CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

EROII NU MOR! Cinci tineri români anticomuniști au ocupat în zilele de 14-16 februarie 1955 legația Republicii Populare Române din Berna, ELVEȚIA. VIDEO

 

 

 

 

 

 

EROI PENTRU ROMÂNIA! La 14-16 februarie 1955 – un comando anticomunist ocupă legația RPR din Berna. Cinci tineri români ţin Europa cu sufletul la gură.

 

 

 

14 februarie 1955. Presa din întreaga lume anunța o știre ce va ține capul de afiș al buletinelor de știri în zilele următoare. Legația românească de la Berna fusese ocupată de un grup de tineri români anticomuniști.

Membrii grupului – Dumitru Ochiu, Ion Chirilă, Oliviu Beldeanu, Stan Codrescu și Teodor Ciochină – erau refugiați politici în Occident, evadați din iadul instaurat de sistemul represiv condus de Gheorghe Gheorghiu Dej. Ei aveau deja la activ o întreagă serie de acțiuni împotriva comuniștilor, atât în țară, cât și în exil.

Ei transmiseseră deja că acțiunea lor era o formă de protest față de crimele, abuzurile și încălcările flagrante ale drepturilor omului din România comunistă. Prin acest demers extrem, ei doreau să atragă atenția opiniei publice internaționale asupra crimelor comise de autoritățile comuniste române, dar și asupra activităților de spionaj ale membrilor ambasadei române din Elveția.

Pentru prima oară de la sfârșitul războiului și coborârea Cortinei de Fier. Ei au reamintit Occidentului indiferent de suferința popoarelor ce se aflau dincolo de Cortina de Fier și au dezvăluit acțiunile de spionaj pe care Securitatea le desfășura – în beneficiul NKVD – împotriva țărilor Europei de Vest.

Guvernul român din acele vremuri a acuzat structurile Gărzii de Fier și pe Horia Sima, dar și agențiile de informații ale statelor occidentale pentru punerea la cale, cu complicitatea autorităților elvețiene, a unui complot antiromânesc de factură fascistă.

 

 

 

 

 

Incidentul de la Berna (14 – 16 februarie 1955) - foto preluat de pe www.historia.ro

 

 

 

 

Șeful grupului era Oliviu Beldeanu, arestat prima oară în 1945, la 21 de ani, pentru răspândirea de lozinci favorabuile lui Iuliu Maniu și Partidului Național Țărănesc.

Fusese închis o perioadă pentru colaborare cu rezistența armată din Munții Făgărașului, și cunoscuse pe pielea sa tratamentul sălbatic al închisorilor politice din România. Avea să evadeze din țară în 1949, prin Iugoslavia.

Serviciile secrete iugoslave i-au oferit libertatea în schimbul efectuării unor misiuni de spionaj în România, dar la Trieste rupe legăturile cu iugoslavii și ajunge în Occident, stabilindu-se la Munchen, iar apoi în Elveția, la Konstanz. 

Pe ceilalți camarazi ai săi îi cunoscuse în timpul periplului prin închisorile și lagărele iugoslave.

El a fost creierul organizării, până în cele mai mici amănunte, a acțiunii de la Berna, locație aleasă ca urmare a suspiciunii că diplomații acestei legații erau de fapt spioni în favoarea sovietelor. Atacul a fost precedat de îndelungi antrenamente și de procurarea de arme.

Dumitru Ochiu și Ion Chirilă fuseseră colegi la liceul “Cuza-Vodă” din Huși , unde militaseră într-o grupare clandestină anticomunistă, reușind să inducă în eroare agenții Securității și, astfel, să fugă prin Iugoslavia.

Elev bucureștean, Stan Codrescu a participat, încă din 1944, la protestele anticomuniste, unde participa la protestele anticomuniste, unde a și fost grav maltratat de contramanifestanții comuniști. Iar în 1946, avea să participe la sechestrarea primarului comunist din satul natal, ca urmare a abuzurilor acestuia împotriva țăranilor. În timpul stagiului militar, fiind detașat la grăniceri, va profita și va trece granița în Iugoslavia.

