CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Patriarhia Română răspunde atacurilor nedemne publicate pe site-ul Recorder

Răspuns edificator la un atac nedrept și ofensator

Ca urmare a apariției pe site-ul Recorder a unui material cu titlul profund ofensator „Catedrala prăduirii naționale”, titlu care traduce de la început ca impură intenționalitatea întregului demers jurnalistic, Patriarhia Română dorește să aducă mai multe lămuriri cu privire la câteva întrebări ridicate în acest material de presă.

Este important de precizat că articolul este construit dintr-o perspectivă exclusiv subiectivă și critică (a cuiva situat în afara cunoașterii situației, pe care o descrie malițios și imaginativ), nu dintr-o perspectivă obiectivă și cuplată la realitatea complexă a rațiunilor fondatoare ale celui mai important proiect arhitectural și memorial din România de după 1989: Catedrala Națională, ridicată în memoria eroilor și martirilor români din toate timpurile.

Titlul moralmente descalificant al articolului se transformă astfel într-o ofensă la adresa celor în memoria cărora se ridică de mai mulți ani Catedrala pentru care au pledat public Mihai Eminescu și elitele politice și morale ale României după Războiul pentru Indepen­dență, apoi după experiența Primului Război Mondial și după Unirea din 1918.

 Catedrala Națională a devenit astfel simbolul recunoș­tinței față de Dumnezeu și față de toți cei care cu credință în El și-au jertfit viața pentru poporul român și pentru unitatea politică și spirituală a acestuia.

Lipsa de urbanitate a articolului se manifestă printr-o abordare rudimentară și ofensatoare nu doar față de proiectul în sine al Catedralei, care constituie deopotrivă un deziderat firesc al Bisericii Ortodoxe Române și al statului democratic român, ambele având o imensă datorie memorială față de eroii și martirii României, ci și la adresa Părintelui Patriarh însuși, cel căruia i se datorează începutul ctitoririi acestei Catedrale și supravegherea responsabilă a lucrărilor de ridicare a ei. Această lipsă de urbanitate este dublată în articol de multe speculații, alegații, insinuări și caricaturizări ale realității, care arată, desigur și din fericire, cu totul altfel.

Datorită uriașei sale semnificații ca edificiu de importanță majoră în planul necesității publice, ca simbol al demnității naționale, ca simbol al unității dintre lucrarea spirituală și socială a Bisericii, construirea Catedralei Naționale din România a beneficiat și beneficiază, în baza unei legi clare, Legea nr. 376/2007, de o firească finanțare de la bugetul public, gestionat de structurile administrative subordonate direct Guvernului României.

Conform acestei legi a statului român, fondurile necesare construirii Catedralei Naționale sunt asigurate de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române; Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu această destinație, precum și de către autoritățile administrației publice locale.

Respectând întocmai normele legale, Patriarhia Română a solicitat sprijinul financiar pentru şantierul Catedralei Naţionale Guvernului României prin Secretariatul de Stat pentru Culte, Consiliului General al Municipiului București, consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, consiliilor județene și consiliilor locale ale primăriilor orașelor capitale de județ din toată țara.

Aceste solicitări s-au făcut în baza unor riguroase documentaţii justificative întocmite conform normelor legale, documentaţii care, după întocmire, au fost verificate de organele de control abilitate din cadrul Patriarhiei Române, din unităţile administrative care au acordat sprijinul, iar după verificarea şi aprobarea lor de către aceste organe de control, au fost supuse controlului Curţii de Conturi, care nu a semnalat până în prezent nici o neregulă cu privire la justificările îna­intate de Patriarhia Română pentru sprijinul primit şi folosit la șantierul Catedralei Naţionale.

Alegerea firmelor care au lucrat sau lucrează în cadrul șantierului Catedralei a fost făcută exclusiv după criteriile tehnico-economice cele mai înalte. În acest sens, conform criteriilor gândite și fixate de spe­cia­liști, s-au calificat doar firmele capabile să ofere concret și cu forțe proprii serviciile cu adevărat necesare unui proiect de asemenea anvergură și importanță națională.

Toate instituțiile finanțatoare au oferit și oferă în modul cel mai transparent informațiile solicitate de oricine este interesat de problema finanțării proiectului Catedralei Naționale, întregul proces al finanțării fiind pus la dispoziția instituțiilor de control abilitate și competente de la începutul lucrărilor și până acum, așa cum este și firesc.

Folosirea punctuală a unor materiale de construcție mai scumpe decât cele obișnuite nu este dictată doar de natura specială a obiectivului arhitectonic în sine, una care transcende categoria construcțiilor obișnuite, fiind vorba despre o Catedrală închinată lui Dumnezeu și memoriei sfinte a eroilor și martirilor unui popor, ci și de criterii indispensabile în ecuația construirii unui asemenea edificiu: durabilitatea materialelor și garanția oferită pentru ele de firmele capabile să ofere cele mai bune materiale (exemple: 50 de ani garanție pentru tabla folosită la acoperiș și 40 de ani pentru marmură). Din aceste două criterii esențiale rezultă inevitabil prețul mai mare pentru aceste materiale.

Procedurile care au precedat semnarea contractelor privitoare la lucrările din cadrul șantierului Catedralei Naționale au fost și sunt proceduri competitive (cel puțin doi concurenți) și au ca scop central obținerea celei mai bune calități a materialelor și lucrărilor, calitate tradusă prin durabilitate în timp (nu e vorba de „materiale de lux”, ci de durata de viață și cheltuieli de mentenanță), precum și obține­rea celui mai bun preț în aceste condiții.

Pentru aceasta Patriarhia Română a făcut și face în mod obligatoriu o prospecție a pieței pentru a vedea care sunt societățile specializate cele mai relevante. Pentru a putea controla calitatea, prețurile și lucrările, au fost contractate distinct componentele care pot fi divizate (excavații, pereți mulați, infrastructură, suprastructură, aco­periș, uși, ferestre, piațeta Catedralei etc).

Ofertanților pentru unele componente (de exemplu, tablă și tencuieli) li s-au cerut probe de lucru cu câțiva ani înainte de finalizarea procedurii, probe care au fost amplasate în tot acest timp în curtea Catedralei sau realizate pe peretele acesteia și lăsate în soare, vânt și ploaie, în condițiile reale de poluare specifică zonei. Astfel, s-a putut constata cum au reacționat în timp materialele/lucrările respective, negocierile finale având loc doar cu acele societăți ale căror probe s-au dovedit de cea mai bună calitate.

În cazul în care un producător internațional de anumite materiale de calitate (de exemplu, din Germania sau Austria) garanta lucrarea pe termen lung doar dacă era realizată cu reprezentanța sa din România, atunci s-a ajuns la negociere directă cu respectiva firmă.

Întotdeauna, constructorului care era deja pe șantier i s-a dat ocazia să lucreze tot el în continuare (Bog’Art, Strabag), dar au fost cău­tați și contraofertanți care să asigure o concurență reală, pentru a putea obține cel mai mic preț din această competiție, în aceleași condiții de calitate și termene de execuție.

Acolo unde lucrările erau de o complexitate mai redusă, nu s-au preferat firmele mari, care acțio­nează ca antreprenori generali, ci s-au identificat subcontractorii din piață cei mai serioși și cu forță de muncă proprie numeroasă, cărora li s-a dat posibilitatea să execute lucrările direct și nu prin intermediul unor contractanți principali.

Patriarhia Română și unitățile de cult ale tuturor cultelor recunoscute de stat sunt persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

Deși Catedrala Națională este singurul lăcaș de cult a cărui construire beneficiază de o lege proprie (Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 19/2005 privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului și legile ulterioare nr. 261/2005 și nr. 376/2007), modalitatea și baza legală în care se acordă sprijinul financiar sunt aceleași ca și în cazul oricărui alt lăcaș de cult al unui cult recunoscut.

Documentele justificative folosite pentru decontarea plăților efectuate de Administrația Patriarhală către contractori sunt cele prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România. Normele de aplicare ale acestei ordonanțe sunt cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 1470/2002. La acestea se adaugă eventuale proceduri și cerințe specifice finanțatorului instituție publică.

Avem convingerea că, la o lucrare de asemenea complexitate, am făcut tot posibilul să identificăm cele mai transparente și corecte proceduri competitive, care să asigure durabilitatea, termenele de execuție cele mai bune și prețul cel mai mic.

Procedurile au fost și sunt proprii și competitive, specifice persoanelor juridice de drept privat, întrucât nu există un act normativ sau contract prin care statul român să se angajeze că suportă integral sau într-un procent definit cheltuielile acestui obiectiv, ci doar, în funcție de disponibilități, unele instituții publice cu atribuții în domeniul sprijinirii cultelor oferă ajutor în funcție de posibilități.

Proiectul Catedralei Naționale are trei dimensiuni fundamentale de utilitate publică (lăcaş de cult reprezentativ, edificiu care marchează cultul eroilor și loc destinat a pune în aplicare parteneriatul social între Stat şi Biserică).

Aceste dimen­siuni fondatoare justifică în mod deplin implicarea financiară a statului, dar şi participarea noastră, a tuturor celor ce dorim cultivarea memoriei eroilor și edificarea acestei Catedrale Naţionale.

Biroul de presă al Patriarhiei Române

24/10/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

SE PROPUNE PE FAȚĂ DISTRUGEREA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE!

FOTO: Imagine de Ilya Glazunov «Rutul bisericii în noaptea de Paște»

O propunere bizară a fost lansată pe un blog de Liviu Antonesei, un fost politician, ”intelectual” de ocazie, care cere nici mai mult, nici mai puțin, decât confiscarea bunurilor Bisericii Ortodoxe Române pentru a asigura rezolvarea crizei economice din România.

Prin ideea sa, Antonesei i-a depășit pe un Andrei Caramitru și pe useriștii care strigau de mama focului la începutul epidemiei că virusul se răspândește prin biserici, uitând că mall-urile și localurile de distracție funcționau în exact aceeași perioadă la foc automat.

Dar Antonesei a mers mai departe. Dacă România tot intră în criză, hai să confiscăm Biserica! Nu avuțiile băncilor sau ale corporațiilor care scot anual din România milioane de euro nefiscalizați, nu resursele României privatizate pentru că așa a vrut UE și FMI, nu societățile strategice din domeniul energetic care au ajuns, și ele, pe mâna companiilor străine, nu Fondul Proprietatea unde își fac americanii banii, nu, ci Biserica Ortodoxă Română este vinovată și trebuie confiscată.

Că Antonesei a circulat la viața lui prin preajma prietenilor lui Soros din România nu e întâmplător, după cum nu e întâmplător nici că a făcut parte din Partidul Alianța Civică, cel mai pro-occidental partid din România post-decembristă, care a militat din răsputeri pentru integrarea euro-atlantică a României. Dar Biserica a rezistat și intrării în NATO, și aderării la UE.

Iată că a sosit momentul ca cercurile progresiste să inițieze și lovitura finală dată BOR, că dacă tot au rămas românii fără industrie, fără cultură, fără presă liberă, fără resurse, de ce să nu li se ia și sufletul, laolaltă cu istoria și cu trecutul?

Pentru că miza distrugerii Bisericii Ortodoxe nu este una financiară, așa cum vrea să ne păcălească Liviu Antonesei, ci una spirituală sau, mai bine zis, anti-spirituală. Cu o populație băgată în case și amenințată cu pușcăria, speriată cu viruși și pusă în stare de arest la domiciliu, singurul reazem a mai rămas Biserica și credința.

Dar supunerea populației nu e desăvârșită dacă mai au o instanță superioară în care să creadă și la care să se raporteze.

Progresiștii lui Liviu Antonesei nu vor să confiște bunurile Bisericii, de fapt, ci credința cu totul, pentru ca sclavii să uite că sunt oameni și să fie carne de tun pentru globalism.

Ce mai contează istoria poporului român care se împletește cu cea a Bisericii Ortodoxe, ce mai contează cultura română care s-a născut în mănăstiri, ce mai contează că primele tipărituri în limba română și primele școli au fost ale bisericii, ”intelectualul” Antonesei vrea să confiște totul.

Războiul împotriva populației a fost dublat de un război împotriva Bisericii, singura pe care se reazămă toți credincioșii în aceste vremuri apocaliptice. Și sunt apocaliptice nu din cauza unui virus cum lumea a mai văzut, ci din cauza manevrelor prin care globaliștii doresc să folosească spaima oamenilor pentru a le răpi credința și pentru a distruge ultimul bastion în calea spălării pe creier a românilor : Biserica Ortodoxă !

Dacă BOR nu era ținta precisă a aceste campanii, inițial de denigrare, iar acum de atac direct, de ce nu a propus Antonesei și confiscarea bunurilor celorlalte instituții religioase din România? Sau, dacă era așa curajos, de ce nu a cerut Antonesei ca soluție la criza mondială confiscarea întregii averi a Bisericii Catolice?

Dar globaliștii nu se mai încurcă de mult nici de catolici, nici de reformați, nici de alte culte, acestea acționează dresate în siajul comandamentelor SUA și UE. Biserica Ortodoxă e singura care păstrează vie flacăra credinței și a tradiției, și de aceea progresiștii se împiedică de ea.

În cazul în care o asemenea propunere satanică ar lua chip, autoritățile s-ar trezi cu o revoltă a populației cum nu s-a mai văzut în istoria României. Deja credincioșii sunt nemulțumiți de felul în care este tratată Biserica Ortodoxă în timpul acestei crize, în ciuda faptului că Patriarhia Română a acționat cu toată responsabilitatea și a luat măsurile cuvenite pentru a-i proteja pe creștini.

Dar poate că cineva chiar vrea să testeze răbdarea românilor și atașamentul lor față de Biserică! Nu i-aș sfătui să facă acest lucru nici măcar acum, în vremea coronavirusului. Există o pedeapsă mai mare decât pandemia, și anume revolta poporului român.

Înainte de a cere desființarea istoriei românilor, Antonesei ar trebui să citească despre răscoala de la 1907, sau despre acele momente din istorie când ”elitele” au forțat nota.

Acestor vrăjmași ai neamului nu li se poate spune decât un singur lucru : ”Jos labele de pe Biserica lui Hristos !” Și să vă ferească Dumnezeu să nu explodeze mămăliga românească!

Teodor BUJOR , special pentru IZBORSK.MD.

18/05/2021 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cristian Tudor Popescu i-a insultat pe credincioșii ortodocși și pe Patriarhul României. VIDEO

Într-un articol recent,intitulat „Satană în sutană”, publicat pe Republica, Cristian Tudor Popescu îl compară pe liderul ortodoxiei române, Patriarhul Daniel, cu preoţii din Teba şi îi acuză pe ierarhii BOR că „i-au cântat în strună lui Ceauşescu până în ultima clipă”.

Controversatul jurnalist Cristian Tudor Popescu i-a insultat de-a valma pe Patriarhul Daniel și pe credincioșii ortodocși.

Iată câteva pasaje șocante din textul scris de CTP, care au stârnit revolta multor români :

„IPS Daniel, căpetenia BOR, arată că ortodoxia românească a rămas la nivelul de acum câteva mii de ani al cultului egiptean. Ba, de fapt, și mai jos, căci preoții din Teba măcar știau destulă astronomie ca să calculeze timpul eclipselor. Pentru a prosti oamenii, șarlatanul Daniel n-are nevoie de matematică, nici de logică – o dă direct, ca o strigătură pentru vitele ce le păstorește: ascultați ce vă spun, fiindcă a interzis pelerinajul la moaștele Sf. Dimitrie în octombrie 1989, comunismul a căzut peste câteva luni. Carevasăzică, așa o să pățească acum și guvernul la alegerile din decembrie”.

Insultele abundă în întreg textul lui Popescu, acesta numind printre altele la clerul ortodox ”Ștăbimea Bisericii Ortodoxe Române” care ”a fost aliata lui Ucigă-l Toaca sub comunism”.

”Ba chiar a fost Răul însuși: satanele în sutană i-au turnat cuvios la Securitate pe credincioșii care li se mărturiseau, n-au zis nici bleau la toate crimele regimului, la distrugerea satelor, la dărâmarea și alungarea pe roate a bisericilor”… și așa mai departe.

Cristian Tudor Popescu nu s-a oprit aici , el trecând la insultarea în masă a credincioșilor ortodocși:

“Se duce omul unde sta acolo hoitul ăla în plexiglas și vin oamenii și se duc acolo, își scot masca, ling plexiglasul și iși pun masca la loc”.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, a reacționat joi vehement la criticile din spațiul public la adresa Patriarhului Daniel, după ce Preafericitul a relatat cum, în 1989, autoritățile comuniste au interzis închinarea la sfintele moaşte ale Sf. Dimitrie, iar după numai câteva luni, regimul ceaușist a căzut. Oficialul BOR denunță „zvârcolirea unor inși desfigurați de grimase de ură incontrolabile”.

Bănescu face referire, fără a-l nominaliza, la Cristian Tudor Popescu, cu trimitere şi la ”Adevărul”, publicaţia pe care acesta a condus-o în anii 90.

”Cum să comentezi altfel decât în dificila cheie a compătimirii creştine, colcăiala cripto-socialistă din câteva nuclee mediatice infestate de cristofobie anti-ortodoxă şi din care se iţesc capetele pleşuve şi deloc limpezi, analfabete cultural şi religios ale unor pseudo-jurnalişti trăitori în bula lor de fiere, nu în realitatea obiectivă şi imediată care îi contrazice constant?

Atacurile furibunde şi imunde la adresa Bisericii, numită obsesiv-compulsiv „goldporaţie” (termen folosit de CTP- nr.), la adresa unei personalităţi ca cea a Patriarhului, numit în mod agramat „Înalt Preafericitul”, zvârcolirea unor inşi desfiguraţi de grimase de ură incontrolabile care nu au nici cea mai vagă idee despre istoria reală, frecvent însângerată a României creştine, a creştinismului şi a Bisericii Ortodoxe, ipocrizia convenabil camuflată cameleonic, dar constant monstruoasă a acestor oameni mici şi veninoşi care în anul de răscruce morală a României, 1990, îi demonizau şi răstigneau public de pe poziţiile gazetăreşti ale „adevărului” pe protestarii reali şi curaţi din Piaţa Universităţii, unde comunismul travestit pervers în democraţie era denunţat lucid, toate acestea, dar şi multe altele (ne)păstrate în memoria noastră comună, spun tot ce e cu adevărat important despre aceşti oameni împuţinaţi moral, doldora de sine, săraci cultural şi pustii sufleteşte, care fac din invectivă, ironie obraznică, ridicolă paradă etică şi schimonosire a realităţii instrumente de analiză „jurnalistică”.

Să ne rugăm, firește, și pentru ei, pentru acești jalnici campioni ai fentării adevărului și ai grosolanei înjurăturii publice mascate nătâng în critică semidoctă a unor lucruri pe care, orbiți de furie anticreștină, sunt incapabili să le înțeleagă! Acești oameni foarte sărmani caracterial au mai multă nevoie de rugăciunea noastră a tuturor și a Bisericii spre care scuipă în sus decât pot ei crede.

Credința în Adevăr (nearticulat), credința în Hristos mărturisit de Biserica vie, reală, neidealizată, dar nici strâmb imaginată de simplii gazetari eșuați în vedetism, această credință ne va dărui claritatea și frumusețea morală ce ne vor salva și ne vor înălța dincolo de „bâlciul deșertăciunilor” în care diavolul cu chip de om cumsecade, cap limpede, omniscient și neobosit justițiar ne invită permanent să trăim.

Pe unii chiar cu un suspect și, desigur, vremelnic succes.”, a transmis Vasile Bănescu, într-o declaratie.

La rândul său, un fost coleg de liceu al jurnalistului a scris că ”CTP s-a născut în imposibilitatea de a fi castrat”

Faptul că Adrian Severin a fost coleg de liceu cu Cristian Tudor Popescu – este mai puțin cunoscut decât acela că același înalt demnitar a întocmit, într-un moment critic, o listă cu șefi de ziare angrenați în acțiunile unor servicii secrete ale altor state.

Severin îl caracterizează dur pe fostul său coleg de școală:

”Din câte știu eu, boul este un taur castrat”, scrie Severin într-un comentariu la o postare a lui Mirel Curea despre… același CTP, în care îl numește ”BOU, nu Vită”.

Severin spune că… ”Se pare că CTP s-a născut, printr-un capriciu al naturii, în imposibilitatea intelectuală de a fi castrat”

Ei bine, explică Severin, ”De aici ura împotriva lui Dumnezeu, vinovat de a nu-l fi dăruit cu aptitudinea ca măcar într-o cutie de chibrituri să își păstreze fala”.

”Singurul său moment de glorie, când Dumnezeu i-a pus mâna în viitoarea chelie, a fost acela de a fi copil de mingii la niște meciuri din Cupa Davis, prin anii când era, nu “crucișătorul” presei românești laureat de “servicii” , cot la cot cu falsul său admirator Băsescu-Petrov, ci un biet elev de liceu disprețuit de colegi”, scrie Severin, într-un articol reprodus de https://octavpelin.wordpress.com/2020/10/30/severin-ctp-s-a-nascut-in-imposibilitatea-de-a-fi-castrat/

31/10/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | 30 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: