CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

DIN PAGINILE ZIARULUI ”BASARABIA” – ANII 1941 – 1942

 

BASARABIA-26iunie1942

CUM SE VOR DA PE VIITOR NUMELE NOUILOR NĂSCUȚI DIN BASARABIA

 

Constatîndu-se că mulți părinți dau copiilor nume străine la naștere, Guvernămîntul Basarabiei a trimis un ordine circular tuturor Directoratelor prin care pune în vedere că funcționarii să nu se mai cheme între ei folosindu-se de diminuitivele rusești, ca Vaniușa, Grișca, Mișca, Gavriușca etc, etc, ci folosindu-se de numele pur românești.

Deasemenea pe viitor nu vor fi trecuți nici în registrele stării civile decît cu nume pur românești.

Nomenclatura rusă va fi scoasă cu desăvârșire din circulație. Aceasta pentru că s’a constatat că mulți români ca Untu, Mămăligă, poartă numele de Gleb, Veceslav, Vsevolod, etc.

 

”BASARABIA”, 26 iunie 1942

Basarabia сентябрь 1941 года

LIMBA RUSĂ ÎN CHIȘINĂU


”…S-a cucerit această provincie nu numai spre a o scăpa de comunism, ci și de rusism. Nu ne trebuie slavi, ruși, în Basarabia. S’a realipit prin sânge; o vrem românească.

Rușii și ucrainienii, care nu vor să vorbească în limba desrobitorilor lor, să plece peste Bug.

Altfel, nu peste multă vreme, vor avea și ei soarta evreilor.
Vrem ca la Chișinău să nu se mai audă nici un cuvînt rusesc.”


Sabin Popescu-Lupu

”BASARABIA”, 25 septembrie 1941

 

 

17 noiembrie 1941

 

TRANSFORMAREA PERIFERIILOR

 

 


”…În primul rând e necesară o verificare serioasă a populației deoarece printre pașnicii moldoveni s’au strecurat o mulțime de ucrainieni și ruși, care întrețin prin prezența lor o atmosferă străină în orașul românesc pe care ruso-jidovesc l-a incendiat. La sfârșitul războiului va trebui ca toți acești minoritari să fie strămutați peste Nistru și chiar dincolo de Bug. …”


Sabin Popescu-Lupu

”BASARABIA”, 17 noiembrie 1941

 

 

 

 

 

 

 

23/04/2014 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

PROCLAMAŢIA CĂTRE ŢARĂ DE LA 1 IANUARIE 1942 A MARESALULUI ION ANTONESCU

Maresalul Ion Antonescu

 

 

 

Un an de zbucium, de jertfe şi de lupte sfinte s-a încheiat. Un an de credinţe şi drepturi, de răspunderi grele şi de porunci sfinţite – începe. Urmând tradiţia românească şi creştină, care îndeamnă pe cârmuitori, în pridvor de An Nou, să deschidă porţi de lumină neamului, îmi deschid sufletul vouă, români de pretutindeni şi de toate vârstele, pentru ca, din frământarea cugetului meu şi din credinţa noastră, să durăm temelii noi pentru anul care începe. Anul 1941 a fost un an de răspântie în istoria neamului şi în fapta românească.

Anul 1941 a început sub povara zdrobitoare a luptei dintre fraţi[1], pe care istoria noastră n-a cunoscut-o şi conştiinţa românească n-o va admite niciodată. El a dat prilej din primele zile, Armatei Române să-şi împlinească marea sa misiune de conservare a unităţii şi onoarei nmoastre […].

Cu setea neînfricată a dreptăţii, cu credinţa nezdruncinată în Dumnezeul strămoşilor noştri, am pregătit cu toţii după aceea – în inimi şi în faptă – Războiul nostru Sfânt. Şi, la 22 iunie, am înecat în valurile de sânge ale jertfei ostaşului român, graniţa prădării şi împilării pe care ne-o impuseseră duşmanii din Răsărit.

Cu sprijinul aliaţilor noştri, Neamul Românesc nu numai ca şi-a recâştigat graniţele drepte pe care i le prăbuşise cotropirea rusă, dar a pornit spre plaiurile voievodale ale strămoşilor moldoveni, deschizând cer de libertate şi de siguranţă la Răsărit, împingând puhoiul care ne cotropea Ţara şi Legea.

 

Români,

 

Istoria va judeca războiul nostru din 1941 nu numai ca o luptă pentru drepturi şi pentru dreptate, ci ca o jertfă pentru crdinţa creştină şi pentru civilizaţia Europei. Ne-am împlinit îndatorirea faţă de altarele strămpşilor şi am respectat istorica noastră misiune de a apăra, cu sânge românesc, Sud-Estul Europei.

Aceasta a fost şi aceasta va rămâne misiunea noastră europeană […]

Români,

Lupta nu este sfârşită. În jurul nostru neamurile au încins brâu de foc pe întreg pământul. Iar la Răsărit stăruie încă urmele domniei întunericului. Anul 1942 va fi un an de lupte grele şi de judecăţi izbăvitoare.

Încleştarea popoarelor va trebui să deschidă luminiş de viaţă nouă prin biruinţa drepturilor. Neamul Românesc nu poate ieşi din această frământare decât puternic şi sporit în drepturile şi onoarea lui, pentru că el a adus în această luptă sufletul credinţei, sângele jertfei şi onoarea dreptăţii.

De aceea, Români, în acest prag de An Nou, priviţi cu încredere viitorul! […]

 

Români de pretutindeni,

 

Cu sufletul meu zbuciumat pentru voi, dar cu inima mea plină de credinţa voastră, vă spun:

Cu Dumnezeu, înainte!
Trăiască românii de pretutindeni! […]
Trăiască ROMÂNIA!

Mareşal Ion Antonescu
Bucureşti, 1 ianuarie 1942

————————————————
[1] Vezi R.D. Vlad, Gh. Buzatu, şi colaboratorii, „Evenimentele din ianuarie 1941 în arhivele germane şi române”, vol. I-II, Bucureşti, Ed. Majadahonda, 1998-1999Referire la rebeliunea legionară din 21-23 ianuarie 1941

 

 

 

03/01/2014 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: