CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

„În umbra marelui urs”: Proteste după ce  Rusia a recrutat ilegal copii din regiunea transnistreană . VIDEO

copii

Proteste după ce  copii din regiunea transnistreană a fost recrutați în Mișcarea „Юнармия” din Rusia 

 

Un grup de copii din regiunea transnistreană a fost recrutat în trupele ruse dislocate ilegal în regiunea transnistreană aceștia fiind încadrați în rândurile mișcării militare „Юнармия” din Rusia. Informația a fost publicată pe data de 13 iunie pe site-ul Ministerul Apărării al Federației Ruse.

Ministerul de Externe de la Chișinău a emis un comunicat în care își exprimă nedumerirea și dezacordul cu aceste acțiuni și solicită în context încă o dată retragerea complete și necondiționată a trupelor ruse, cu armamentul și munițiile sale de pe teritoriul RM.

Recrutarea a avut loc în contextul serbării Zilei Rusiei. Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova a venit cu o reacție în care condamnă „manifestațiile solemne” organizate recent de către Grupul Operativ de Trupe Ruse.

Conform comunicatului de presă publicat pe pagina oficială a Ministerului Apărării al Federației Ruse,  copii recrutați au jurat solemn și  urmează să fie instruiți la mai multe discipline militare.

Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova a emis un comunicat de presă în care condamnă aceste acțiuni.„Actul în cauză face parte dintr-un șir de alte acțiuni sfidătoare ale Grupului Operativ de Trupe Ruse, staționarea și activitatea căruia pe teritoriul Republicii Moldova, fără acceptul și împotriva voinței sale expres exprimate, constituie o încălcare a independenței, suveranității, integrității teritoriale și neutralității permanente a Republicii Moldova și este incompatibilă cu normele de drept internațional. Acțiunile GOTR sunt cu atât mai reprobabile, cu cât acestea reprezintă tentative repetate de a implica copii minori dintr-o zonă de conflict în activități cu tentă militară.

În acest context, MAEIE reconfirmă demersul autorităților moldovenești cu privire la necesitatea retragerii complete și necondiționate a trupelor ruse, cu armamentul și munițiile sale de pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu angajamentele asumate și documentele internaționale relevante”, se arată în comunicatul emis de instituție.

Amintim că în stânga Nistrului staţionează în mod ilegal un contingent militar rus, al cărui număr nu se cunoaște cu exactitate  şi Unitatea militară nr. 13962 sau Grupul operativ al trupelor ruse, alcătuit probabil din două batalioane, aproximativ 1000 de oameni.

Atât Grupul operativ, cât şi celălalt contingent de militari, sunt  completate cu cetăţeni ai așa zisei republici moldovenești nistrene (Rmn) cu cetăţenie rusească (astăzi, 150–160 mii de locuitori ai acestei formaţiuni nerecunoscute deţin cetăţenia Federaţiei Ruse), precum şi militari din Rusia.

 

 

 

16/06/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un proiect statal diversionist care include teritorii din estul Romaniei – „Republica Federala Moldova”

Dorințe, intenții și planuri urzite în subteranele politicii negre, încep să prindă contur și să fie asumate public.

 

 

Chestiunea moldovenească, în contextul evenimentelor din Ucraina, devine, din zi în zi, mai presantă și, de ce nu, tot mai îngrijorătoare pentru integritatea frontierelor României.

Dacă în scenarii anterioare se anticipa o Moldova Mare, integrată României, drept compensație pentru integrarea Transilvaniei la Ungaria, zilele acestea a fost readusă în atenție proiecția geopolitică “Republica Federală Moldova”.

Trei partide de extrema stângă (Partidul Regiunilor, Partidul Patrioților Moldovei, Partidul Socialiștilor),bașcanul Uniunii Teritorial Administrative Găgăuzia, Mihail Formuzal și Episcopul de Bălți și Fălești, Marchel, cunoscut pentru implicarea activă în politică, au semnat un pact privind crearea Mișcării Populare Moldova Mare.

Anterior, în luna iulie 2012 a fost lansat un balon de sondare a opiniei publice referitor la Republica Federativă Moldovenească. Se preconiza ca federația să includă cinci republici și o regiune autonomă.

Proiectul era parte a unei așa-zise strategii de federalizare a țării elaborate de Mișcarea Moldova Federală.

Se propunea ca cele cinci republici să poarte denumirile de: Republica Moldovenească de Est, Republica Moldovenească de Vest, Republica Moldovenească Transnistreană, Republica Găgăuzia, și Republica Bucovina, iar regiunea autonomă, “Ținutul Autonom Basarabia”.

Potrivit documentului citat, statul federativ ar avea o populație de 10,5 milioane oameni, care vor locui pe întreg teritoriul fostului  principat  moldovenesc.

Republica Federativă va avea o formă de guvernare prezidențială, iar organul legislativ se propune să fie alcătuit din două camere.

Mişcarea „Moldova Federativă”, lansată  recent la Chişinău, propune crearea unei noi ţări în care să intre cinci republici autonome.

În noua structură statală ar urma să intre şi asa numita Regiune  autonomă Basarabia.

Sveatoslav Mazur, liderul noii mişcări, anunţă pe site-ul federatia.md că aceasta are drept scop “centralizarea poporului moldav multinaţional, în jurul ideii renaşterii Patriei-Mamă Moldova şi pentru a salva teritoriile istorice de laşi şi trădători”.

El propune şi o strategie de federalizare în care să intre Republica Moldova, Nordul Bucovinei şi Sudul Basarabiei, care fac parte din Ucraina şi Moldova din dreapta Prutului.

Potrivit aceleiaşi strategii, populaţia noului stat federativ va constitui 10,5 milioane oameni, care vor locui “pe întreg teritoriul fostului cnezat moldovenesc” (sic!).

Republica federativă ar avea o formă de guvernare prezidenţială, iar organul legislativ va fi alcătuit din două camere.

Camera superioară va include 71 de deputaţi, care vor fi aleşi în circumscripţii uninominale pentru un mandat de nouă ani.

Camera inferioară va fi alcătuită din 201 deputaţi aleşi pe liste de partid pentru un mandat de patru ani.

 

 

 

 Limbile oficiale în noul stat ar urma să fie „moldoveneasca” şi (bineinteles!) rusa, iar drapelul naţional – bicolorul roş-albastru cu capul de bour drept stemă.

 

 

 

Totodată, noul stat ar urma să facă parte din Uniunea Euroasiatică a lui Vladimir Putin.

Preşedintele este ales la alegerile naţionale de toți cetățenii cu drept de vot, pentru o perioadă de 6 ani.

El numeşte candidatura prim-ministrului și componența Guvernului, format de membrii ce aparţin partidului său şi este responsabil pentru activităţile lor.

Preşedintele are dreptul de a dizolva Parlamentul (Camera Inferioară) şi a anunța alegeri anticipate.

Republica Federală Moldova va deveni membru al ONU şi Organizaţiei Mondiale a Comerţului, precum și membru cu drepturi depline al Uniunii Eurasiatice.

Între UE şi Republica Federală Moldova se va  semna un acord de parteneriat şi cooperare în domeniile comerțului şi cel financiar.

De notat că Sveatoslav Mazur face parte din Partidul Patrioţii Moldovei şi se declară ezoterist, el fiind şi director al Institutului de Ezoterism, Psihologie şi Viaţă  Reală din Republica Moldova.

 

 

 

Semnatarii documentului spun că scopul Mișcării Populare Moldova Mare este apărarea statalității țării. Presa oficială de la Chișinau este, însă, de părere că pun la cale destabilizarea situației din Moldova, iar Serviciul de Informații și Securitate dă asigurări că va contracara aceste intenții.

Mișcarea s-a creat în contextul tulburărilor apărute în sudul Republicii Moldova și al cererilor bașcanului Găgăuziei, Mihail Formuzal, privind crearea, de urgență, a Gărzilor Populare în Uniunea Teritorial Administrativă Găgăuzia.

Acestea ar urma să asigure ordinea publică, însă misiunea reală va fi cunoscută după ce Formuzal își va realiza promisiunea de a declara “independența” autonomiei găgăuze de Republica Moldova.

 

Surse din cadrul Executivului de la Comrat au declarat că, pe 6 iunie, Mihail Formuzal și șeful Inspectoratului de Poliție din Găgăuzia, Serghei Suhodol, au dat indicații primarilor din mai multe localități ale autonomiei să formeze, timp de două săptămâni, lista “gărzilor populare”.

Din aceste “gărzi populare” vor face parte, în fiecare localitate, câte 40 de persoane. Acestea vor patrula în grupuri de câte 2-4 persoane, fără arme.

În Executivul de la Comrat este și un proiect “privind crearea serviciului de pază al Comitetului Executiv al Găgăuziei”, similar Serviciului Protecție și Pază de Stat. Acest “serviciu de pază” urmează să aibă șapte angajați.

La foarte scurt timp, deputatul Adunării Populare de la Comrat, Ilia Uzun, a chemat locuitorii Autonomiei găgăuze la arme.

Alesul local a avertizat recent, la o întâlnire cu ambasadori străini acreditați la Chișinău, că locuitorii regiunii autonome vor lua arma în mâini în cazul în care Chișinăul nu le va îndeplini toate doleanțele:

”Dacă de acum încolo va fi tot așa, vă dau cuvântul meu că, la fel ca mine, mii de oameni… ne vom întoarce în Moldova anilor 1990. Avem oameni tineri, care știu să țină arma în mâini.

Noi nu vrem asta, dar nu ne temem, vom muri pe pământul nostru. Pământul nostru e al Bugeacului”.

Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova “a luat act de pretinsa inițiativă lansată de participanții la ‘întâlnirea secretă’ de la Bălți din 5 iunie 2014 (Mihail Formuzal, Mihail Garbuz, Veaceslav Perju, Sveatoslav Mazur, Episcopul Markel), care prevede: „pregătirea unei revolte a minorităților etnice la Comrat și Bălți împotriva autorităților legitime ale statului”,”recrutarea unor detașamente populare, ce ar urma să fie antrenate  in escaladarea unor conflicte interne, declanșarea unui război informațional contra autorităților Republicii Moldova.

În contextul enunțat, reiterăm că prin măsuri specifice derulate, Serviciul de Informații și Securitate acționează continuu pentru prezervarea ordinii constituționale, protejarea valorilor supreme ale statului și asigurarea exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor consfințite prin Constituția Republicii Moldova.”

Serghei Perciun, vicepreședintele Partidului “Patrioții Moldovei”, a declarat, în cadrul unui interviu la postul de televiziune Publika TV  ca , cităm:

 

“Detașamente de șoc care au fost pregătite, (…) SIS-ul știa foarte bine de chestiunea aceasta, Voronin știa foarte bine de asta. (…) Voronin pur și simplu s-a temut să facă ordine atunci. (…) De mult vorbim, ‘Patrioții Moldovei’, să unim toate forțele patriotice să salvăm Moldova de românizarea agresivă, de implicare în acest proiect sinucigaș cum se numește unirea cu Uniunea Europeană șamd. (…)“

 

Despre “românizarea agresivă” s-a mai vorbit și în octombrie 2010, când agenția de știri Regnum din Rusia publica:

 

“Expansiunea vizând teritoriile ucrainene este o realitate. Insula Șerpilor, Insula Maican, isteria în jurul Basarabiei de Sud și al Bucovinei de Nord sunt numai câteva dovezi ale expasionismului agresiv românesc pe Prut, pe Nistru (…) Dușmanul trebuie bătut pe teritoriul lui. Iar România, la nivelul politicii ei de stat este un dușman neîndoielnic pentru Republica Moldova și Republica Moldovenească Nistreană.

De aceea, este necesar un bloc antiromânesc, a cărui politică să aibă ca obiectiv final distrugerea statului român și încetarea existenței sale în granițele actuale. Transilvania, oare, nu a fost ruptă din Ungaria? Oare este totul în regulă cu rușii și ucrainenii din România? Bucureștiul nu ar trebui să arunce cu pietre în vecini, având propria casă de sticlă fragilă. (…)”.

În toți acești ani, la București nu au existat semne că potențialul conflictual major din est este luat în serios, iar prioritățile politicii externe și de securitate în relațiile cu vecinii au rămas să fie identificate după consumarea evenimentelor viitoare.

Desigur, pe o nouă bază și cu alți actori geopolitici.

 

 

  Surse:  Adevarul ;rbnpress.info/; Cotidianul.ro; FrontPres.ro

Nota: In paralel, de data asta la noi in tara, a aparut o alta „miscare”, care militeaza pentru  o asa zisa „Republica Federala Romania”.

 

 

Bineinteles ca nu este o  pura coincidenta faptul ca in afara de “Moldova Federala” s-a nascut concomitent si ideea unei “Romanii Federale”.

Cei implicati in acest „proiect”, incearca sa ne convinga ca  propaganda lor „federalista” nu are nici un fel de legatura cu faptul ca acolo, in R.Moldova, se militeaza pentru dezintegrarea Romaniei:  http://federatia.md/?p=74

 

Harta „Republicii Federale Romînia”

Deasemenea,ar trebui sa fim convinsi  ca  este o coincidenta nefericita si faptul ca recent au avut loc mai multe intalniri intre reprezentanti ai secuilor si ai gagauzilor din R.Moldova, cei din urma fiind condusi de unul dintre cei mai inversunati romanofobi, Mihail Formuzal, agent GRU confirmat.

Se mira cineva ca indivizii in cauza au discutat o colaborare, tocmai pe subiectul autonomiei ?…

Cititi si :

http://graiesc.md/articole/republica-federativa-rominia.html

04/07/2014 Posted by | POLITICA | , , , , , , , | 7 comentarii

CUM A DEVENIT UN FRICOS, DICTATOR. DOSARUL SMIRNOV

 
Dosarul Smirnov: Cum un fricos a devenit dictator

«Când l-am reţinut pe Igor Smirnov, el şi-a cerut iertare. Conştientiza faptul că este vinovat», spune Chiril Panteleev, cel căruia i-a fost încredinţată, în august 1991, misiunea de a-l aresta pe Smirnov. Liderul autoproclamatei rmn era acuzat atunci de «dezmembrarea teritorială intenţionată a R. Moldova» şi a fost prins la Kiev după «cea mai strălucită operaţiune din istoria Ministerului de Interne (MAI) al R. Moldova». Smirnov a fost însă eliberat la puţin timp după ce a fost capturat, iar în 1994, acesta, împreună cu alţi adepţi ai săi, a fost amnistiat.

Acum, la Procuratura Generală (PG) nu se ştie nimic despre un dosar penal intentat pe numele lui Igor Smirnov.

După evenimentele din august 1991 de la Moscova, soarta lui Smirnov, ales în noiembrie 1990 de către sovietul suprem al autoproclamatei rmn în funcţia de preşedinte al aşa-zisei republicii socialiste sovietice moldoveneşti nistrene, era hotărâtă de către Mircea Snegur, preşedintele R. Moldova, Ion Costaş, ministrul de Interne, şi Dumitru Postovan, procurorul general de atunci. “Împreună cu Snegur, insistam asupra arestării lui. Am obţinut cu greu mandatul de arest de la Dumitru Postovan», îşi aminteşte Ion Costaş.

Astfel, pe 27 august 1991, zi în care R. Moldova îşi proclama oficial independenţa, începea una dintre cele mai strălucite operaţiuni din istoria MAI, cea de reţinere a lui Igor Smirnov. Se ştia despre acesta că a fugit la Kiev, unde era păzit de Comitetul Securităţii de Stat al Ucrainei. Ministrul de Interne al Ucrainei refuza categoric toate cererile ministrului Costaş de a-l ajuta să-l aresteze pe Smirnov. Atunci a fost elaborat un plan «de răpire» a acestuia.

«Smirnov ne întreba ce-l aşteaptă»

Misiunea era strict secretă, ascunsă chiar şi de Ministerul Securităţii Naţionale al Moldovei. Realizarea acestei operaţiuni i-a fost încredinţată colonelului Chiril Panteleev.

«Eram subalternul ministrului Costaş. Îmi amintesc, la 27 august 1991, chiar de ziua mea de naştere, ministrul m-a invitat la el şi mi-a transmis mandatul de arest al lui Igor Smirnov. Atunci nu ştiam unde şi cum poate fi găsit, dar ştiam că trebuie să execut ordinul superiorilor. Smirnov a fost reţinut la Kiev, de un grup special. Ce reacţie poate să aibă un fricos? Clar că îşi cerea iertare. Spunea că mai mult nu va face ce a făcut. El atunci nu credea că ar putea fi eliberat.

Ne întreba ce-l aşteaptă. Ne întreba în baza cărui articol din lege va fi judecat, ce prevede acel articol. El conştientiza că este vinovat. Era acuzat de «dezmembrarea teritorială  intenţionată a R. Moldova». După reţinere, am «acoperit» grupul, ca să-l poată escorta, deoarece forţele care îi asigurau paza credeau că Smirnov s-ar afla în maşina mea – mă urmăreau pe mine… De altfel, ulterior, Kievul a intentat un dosar penal împotriva mea…», îşi aminteşte Chiril Panteleev momente din timpul acelei operaţiuni.

 

Cea mai strălucită operaţiune din istoria MAI

Separatistul Smirnov a fost capturat de către luptătorul numărul unu al brigăzii de poliţie cu destinaţie specială, Alexandru Zelinski, şi de comisarul poliţiei din sectorul Botanica, Valeriu Apostol. Grupul l-a escortat pe prizonier la Chişinău pe traseul Viniţa–Iampol-Soroca. «Noaptea i–am comunicat preşedintelui Snegur că «marfa e pe loc».

L–am închis pe Smirnov în subsolul MAI», îşi aminteşte Costaş, care susţine că i-a recomandat preşedintelui Mircea Snegur, procurorului general, Dumitru Postovan, şi preşedintelui Comisiei Parlamentare pentru lupta împotriva criminalităţii, Ion Berlinschi, să-l acuze pe Smirnov de intenţia unei lovituri de stat.

Valeriu Apostol, cel care a participat la operaţiunea de reţinere a lui Igor Smirnov, nu mai este astăzi printre noi. Alexandru Zelinski locuieşte acum în afara ţarii, unde activează în continuare în acelaşi domeniu.

«La scurt timp de la reţinerea sa, de la Moscova a venit o echipă numeroasă, în frunte cu Medvedev, preşedintele Comisiei Parlamentului rus pentru relaţiile interetnice, care au exercitat presiuni nebune asupra lui Mircea Snegur.

După aceea, fără a mă informa măcar, Smirnov a fost eliberat, după ce a semnat un angajament prin care spunea că nu va părăsi locul de trai şi nu se va mai implica în politică. Dacă l–ar fi pus la dubală, ar fi fost o lecţie şi pentru alţii», crede acum Ion Costaş.

«În timpul interogatoriului, Smirnov i-a turnat pe toţi cei cu care avusese contacte permanente la Moscova, Chişinău şi Tiraspol. Toate mărturiile acestuia au fost imprimate de procurori cu o cameră video. Filmările, însă, nu au fost vizionate vreodată, iar cea mai strălucită operaţiune din istoria MAI a fost dată uitării. Pe participanţii acesteia au încercat să-i captureze, din răzbunare, serviciile speciale ale Tiraspolului, poliţiştii noştri au fost ameninţaţi, iar familiile lor au fost supuse presiunilor», mai spune Ion Costaş.

Cine l-a eliberat pe Smirnov?

Acesta afirmă că responsabili de eliberarea lui Smirnov se fac trei persoane: Mircea Snegur, Dumitru Postovan şi Ion Hadârcă, pe atunci prim-vicepreşedintele Parlamentului. «Snegur era preşedinte. Nu se făcea nimic fără ştirea sa. Postovan era procuror. Nu puteai elibera pe cineva fără acordul lui. Hadârcă a semnat un act prin care cerea schimbarea măsurii de arest al lui Smirnov, cu alte cuvinte, cerea eliberarea acestuia».

«Eliberarea lui Smirnov, în opinia mea, a însemnat un atentat la securitatea acestui popor, comis de PG şi de alte instituţii oficiale de atunci. Cred că o posibilă condamnare a sa ar fi temperat intenţiile separatiştilor, care, după reţinerea lui Smirnov, manifestau deja destulă îngrijorare. Şi până în prezent, Smirnov, care a dezbinat ţara, continuă să fie criminal, iar acţiunile sale, pentru care a fost intentat acel dosar penal, în 1991, nu au termen de prescripţie.

Dacă nu ar fi fost eliberat, cine ştie cum ar fi evoluat lucrurile… Posibil că şi războiul din 1992 ar fi fost evitat», precizează Panteleev, cel care, în 1991, participa la capturararea lui Smirnov.

«Am salvat o ţară întreagă în prag de iarnă»

«Eliberarea lui Smirnov a fost o decizie colegială», spune acum ex-preşedintele Mircea Snegur. «Alţii deja zic că nu a fost aşa. Din cauza arestării lui Smirnov, Republica era blocată. Era blocată calea ferată în toiul recoltării şi exportului mărfurilor agro-industriale. Din partea noastră, eşaloane încărcate cu produse nu puteau trece, din partea cealaltă, eşaloane cu materiale de construcţie, cu combustibil nu puteau ajunge aici.

S-a făcut o încercare de redirecţionare a acestor eşaloane prin Ocniţa, dar nu s-a reuşit. Atunci, având în fiecare zi telefoane, miniştri şi mulţi alţii care cereau deblocarea situaţiei, ce puteam să facem, să provocăm un conflict? Aşa am luat hotărârea că o republică întreagă nu trebuie să sufere din cauza unui Smirnov şi l-am eliberat.

E foarte simplu şi banal. Nu trebuie de căutat nicio politică. Deşi, recunosc, s-a organizat o acţiune strălucită de capturare a sa, find creată o astfel de situaţie, încât a trebuit să-l eliberăm. Nu mi-e frică şi nici jenă să recunosc acest lucru, pentru că am salvat o ţară întreagă în prag de iarnă», mai spune primul preşedinte al R. Moldova.

Moşanu: «Ce spune Snegur sunt poveşti»

Afirmaţiile lui Mircea Snegur sunt însă combătute de către Alexandru Moşanu, preşedintele Parlamentului R. Moldova din acea perioadă. «Ce spune Snegur sunt poveşti. Întotdeauna poţi recurge la poveşti, aşa cum face dl Snegur. Îngheţa ţara? Mai bine ar vorbi despre faptul că nu a avut curajul să ia decizii ferme. Ce s-a întâmplat după asta?

Ne-am dezgheţat după ce i-am dat drumul? Sunt argumente de două parale», crede Moşanu. «Eu n-am avut nicio atribuţie cu eliberarea lui Smirnov. Şeful statului nu m-a consultat. Nu a făcut asta deoarece ştia că eu nu voi accepta ca Smirnov să fie eliberat. El a chemat oamenii în care avea mai mare încredere, iar unul dintre ei e Ion Hadârcă, pentru că el a semnat documentul prin care Smirnov a fost eliberat», zice Alexandru Moşanu.

Ion Hadârcă, actualul prim-vicepreşedinte al PL, ne-a spus că din cauza unor probleme personale, nu poate vorbi despre arestarea şi eliberarea lui Igor Smirnov din acea perioadă. Nici Valeriu Muravschi, prim-ministru de atunci al R. Moldova, nu a putut să se pronunţe, aflându-se acum peste hotare. Deşi ne-a promis că va reveni cu un sunet ulterior, pentru a discuta la acest subiect, acesta nu a mai telefonat şi nici nu a răspuns la apelurile redacţiei.

Eliberat la presiunea conducerii ţării

Dumitru Postovan, procuror general al R. Moldova în perioada 1990-1998, neagă acuzaţiile lui Ion Costaş, precum că el ar fi tărăgănat eliberarea mandatului de arest pe numele lui Smirnov, iar ulterior ar fi fost părtaş la eliberarea acestuia. «Costaş nu ţine cont de nişte lucruri. Smirnov era deputat în Sovietul Suprem şi, pentru eliberarea unui mandat de arest pe numele lui, era nevoie de acordul Prezidiului, fără de care, eliberarea mandatului ar fi reprezentat o încălcare de lege.

 Până nu am avut consimţământul ca el să fie arestat, nu am putut elibera mandatul de arest. Nu aveam dreptul. Cum am primit consimţământul, după-amiază, au şi fost eliberate mandate de arest pe numele lui Smirnov şi pe numele altor persoane din anturajul acestuia. Eu cu generalul ăsta (generalul Ion Costaş – n.r.) încă am să mă mai întâlnesc. El acolo (în cartea sa, «Zile de eclipsă. Cronica unui război nedeclarat»- n.r.) atâtea a trăsnit, că ferească Doamne… Dar ăsta este felul lui de a fi», spune ex-procurorul general al R. Moldova.

Dumitru Postovan a mai spus că nu ştie de ce a fost eliberat Igor Smirnov. «Atunci mi-am înaintat demisia, pentru că în faţa mea se puneau nişte probleme de Doamne fereşte. Am zis că nu mai rezist şi mai bine mă duc. Când m-am întors, el deja fusese eliberat. Am vorbit atunci cu adjuncţii mei. Ei mi-au spus că asupra lor s-au făcut presiuni enorme din partea conducerii de atunci a R. Moldova, sub pretextul că fusese blocată calea ferată.

Erau pierderi economice, pentru că nu circulau trenurile. Dar, din câte ştiu eu, atunci venise în Moldova o comisie de deputaţi din Duma de Stat a Rusiei, în frunte cu un oarecare Medvedev. El acolo a dus toate negocierele. Nu pot învinui acum pe nimeni. Cred că toţi cei care au negociat atunci ne doreau binele, dar dacă te uiţi dintr-o parte, vezi că s-au făcut nişte cedări interminabile», precizează Postovan.

Smirnov — amnistiat

Cel mai longeviv procuror din istoria R. Moldova susţine că Igor Smirnov şi celelalte persoane pe numele cărora în acea perioadă fuseseră intentante dosare penale au fost amnistiaţi încă în anul 1994. «Toate dosarele de atunci, inclusiv cele legate de conflictul armat, sub pretextul că se dorea pace în ţară, au fost clasate, după ce persoanele implicate în ele au fost amnistiate. Este clar că dosarele se păstrează undeva, că sunt în arhivă, dar nu se mai poate reveni la ele. În cazul amnistiei, nu se mai poate reveni la dosar», a explicat Postovan.

«Până în 1994, erau încercări de a reveni la acele dosare. Atunci era un om special care răspundea de Transnistria. La negocieri internaţionale, ni se spunea, însă, să nu mizăm pe aspectul penal al problemei, pentru că e mai mult o problemă politică. După 1994, adică după amnistie, sub aspect penal, nu s-a mai putut reveni la acele dosare», îşi aminteşte Postovan.

«Aşa a fost situaţia atunci. Nu trebuie azi cineva să fie erou, iar cineva duşman. Toţi am făcut câte ceva. Unde s-a făcut un lucru bun, trebuie să spunem că am participat cu toţii. La fel şi cu lucrurile mai puţin bune, toţi trebuie să ne asumăm responsabilitatea, şi să nu acuzăm pe unul sau pe altul. Acum e uşor să priveşti în urmă şi să spui pătărănii», menţionează Postovan.

Mircea Snegur nu îşi aminteşte exact dacă prin decret prezidenţial sau prin decizie de Parlament a fost amnistiat Igor Smirnov. «Dacă spune dl procuror (Dumitru Postovan, ex-procuror general al R. Moldova – n.r. ), înseamnă că aşa a fost. Eu nu-mi amintesc exact, dar probabil că aşa a fost. Trecuse mai mult timp de la evenimentele din 1991. Puteam să-i amnistiez şi eu, dar şi Parlamentul, pentru că amnistia se face pe două căi», a precizat ex-preşedintele Snegur.

Cum ar fi fost Transnistria fără Smirnov?

«Totul ar fi evoluat altfel dacă Igor Smirnov ar fi fost deferit justiţiei R. Moldova şi dacă ar fi fost condamnat în conformitate cu legislaţia pentru uzurparea puterii în stat, ceea ce constituie cea mai gravă crimă, potrivit articolului 2 al Constituţiei R. Moldova. Arestarea lui Smirnov şi eliberarea sa ulterioară a demonstrat lipsa de consecvenţă şi principialitate în cadrul conducerii de atunci a R. Moldova.

În lipsa acestor parametri, conflictul din raioanele de est ale R. Moldova nu are soluţii. Nu sunt un procuror pentru a spune cine este vinovat de eliberarea de atunci a lui Smirnov, dar să nu uităm că, în acei ani, erau timpuri tulburi, cu URSS pe cale de dispariţie şi cu R. Moldova, care exista mai mult la nivel declarativ», afirmă Oazu Nantoi, expert în problema transnistreană.

“Eliberarea lui Igor Smirnov a reprezentat un început. Începând cu acest act, s-a înţeles că, în R. Moldova, legea poate fi ocolită şi că, uneori, ea chiar poate fi ignorată. Pe de altă parte, eliberarea lui Igor Smirnov a fost efectuată fără respectarea legislaţiei în vigoare. Nu a existat o şedinţă de judecată, un proces sau o hotărâre judecătorească, care să dispună eliberarea lui. Or, reţinerea lui a fost legală, printr-un mandat special, cerută şi executată de organele abilitate. Smirnov nu trebuia eliberat fără o decizie judecătorească.

Putem afirma acum că persoanele care l-au eliberat atunci pe Smirnov, ar fi trebuit trase la răspundere. Evident, alta ar fi fost situaţia acum dacă Smirnov nu era eliberat atunci», susţine Ion Manole, preşedintele Asociaţiei «Promo-Lex». Vinovaţi de eliberarea lui se fac, în primul rând, cei care au dat ordinul şi cei care l-au executat, pentru că ei, ştiind că este un ordin ilegal, trebuiau să-şi dea demisia şi să facă public faptul că sunt presaţi de Rusia sau de altcineva. Dl Snegur poate spune orice, dar, din punctul meu de vedere, s-a încălcat legea», conchide Ion Manole.

Am încercat să constatăm dacă la PG există sau nu vreun dosar intentat pe numele lui Igor Smirnov. Am insistat să stabilim ce statut are acum dosarul intentat pe numele său în 1991. La PG, însă, nimeni nu cunoaşte nimic.

 

Victor Moşneag
Ziarul de Garda,Chisinau

25/08/2011 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: