Moldova din 1991. Au votat în acest scop 58 de deputați din totalul de 101, cât are Legislativul de-acolo.  O majoritate fragilă, dar o majoritate românească  într-un stătuleț  cu 85% de români… 

Este meritul Maiei Sandu că și-a convins colegii să voteze un lucru elementar de normal, pe care alți președinți și șefi de guverne nu au vrut sau nu au știut să-l facă. Primul care a cerut trecerea la limba română a fost Mircea Druc, premierul care a provocat toate schimbările mari la Chișinău: trecerea la alfabetul latin, de-rusificarea învățământului și trecerea la limba română, el a închis toate liceele de limbă rusă, pe care le-a transformat în licee de limbă engleză, franceză, italiană, germană etc., apropierea de comunitatea europeană, concomitent cu țările baltice și multe altele.

Un singur an a rezistat și a fost înlăturat cu brutalitate, iar Kremlinul și-a trimis procurorii la Chișinău ca să-l aresteze. (Reamintesc că Uniunea Sovietică nu se prăbușise încă în aprilie 1991…). 

În același an, i-am luat un interviu lui Mircea Snegur cu Mihail Sandu: avea tricolorul pe ciorapi (!), dar vorbea cu gura altuia când l-am întrebat de limba română. Au urmat ani grei pentru limba română: Sangheli, Moțpan, Voronin, Igor Dodon, fiul unei românce care era profesoară de limba română, absolut toți aveau o atitudine retrogradă, bolșevică, față de limba română. Deși fusese un politruc odios, care arsese toate cărțile de limbă română din Basarabia când a ajuns secretar sovietic cu propaganda în Respublika Molotov prin 1970, Petru Lucinski a admmis totuși când era prezident că „noi vorbim limba română”.

Limba noastră a înregistrat un reviriment pe vremea președintelui Ioan Timofti, care nu a admis niciodată că există „limba moldovenească”. El însuși provine dintr-o familie de români deportați în Siberia. Fără suportul majorității din Parlament, Timofti nu a putut face nimic pentru cea mai prigonită limbă europeană. A încercat să repare ceva și Mihai Ghimpu, ajuns președinte interimar. Liberalii nu l-au putut ajuta fiindcă nu aveau majoritatea în Parlament. 

Eram în 1991 la Tiraspol cu academicianul Alexandr Iakovlev, un evreu din vechea coloană a cincea a imperiului sovietic. Încercam să-l conving că noi doi vorbim aceeași limbă: limba română. „Nu, nu, mi-a zis academicianul sovietic. În română, este „găleată”, în moldovinească este „căldari”, „mic” – „mititel”, „os” – „ciolan”…” Și nu am rămas dator. „Domnule profesor, peștele de pe Nistru are ciolane sau oase?” „Apăi cum, oase…” 

Pentru suferințele ei tragice dincolo de Prut, Limba Română ar merita astăzi un monument abstract la Chișinău fiindcă așa a fost. Ce poate fi mai absurd, decât să ți se interzică limba maternă, deși tu ești născut pe acel pământ și reprezinți majoritatea etnică? Nu ai venit pe caii pustiului din răsărit, erai la tine acasă și vin rușii să-ți spună cu laba ridicată asupra ta: „Gavari pa celaveceski!” (Vorbește omenește, bă!”). Ce poate fi mai sinistru să nu aibă voie copiii tăi să asculte poveștile noastre vechi în limba română? 

Iată de ce eu cred că acest moment trebuie onorat cum se cuvine, deși bucureștenii cred că este ceva banal pentru că ei nu au trecut printr-o asemenea experiență. În 1991, eram pentru prima dată la Chișinău. Era o spaimă generalizată: basarabenii vorbeau românește în șoaptă, de parcă erau sclavii unei etnii aristocratice.

Mergeam cu troleibuzul și îi întrebam românește unde să cobor pentru o anume adresă. Unii îmi întorceau spatele, alții îmi răspundeau, dar cu fereală, privind peste umăr. Cum să pricepem noi teroarea indusă de ruși și ucraineni în acele ținuturi? Ca să nu mai vorbesc și aici de românii din Transnistria care vorbesc frecvent mai curat ca românii din București…

Și a venit momentul revanșei. Conduceau agrarienii lui Sangheli la Chișinău: refuzau să spună că vorbesc românește și o dădeau direct pe „moldovinește”. Treptat, după ce Academia de la Chișinău a lansat un mesaj că în republică se vorbește limba română, agrarienii se sfiau să mai spună că vorbesc limba moldovenească și atunci o rezolvau mai oblu: „noi grăim în limba di stat”.

Mă nimeresc acolo la o întâlnire dintre parlamentarii României și parlamentarii Republicii Molodva. După terminarea sindrofiei, mergem să ne luăm paltoanele. Înghesuială îngăduitoare. Garderobier era un ucrainean de vreo 20 de ani, blond-roșcat și subțire ca o trestie. Toți cereau hainele în limba rusă. Înaintea mea era o huidumă, fusese șef de colhoz, apoi deputat la agrarieni. „Haina mea are deasupra o căciulă de Astrahan brumăriu.” Blondul îi spune rusește că nu înțelege. Atunci s-a ridicat o carabă deasupra lui, care probabil l-ar fi strivit: „Grăiești, băi, în limba di stat!”. Băiatul a plecat capul sub umbra labei uriașe și s-a făcut stacojiu: el nu știa românește. Era marea revanșă a basarabenilor: să-i pună pe toți să grăiască în limba de stat, dar nici până azi nu au reușit, cum au făcut kazahii, balticii sau azerii cu toți rușii de la ei.

Ba și tătarii din Tatarstan au fost mai categorici față de ruși, decât basarabenii. Și fac rușii „pichete” pe lângă Ministerul Educației de la Kazan și degeaba. Li se spune simplu: „Vreți rusă? Mergeți în Rusia!” Iar Tatarstanul este chiar în mijlocul Federației Ruse…

Odată, la Moscova, ne-a oprit o femeie plângând: „Sânteți din România!… Doamne, ce limbă frumoasă avem!” Era o basarabeancă de la Soroca, venise la Piața Kiev să vândă nuci. Eram bucureștean, dar mi-au dat lacrimile. 

Altădată, l-am însoțit pe Adrian Năstase cu un alai de jurnaliști la Chișinău.  Dimineața, la micul dejun, eram la masă cu un coleg de la ziarul „Dreptatea” și cu o distinsă doamnă de la TVR1. Vine chelnerița la noi cu meniul, îmbujorată de bucurie. „De la București?! Ați venit în ospeție la noi?!” Doamna de la TVR1 devine brusc țeapănă: „Mă, da voi nu vă mai emancipați deloc,  chiar nu mai învățați odată limba română? Cum adică am venit „în ospeție”? Noi am venit în vizită, mă! Noi suntem musafiri aici”.

Biata femeie a pălit și a amuțit, a înclinat din cap și s-a dus să ne aducă micul dejun. M-a afectat personal și, după ce s-a îndepărtat, am zis și eu: „Doamnă, îmi pare rău, dar chelnerița nu a greșit cu nimic. Ea a vorbit corect românește: „vizită” este de origine franțuzească, „musafir” este un cuvânt turcesc, iar „ospeție” este de origine latină.

Care exprimare este mai românească?” Doamna de la TVR 1 – n-am să-i dau numele –  s-a ridicat ofuscată doar cu cafeaua și nu a mai mâncat. Nu mi-a mai răspuns la salut până ce m-am întors la București. 

În ultimii ani, cei mai obscurantiști activiști și ziariști ruși sau ucraineni începuseră să admită că „moldovineasca” și româna sunt una și aceeași limbă, dar aveau grijă să adauge în ultima vreme: „limba moldovenească este un marker politic, deci Republica Moldova trebuie să se mențină”. 

Prin urmare, limba română la Chișinău este o victorie pentru românii de-acolo. Mateevici se poate odihni în liniște…

Publicitate

Rusia amenință România că „va trece la represalii și la distrugerea completă a infrastructurii sale”

Propaganda lui Putin amenință România: „Rusia va trece la represalii și distrugerea completă a infrastructurii”

Propaganda de la Moscova amenință cu ștergerea României de pe hartă, după ce Rusia va câștiga războiul din Ucraina, scrie publicația https://timpul.md de la Chișinău.

Pentru propagandiștii ruși, țara noastră este următoarea țintă pe care ar trebui să o vizeze Vladimir Putin în războiul pe care l-a declanșat. Propagandiștii din Moscova văd în România una dintre viitoarele ținte ale armatei ruse, în războiul pe care îl poartă.

Această perspectivă, a unui război purtat de Rusia contra Occidentului pe teritoriul României, este prezentată într-un articol din ziarul Pravda care susține că Rusia nu trebuie să oprească conflictul din Ucraina, ci să-l continue pe teritoriul românesc.

În acest sens, publicația face referire la un așa zis război pe care Rusia îl poartă împotriva Occidentului, prin interpuși – proxy.

Astfel, autoarea articolului susține că războiul ar trebui extins pe teritoriul altor state, chiar dacă consecința ar fi prăbușirea şi dispariția unor țări din Europa. Pe lista autoarei sunt menționate România, Polonia, Lituania și Finlanda.

Din perspectiva Pravda, România este un stat mic pe care Statele Unite îl vor folosi ca bază de lansare a atacurilor contra Rusiei.

„România este o țară mică pe care Statele Unite plănuiesc s-o folosească pe post de berbece contra Rusiei”, se arată în articolul propagandistic.

Rusia vorbește de intrarea României în război

În articol este evocată și posibilitatea intrării României în război, la presiunile SUA, dacă Rusia va interveni în Moldova, în sprijinul Transnistriei rusofone.

„În oricare dintre scenarii, Rusia va trece la represalii constând în distrugerea completă a infrastructurii”, amenință autoarea articolului din Pravda.

Potrivit publicației, „SUA nu vor îndrăzni niciodată să intre direct în război cu Rusia, atunci când Ucraina va fi înfrântă”. Acesta este motivul pentru care este preferat „războiul prin interpuși”. În paralel, propaganda televizată lansează îndemnuri la perfecționarea armelor nucleare împotriva statelor NATO.

România un principal furnizor de armament al Ucrainei

La finalul lunii trecute, șeful Statului Major General al Forțelor Armate Ruse, Valeri Gherasimov, a declarat că Occidentul a sporit ajutorul militar pentru Ucraina.

În acest sens, el a menționat livrările de armament și echipament militar din SUA, Marea Britanie, Polonia și România state pe care le-a descris principalii furnizori ai Kievului.

„SUA și aliații săi sporesc, în mod constant, volumul asistenței militare pentru Kiev cu scopul prelungirii conflictului. (…) Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Polonia și România au cea mai semnificativă contribuție la furnizarea de arme”, a declarat Gherasimov.

El a făcut aceste declarații în timpul unui briefing susţinut în fața atașaților militari ai statelor străine.

IPOCRIZIE RUSEASCĂ: Ministerul rus de Externe este ”îngrijorat” că populația rusofonă din Republica Moldova nu mai primește tratament preferențial, dar ”uită” că cei peste 300.000 de români/moldoveni din Rusia nu au nicio școală în limba română

Ministerul rus de Externe a uitat se pare, că R. Moldova nu se mai află sub administrația Moscovei de mai bine de 30 de ani și își exprimă ”îngrijorarea” că populația rusofonă nu mai primește tratament preferențial, cum era cazul în perioada Uniunii Sovietice.

În cadrul unui raport, MID-ul rus descrie situația etnicilor ruși din R. Moldova ca fiind una ”foarte gravă”, numind acțiunile guvernării pro-europene drept ”persecutare a vorbitorilor de limbă rusă”, informează deschide.md. și Romanian Global News
”Remarcăm cu regret că compatrioții noștri ruși (și oamenii vorbitori de limbă rusă în general) care trăiesc în R. Moldova se confruntă adesea cu dificultăți în a-și garanta drepturile de acces la serviciile publice, de a-și alege limba de educație și de a primi liber informații în limba lor maternă. Experții sunt alarmați de acțiunile întreprinse de autorități cu scopul de a revizui legislația lingvistică și de a reduce utilizarea limbii ruse, de a limita difuzarea în limba rusă.” constată cu ”îngrijorare” Ministerul rus de Externe.

Diplomația rusă mai scrie în raport că au fost înregistrate plângeri din partea populației rusofone cu privire la încălcarea drepturilor de utilizare a limbii ruse atunci când se adresează la organele de conducere, inclusiv în instanțele juridice, precum și la cazurile răspândite de vânzări ale medicamentelor care nu au instrucțiuni în limba rusă.

Aceste pretenții ale MAE-ului rus sunt total deplasate, în contextul în care, dacă autoritățile de la Chișinău s-ar conforma acestor cerințe, fiecare funcționar public din R. Moldova ar fi nevoit să vorbească fluent și să fie competent din punct de vedere profesional atât în limba română, cât și în limba rusă, care este o limbă străină în R. Moldova.
În continuare, Ministerul rus de Externe vorbește în raportul său și despre o așa-zisă ”derusificare a educației”, deplângând închiderea școlilor cu predare în limba rusă și ”limitarea accesului la educație în limba maternă pentru populația rusofonă”.
”În actualizarea din 2014 a Codului Educației, limba rusă nici măcar nu este menționată ca limbă de predare și este, de fapt, clasificată ca limba uneia dintre minoritățile naționale din R. Moldova.

O astfel de transformare a legislației educaționale ”încurajează” procesul într-o oarecare măsură obiectiv de reducere a numărului de elevi în școlile cu predare în limba rusă (și, ca urmare, o reducere treptată a numărului școlilor cu predare în limba rusă, care primesc finanțare insuficientă de la stat)” se mai scrie în raport.
Deși Moscova își bate capul ca populația rusofonă din R. Moldova să învețe în limba maternă, informațiile găsite pe internet arată că acest ”drept” invocat de MID nu este respectat în ”Rusia multietnică”.

Astfel, deși în Rusia sunt vorbite cam 100 de limbi și dialecte, într-un articol publicat de RIA Novosti în 2018, profesorul Catedrei de Lingvistică Generală și Rusă al Institutului de Stat al Limbii Ruse ”A. S. Pușkin”, Mihail Osadci, declara că numărul limbilor predate în școli scade în continuu.
”Există aproximativ 100 de limbi în Rusia. Dintre acestea, doar câteva sunt predate în școli. Și numărul lor scade rapid. De exemplu, în 2015 educația se efectua în 18 limbi în Rusia.

În 2016 numărul lor a scăzut la 13. Pentru 2017 nu am date încă, dar bănuiesc că a fost înregistrată din nou o scădere. Probabil, în câțiva ani vor exista doar 4-5 limbi de predare” declara atunci profesorul Osadci, care încerca să explice că, dacă o limbă nu este predată la școală, aceasta dispare în mod natural.
În situația în care Rusia nu le garantează cetățenilor săi educația în limba maternă, pretențiile MID-ului rus față de autoritățile R. Moldova sunt cel puțin ipocrite.
Moscova mai semnalează și ”probleme” cu instituțiile media ruse din R. Moldova, care răspândesc știri false și propagandă.

Moscova se arată iritată de eforturile de combatere a dezinformării ruse întreprinse de guvernarea PAS și notează că în R. Moldova activează 105 instituții media finanțate din Occident.
”Situația din jurul activității presei ruse în R. Moldova este escaladată sub pretextul luptei cu propaganda rusă. Solicitările de monitorizare atentă vin din partea reprezentanților Partidului Acțiune și Solidaritate.

În același timp, există numeroase proiecte ale Statelor Unite, ale mai multor țări europene și ale ONG-urilor pro-occidentale de susținere a libertății de exprimare în Moldova și de combatere a dezinformarii” scrie MID-ul rus.
Faptul că Moscova, care a nimicit practic presa liberă prin interzicerea jurnaliștilor care nu laudă Kremlinul, critică lupta Chișinăului împotriva propagandei și dezinformării dă dovadă, la fel, de ipocrizie.

Asta în contextul în care toată presa și ONG-urile incomode regimului lui Putin sunt calificate drept ”agenți străini” și scoși în afara legii.
Revenind la raportul publicat de Ministerul de Externe de la Moscova, Rusia mai acuză Vestul și de atragerea R. Moldova în grupul statelor rusofobe, după ce a început ”operațiunea de denazificare și demilitarizare a Ucrainei”, și se arată indignată de proteste anti-război din fața ambasadei sale de la Chișinău și a lipsei de măsuri împotriva acestora din partea autorităților moldovenești.
Președintele Parlamentului Igor Grosu menționase anterior că R. Moldova este o țară liberă și că orice cetățean are dreptul democratic să protesteze.

Ministerul rus mai acuză autoritățile de la Chișinău că ar persecuta Mitropolia Moldovei, subordonată canonic Patriarhiei de la Moscova.
”Se cunoaște și despre presiunele asupra Mitropoliei Moldovei și Chișinălui a Bisericii Ortodoxe Ruse: parohiile acesteia sunt lipsite de subvenții, iar șeful acesteia, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove, Vladimir, este persecutat” conchide Ministerul de Externe de la Moscova.
Diplomația rusă nu a prezentat însă nicio dovadă a persecutării Mitropoliei Moldovei sau a Mitropolitului Vladimir.Romanian Global News aduce aminte că pe teritoriu Federației Ruse sunt peste 300.000 de români/moldoveni care nu au nici măcar o clasă cu predare în limba română, ca să nu mai vorbim de școli și alte drepturi culturale de care se bucură cele câteva sute de mii de ruși din R. Moldova.