CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Paralele șocante între revoluția bolșevică rusă din 1917 și anarhia stângii americane după alegerile generale din 3 noiembrie 2020 din Statele Unite

Paralele șocante între Revoluția Bolșevică rusă din 1917 și anarhia Stângii americane din 2020

O serie de evoluții îngrijorătoare sunt evidențiate de alegerile generale din 3 noiembrie 2020 din Statele Unite.

Înțelepciunea din Scriptură afirmă: „Ce a fost va mai fi, și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: ”Iată ceva nou!”, demult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră. (Eclesiastul 1: 9-10).

Deși Secularismul respinge cu amărăciune adevărul Inspirației, acest adevăr rămâne o realitate.

Istoria este infailibilă, redundantă și neiertătoare, demonstrează într-un un studiu interesant,un articol din siteul american de știri Gateway Pundit, care prevestește probleme grave pentru Statele Unite.

Evenimentele în desfășurare ale alegerilor din 2020 oferă o ilustrare șocantă a faptului că „ceea ce a mai fost, este ceea ce va mai fi“.

Poate că cel mai deranjant aspect al acestei evoluții este nonșalanța cu care aceasta este privită. În ziua de azi, unii dau cu indiferență din umeri la adevărurile istorice, alții se alarmează, iar cei ce folosesc manualul istoriei pentru misiunea lor perfidă, zâmbesc viclean.

Lenin s-a lăudat că lovitura de stat bolșevică a fost „mai ușoară decât ridicarea unei pene“. Și a avut dreptate! O națiune suverană, cu cea mai mare armată din Europa și cu secole de istorie, a fost capturată cu foarte puțină vărsare de sânge.Povestea acelei manevre a oferit un model care urma să fie imitat și de alți anarhiști.

Bolșevicii lui Lenin au compromis statul folosindu-se de compromiterea integrității armatei. Orice opoziție reală a fost eliminată cu viclenie.

Deci lovitura de stat a fost la fel de ușoară ca ridicarea unei pene – nu a existat nicio opoziție serioasă care să le stea în cale. Bolșevicii pur și simplu au pășit peste ruine și dărâmături și au pus stăpânire pe palatele și casele „privilegiaților“. Și apoi i-au eliminat pe cei considerați „josnici“ din perspectiva părtinitoare a Revoluției.

Această observație singulară este un semnal de alarmă pentru ca America modernă să se trezească și să recunoască răul care amenință existența Republicii noastre.

Bolșevicii au „înmuiat“ populația, astfel încât lovitura de stat să fie acceptată și rezistența să fie minimă. Strategia lor a avut un succes uimitor.

Lenin a speculat o serie de aspecte negative cu care se confrunta populația rusă și le-a împletit într-o manipulare magistrală, care a dus la fondarea primului stat comunist și a pus bazele unei domnii mondiale a terorismului pentru următorii 70 de ani.

Deși partidul bolșevic al lui Lenin a pierdut alegerile libere din 1917 în Rusia, obținând doar 23% din voturi, el a respins rezultatul alegerilor și a preluat puterea. Preocuparea sa nu a fost legată de oameni, ci de ideologia sa care se laudă și astăzi că Statul „știe mai bine decât cetățeanul de ce este nevoie“. Prin intrigi și manevre, Lenin a transformat devastatoarea înfrângere electorală într-un „mandat“ pentru transformare.

Deși în această manevră au fost implicate mai multe aspecte, unul care a devenit evident în mod șocant la alegerile din 2020 din SUA, este modul în care bolșevicii lui Lenin au compromis forțele armate rusești.

Acesta reprezintă manualul machiavelic pentru preluarea puterii asupra unei națiuni suverane.

Cele trei figuri centrale (Lenin, Troțki și Stalin) au pus accentul pe subminarea factorilor de comandă și control ai imperiului rus care se întindea pe o șesime din suprafața globul terestru. Printre acțiunile cele mai importante pe care le-au pus în practică a fost neutralizarea armatei ruse. Rusia avea cea mai numeroasă armată din Europa, care a fost și prima linie de apărare pentru Guvernul Provizoriu Rus care a înlocuit domnia țarului. Troțki a fost trecut de la funcția de „comisar de externe“ la cea „comisar de război“. Această poziție fusese atribuită anterior unui comitet, dar Troțki, nefiind contestat, și-a asumat puterea deplină.

Pentru a răsturna guvernul provizoriu, a fost inițiat un plan pentru ca forțele armate ale țării să sprijine poziția bolșevicilor. Accentul a fost pus pe generali și ofițerii superiori. Acestora li s-a făcut o pregătire „morală“ care ascundea adevăratele scopuri ale lui Lenin. Devotamentul lor față de „Mama Rusia“ a fost reorientat spre viziunile lui Lenin. Regimentele Garnizoanei Petrograd erau fie bolșevice, fie înclinau în direcția bolșevicilor, astfel încât victoria finală a fost implicită.

Așa cum s-a lăudat Lenin, lovitura de stat din octombrie a fost „mai ușoară decât ridicarea unei pene“. Niciun regiment nu s-a ridicat pentru a apăra democrația rusă – rezultatele „alegerilor libere“ au fost ignorate. Fosta poliție s-a împrăștiat, iar Guvernul Kerensky nu avea practic pe nimeni altcineva de partea sa care să se opună detașamentelor de muncitori, soldați și marinari înarmați aflați sub comanda revoluționarilor bolșevici, în afara elevilor militari și a batalioanelor de femei.

În lunile care au precedat lovitura de stat efectivă au existat mișcări împotriva guvernului – revolte, demonstrații, focuri de armă provocatoare de la ferestre și de pe acoperișuri. Au avut loc ciocniri între mulțimi armate, fără plan sau scop clar, în care mulți au fost uciși și răniți. A avut loc ocuparea parțială a Palatului Tauride (3-4 iulie 1917). Aceste acțiuni au stârnit neliniște și au oferit o bază propagandei care urma să influențeze opinia populației împotriva Guvernului și în favoarea bolșevicilor lui Lenin. Campania de propagandă a asigurat populația că bolșevicii vor „salva“ națiunea.

Spre finalul exercițiilor pregătitoare, rămăsese problema Fortăreței Petru și Pavel, încă ocupată de Kronstadtites. Potrivit lui Stalin: „Comitetul Central m-a delegat la Cetatea Petru și Pavel, unde am reușit să-i conving pe marinarii prezenți să nu accepte bătălia … Ca reprezentant al Comitetului Executiv Central m-am dus la (ofițerul comandant) Kozmin. Era pregătit de luptă … L-am convins să nu recurgă la forța armată“.

Ceea ce comuniștii urmau să numească ani mai târziu „Marea Revoluție Socialistă din Octombrie“ a fost aranjată să coincidă cu deschiderea Congresului sovietic. Până atunci, Troțki ghidase anarhia către actul său final. Trupele bolșevice, neavând nicio opoziție, au preluat locații cheie una după alta, apoi au asediat guvernul provizoriu la Palatul de iarnă. Trupele bolșevice au așteptat până târziu în noapte să se întâmple ceva. Nimic nu s-a întâmplat, cu excepția câtorva salve de pușcă și runde ineficiente de la crucișătorul bolșevicilor Aurora de pe râul Neva și de la vechiul tun al fortăreței Petru și Pavel.

Finalul a fost dezamăgitor. Spioni bolșevici au tăiat luminile palatului , iar moralul apărătorilor s-a prăbușit și s-au predat. Lovitura de stat a fost practic fără vărsare de sânge. Fusese „mai ușor decât să ridici o pană“.

Istorica lovitură de stat a fost decisă între forțe uimitor de mici, atât în provincie, cât și la Petersburg și Moscova.

Deși există multe similarități între cele două evenimente, compromiterea centrului de comandă al armatei Statelor Unite este un gând înspăimântător.

Paralele îngrijorătoare în 2020

Alegerile generale din 3 noiembrie 2020 continuă să întărească paralelele îngrijorătoare dintre acțiunile bolșevicilor lui Lenin din Rusia anului 1917 și acțiunile de astăzi ale stângii anarhiste americane, scrie jurnalul românilor americani Tribuna.US/paralele-socante-intre-revolutia-bolsevica-rusa-din-1917-si-anarhia-stangii-americane-din-2020/ https://tribuna.us/paralele-socante-intre-revolutia-bolsevica-rusa-din-1917-si-anarhia-stangii-americane-din-2020/.

11/12/2020 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Nostalgicii Uniunii Sovietice rămân prezenți în toate straturile societății ruse contemporane

Creșterea conștiinței imperiale a rușilor la care asistăm în aceste zile, are o bază sinceră în majoritatea covârșitoare a cetățenilor Rusiei lui Putin. 

În 2009, sociologii care au intervievat în mod anonim deputați ai Dumei de Stat au constatat nostalgia acestora pentru URSS , atașamentul lor pentru statalitate și pentru doctrina eurasianismului și ura față de Statele Unite. 

S-a observat că aceleași sentimente sunt prezente și în clasele inferioare ale societății ruse, chiar și printre oamenii fără adăpost, scrie publicația de limbă rusă http://ttolk.ru/?p=20207

Anexarea Crimeii la Rusia este aprobată de majoritatea covârșitoare a rușilor (sociologii citează o cifră de aproximativ 90%). 

Evaluarea președintelui Putin, care a efectuat această operațiune, vorbea de 70%.

Discursul său despre intrarea peninsulei în Federația Rusă a fost întrerupt cu aplauze de 33 de ori de audiența din Sala Sf. Gheorghe (și a existat atunci o mare concentrare a elitelor în sală).

Aproape toate straturile societății ruse sunt sincere în exprimarea entuziasmului fașă de anexarea Crimeii. Majoritatea rușilor (aproximativ 60%) sunt susținători sinceri ai paternalismului de stânga, aproximativ 15% mai mulți sunt adepții paternalismului de dreapta (idei reflectate în principal de Putin și anturajul său). 

Prăbușirea URSS este privită de ei nu numai ca un cataclism geopolitic, ci și ca un dezastru personal.

 Orice politician care va urmări restabilirea cel puțin parțială a bazelor Uniunii Sovietice (care era practic o concentrare de paternalism și imperialism) va primi sprijinul majorității concetățenilor săi.

Sociologii Valeria Kasamara și Anna Sorokina, în 2009, au efectuat un sondaj pe scară largă în aproape toate straturile societății ruse pe tema „nostalgiei post-sovietice în viața de zi cu zi al rușilor”. Rezultatele obținute au mărturisit că majoritatea rușilor sunt în totalitate în favoarea restabilirii URSS, a reînnoirii confruntării cu Occidentul (în opinia lor, aceasta este o dovadă a puterii statului) și a „revenirii la rădăcini” (rezultatele studiului au fost publicate în revista „Științe sociale și modernitate”, 2011, nr. 6, pagini 18-31).

Vom cita din acest studiu opiniile a doar două straturi al societății, complet opuse în ceea ce privește statutul lor social – deputații Dumei de Stat și persoanele fără adăpost și vom vedea că judecățile pe tema statului în cadrul acestor grupuri sunt practic identice.

„ Am plecat de la presupunerea că, în mod ideal, parlamentul este o „națiune în miniatură” și prin urmare opiniile exprimate de membrii ramurii legislative ale guvernului ar trebui să reflecte opinia majorității cetățenilor statului.

În 2009, au fost intervievați 31 de deputați ai Dumei de Stat (18 dintre ei erau membri ai fracțiunii Rusia Unită, 6 erau fracțiunea Just Russia, 6 erau fracțiunea Partidului Comunist și unul era din fracțiunea Partidului Liberal Democrat). 

Deoarece fiecărui participant la studiu i s-a garantat anonimatul, citatele reproduse indică doar apartenența respondentului la fracțiunea sa.

Caracteristicile Rusiei, exprimate de unii dintre deputați, au fost saturate de un patos de mare putere. Rusia a fost percepută de ei ca o țară „mare”, „invincibilă”, „puternică”, cu o poziție geografică unică: „Rusia este o țară grozavă, cu propriile sale tradiții, cu propria cultură, care este o punte de legătură între Europa și Asia” (Rusia Unită).

Potrivit respondenților, pe lângă teritoriul „imens”, subiectul mândriei naționale tradiționale a rușilor îl constituie resursele naturale bogate, care oferă și motive să se simtă ca având o poziție de „clasă mondială”: „Furnizăm resurse energetice la 50% și uneori până la 70% din țările UE, prin urmare europenii nu pot trăi fără ajutorul nostru ”(Rusia Unită).

Potrivit deputaților care sunt mai critici cu politica rusă de astăzi, Rusia modernă a moștenit doar o fracțiune din puterea și puterea care o avea în timpul URSS. Prăbușirea Uniunii Sovietice este percepută de acești participanți la cercetare ca o catastrofă geopolitică, a cărei consecință a fost prăbușirea acestei „mari țări”: „Dintr-o țară puternică pe care toată lumea o respecta, ne-am transformat într-o țară din lumea a treia, cu o economie slăbită și o serie de probleme în toate sectoarele” (KPRF) …

Subiectul trecutului sovietic apare de regulă atunci când se discută despre problemele socio-economice ale Rusiei moderne. Participanții la studiu și-au amintit cu nostalgie că în epoca sovietică, majoritatea cetățenilor erau încrezători în viitorul lor, aveau garanții sociale, primeau educație gratuită, îngrijiri medicale, locuințe și aveau de asemenea un loc de muncă garantat după absolvirea instituțiilor de învățământ etc..

„Vin din Uniunea Sovietică și mi-a dat multe. Nu am plătit o rublă pentru studii. Iar statul era atât de bogat încât putea să antreneze un tânăr, să-l ridice la rangul de amiral sau de comandant al unei flote. În Rusia de astăzi este puțin probabil să poată face acest lucru ”(KPRF).

Cu toate acestea, indiferent de atitudinea lor față de Rusia modernă, reprezentanții elitei politice au subliniat că Rusia este un jucător semnificativ și respectat pe scena mondială, „o țară fără a cărei participare nu sunt luate în considerare cele mai importante probleme mondiale”.

Patetismul imperial este prezent și în declarațiile deputaților referitoare la faptul că în politica internațională Rusia își realizează cu succes nu numai interesul de politică externă, dar este întotdeauna gata să vină în ajutorul statelor care au în mod tradițional nevoie de ajutorul ei. „Există multe țări care privesc Rusia cu speranță, deoarece nu sunt mulțumite de modul în care s-a dezvoltat în ultimele decenii viața internațională” (Rusia Unită); „Rusia este dedicată prieteniei cu toate țările. În retorica președintelui și a primului ministru, există doar apeluri pașnice și parteneri, aliați. Rusia a susținut întotdeauna rezolvarea problemelor prin negocieri pașnice, cum a fost cazul, de exemplu,

Cu toate acestea, în ciuda „poziției puternice a Rusiei pe arena internațională”, țara are un inamic interesat să slăbească și să dezintegreze țara. În alegerea acestui inamic, deputații s-au solidarizat cu rușii obișnuiți și cu reprezentanții fundului social: „Astăzi Statele Unite fac tot posibilul ca Rusia să fie slăbită din punct de vedere economic și politic, încurcând Rusia cu baze militare de-a lungul întregului perimetru al frontierelor” (KPRF).

„Politica ostilă” a Statelor Unite față de Rusia, potrivit respondenților, se explică prin faptul că Rusia este principalul lor rival geopolitic: „Astăzi, în America, ei vorbesc deschis despre utilizarea ineficientă a resurselor naturale din Rusia. 

Dna Albright declară că este nedrept atunci când Siberia aparține doar Rusiei. Și ceea ce are această vrăjitoare politică pe limbă este în mintea președintelui SUA. Se pare că Statele Unite își declară deschis revendicarea pe teritoriul Rusiei, la dispoziția resurselor naturale ale țării noastre ”(KPRF).

În prezent în Rusia acel grup care ar trebui să fie de referință pentru majoritatea societății, în evaluările opiniilor sale nu este diferit în concepții de rușii obișnuiți, dar nici de reprezentanții fundului social. Deputații Dumei de Stat, la fel ca majoritatea reprezentanților societății rusești, nu pot fi clasificați drept homo democraticus, deoarece nu numai că le lipsește o atitudine tolerantă față de „ceilalți”, dar au și o concepție pronunțată de mare putere pentru Rusia.

Dacă considerăm parlamentul ca o „națiune în miniatură”, atunci putem concluziona că societatea rusă „de jos” și „de sus” este reprezentată de personalități autoritare. Valorile și punctele de vedere ale reprezentanților Dumei de Stat ne permit să concluzionăm că nu este nevoie să vorbim despre democratizarea cu succes a acestei țări în viitorul apropiat.

În 2010, a fost realizat un sondaj printre 100 de persoane fără adăpost din Moscova (dintre care 93 erau bărbați și 7 femei; 17 persoane cu vârsta sub 35 de ani, 49 de persoane de la 36 la 55 de ani, 34 de persoane peste 56 de ani). 

Respondenții erau locuitori ai gărilor sau oameni care trăiau în pasaje subterane și în stații de metrou, cerșeau pomană în fața bisericilor și pe străzile orașului. De regulă, erau beți, purtau haine murdare și aveau toate lucrurile la ei, împăturite în pungi murdare legate în cărucioare.

Paradoxul pe care l-am întâlnit atunci când am intervievat oamenii fără adăpost este că aceste persoane marginale au descris toate emoțiile și greutățile vieții lor foarte emoțional, plângându-se că „trebuie să petreacă noaptea afară”, că „nu au mâncat nimic timp de câteva zile”, că sunt bătuți de poliție, dar nemulțumirea lor față de viața de zi cu zi nu afecta în niciun fel percepția lor asupra Rusiei, care, în ciuda tuturor, au numit „o mare putere”:

„Rusia este o țară grozavă pentru că este un continent imens” (femeie fără adăpost, 23 de ani); „Rusia este o mare putere! Nu este nimeni deasupra noastră! ” (om fără adăpost, 49 de ani); „Rusia de astăzi este cea mai puternică putere care a fost și va fi mereu invincibilă” (om fără adăpost, 61 de ani).

Printre persoanele fără adăpost există un sentiment destul de pronunțat de ostilitate față de alte țări, în special Statele Unite.

 Pentru acest grup de respondenți, Statele Unite sunt o imagine colectivă a tuturor celor care sunt de vină pentru necazurile rusești, invidioși, cei care „complotează împotriva Rusiei”:

„Nu este rentabil pentru America ca Rusia să devină mai puternică” (om fără adăpost, 30 de ani); „SUA, cu o ideologie a imoralității, corupției și o politică alunecoasă menită să ne distrugă, este cu siguranță un dușman” (femeie fără adăpost, 35 de ani); „Acum a fost publicată o carte în Occident,„ Cum am stricat URSS ”, astfel încât unii jurnaliști intervievează toți foștii lideri americani despre modul în care au luat și distrus URSS. Iugoslavia în ruină. Pur și simplu este benefic pentru ei să împartă totul. Vor să împartă Rusia ”(om fără adăpost, 36 de ani).

Potrivit persoanelor ruse lipsite de adăpost, Statele Unite încă nu sunt în război cu Rusia, deoarece rușii, datorită caracterului lor național, sunt imprevizibili: „Rusia nu este bombardată pentru că le este frică” (om fără adăpost, 36 de ani); „Le este frică de noi pentru că nu știu la ce să se aștepte de la noi. Suntem fără cap, nebuni. Nu știi niciodată cine va arunca o cizmă de pâslă pe telecomandă de la o armă nucleară ”(om fără adăpost, 30 de ani).

Persoanele fără adăpost, care se caracterizează prin psihologia dependenței, nu sunt obișnuite să lucreze și speră întotdeauna la ajutor din partea statului, a diferitelor organizații caritabile sau de la concetățeni, de aceea întruchiparea statului „ideal” pentru ei a fost Uniunea Sovietică, în care toți cetățenii aveau „garanții sociale ridicate”: „Sub Uniune a trăit mai bine, acum este mai rău. Rusia a murit de la prăbușirea Uniunii. Cum am trăit în tinerețe și cum este acum – două mari diferențe. Totul este în magazine, dar vine din străinătate. Voi spune acest lucru: în vremurile Uniunii era mai bine pentru că exista stabilitate. Am fost protejat social sub regimul sovietic, dar acum nu mai sunt ”(om fără adăpost, 62 de ani, Moscova); „Acum doar bogații și hoții trăiesc bine, nu ca în vremurile sovietice” (om fără adăpost, 57 de ani).

Pentru persoanele fără adăpost din Rusia, nostalgia față de Uniunea Sovietică este asociată cu necesitatea de a-și transfera responsabilitatea pentru propria lor viață asupra statului. 

Căutarea unui inamic extern este o oportunitate de a justifica toate eșecurile personale prin intervenția forțelor externe. Percepția persoanelor fără adăpost din marea putere modernă Rusia este o trăsătură psihologică de natură autoritară, care în acest caz demonstrează o puternică reacție compensatorie a respondenților, întărită de nesiguranța lor socială. „

15/11/2020 Posted by | POLITICA | , , , , , | Lasă un comentariu

GALERIE FOTO:UMOR INVOLUNTAR IN PROPAGANDA COMUNISTA NORD-COREEANA

Aceste picturi si desene  din Coreea de Nord, sunt edificatoare in privinta modului in care  autorii isi  manifesta  fanteziile  horror, pentru a pune in practica directivele partidului comunist si ale „iubitului conducator”, legate de „munca de  propaganda” antiamericana .

Sa observa ca multe din scenele redate mai jos ilustreaza procedee  criminale  folosite chiar de comunisti in lagarele lor de concentrare.”Artistii”nord coreeni au avut de unde sa se inspire si nu a fost nevoie decat sa puna in locul calailor comunisti,soldati americani.

Este clar totusi ca  intentia acestor propagandisti nu a fost aceea de a produce opere umoristice si cu toate acestea, au  cam reusit sa fie amuzanti prin tusele excesiv de grotesti si ridicolul care transpare  din  „creatiilor”lor …

Nenorocirea este ca acest tip de ofensiva propagandistica  nu poate sa nu  lase urme in mentalul colectiv,mai ales atunci cand oamenii sunt  tinta practicilor de spalare a creierului  timp indelungat si nu au acces la surse alternative de informare ,cenzura fiind in acea tara.

01/01/2011 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: