CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

GÂNDUL ZILEI

 

 

 

 

 

 

 

Comuniști sunt cei care l-au citit pe Marx si Lenin, anticomuniștii sunt cei care i-au înțeles

– Ronald Wilson Reagan –

 

 

 

 

 

 

 

9. Comunisti sunt cei care...

Ronald Wilson Reagan (n. 6 februarie 1911 – 5 iunie 2004), a fost cel de-al  40-lea preşedinte al SUA.

Prin politica sa intransigentă în confruntarea cu URSS  în perioada razboiului rece, a avut o contribuție hotărâtoare la prăbușirea imperiului comunist din estul Europei  și la afirmarea Statelor Unite ale Americii ca singura superputere  globala, pentru următoarele două decenii.

În timpul administratiei sale, națiunea americană s-a bucurat de cea mai lunga perioadă de prosperitate, fără recesiune.

 

Măsurile pe care le-a luat pentru reducerea taxelor, controlarea eficienta a masei monetare și reducerea cheltuielilor guvernamentale nejustificate, s-au dovedit a fi salutare, ele consolidând statutul SUA  de puterea numarul unu la nivel mondial.

În politica externă, s-a  remarcat prin deciziile sale ferme, lipsite de compromisuri.

De profesie actor, pe lânga funcțiile sale politice (initial guvernator al Californiei si mai apoi președinte) Reagan a fost un nume cu notorietate în cinematografie și președinte al Screen Actors Guild.

A fost implicat în acțiunile de combatere a infiltrării propagandei comuniste în industria filmului și a militat pentru conservatorism.

În timpul mandatelor sale prezidențiale a devenit celebru pentru vorbele de duh și umorul cu care trata problemele cu care se  confrunta.  

08/11/2019 Posted by | UMOR | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Primul text trimis de Doina Cornea la Radio Europa Liberă de dizidenta Doina Cornea în august 1982: „Scrisoare către cei care n-au încetat să gândească”

Imagini pentru doina cornea photos

 

Foto: Doina Cornea (n.30 mai 1929, Braşov, România – d. 4 mai 2018, Cluj-Napoca, România

A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca unde a studiat franceză şi italiană. După terminarea studiilor, a fost profesoară la ciclul gimnazial la o şcoală din Zalău, căsătorindu-se cu un avocat din localitate. În 1958 s-a întors la Cluj unde a fost lector şi, mai târziu conferenţiar, la catedra de limba franceză din cadrul Facultăţii de Filologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj.

Nemulţumită de regimul comunist, la începutul anilor ’80, Doina Cornea a trimis peste 30 de scrisori deschise de protest către Radio Europa Liberă şi ziarelor occidentale, în care denunţa „sistematizarea” satelor româneşti, dărâmarea bisericilor şi politica dusă de Nicolae Ceauşescu. Acest fapt a atras mânia dictatorului.

Securitatea i-a pus pază la casă, iar securiştii au interogat-o și au torturat-o.

Pentru curajul de a se opune regimului, a fost dată afară de la Universitatea „Babeş-Bolyai”, unde preda.

A avut noroc, totuşi, că nu a păţit ceva mai grav, datorită  fiicei sale, Ariadna, fugită în Franţa, şi care, veghea ca mamei sale să nu-i însceneze securiştii vreun „accident”.

În noiembrie 1987, în timpul revoltei de la Braşov, a răspândit peste 150 de manifeste de solidaritate, împreună cu fiul ei, Leontin, gest care s-a soldat cu închiderea ei în închisoare timp de două luni pentru ca, apoi, să fie ținut în arest la domiciliu.

Eliberarea a venit în 21 decembrie 1989, când protestarii contra regimului comunist au ajuns la casa sa situată pe strada Alba Iulia din Cluj-Napoca şi au luat-o pe Doina Cornea pentru a participa la manifestaţia împotriva lui Nicolae Ceauşescu.

După victoria Revoluţiei a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN), organism din care a demisionat, însă, după numai o lună, în ianuarie 1990, nefiind de acord cu transformarea acestuia în partid politic.

În acelaşi an, 1990, a fondat Forumul Democrat Antitotalitar din România, cu scopul de a uni opoziţia democrată abia născută.

A fost membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social (GDS) şi a Alianţei Civice. A intrat în PNŢCD, partid în care a activat până la sfârşit.

A publicat, la începutul anilor ’90, volumul „Puterea fragilităţii”, în care apar scrisorile sale deschise adresate lui Nicolae Ceauşescu, dar şi scrisoarea adresată muncitorilor din Braşov, după revolta de la „Tractorul” din 1987.

De asemenea, a tradus din franceză mai multe cărţi de Mircea Eliade şi Vladimir Ghika.

Pentru lupta sa împotriva regimului comunist a primit, în anul 2009, Legiunea de Onoare a Franţei în grad de Ofiţer şi, în anul 2000, cea mai înaltă disticţie a statului român, Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce , scrie www.g4media.ro/

 

 

A fost omul care a salvat onoarea unui întreg popor!

 

 

 

 

Scrisoare către cei care n-au încetat să gândească.

(august 1982)

Această scrisoare este primul text trimis de Doina Cornea la Radio Europa Liberă, în 1982.

Faptul că la sfârşitul difuzării textului – în august 1982 – s-a dezvăluit numele autoarei lui s-a datorat unei neînţelegeri: Doina Cornea îşi scrisese numele la sfârşitul scrisorii numai şi numai „pentru curierul ascultătorilor“, spre a arăta redactorilor emisiunii că este vorba de o scrisoare autentică.

În urma difuzării acestui text de către Europa Liberă, Doina Cornea a fost interogată de Securitate, amendată, criticată într-o şedinţă a cadrelor didactice de la Universitatea din Cluj şi, în cele din urmă, în 1983, destituită din postul pe care îl deţinea în această universitate.

” Prin dumneavoastră, mă adresez tuturor celor care mai vor să gândească în ţara aceasta, oamenilor de bună-credinţă care doresc să contribuie, prin efortul lor, la stăvilirea prăbuşirii care ne ameninţă.

Am convingerea că nici un efort, cât de infim ar părea, nu este zadarnic şi sper că scrisoarea mea poate fi un prilej de reflecţie.

Greutăţile care s-au abătut asupra noastră m-au făcut să meditez asupra cauzelor mai adânci care le-au provocat. În emisiunile dumneavoastră invocaţi de cele mai multe ori cauzele imediate, de pildă o economie greşit concepută, centralizarea excesivă a puterii, în ultimă instanţă sistemul nostru economico-social atât de rigid.

Eu, trăind aici, ca profesoară, întrezăresc o cauză mult mai generală şi mai adâncă a acestei catastrofe: este vorba de devalorizarea culturală şi spirituală a societăţii noastre, în urma impunerii unei ideologii reducţioniste, sterilizante.

Mă întreb cum s-a putut ajunge aici, mă întreb, mai ales, dacă nu cumva fiecare dintre noi, indivizi mărunţi şi neînsemnaţi, nu are şi el o vină în toate acestea.

Dacă ne privim bine, până în adâncul sufletului, nu vom găsi oare atâtea compromisuri încheiate, atâtea neadevăruri acceptate şi difuzate?

O elită purtătoare de cultură şi de tradiţie intelectuală a fost de la început brutal suprimată.

Consecinţele acestei crime (comisă în anii ’50, dar şi în continuare, sub forme mai atenuate) faţă de poporul nostru se fac simţite acum din ce în ce mai mult.

Cât despre poporul însuşi, lipsit de modelul spiritual pe care i-l oferea elita de altădată, dislocat de la locul lui de baştină datorită nefireştilor schimbări economico-sociale, şi-a pierdut de mult conştiinţa şi tradiţia păturii sociale căreia îi aparţinea.

Ţăranii noştri, purtători de valori latente, au devenit dezrădăcinaţii de la periferia oraşelor.

Muncitorii au fost ei înşişi slăbiţi, în calitatea lor de clasă, de această invazie eterogenă.

Intelectualii, recrutaţi la repezeală în funcţie de criterii politice, fără studii solide şi fără tradiţie, sunt incapabili să constituie un model spiritual.

Datorită înlesnirilor nemeritate care stau la baza ascensiunii lor, ei acceptă pactul compromisurilor. Tradiţia veche – sau ce a mai rămas din ea – este înecată în această confuzie generală.

Am devenit un popor fără o scară de valori morale şi spirituale. Un popor hrănit doar cu lozinci reducţioniste, stereotipe, omogenizante şi care înăbuşă, prin frecvenţa lor obsedantă, orice deschidere spre adevăr, spre înnoire, spre creaţie.

Cred că acest proces de secătuire spirituală stă la baza tuturor neajunsurilor pe care le trăim, căci, prin forţa lucrurilor, societatea decade când indivizii se degradează, când indivizii îşi pierd spiritualitatea.

Noi, intelectualii de azi, asistăm pasivi la o regretabilă pervertire a conştiinţelor.

Simţim cu toţii cum valorile morale veritabile sunt discreditate şi nu ne împotrivim: solidaritate umană, dragoste de muncă, cinste, curaj, demnitate au devenit vorbe goale.

Noţiuni ca patriotismul, libertatea şi independenţa naţională servesc acum numai la trădarea istoriei şi la distrugerea sentimentului patriotic.

Locul valorilor morale a fost luat de valorile materiale.

Majoritatea concetăţenilor noştri, indiferent de categoria lor socială, nu mai cred decât în situaţie, bani, relaţii şi confort.

Rupţi de un adevăr interior, spre care şcoala şi familia au fost incapabile să-i ghideze, ei cad pradă lăcomiei şi totodată fricii de a nu şi-o putea satisface.

Dacă vrem să depăşim această tragică situaţie, se impune o întoarcere spre spiritual – valoare maximă, generatoare de inteligenţă, de etică şi de cultură, de libertate şi de responsabilitate.

Numai un astfel de climat ar putea favoriza apariţia unei noi elite intelectuale.

La formarea inteligenţei de mâine, noi, educatorii, avem un rol de primă importanţă. Totodată suntem responsabili de etica şi de spiritualitatea acestui popor.

Să nu uităm că fiecare atitudine spirituală individuală contează în mersul istoriei.

Să încetăm de a mai forma un tineret infirm: servil, lipsit de curaj şi de personalitate, interesat şi gata pregătit (încă din grădiniţă!) pentru cele mai cumplite compromisuri!

Să nu-l mai expunem, zilnic, prin laşitatea noastră, la atitudini oportuniste şi ipocrite!

Prin atitudinea noastră de conformism total şi de excesivă prudenţă (deseori nejustificată!) contribuim, zi de zi, la debilitarea morală a neamului nostru. „

 

Publicat de:

http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=20245

02/09/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Curtea Constituțională din Ucraina pune semnul egalității între comunism și nazism și interzice deopotrivă folosirea simbolurilor naziste și comuniste


La o demonstrație de protest în fața Curții Constituționale la Kiev

Foto: Un protest în fața Curții Constituționale la Kiev

Curtea Constituțională din Ucraina a lăsat în vigoare legea care pune semnul egalității între comunism și nazism și interzice folosirea simbolurilor naziste și comuniste deopotrivă.

Decizia instanței supreme ucrainene în care se spune între altele că și un regim, și celălalt au folosit metode similare de aplicare „a politicilor de stat represive” vizează o lege adoptată în Ucraina în 2015.

Aceasta a creat suportul juridic pentru înlăturarea a mii de monumente sovietice din localitățile ucrainene, trezind critici la Moscova.

Legea a fost adoptată la un an de la anexarea Crimeii de către Rusia și declanșarea războiului separatist din Donbas, fiind văzută ca o încercare a Ucrainei de a eradica influențele rusești din societate, scrie în data de 17 iulie a.c. portalul https://moldova.europalibera.org/

Cu toate acestea, după 20 de ani de existență sub deviza valorilor europene și a spiritului european,  ucrainenii au reluat marșurile naziste pe străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul săvârșit asupra evreilor, polonezilor și rușilor în timpul războiului mondial, în timp ce o mare parte dintre ei tânjesc după „valorile” comunismului.

 

 

Imagini pentru demonstratii comuniste în ucraina

 

 

Este limpede că indiferent sub ce deviză ar trăi poporul ucrainian, nazismul și comunismul nu au putut fi eradicate din Ucraina, cel puţin până astăzi.

03/08/2019 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: