Foto: Președintele american Trump și primul ministru israelian Netaniahu
Revoluția din 1968 a fost a celor născuți în penuria de după Războiului Mondial, (1946 ). Cea de azi este a celor nascuti intr-o bunastare fara precedent, la sfarsitul Razboiul Rece (1986).
De fiecare dată incepe în USA si se extinde in Europa.
În 1968 la Paris izbucnea revolutia studentilor, azi tot acolo asistam la o revolta si mai violenta a „vestelor verzi“, a imigrantilor mahomedani si a idolatrilor afro-asiatici, acestia din urma, dupa ce capăta o hrană consitentă si constiința drepturilor creștinilor, se revolta si in Germania.
În 1968 reconstructia postbelica se incheie si tineretul liber, progresist isi cauta un rost impotriva conservatorismului, care-i integreaza fara probleme.
Astazi globalizarea financiara, internetul, mana in mana cu infantilizarea „satului global“, ii exasperiaza pe tinerii fără capatai si cu o datorie de 1.600 miliarde dolari pentru studii fara sens in USA.
Si in universitatiile din Europa de Vest sunt parcati astfel tinerii someri, in Est la fel, inclusiv tarabe de diplome.
UE preia insa o parte din costul somerilor inmatriculati si pentru prima data dupa 1945, a luat o decizie fara USA, de a redistribuii 1.800 miliarde euro pentru a preintampina un razboi civil ca cel intre albi si negrii/ evrei din SUA.
*
În America, antifascismul terorist crează confuzii.
„Evreii nu mai sunt in tabăra albilor, ci a negrilor.”
Dacă in matriarhatul UE crestin-conservatoar – Angela, Ursula, Cristiane – domneste pacea, in patriarhatul USA al omului alb – Donald Trump -, negrii și agitatorii evrei sunt intr-un razboi civil cu albii, Garda Nationala e activată ca dupa uciderea lui Martin Luther King.
Vandalismul actual din SUA, generat de anticapitalism și antirasism ii va fi fatal.
Trump cere ca mișcarea antifascistă să fie declarată teroristă, dupa ce Procurorul general a spus ca „violenţa organizată şi condusă de ANTIFA şi alte grupuri similare … ţine de terorismul intern şi va fi tratată ca atare.”
De un secol evreii sunt antifascisti și au tovarăși de drum negrii.
Publicația Der Spiegel din Hamburg scrie că evreii nu mai sunt în tabara albilor, ci a negrilor.
Primarul orasului Minneapolis, evreu practicant, îi impută lui Tramp valul de vandalism care se răspândește in USA.
Pe 21 ianuarie, în ziua instalării președintelui Donald Trump la Casa Albă, paralel cu imaginile de la festivitățile de inaugurare, televiziunile au arătat aspecte de la protestele care aveau loc la mică distanță.
Dar ceva a apărut ca neobișnuit. Unii dintre protestatari nu erau grupuri care manifestau cu pancarte și scandând lozinci, ei erau majoritatea îmbrăcați în negru, aveau fețele acoperite și erau vizibil concentrați pe acțiunile de distrugere și vandalizare.
În săptămânile următoare, acești protestatari de un tip nou, despre care am aflat că se numesc black bloc și că fac parte din organizația AntiFa (nume derivat de la termenul de antifascist) au fost din nou văzuți în acțiune la protestele universitare, mai ales cele de la universitatea Berkeley din California și la mitingurile pro-Trump, a căror desfășurare a fost oprită de ei prin violență.
ANTIFA, mișcarea de extremă stângă comunistă extrem de violentă și extrem de activă în Statele Unite.
ANTIFA (Anti-Fascist Action) este o organizație care provine din cele mai tenebroase și cele mai adânci păcate ale comunismului revoluționar al anilor ’20-’30 din secolul trecut.
Este o organizație internaționalistă care își are rădăcinile într-o ideologie nihilistă, teroristă și, desigur, criminală.
În cazul ANTIFA, deși numele definește această organizație ca fiind anti-fascistă, întâlnim atât germenii violenței fasciste, cât și germenii violenței comuniste, unite într-un singur scop: distrugerea statului, a ordinii constituționale și a ordinii sociale.
În SUA, ANTIFA reprezintă probabil cea mai completă îngemănare între comunism și fascism, între terorismul intern social și nihilismul criminal pe care cultura vest-europeană putea să o creeze. Numai acum câteva zile în Portland, Oregon, ANTIFA a dat naștere uneia din cele mai violente și uluitoare manifestații.
Exemplul dat de participanții la această primitivă manifestare a fost distrugerea principalelor simboluri ale statului american, inclusiv al unui centru de recrutare pentru soldații din Marină.
Organizația aceasta este practic reprezentanta de vârf a mai multor organizații nihiliste și violente cum ar fi Black Live Matter (BLM), mișcările de stânga împotriva celebrei organizații rasiste KKK, precum și, desigur, minusculele grupuri socialist-anarhiste pe care fostul partid comunist american le finanța cu bani sovietici.
Natasha Lennard (The Nation, ianuarie 2017) ne lămurește un pic dându-ne prime informații despre această mișcare, cu o existență mai veche, dar exacerbată de alegerea lui Trump.
AntiFa se definește ca o mișcare opusă fascismului. Ea introduce un set de strategii și practici, care s-au dezvoltat de la începutul secolului XX (antifascismul italian), ca un răspuns de confruntare a grupurilor fasciste… AntiFa combină mișcările de stângă radicală cu politica anarhistă și respinge rasismul, sexismul, homofobia, și islamofobia.
Cu alte cuvinte, AntiFa devine componenta de opoziție directă, prin acțiuni violente, la elementele țintite de campaniile cunoscute de multă vreme ca poliție a limbajului, înglobate în confruntarea ideologică numită corectitudinea politică.
Dar apare o problemă, care nu a fost, probabil, anticipată: protestatarii care se reclamă din ideologia și mișcarea antifasciste reintroduc în societatea contemporană procedee și metode aplicate tocmai de grupările de forță care au consolidat puterea politică a partidului nazist din Germania anilor ’30 și a partidului lui Mussolini în Italia de după primul război mondial.
Numai culoarea îmbrăcăminții îi deosebește pe agresorii antiFa, care poartă negru, de batalioanele de asalt (Sturmabteilung SA) germane, care purtau uniforme brune. Și acele forțe, ca și noii teroriști urbani din orașele americane, au ales bătaia, distrugerea și intimidarea ca argumente ale discursului politic. Jalnic…
Grupul extremist Antifa şi originile sale comuniste
Antifa – este o prescurtare de la AntiFascism iar numele respectiv a fost folosit pentru prima data în perioada interbelica, în cercuri de stânga, apropiate de doctrina comunista şi influenţate de Uniunea Sovietică.
Foto: Conferință AntiFa din anul 1932. Se observă, la loc de cinste steagurile comuniste
ANTIFA,o problemă fundamentală pentru democrație în lume
Vorbim de o organizație care este extrem de violentă din punct de vedere social. Este o organizație care își maschează membrii, la manifestații aceștia sunt îmbrăcați în negru, cu măști negre pe față, instruiți să reziste asalturilor poliției și capabili să-și ascundă identitatea cu acte false dacă sunt arestați, precum și printr-un întreg sistem, original este adevărat, de furt al identității de pe site-urile de dialog de pe internet.
Fiind o organizație internaționalistă care nu suportă granițele, care nu suportă existența poliției, armatei, serviciilor de informații și niciun fel de oponent ideologic la adresa ei, ANTIFA reprezintă astăzi simbolul violenței sociale pe care, extremiștii comuniști dacă îi putem numi așa, o promovează în întreaga lume.
Pentru că s-a vorbit în ultimele zile despre această organizație primitivă, crepusculară, provenită din marile ideologii criminale ale secolului XX, putem vorbi și despre o prezență în Europa a acestei asociații .
Dacă această asociație există în România, statul român ar avea o problemă fundamentală. Pentru că ea promovează terorismul intern. Promovează acțiunile de tip terorist, plantare de bombe, atacuri asupra magazinelor, atacuri asupra minorităților și în special antisemitismul pentru care este foarte cunoscută. Atacul împotriva oricui care se opune extremismului.
ANTIFA promovează o violență neobișnuită și nemaiîntâlnită din anii ’20-’30 ai secolului trecut, crima politică ca instrument de reglare a tensiunilor sociale, promovează crima etnică ca instrument de rezolvare a problemelor naționale, și, desigur, promovează o ideologie care distruge absolut orice formă de identitate sexuală, culturală, rasială, națională sau statală.
Che Guevara, eroul ANTIFA
ANTIFA reprezintă în secolul XXI, ceea ce partidul nihiliștilor din Rusia reprezenta în secolul XIX, sau partidul nazist din Germania reprezinta în secolul XX. Nu mai vorbim de terorismul comunist din anii ’50 până în anii ’70 din Grecia, din Filipine sau din alte state unde strămoșii acestor activiști de azi acționau cu pistolul în mână executând crime.
Nu de pomană eroul lor este Che Guevara, cunoscut pentru crimele sale uluitoare împotriva țăranilor din Bolivia, Paraguay și Uruguay.
Nu de puține ori propaganda lor promovează revoluția mondială care cere sânge, foc și fum pe străzile orașelor și țărilor în care acești reprezentanți ANTIFA acționează.
Ceea ce este foarte interesant este că această mișcare a extremelor în care s-a unit fascismul și comunismul, luptă împotriva fascismului, declarând orice opozant ideologic lor ca fiind fascist.
Pentru ei comunismul este foarta supremă de organizare a societății, iar crimele comunismului nu sunt deloc importante, ele fiind justificate de faptul că trebuie să dispară clase sociale pentru ca progresul să existe.
Revenind la istoria miscarii AntiFasciste, este de mentionat că până spre finalul anilor ’80, existenţa sa era legată intrinsec de cea a autorităţilor statale din lagărul socialist şi de partidele comuniste din restul Europei.
De abia, dupa unificarea Germaniei, mişcarea se va transforma intr-o subcultura adoptată de tineretul urban din ţările occidentale.
Liberalismul clasic avea ca piloni principali crezul în libertatea socială generală, libertatea inițiativei economice (liberalism economic), piața liberă și neîncorsetată de reglementări guvernamentale, reducerea la maximum a dimensiunilor și puterii guvernului, scăderea taxelor, statul de drept și drepturile civile.
Neoliberalismul american, care este de fapt o variantă a socialismului și care a căpătat o pondere mare în rândurile politicienilor democrați, militează pentru un rol dominant al statului (statalism), pentru reglementări stricte ale economiei (capitalism controlat de stat), pentru controlul guvernamental în toate domeniile societății şi pentru statului asistențial.
Multe dintre conceptele neoliberale americane derivă din curentul filozofic al marxismului cultural, inițiat de scoala de la Frankfurt și importat în Statele Unite de intelectualii refugiați din Germania și Austria, în frunte cu Herbert Marcuse.
Este o reacție constantă a stângii neoliberale să sancționeze cu epitetele „fascist”, „rasist”, „sexist”,”homofob” pe oricine se opune ideilor sale.
La inceputul anilor ’90, beneficiind de o relativa toleranță din partea autoritatilor, miscarea AntiFa a cunoscut o dezvoltarea puternica în state precum Germania, Italia, Grecia şi altele.
E interesant de observat ca aceasta dezvoltare a fost favorizata de existenţa în societate si în main streamul politic a unor discursuri socialiste cu puternic impact la public.
Exact acesta este motivul pentru care țările din estul Europei au ramas relativ imune la „reinventarea” antifascismului.
AntiFA(scismul) a devenit o adevarata subcultură cu atractivitate mare în rândurile tinerilor din clasa de mijloc.
Aparitia internetului şi ulterior a reţelelor de socializare, a facut posibila dezvoltarea acestui curent la un nivel superior şi patrunderea lui in zone care ar fi fost greu accesibile, în lipsa unor structuri organizatorice politice tradiționale.
Doctrina AntiFA(scistă) actuală este greu de definit, tocmai fiindca există extrem de multe grupuri şi grupuscule autonome fără documente definitorii, în sensul clasic.
Totusi, cateva aspecte tind sa fie general acceptate,în privinţa mişcării Antifa, care, în lipsa fascismului în forma sa istorică şi-a ales alte ţinte, împotriva cărora sa lupte.
Organizare paramilitară
Organizarea acestei mișcări ANTIFA este paramilitară, își are baza numai în violență și promovează numai violența.
Este poate important de înțeles de ce presa românească în ultimele zile s-a aplecat asupra acestui fenomen ANTIFA, pentru că evenimentele care s-au întâmplat în Piața Victoriei la manifestația din 10 august 2018, arată într-un fel o organizare paramilitară și o organizare de tip extremist cu care România încă nu a fost obișnuită.
Elementul fundamental după semnalul prezidențial de continuare a luptelor de stradă, acel al arderii mobilierului urban este caracteristic și tipic mișcărilor ANTIFA din lume: foc, fum și sânge pe străzi este exact ceea ce ANTIFA promovează.
Atacurile lor repetate în timpul manifestaților pașnice, în special asupra forțelor de ordine, este o caracteristică care singularizează această organizație. Poate că toată lumea ar trebui să se uite foarte atent dacă nu cumva falanga acestei organizații de terorism național, intern, dacă nu cumva această falangă a penetrat și România, acționând la comanda unor forțe care nu par a înțelege că țara nu este obișnuită cu un asemenea model de acțiune.
Dar faptul că după ce manifestația s-a încheiat, după ce ea a fost închisă de forțele de ordine, anumite grupuri au continuat prin a da foc mobilierului urban, prin a ataca forțele de ordine, prin a produce dezordini majore, construind imaginea unei violențe, ne duce cu gândul la organizarea specifică, tipică, mișcărilor teroriste de tip ANTIFA.
Iată un subiect la care ar trebui toată lumea să mediteze în mijlocul procesului de destatalizare care are loc în România.
„Fasciștii se împart în două categorii: fasciștii și antifasciștii.”
– Ennio Flaiano, scriitor italian și co-autor al scenariilor celor mai importante filme ale lui Federico Fellini.
Socialismul dus la extrem sau ce vor militanții AntiFa, noii „teroriști urbani”.
În ziua instalării președintelui Donald Trump la Casa Albă, paralel cu imaginile de la festivitățile de inaugurare, televiziunile au arătat aspecte de la protestele care aveau loc la mică distanță.
Dar ceva a apărut ca neobișnuit… Unii dintre protestatari nu erau grupuri care manifestau cu pancarte și scandând lozinci, ei erau majoritatea îmbrăcați în negru, aveau fețele acoperite și erau vizibil concentrați pe acțiuni de distrugere și vandalizare.
În săptămânile următoare, acești protestatari de tip nou, despre care am aflat că se numesc black bloc și că fac parte din organizația AntiFa (nume derivat de la termenul de antifascist) au fost din nou văzuți în acțiune la protestele universitare, mai ales cele de la universitatea Berkeley din California și la mitingurile pro-Trump, a căror desfășurare a fost oprită de ei prin violență.
Mai înainte, grupuri de demonstranți BB (black bloc) au protestat la întrunirile internaționale pentru promovarea economiei globale și la formarea pichetelor care sancționau companiile comerciale „vinovate” de încălcarea drepturilor salariaților lor: Starbucks, Old Navy, GAP, Adidas, Urban Outfitters și altele.
S-a putut observa că există un prototip al acestor manifestanți, haine negre cu glugă, măști de hokey sau măști Anonymous, cagulă, ochelari de schi sau de soare negri, căști de motocicliști, fulare negre, mănuși… Mulți poartă bâte, spray-uri cu piper, lanțuri. Și e clar că fac parte din grupuri organizate și antrenate.
Iar drapelul lor, o variantă a grupurilor anti-fasciste mai vechi din Europa, are imaginea celor două steaguri: roșu (comunist) și negru (anarhist).
Natasha Lennard (în ziarul The Nation, ianuarie 2017) ne lămurește un pic dându-ne prime informații despre această mișcare, cu o existență mai veche, dar exacerbată de alegerea lui Trump.
AntiFa se definește ca o mișcare opusă fascismului. Ea introduce un set de strategii și practici, care s-au dezvoltat de la începutul secolului XX (antifascismul italian), ca un răspuns de confruntare a grupurilor fasciste… AntiFa combină mișcările de stângă radicală cu politica anarhistă și respinge rasismul, sexismul, homofobia, și islamofobia.
Mişcarea AntiFa a devenit o componentă de opoziție directă, prin acțiuni violente în campaniile cunoscute de multă vreme înglobate în confruntarea ideologică numită corectitudinea politică.
Dar apare o problemă: protestatarii care se reclamă din ideologia și mișcarea antifascistă, reintroduc în societatea contemporană procedee și metode aplicate de grupările de forță care au consolidat puterea politică a partidului nazist din Germania anilor ’30 și a partidului lui Mussolini în Italia de după primul război mondial.
Numai culoarea îmbrăcăminții îi deosebește pe agresorii antiFa, care poartă negru, de batalioanele de asalt (Sturmabteilung SA) germane, care purtau uniforme brune. Și acele forțe, ca și noii teroriști urbani, au ales bătaia, distrugerea și intimidarea ca argumente ale discursului politic. Jalnic…
Grupurile black bloc au apărut pentru prima dată în Germania, la începutul anilor ’80 și numele lor der schwarze bloc a fost introdus de presa țării.
După exemplul Germaniei, organizații similare au apărut în alte țări europene și – în câteva decenii de activitate – tacticile lor s-au definit prin lupte de stradă, vandalismul proprietăților private, demonstrații fără aprobare, baricadare și blocare de străzi, atacarea forțelor de ordine, ajutor pentru evadarea celor arestați, solidaritate de grup în populația închisorilor și distribuire de materiale.
Dar, comparat cu grupurile antifasciste originale (Italia, Germania, Spania din secolul trecut), multe sprijinite direct de Comintern și conducători politici sovietici ca Leon Troțki, noile grupări de tip AntiFa înțeleg prin fascist acel adversar politic care se opune noului liberalism american, cunoscut și sub numele de progresism.
Conducătorii lor folosesc nediferențiat termenele de nazist și fascist, demonstrând o clară incultură politică şi de asemeni au făcut în mod repetat afirmația că fascismul italian și nazismul german sunt ideologii de dreapta, deși istoria lor este legată direct de socialismul celor două țări.
Grupul extremist Antifa şi originile sale comuniste
Antifa – este o prescurtare de la AntiFascism iar numele respectiv a fost folosit pentru prima data în perioada interbelica, în cercuri de stânga, apropiate de doctrina comunista şi influenţate de Uniunea Sovietica.
Conferinta AntiFa din anul 1932. Se observă, la loc de cinste steagurile comuniste
După înfrângerea Germaniei si a aliaţilor săi, în cel de-Al Doilea Război Mondial, antifascismul a devenit un slogan şi un instrument puternic în mâna regimurilor comuniste controlate de Moscova.
Au primit eticheta de „fascişti”, fiind ostracizati ca atare, nu doar persoane implicate politic dar şi toti cei care nu erau erau de acord cu noul regim impus de ocupanţii sovietici.
Revenind la istoria miscarii AntiFasciste, este de mentionat că până spre finalul anilor ’80, existenţa sa era legată intrinsec de autorităţilor statale din lagărul socialist şi de partidele comuniste din restul Europei.
De abia, dupa unificarea Germaniei, mişcarea se va transforma intr-o subcultura adoptată de tineretul urban din ţările occidentale.
Liberalismul clasic avea ca piloni principali crezul în libertatea socială generală, libertatea inițiativei economice (liberalism economic), piața liberă și neîncorsetată de reglementări guvernamentale, reducerea la maximum a dimensiunilor și puterii guvernului, scăderea taxelor, statul de drept și drepturile civile.
Neoliberalismul american, care este de fapt o variantă a socialismului și care a căpătat o pondere mare în rândurile politicienilor democrați, militează pentru un rol dominant al statului (statism), pentru reglementări stricte ale economiei (capitalism controlat de stat), pentru controlul guvernamental în toate domeniile societății şi pentru statului asistențial.
Multe dintre conceptele neoliberale americane derivă din curentul filozofic al marxismului cultural, inițiat de scoala de la Frankfurt și importat în Statele Unite de intelectualii refugiați din Germania și Austria, în frunte cu Herbert Marcuse.
Este o reacție constantă a stângii neoliberale să sancționeze cu epitetele „fascist”, „rasist”, „sexist”,”homofob” pe oricine se opune ideilor sale.
Din acest punct de vedere, numele de AntiFa (scist) al organizațiilor intrate recent pe scena politică poate fi tradus mai corect prin „cei care se opun adversarilor neoliberalismului”.
La inceputul anilor ’90, beneficiind de o relativa toleranta din partea autoritatilor, miscarea AntiFa a cunoscut o dezvoltarea puternica în state precum Germania, Italia, Grecia şi altele. E interesant de observat ca aceasta dezvoltare a fost favorizata de existenţa în societate si în main streamul politic a unor discursuri socialiste cu puternic impact la public.
Exact acesta este motivul pentru care tarile din estul Europei au ramas relativ imune la „reinventarea” antifascismului.
În mediile universitare și urbane, intimidarea, amenințarea și atacul înlocuiesc dezbaterea și dialogul și la aceasta contribuie şi această grupare resuscitată din resturile unor mișcări istorice, de la care noii prozeliți, costumați în negru, păstrează numai numele și nici pe acesta nu-l înțeleg cu adevărat.
Dacă la inceputul anilor ’90 s-a incercat dezoltarea acestei miscari intr-o forma organizatorica centralizată (destul de probabil pentru un mai bun control), treptat lucrurile au evoluat intr-o directie diferita, aparând diverse nuclee, fără o coordonare unitara.
Miscarea a fost preluata în peluzele stadioanelor dar si pe scena muzicala, existând, la ora actuala, zeci de trupe cu mesaj AntiFA.
In felul acesta, AntiFA(scismul) a devenit o adevarata subcultură cu atractivitate mare în rândurile tinerilor din clasa de mijloc.
Aparitia internetului şi ulterior a reţelelor de socializare, a facut posibila dezvoltarea acestui curent la un nivel superior şi patrunderea lui in zone care ar fi fost greu accesibile, în lipsa unor structuri organizatorice politice traditionale.
Doctrina AntiFA(scistă) actuală este greu de definit, tocmai fiindca există extrem de multe grupuri şi grupuscule autonome fără documente definitorii, în sensul clasic.
Totusi, cateva aspecte tind sa fie general acceptate,în privinţa mişcării Antifa, care, în lipsa fascismului în forma sa istorică şi-a ales alte ţinte, împotriva carora sa lupte:
Naţionalismul, patriotismul ( pe care le asimilează direct fascismului)
Discriminarea de orice fel (reală sau imaginată)
Libertatea de exprimare, atunci cand aceasta vine in contradicţie cu principiile asumate de AntiFa (unul dintre sloganurile lor, foarte interpretabile sună aşa : „Nici o libertate, pentru dusmanii libertăţii” – unde atat „Liberatatea” cat şi „duşmanii libertatii” sunt notiuni relative, lăsate la libera interpretare a Antifa
Traditionalismul/ conservatorismul social sau religios (cu exceptia cazurilor în care este vorba de religia musulmană şi interpretările ei)
Autoritatea statului (asta nu îi impiedica pe cei de la AntiFa sa ceara drepturi sociale pentru imigranti – locuinte, venituri si drepturi garantate pentru minorităţi de la acelaşi stat pe care il urăsc)
Corporatiile (vazute ca un rău suprem,se numără printre tintele favorite aleAntifa )
O alta caracteristica a miscarii Antifa este ca accepta si imbrăţişeaza violenţa ca mod de exprimare publică si folosesc forta bruta pentru a-si impune punctul de vedere sau a transmite anumite mesaje pe care le considera justificate.
Concluzionând, mişcarea Antifa reprezinta o subcultura contemporana, cu radacini in miscarea socialista/ comunista, definita, la ora actuala, de actiuni ce o aproprie extrem de mult de regimul politic pe care isi propunea, initial, să il combată.
Preotul Chris Terhes, presedintele Romanian Community Coalition, cunoscută în România şi sub numele de „Coaliţia românilor pentru combaterea corupţiei”, spune că are informaţii despre mercenari infiltraţi pe 10 august la Bucureşti în rândurile manifestanţilor, pentru a lua cu asalt sediul Guvernului.
”M-am uitat pe foarte multe inregistrari video de la protestul din 10 august si au fost momente unde se vedea clar coordonare profi in actiunile unei parti ale multimii violente. Cand spun „profi” ma refer la actiune, grupare, miscare, retragere, etc. Multiple surse imi spun ca la proteste au fost si mercenari, persoane cu pregatire militara gata sa puna mana pe arme si sa ia cu asalt sediul Guvernului. Unii dintre acestia s-ar fi grupat in Serbia.
Paragraful de mai sus luati-l ca venind „pe surse” si nu o certitudine. Va zic doar ce am auzit. Am ales sa scriu insa asta public, pentru ca am vazut actiuni/miscari care aratau foarte bine coordonate, clar fiind facute de profesionisti.
Poate cineva care a fost intre ei ne-ar spune mai multe. Au fost si perioade de ciocniri unde am vazut tactici de-ale anarhistilor care imi erau cunoscute de la protestele ANTIFA din SUA.
Asa ca am dat o cautare pe net sa vad daca sunt astfel de grupari anarhiste in Romania si am gasit o pagina de-a lor din Bucuresti pe care o vedeti mai jos. Dupa cum vedeti, acestia cheama la revolutie, la insurectie – cum zicea Prună -, ca pe 10 august să se rastoarne ordinea de drept.
Cautati voi singuri pe youtube sau Facebook ce fac astia de la ANTIFA la proteste si cum reactioneaza politia, apoi singuri trageti concluziile pentru voi.”, se arată în postarea lui Terhes.
Cei de la ANTIFA participă la proteste îmbrăcați complet în negru și sunt agresivi. În mai multe filmări din Piața Victoriei, apar persoane care se potrivesc descrierii.”
Foto: Pagina ANTIFA de pe Facebook în care erau publicate îndemnurile la revoluţie pentru „preluarea puterii de către popor”, a dispărut după numai câteva ore…
Pe 10 august la demonstraţii au fost prezente şi forţe Antifa care au luat cu asalt Guvernul, pentru a răsturna ordinea de drept din Romania. Există numeroase înregistrări video în care putem vedea cum provoacă ei autoritatile pentru a se autovictimiza, ce slogane folosesc etc. Căutaţi pe youtube sa vedeţi cum e relatat un incident ANTIFA la o televiziune din vest şi comparaţi-l cu postările ori reacţiile unor comentatori ai unor anumite televiziuni de la noi. Cei de la ANTIFA ar trebui sa dea o decoraţie aşa zişilor jurnalişti care vorbesc atât de usor despre lucruri pe care nu le cunosc sau nu vor să le cunoască şi care îndeamnă la anarhie.Tacticile acestui grup anarhic, sunt gândite şi create pentru a genera o emoţie puternică în rândul mulţimilor şi pot păcăli persoane mai slabe de înger ori care habar nu au în ce lume traiesc. Remarcaţi cum au venit la protestul din 10 august cu masti de gaze ori chirurgicale, căşti şi mănuşi de protectie, bâte, lanţuri,răngi etc. Toate slugile din presă care instigă oamenii sa iasă la proteste neasumate politic şi fără obiective clare, uită că astfel de manifestaţii sunt mediul propice de actiune distructivă al anarhiştilor, inclusiv al celor de la ANTIFA şi că expun populaţia civila la riscuri majore care pot degenera în violenţe tragice.
Politicienii care aprobă astfel de acţiuni sunt nu doar iresponsabili, dar de-a dreptul cinici, atunci când cred că aşa se pot obţine mai multe voturiModul acesta de a obtine voturi, instigand la anarhie si creand conditii ca populatiacivila inocenta sa fie batuta, e mai diabolic decat acela cu litrul de ulei si zahar.
Mulţi dintre cei care au fost prezenţi cu bune intentii la protestul de pe 10 august,oată justifica acţiunile de destructurare a statului la a cărui conducere nu au putut accede prin vot democratic.
S-a dorit ca unul, cel putin, dintre demonstranţi sa fie omorât pentru a justifica escaladarea violentelor si asaltul asupra Guvernului.
Nu întâmplător, în noaptea aceea se spunea printre protestatari ca sunt doi morti…
Uitati-va la înregistrarile video şi gânditi-va dacă aţi fost sau nu folosiţi, sau dezinformaţi, ori dacă a meritat riscul la care v-ati expus.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
CER SI PAMANT ROMANESC 