Teodor Ciochină era basarabean, scăpat de persecuțiile ocupantului sovietic din 1940, și revenit în ținutul de peste Prut alături de armata germană, după 1941. Rămas fără un picior, el a fost totuși deportat de ruși în Siberia, de unde va evada, revenind în țară, unde va fi aruncat însă în închisoare. Deși invalid, a evadat din nou, ajungând și el în Iugoslavia.

Reuniți la Konstanz pe 14 februarie, ei au pornit spre Berna, unde, în jurul orei 22,Dumitru  Ochiu, Chirilă, Beldeanu și Codrescu vor descinde în fața legației RPR. Teodor Ciochina, din cauza invalidității sale se rezuma la a-i conduce cu mașina pe acestia.

Ei aveau să escaladeze gardul și, în timp ce Codrescu și Ochiu asigurau garda în curte, Beldeanu și Chirilă s-au îndreptat în anexa ce adăpostea cancelaria. Aici locuia șoferul legației, Alexandru Șețu, în realitate ofițer de Securitate, care locuia aici împreună cu soția sa.

Pătrunși înăuntru, ei vor proceda cu multă grijă la imobilizarea soției șui Șețu, începând să caute ore întregi documentele incriminatoare.

În jurul orei 2 din noapte, avea să își facă apariție Aurel Șețu, care a fost somat de Codrescu dar, după o scurtă luptă corp la corp, avea să fie împușcat tocmai când vroia să folosească pistolul automat.

Împușcăturile au alertat personalul legației, dar și pe Beldeanu și Chirilă, care părăsiră cancelaria cu sute de documente. Erich Stoffel, șeful legației, se aruncă pe fereastră, abandonându-și soția și copii, care însă au beneficiat de purtarea omenoasă a celor patru luptători.

Alertată, poliția elvețiană a înconjurat legația RPR, neutând însă să pătrundă ca urmare a interdicției menținute de șeful acesteia, Stoffel.

Seara, primul luptător avea să se predea polițiștilor elvețieni, înmânând autorităților sute de coumente ce dovedeau fără dubiu activitățIle de spionaj desfășurate de personalul legației. El va declara că ocuparea legației are ca scop demascarea acțiunilor ostile ale regimului de la București împotriva Occidentului.
El avea să descrie, de asemenea, regimul de exterminare aplicat de comuniști elitelor deținute în închisorile politice.

Ochiu a susținut ca revendicare eliberarea generalului Aurel Aldea, a episcopului Ioan Suciu, a redactorului țărănist Anton I. Mureșanu și a fruntașului țărănist Ilie Lazăr. El a mai declarat despre ceilalți trei camarazi ai săi că juraseră să rămână în legație până la moarte sau până când guvernul comunist de la București le va îndeplini doleanțele.

Demascat în acțiunile sale de spionaj, Stoffel dezlănțue un virulent protest la adresa autorităților elvețiene, acuzându-le de violarea neutralității, și cerând arestarea tinerilor români, pe care îi numea fasciști, și predarea lor Bucureștiului.

Comisarul elvețian Kurt Kessai, a refuzat să ia cu asalt legația, așa cum cerea Stoffel, tratând cu tinerii anticomuniști și convingându-i să se predea.

Ei aveau să fie judecați de o curte elvețiană, primind pedepse nesemnificative, între patru ani și un an, toți fiind eliberați însă mult mai repede.

Totuși, mâna lungă a Securității avea să se răzbune. După o serie de tentative nereușite de răpire a liderului Oliviu Beldeanu, acesta avea să fie capturat în 1957.

Operațiunea, încadrată în rândul așa numitelor “afaceri umede” ale Securității (asasinate, răpiri și atentate teroriste desfășurate pe teritoriul țărilor occidentale împotriva unor vârfuri ale exilului anticomunist), avea să fie coordonată de generalul Nicolae Doicaru, același care în 1948-52 coordonase teribila represiune împotriva rezistenței armate din Dobrogea.

Unealta folosită a fost un anume George Kehayoglu, un pretins om de afaceri, care îl invitase pe Beldeanu la Berlin, pentru a-i oferi un loc de muncă onorabil.

Agentul deplânsese soarta tristă a luptătorilor anticomuniști, abandonați mizeriei de indiferența Occidentului.

Automobilul care îl preluase pe Beldeanu de la aeroport era condus de un agent STASI, care a trecut de linia de demarcație, în Berlinul de Est.

Înțelegând că este victima unei capcane, Beldeanu a scos arma, trăgând în șofer și încercând să fugă înapoi, în Berlinul de Vest.

Avea să fie împușcat de ofițerii STASI. El a strigat, în timp ce era imobilizat de comuniști: “Germani, ajutor! Sunt răpit. Numele meu este Beldeanu, luptătorul de la Berna!”

Capturat, va fi spitalizat, iar după vindecare va fi preluat de Securitate și adus în România, După îndelungi anchete și torturi, va fi condamnat de un tribunal comunist și executat la 16 februarie.

 

 

 

 

 

VIDEO. ATACUL DE LA BERNA – versiunea full a unui excepțional film realizat de Lucia Hossu Longin, oferit aici de Fundația Ion Gavrilă Ogoranu

 

 

VIDEO. Imagini din jurnalul cinematografic al PATHE, cu atmosfera din timpul ocupării Legației RPR de la Berna de către un grup de tineri români anticomuniști.

 

 

 

 

Surse:

 www.bernerzeitung.ch

 www.Historia.ro

 www.buciumul.ro

23/02/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Un comentariu

UN FILM CARE TREBUIE VAZUT: PORTRETUL LUPTĂTORULUI LA TINEREŢE

 

portret

Este o dramă istorică cinematografică românească, fiind pelicula de debut a regizorului Constantin Popescu. Filmul relatează povestea grupării de rezistenţă anticomunistă a lui Ioan Gavrilă Ogoranu, care a activat înMunţii Făgăraş în perioada de după instaurarea dictaturii comuniste în România.
Filmul „Portretul luptătorului la tinereţe” este prima parte a trilogiei „Aproape linişte”, pe care regizorul Constantin Popescu are de gând să o realizeze. Celelalte două pelicule din trilogie se vor referi la activitatea Elisabetei Rizea, respectiv la activitatea fraţilorPetre şi Toma Arnăuţoiu din Muscel.

La sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial, România a fost ocupată de Armata Roşie şi a căzut sub dictatură comunistă. Teroarea, instaurată în România devenită o imensă închisoare, era unica regulă. Dictatorii comunişti se ghidau după lozinca stalinistă: «Cine nu este cu noi, este împotriva noastră».

Sute de mii de cetăţeni români, din toate categoriile sociale, care se opuneau instaurării comunismului şi ocupaţiei armatei sovietice, au fost arestaţi, întemniţaţi, torturaţi, deportaţi ori ucişi.

În aceste condiţii, grupuri de oameni, din diferite părţi ale ţării, au hotărât să se opună regimului comunist, cu arma în mână, în aşteptarea unei ipotetice intervenţii armate a puterilor democratice din Occident.

Unul dintre aceste grupuri era condus de tânărul student la agronomie şi la ştiinţe economice, Ion Gavrilă Ogoranu, originar din satul Gura Văii, de lângă Făgăraş, absolvent au unei şcoli militare de ofițeri. Grupul format din vreo treizeci de tineri (elevi din ultimul an de liceu, muncitori, studenţi, intelectuali), a reuşit să reziste pe versantul nordic al Munţilor Făgăraş, până în a doua jumătate a anilor 1950.

 

PORTRETUL LUPTATORULUI LA TINERETE. DE CE S-A LUPTAT IN MUNTI?

george damian

Am văzut şi eu periculosul film “Portretul luptătorului la tinereţe“, cel care a fost condamnat de Institutul Wiesel şi Asociaţia pentru Studierea Istoriei Romilor – care pe 16 februarie 2010 au cerut să fie eliminat de la Festivalul de Film de la Berlin.

Chipurile filmul ar face propagandă Mişcării Legionare. Acum nu trebuie să ne ascundem după deget, vorba lui Claude Karnouh singurii anticomunişti din România “sunt anticomunisti adevarati: legionarii, greco-catolicii si catolicii maghiari”.
Filmul respectă adevărul istoric: printre luptătorii din munţi s-au numărat mulţi foşti membri ai Mişcării Legionare.

Cărtărescu a luptat împotriva comunismului prin schizofrenie (după propriile mărturisiri el trăia în alte lumi în perioada comunistă şi ignora realităţile curente), Liiceanu şi Pleşu au luptat împotriva comunismului mergând la burse în Germania, Nicolae Manolescu lupta în paginile unei reviste plătite de comunişti şi tot aşa. Fiecare a luptat cum a ştiut mai bine!

Acum despre film. Nu este clar de ce stăteau băieţii ăia în munţi. Un tânăr de 20 de ani care se uită la film nu cred că înţelege mare lucru: nişte bărboşi care aleargă prin păduri cu puşcoace în mâini.

Cumva nu se face o legătură între acţiunile luptătorilor, suferinţele oamenilor şi teroarea exercitată de Securitatea coordonată de consilieri sovietici caPantelei Bodnarenko (născut la Tiraspol, cunoscut ca Gheorghe Pintilie sau Pantiuşa).

Mihai Constantin face un rol magistral în “Portretul luptătorului la tinereţe” interpretându-l pe Pantiuşa (genial momentul în care spune că partidul va înfiinţa colonii de muncă, lagăre dacă vreţi, care vor trebui umplute cu duşmani ai poporului – doar n-o să rămână goale?!?!).

 Doar că Pantiuşa din filmul lui Constantin Popescu vorbeşte foarte bine româna (deşi agramat) – în realitate Pantiuşa nu a vorbit niciodată bine limba română, a avut permanent un accent slav care îi trăda originea ucraineană.

 Nu ar fi stricat ca acest accent slav să fie redat în film – nu de alta, dar să se ştie că România anilor 1950 era sub ocupaţie sovietică şi la cheremul consilierilor sovietici.

 

portret

 

Mihai Bendeac este foarte bun în rolul plutonierului de miliţie care bate în numele ordinii socialiste. Răzvan Vasilescu redă foarte bine un torţionar securist. Doar că nu este clar ce era cu băieţii din pădure.

 Doar câteva propoziţii din cele două ore şi jumătate de film încearcă să ofere câteva explicaţii. Realizatorii filmului “Portretul luptătorului la tinereţe” au avut un foarte bun documentarist în ceea ce priveşte Securitatea şi au reuşit să o redea aşa cum a fost. Doar că “portretul luptătorului” a ieşit incomplet.

De ce a luptat în munţi Ion Gavrilă Ogoranu? Singurul film care la o primă vedere urmează fidel memoriile sale publicate sub titlul “Brazii se frâng dar nu se îndoiesc” nu prea reuşeşte să răspundă la această întrebare.

Trebuie să fi citit ceva istorie contemporană a României, mai ales documente publicate, pentru a prinde mesajul filmului.

Vizionarea peliculei “Portretul luptătorului la tinereţe” nu este de ajuns pentru a înţelege ce s-a întâmplat în anii 1950 – este nevoie de o zdravănă bibliografie suplimentară!

 

11/11/2011 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

EVOLUTII POLITICE IN R.MOLDOVA:STÂNGA ANTIROMÂNEASCA SE RUPE SPRE PUTERE .CE FACE DREAPTA ROMÂNEASCĂ?

STÎNGA ANTIROMÂNEASCA SE RUPE SPRE PUTERE ÎN BASARABIA. CE FACE DREAPTA ROMÂNEASCĂ?

August 4th, 2010

Stanga comunista

VITALIA PAVLICENCO

De la bun inceput, mentionez ca nu atribui PLDM nici Dreptei, nici Stingii. Parerea mea ramine aceeasi: este un partid echivalent cu o solutie imorala in politica noastra, chiar daca Filat si trepadusii lui cred ca vor putea amagi zdravan populatia. Imoralitatea asta s-a vazut mai ales dupa 9 mai, 22 si 28 iunie, ca si prin refuzul de condamnare a crimelor comunismului… Repet, pentru ca e necesar: “pragmatismul” PLDM inseamna, de fapt, cosmopolitismul si mancurtismul unor renegati, carora li s-a urcat ceva la cap si care nu sint nici democrati, nici social-democrati, nici liberali, nici romani, nici de dreapta, nici de centru-dreapta, nici de stinga, dar incearca sa stea pe un centru, balabanindu-se cind spre dreapta, cind spre stinga. Dar asta va trece repede.
Ultimele evolutii legate de Decretul prezidential au separat puternic societatea si, in pofida tertipurilor de imagine, ca vine lumea cu hurta in PLDM, oamenii sanatosi la cap incep sa priceapa smecheriile lui Filat cu un Lucinschi prorus in spate, retras din spatele lui Ghimpu, care devine tot mai sustinut in societate, in pofida unor minusuri. PNL a sprijinit actiunile cu semnificatie nationala. Intre pantoful scump si un Presedinte mai necioplit, dar demonstrind caracter national, mi se pare ca va cistiga ultimul.
Citim acum ce se intimpla pe site-urile rusesti, gen http://www.ava.md, care fusese deschisa AIE, dar unde se coc tot mai multe sugestii pentru Stinga antiromaneasca. Cititi, cine cunoaste rusa, ca este interesant. Scopul rusofililor de a vedea o grupare politica proMoscova la putere devine un atavism. Asta dupa ce Stinga parca se culcase pe ureche timp de 10 ani, cit a dominat clanul mafiot comunist, care a darimat, impreuna cu Lucinschi si Rosca, Alianta pentru Democratie si Reforme.
Iata obiectivele sugerate de “ideologi” Singii antiromanesti:

Echitate sociala.
Prietenie si parteneriat strategic – desigur – cu Rusia.
Consolidarea rolului Moldovei in CSI si aderarea la Uniunea Vamala.
Iesirea Moldovei din blocul daunator si inutil antirusesc GUAM.
Neutralitatea Moldovei.
Reglementarea conflictului transnistrean (in temeiul Acordului dintre liderii Rusiei, Moldovei si Transnistriei, din 18 martie 2009)
Apararea moldovenismului si a limbii moldovenesti
Lupta pentru ridicarea statutului si pentru extinderea sferei de aplicare a limbii ruse.
Apararea intereselor Mitropoliei canonice moldovenesti a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Cu ce obiective vine Dreapta in raport cu aceste obiective ale Stingii? Intrebam care e Dreapta si ce vrea, pentru ca, iata, pentru atingerea acestor obiective ale Stingii, care semnifica indepartarea de Romania, ca sa nu mai spun, anularea Unirii cu Romania (ca acest “scop” l-au tot servit fortele prorusesti si aliatii lor, inclusiv de pe dreapta), dar care semnifica si indepartarea ireversibila de UE si NATO, se lucreaza si aici, si in Rusia. Exemple sint o sumedenie, ultimul fiind gruparea politico-religioasa a lui Pasat si Vladimiruska.
Combinatiile si aliantele propuse si plamadite de “analistii” antiromani si antiruropeni sint, si ele, o sumedenie, scopul fiind excluderea, in special, a Partidului Liberal dintr-o majoritate parlamentara, nu mai spun ca nici in visul cel rau aceste forte oculte nu vad un PNL in Legislativ. Abia a scapat Voronin de mine in 2009, dupa trei ani de chin in Legislativul trecut.
Dupa cum vedem, miza Moscovei pe Stinga, drept coloana a cincea rusa, este imensa. In fiece alegeri spunem ca sint definitorii pentru drumul nostru ireversibil spre spatiul european civilizat – fie direct, care va mai dura, fie prin Romania, care poate fi mai scurt -, insa, de fiece data, nu rezulta ceva ireversibil spre UE, nu mai spun de NATO si UE. De ce?
Pentru ca Stinga, mai firimitata sau nu, e mai unita. Dar si pentru ca mereu se gasesc pe Dreapta niste farisei, niste tradatori, niste revopsiti, care cocheteaza cu Stinga antiromaneasca. De ce? Pentru ca acesti tradatori, farisei, duplicitari, cosmopoliti, mancurti, renegati sint, in esenta, papusi ale unor papusari filorusi, aruncate sa insele electoratul de Dreapta, ca sa ajunga la putere, apoi sa faca mendrele Kremlinului. Cum altfel am putea intelege actiunile unui PLDM, care se inscrie perfect in acesti parametri?
PLDM este un fel de PPCD “dispus” pentru combinatii si aliante dubioase cu Stinga antiromaneasca, lucru pe care nu am dori sa il vedem. Dupa ce a distrus AMN, care nu mai are sansa trecerii de sine statator in Parlament, dupa ce a folosit iluzia resurselor administrative, zis, pe scurt, “treuca” publica, pentru a aduce incolonati oamenii care ori au probleme cu legea, ori mizeaza pe “mila financiara a Guvernului”, PLDM viseasza mai doua lucruri – sa fie cit mai prost reprezentate PL si PD, pentru a nu fi fortat sa faca o alianta cu aceste formatiuni. Ii va reusi oare? Poate sa ii reuseasca, daca are multi bani adunati pentru ca i-au “crescut” simpatizantii premierului, dar si daca va reusi sa impuna o campanie electorala de 30 de zile, ca sa ii ameteasca pe toti repede si sa-l voteze pe “Mesia” liberal-democrata.
Comportamentul lui Filat – cu toate declaratiile sale – despre staful necomun pentru referendum, despre dorinta de a fi Presedinte, despre reducerea campaniei electorale la 30 de zile, nu mai spun de articole de presa orchestrate, – favorizeaza sau defavorizeaza sansele comunistilor in viitoarele scrutine? Ramine sa raspundeti. Ca si la intrebarea – ce mai e cu sloganele astea – “Moldova fara Voronin”, “Moldova fara comunisti”, dar o Moldova cu o Stinga antiromaneasca favorizata?
Egosimul politic, din cite vad, este permis unora si interzis altora. Cind Filat debiteaza aiureala ca il impiedica partidele extraparlamentare, in loc sa il deranjeze comunistii, cind Filat sumbineaza Alianta – asta e bine sau e rau pentru viitorul romanesc si european al R.Moldova?
Cind noi, unii din partide extraparlamentare, vorbim impotriva AIE, iaca-ta “favorizam” Bau-baul comunist. Mai mult – nici sa nu participam la alegeri, ca sa ia Filat cit mai mult si sa se uneasca si el cu un junior comunist Petrenco, Muntean, poate si Stratan sau Tkaciuk, desigur cu un Turcan si Stepaniuc, la fel ca si cu un Pasat, cu un Selin, precum si cu altii atribuiti unei Stingi antiromanesti, antinationale.
Noi, cei din partide fara televiziuni “arondate”, nu avem acces la spatiul public. Macar in alegeri sa il avem. Nu, ca Filat vrea o campanie electorala teap-leap (asta e spus ruseste pentru PLDM), si sa redevina mai repede sef al statului, in care pune un sens de Tatuc-Batiuska, la fel ca si Voronin. Inca nu a propus sa fie comasate aceste doua functii in una singura si sa fie ocupate ambele de Filat, ca sa mearga si mai liber la anul de 9 mai pe Piata Rosie, iar pe 22 iunie, la Memorialul comunist, poate deja la Serpeni…
Ce face, in aceasta situatie Dreapta, care a mai ramas? Spuneam, cu alte ocazii, ca lui Mihai Ghimpu i se paruse, la un moment dat, ca are “dopusk” la putere in R.Moldova. Nu are. Abia asteapta toti antiromanii camuflati sa il vada plecat. Insa, daca ar putea discerne mai bine intre interesul personal al unor colegi politici si interesul national, el ar avea sansa sa reconsolideze o Dreapta nationala, pentru ca e o sansa in viata sa faci asta. Un AMN, MAE, PNL, PNR si alte partide, care ar putea aduce un 5-7 la suta impreuna, ar face posibila o Fractiune in Parlament, pe care renegatul verde sa nu o neglijeze si sa nu faca ce vrea un Lucinschi sau un Putin.
Nu cred ca exista piedici pentru consolidarea Dreptei. Ca presedinte al PNL, nu vorbesc din interesul personal. Am facut de mai multe ori pasi inapoi. Pe 5 aprilie am mers pe lista MAE, pe 29 iulie am chemat sa voteze partidele proeuropene. Acum ar putea MAE merge pe lista PNL, pentru a se face un Bloc PL-PNL, care, sint convinsa, are sanse sa adune multi sustinatori si dezamagiti si de mancurtimea de la PLDM, sa adune si personalitati care se sufoca acolo.
Noi nu insistam in sugestiile pentru PL, dar vremea o cere si tot vremea va arata ca Dreapta romaneasca trebuie sa fie activa si in miscare. Pentru ca miza in viitoarele alegeri e foarte mare. Sa nu se regrete, dar sa fie prea tirziu.

Sursa:Basarabia literara

04/08/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, DIVERSE, POLITICA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: