CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

24 iulie 1959 – Ziua în care propaganda antiamericană nu a funcționat în URSS

 

 

La 24 iulie 1959, Statele Unite au deschis în Uniunea Sovietică un târg de produse industriale şi electrocasnice de larg consum, care avea să devină faimos după celebra „dezbatere de la bucătărie”, între vicepreşedintele de atunci al Statelor Unite Richard Nixon şi premierul sovietic Nikita Hrusciov.

Cîţiva din organizatorii acestui târg i-au spus corespodnentului Europei Libere Gregory Feifer  privitor la Expoziţia Naţională Americană deschisă la Moscova în 1959 : „N-am vrut să-i convingem pe sovietici că capitalismul e mai bun decât comunismul, am vrut doar să le arătăm cine sânt americanii”

În ziua deschiderii oficiale, Richard  Nixon, atunci vicepreședinte al SUA şi liderul comunist sovietic Nikita  Hruşciov s-au oprit în faţa unei bucătării americane echipate complet şi au început o discuţie despre progresele tehnologice ale ţărilor lor, pe care au continuat-o într-un studio de televiziune RCA care expunea alături.

Nixon a sugerat că Statele Unite au luat-o înaintea Uniunii Sovietice, cel puţin în dezvoltarea benzii video color pe care era înregistrată în acel moment convorbirea dintre ei: „Asta arată care sânt posibilităţile unei comunicării din ce în ce mai dezvoltate, iar această comunicare ne învaţă unele lucruri şi vă învaţă şi pe voi unele lucruri, pentru că până la urmă nu le ştiţi chiar pe toate”

Hruşciov a răspuns că sovieticii erau mai avansaţi în majoritatea domeniilor, adăugând că, americanii oricum vor folosi banda video cu înregistrarea numai în scopuri propagandistice:

„Ce vorbesc eu acum e tradus numai pentru urechile tale, americanii nu vor auzi niciodată vorbele mele”.

Atmosfera nu tocmai caldă de pe vremea Războiul Rece a oprit multe companii americane să se prezinte la expoziţia de la Moscova. Una din cele mai vestite firme americane care au refuzat oferta a fost Coca Cola.

David Kendal, şeful de-atunci de la Pepsi Cola, firma americană concurentă a văzut în asta o ocazie ce nu putea fi ratată.

Dar majoritatea colegilor săi de la Pepsi Cola au spus că deplasarea la Moscova e o imensă pierdere de bani, drept pentru care Kendal l-a rugat pe Nixon să fac în aşa fel încît să-i poată da lui Hruşciov să aibă un pahar cu pepsi. Ceea ce s-a şi întîmplat.

Doar că Hruşciov a primit nu unul, ci două pahare, unul cu pepsi fabricat în America şi altul cu pepsi fabricat la Moscova, despre care liderul sovietic a spus că e mai bun decît sortimentul american:

„Şi început să împartă pepsi fabricat la Moscova tuturor celor  prezenţi spunându-le „gustaţi un pepsi bun”.

 

 

 

 

Cum a contribuit compania Pepsi la dezarmarea URSS. Poveşti „marinăreşti“ mai puţin cunoscute

 

 

Foto: Nikita Hruşciov, bând pepsi sub privirile preşedintelui american Richard Nixon.

 

 

 

Reclama la modă atunci era „Fii Sociabil, Bea Un Pepsi”, aşa că după asta întreaga lume a fost împânzită cu poze ale lui Hruşciov împărţind pepsi, iar textul era: „Hruşciov Învaţă Să Fie Sociabil”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De fapt, America a fost mereu percepută de rușii obișnuiți ca un prieten și ca un paradis  pe Pământ.

În prima jumătate a secolului XX, oamenii sovietici se așteptau ca Statele Unite să le elibereze de regimul tiranic. Însă „Cortina de fier” și atotputernicul KGB a pus capăt acestor așteptări.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu toate acestea, în 1959, pentru o scurtă clipă,  oamenii sovietici au văzut o părticică din SUA la o expoziție deschisă la Sokolniki, într-o vreme în care KGB-ul prezent peste tot spunea rușilor obișnuiți că Statele Unite sunt un  dușman neîmpăcat, fără să se jeneze că  această teorie era cusută cu ață albă.

Statele Unite nu s-au războit niciodată cu Rusia și mai mult, industrializarea stalinistă s-a făcut cu bani americani și prin eforturile specialiștilor lor.

Mai mult, în timpul  celor două războaie mondiale americanii au luptat de partea rușilor și au salvat Rusia prin furnizarea de arme și alimente.

În cele din urmă, în ultimii 120 de ani , Statele Unite  au oferit adăpost pentru cel puțin 3-4 milioane de emigranți din Rusia.

SUA au fost întotdeauna prezente în mentalul muncitori sovietici ca o țară a șanselor egale și a dreptății, ca un arbitru mondial înțelept și onest.

America a fost întotdeauna asociată cu așteptările rușilor pentru o viață mai bună și cu speranța că într-o bună zi va veni să-i elibereze de regimul inuman autohton.

O dovadă a  acestei stări de fapt o oferă și numeroasele declarații ale unor oameni sovietici obișnuiți în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, prezentate într-o carte a lui A.V. Golubev, „Dacă lumea cade peste republica noastră” (publicarea Institutului de Istorie Rusă al Academiei Ruse de Științe).

Este interesant faptul că în anii 1920 și 1930, așteptările oamenilor obișnuiți erau legate în principal de Anglia.

Iată spusele lor tipice:  „În mai 1927, unul dintre țăranii districtului Amur era  sigur că Anglia le-a cerut comuniștilor să se predea fără luptă, astfel că în Rusia va fi numit președintele pe care îl va dori Anglia sau țăranii Rusiei.”

„De îndată ce Anglia va declara război URSS, i nu vom lăsa un singur comunist viu la Moscova”, scria una din scrisorile trimise Ziarului Țărănesc în 1927.

 

 

 

 





 

 

 

 

 

Odată cu începutul celui de-al Doilea Război Mondial, situația a început să se schimbe – America era percepută deja ca un potențial eliberator al poporului rus. Cu toate acestea, în rândul intelighenției sovietice, Anglia a continuat un timp  să se bucure de simpatie. De exemplu, academicianul V.I. Vernadsky,  nota în jurnalul său pe 16 iulie 1941 : „Spre satisfacția generală, ne-am distanțat de Germania și ne-am aliat cu Anglia ”.

În august 1941, la primul miting panslavist, scriitorul A.N. Tolstoi a vorbit despre Marea Britanie „puternică și iubitoare de libertate”.

Rolul SUA ca principal aliat al URSS începea însă  să prevaleze. Istoricul, cercetătorul V. F. Zima scria: „În anii războiului, locuitorii din țara sovietelor au crezut într-o prietenie reală cu poporul american. Ostașii și muncitorii   le-au oferit o binemeritată preferință față de alți aliați.

Americanii și-au îndeplinit obligațiile de a ajuta Armata Roșie, au luptat cu succes în Oceanul Pacific și Africa de Nord, au eliberat Italia de naziști și au obținut o victorie importantă asupra trupelor germane din Ardeni „.

Același istoric, rezumând miile de declarații ale oamenilor sovietici înregistrate de serviciile speciale ale lui Stalin, rezuma:

„Aspirațiile muncitorilor, ale țăranilor și ale intelighenției erau legate de abolirea stăpânirii bolșevice și la dobândirea libertăților elementare și a drepturilor omului. Orășenii aveau nevoie de un salariu garantat, care să ofere un nivel de viață bun familiei, 8 ore de muncă și concediu anual. Sătenii au avut de suferit și au suferit de pe urma sistemului  fermelor colective care le-a fost impus. Intelighenția sovietică  cerea să fie eliminată bariera culturală care separa URSS-ul de Occident. „

 

 

 

 

 





 

 

 

 

 

 

Declarațiile cetățenilor de rând erau și mai categorice. Un artist muzician spunea: „În URSS, forma guvernării va fi schimbată sub presiunea Americii spre crearea unei republici democratice pe modelul lor. Pentru aceasta, vor fi folosite  URSS trupe aduse din America în URSS. ”

 

Academicianul V.I. Vernadsky scria în 1942:

 

„1944 va fi un an de schimbări enorme. O alianță cu democrațiile ne va consolida libertatea de gândire, libertatea de credință, libertatea de urmărire științifică. Regimul polițienesc  va fi slăbti și poate în cele din urmă va intra în istorie. După ruină – reconstrucție. ”

Un metalurgist de la una dintre uzinele dinLeningrad a scris în 1944: „Priviți sistemul nostru sălbatic și comparați-l cu cel american. Trebuie spus că oamenii trăiesc acolo ca proprii lor stăpâni, și nimeni nu-i batjocorește, iar persoana lor este inviolabilă”.

Deja în 1943, în materialele NKVD și NKGB, au apărut informări potrivit cărora:

„Zvonurile circulă intens că în curând va fi introdusă libertatea diferitelor partide politice, precum și libertatea comerțului privat, că va fi ales un nou țar, că America va guverna lumea după război”, se arată într-un material NKGB despre sentimentul politic din Sverdlovsk. 

În Bashkiria și Udmurtia, cele mai populare întrebări ale țăranilor în timpul unot întâlniri publice și prelegeri au fost:

„Este adevărat că America cere să dizolvăm fermele colective și să restaurăm biserica ?”.

 

 

 

 





 

 

 

 

 

Desigur, toate aceste așteptări ale oamenilor obișnuiți au fost înșelate după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, iar regimul polițienesc  și anti-americanismul prezent în rândurile potentaților de rang superior au rămas  înrădăcinate în URSS, iar mai târziu în Rusia, timp de aproape încă 70 de ani.

Adorarea Americii în acei ani a fost de „la distanță”. Doar câteva milioane de oameni sovietici au putut discuta atunci cu cetățeni americani – când au intrat  în contact cu armata Statelor Unite din Europa Centrală .

Prima dată  in URSS lumea a putut veni în contact cu  adevărata America abia în 1959 – la expoziția americană din Sokolniki.

În prima zi a deschiderii sale pe 25 iulie, 75 de mii de persoane au vizitat expoziția, iar în doar 6 săptămâni – aproape 3 milioane de sovietici s-au perindat prin fața standurilor cu exponate americane. Este foarte probabil  că nu au mai existat evenimente din istoria Rusiei și URSS care să fi adunat atât de mulți oameni.
    Punctul de atracție  al expoziției care a costat 3,5 milioane de dolari, a fost un pavilion rotund în plan, acoperit cu o cupolă din spalier auriu conceput de celebrul  arhitect și inginer american Richard Buckminster Fuller.  

 

 

 

 





 

 

La expoziție, oamenii sovietici au văzut mașini americane, Pepsi-Cola, haine, electrocasnice, computere. Atunci, pentru prima dată în URSS, exponate de artă avangardistă  au fost aduse  legal – picturi ale artistului  american Pollack.

 

Americanii participanți la expoziție își amintesc că au fost inundați de întrebări din partea sovieticilor: „Cât de mare e salariul tatălui tău?” , „Ce filme vizionezi?” etc.

Interesul rușilor pentru Statele Unite a fost enorm și autentic.

 Câteva sute de mii de reviste, broșuri și cărți despre America au fost răspândite în public în  primele zile ale expoziției.

Materialul tipărit a trebuit să fie bătut în cuie pe perete, însă până seara, sovieticii au smuls și aceste copii.

În timpul expunerii, au fost distribuite vizitatorilor  aproximativ 20 de mii de prăjituri. 
 

 

 

 
























 

31/05/2020 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Adevăruri cumplite despre revoluţia română din 1989. VIDEO

Revoluția din Decembrie '89. Târgu-Mureș, al treilea oraș care s-a ...

 

Cumplitul adevăr despre Revoluția Română: 22 decembrie 1989!

 

 

Pe 11 martie 1985 în URSS conducerea este preluată de către Mihail Gorbaciov.

La acel moment comunismul fusese impus cu forța în jumătate din continentul european, încă din timpul celui de al doilea război mondial.

Regimul de vis promis, în care oamenii să fie egali și să prospere, a eșuat: oamenii erau egali într-o sărăcie cruntă în toate statele comuniste.

Egalitatea promisă s-a dovedit în fapt o formă diabolică de ocupație, în care elitele intelectuale au fost decimate cu scopul expres de a înfrânge orice opoziție a popoarelor.

În 1956 în Ungaria și 1968 în Cehoslovacia, armatele sovietice  au înăbuşit cu tancurile orice tentativă a popoarelor statelor europene ocupate de a se elibera  de sub jugul comunist.

În 1985 Gorbaciov se afla la conducerea unui imperiu cu picioare de lut, incapabil să asigure cetățenilor săi strictul necesar traiului.

Atunci în URSS a început un proces curajos și necesar de reformare rapidă și transformare politică.

În România încă din 1965, după plecarea trupelor ruse, conducerea a fost preluată de către Nicolae Ceaușescu.

După un start bun de redresare economică în care românii au cunoscut o relativă bunăstare, în anii 80 situația cetățenilor s-a schimbat, în rău: produsele de bază, inclusiv cele alimentare, au dispărut din magazine în încercarea dramatică a lui Ceaușescu de a stinge într-un timp record datoria externă a țării.

Pe 9 noiembrie 1989 în Germania Zidul Berlinului avea să se prăbușească. Regimurile comuniste, pe fondul crizei profunde din URSS, au început să se prăbușească în toată europa: doar România părea blocată.

Nemulțumirile erau însă foarte mari şi în România. Primele manifestări stradale au avut loc la Timișoara încă de pe 15 decembrie 1989.

Regimul a intervenit în forță cu armata și structurile de securitate.

Revoluţia Română din Decembrie 1989 a fost generată de o revoltă populară născută ca urmare a   eşecurilor politice şi economice ale elitei politice româneşti din acele timpuri istorice, s-a radicalizat pe măsură ce represiunea regimului Ceauşescu se dovedea tot mai dură şi a atins apogeul prin respingerea totală a vechiului sistem politic.

„Fără comuniști!” avea să reprezinte nu numai o lozincă şi un deziderat al mulţimii aflate în Piaţa Palatului, în seara de 22 decembrie 1989, ci şi începutul unui proces menit să restabilească adevărul istoric şi să ofere României şi românilor un nou drum, un nou destin istoric.  

Peste o sută de persoane au fost ucise până pe 22 decembrie 1989 și alte mii au căzut victime ale represiunii. 

Pe 22 decembrie 1989,Nicolae Ceaușescu a fugit. Ulterior avea să fie arestat și judecat și apoi executat într-o singură zi.

În fapt procesul a fost doar un simulacru, tribunalul fiind unul ilegal, iar asasinarea s-a făcut la comanda lui Ion Iliescu și apropiaților săi.

Revolta adevărată însă a fost deturnată și preluată de opozanții comuniști ai lui Nicolae Ceaușescu, majoritatea lor în strânse legături cu Moscova.

S-au creat diversiuni și s-a indus o psihoză națională cu privire la presupuși teroriști care trăgeau în oameni.

După 22 decembrie 1989, când teoretic regimul căzuse, au existat sute de morți, cu mult peste numărul înregistrat înainte.

Vinovat de aceste victime este Ion Iliescu și acoliții săi, dornici să își justifice preluarea puterii printr-o baie de sânge.

Revoluția română avea să fie comfiscată și transformată în lovitură de stat.

Și astăzi, la 30 de ani de la revoluție, nimeni nu a plătit pentru cele peste o mie de victime.

Ion Iliescu și partidul său au deținut puterea în cea mai mare parte a timpului, iar avansul european și democratic al țării a fost înfrânat.

Și astăzi tragem de pe urma faptului că în 1989 revoluția română a fost deturnată și la conducerea țării au venit la acel moment alți comuniști, scrie http://www.centrul-cultural-roman.ro/istoria-de-langa-noi/

 

01/05/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | 2 comentarii

După Marx și Lenin va avea statuie într-un oraş german

 

 

 

 

 

 

 

Comuniștii sunt în plină ofensivă în Occident. După ce au inaugurat statuia lui Marx în orașul Trier, în prezența unor lideri ai UE, acum urmează să ridice o statuie a lui Lenin în vestul Germaniei.

 

 

Export leninist  în Germania de Vest.  

O statuie a lui Vladimir Ilici Lenin va fi ridicată în orașul Gelsenkirchen  în centrul văii Ruhr-ului, cândva regiunea industrială a Germaniei, va fi primul oraș din vestul Germaniei, cu o statuie a fondatorului partidului comunist rus.

Este o victorie a partidului de stânga MLPD, care a câștigat un proces cu autoritățile orașului, care au încercat să oprească demersul, relatează The Guardian.

  Autoritățile orașului au încercat să oprească instalarea statuii, ordonând oprirea construirii unui piedestal din beton al acesteia, însă o instanță a dat acum permisiunea partidului marxist-leninist din Germania, MLPD, să plaseze statuia metalică în afara sediului său.

Consiliul local al districtului West Gelsenkirchen a declarat că Lenin este o figură nepotrivită care trebuie comemorată în oraș. „Liderul comunist Lenin este reprezentativ pentru violență, reprimare, teroare și imensă suferință umană. Toate acestea îl fac incompatibil cu ordinea constituțională democratică liberă din Germania și înseamnă că este un simbol al luptei împotriva și al eliminării democrației noastre ”, se arată într-un comunicat.

Statui ale lui Lenin au făcut parte cândva din peisajul multor orașe și municipalități din fosta Germanie de Est, numai că niciuna nu a fost ridicată vreodată într-un spațiu public din vestul Germaniei.

Acest gest are loc în contextul în care mai multe statui ale lui Lenin din spațiul european ex-comunist au fost dărâmate în ultimii treizeci ani. În ultimii ani statuile lui Lenin din Kiev și Harkov au fost doborâte de protestatarii ucrainieni.

 

 

 

 

 

Imaginea articolului Tensiuni într-un oraş din vestul Germaniei. Un partid va ridica prima statuie a lui Lenin pe teritoriul Germaniei occidentale

 

 

 

 

 

 

 

 

O instanță a permis partidului marxist-leninist din Germania, MLPD, să plaseze statuia metalică în afara sediului său. Autoritățile orașului au încercat să-i oprească, ordonând oprirea construirii unui piedestal din beton pe care lucrarea trebuia să stea. Muncicipalitatea susține că statuia va ”perturba vederea” unei clădiri învecinate și ar încălca regulile de conservare a monumentelor istorice.

Șeful MLPD, Gabi Fechtner, a declarat presei germane: ”Suntem foarte fericiți. Gelsenkirchen este un oraș al muncitorilor și Lenin se încadrează foarte bine aici”.

Un purtător de cuvânt al orașului a spus că autoritățile „vor contesta hotărârea instanței”.

Statuia urmează să fie dezvelită pe 14 martie, în cadrul unei ceremonii care ar putea atrage susținători de stânga din toată țara. MLPD s-a străduit să o ridice înainte 22 aprilie, când de împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Lenin.

Monumentul din fontă, de 2,15 metri, a fost realizat în anii 1930 în Uniunea Sovietică și a fost achiziționat de către MLPD dintr-un oraș din Republica Cehă pentru o sumă nedezvăluită, în urma unei licitații online.

MLPD a fost fondată în 1982 și este sub observație de serviciile de informații germane, care o consideră extremistă și neconstituțională.

 

 

 

 

 

 

 

08/03/2020 Posted by | POLITICA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: