Analiză geopolitică: Cine pierde Ucraina, pierde întreaga lume!

Tom Luongo: Nici un armistițiu cu Heartland: Cine pierde Ucraina, pierde intreaga lume!

Lucrarea lui Halford John Mackinder din 1904, „The Geographical Pivot of History” (Pivotul geografic al istoriei), stă la baza aproape întregii gândiri strategice din cursurile de geopolitică, grupurile de reflecție și academiile militare din Occident, scrie analistul Tom Lungo într-o analiză citată de https://www.ziuanews.ro, preluată de Romanian Global News.

Cu toții am auzit primele trei reguli ale lui Mackinder:

-Cine conduce Europa de Est comandă Heartland-ul.
-Cine conduce Heartland-ul comandă Insula Mondială.
-Cine conduce Insula Mondială comandă lumea.

Din cauza dominației ideilor lui Mackinder și a politicilor ridicate pentru a le susține, lumea a fost supusă unor conflicte nesfârșite în legătură cu concepția sa despre „Insula Mondială”, care este practic Eurasia.
Și iată de ce nu poate exista nicio înfrângere pentru Occident în Ucraina. Pentru mackinderiștii aflați la vârful structurilor de putere de la Londra, Washington D.C. și Bruxelles, a pierde Ucraina înseamnă a pierde întreaga lume, pentru că ei au această viziune foarte învechită asupra geografiei mondiale.
Mackinder-ismul în lumea de astăzi este o tautologie, reducându-se la: Trebuie să controlăm Heartland-ul, pentru că nu putem pierde Heartland-ul.
În această căutare singulară de a câștiga Heartland, Occidentul s-a falimentat singur – economic, moral și, cel mai important, spiritual. Acest lucru a dus la o criză politică care roade în centrul societății occidentale.
Cel mai recent articol al lui Alastair Crooke rezumă perfect situația: „The EU Is Over-Invested in the Ukrainian War-Project”.
Dar nu doar UE a făcut acest lucru. La fel a făcut și Marea Britanie. La fel și SUA.
Analiza cost/beneficiu a continuării proiectului ucrainean a ajuns la punctul de inflexiune. Problema acum este că prea mulți dintre cei aflați la putere, cum ar fi președintele Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen, încă mai cred că au spațiu de manevră într-un conflict care pare din ce în ce mai blocat în noroiul geopolitic din Donbass.
Optica de la reuniunea G7 nu ar putea fi mai crudă. Întâlnindu-se în singurul oraș care este simbolul suprem al nebuniei occidentale, Hiroshima, simbolistica a fost foarte clară. Suntem uniți în virtuozitatea noastră și, dacă nu vă place, amintiți-vă ce s-a întâmplat cu Japonia.
Vom distruge planeta pentru a o salva. Securitatea europeană/asiatică indivizibilă este un eufemism pentru război global.
Nici un eșec nu pare să-i descurajeze pe acești oameni. Pentru că eșecul pur și simplu nu este o opțiune.
Problema, însă, este că miopia lor este previzibilă.
Atunci când reduci toate principiile tale călăuzitoare la trei linii de cod, înfrângerea acelui cod devine destul de ușoară, din punct de vedere strategic. Nu contează dacă Mackinder a avut sau nu dreptate. Nu a avut dreptate. Ceea ce contează este că factorii de decizie politică cred că a avut dreptate.
Dacă știi că adversarul tău va arunca tot ce are într-un conflict, atunci strategia ta este una simplă: distruge tot ce aruncă până când rămâne fără bani, oameni și materiale de aruncat în conflict.
Și asta este exact ceea ce a făcut Rusia.
Fostul prim-ministru britanic Boris Johnson a pus capăt oricărei înțelegeri negociate rapid între Rusia și Ucraina.
În ceea ce privește punctul de vedere al lui Crooke, investiția Occidentului în Ucraina a fost pur și simplu prea mare pentru a renunța atât de ușor.

Crezând că pachetul final de sancțiuni îl va răsturna pe Putin și va destabiliza Rusia, atât Davos, cât și anglo-neoconservatorii au pariat prea mult pe acest lucru. Așa cum obișnuia să spună tatăl meu despre sportivii profesioniști, „își petrece prea mult timp citind tăieturile de presă…”
Două mass-media anglo-americane foarte establishment din Marea Britanie (în care mesajele establishmentului american ies adesea la suprafață) au recunoscut în cele din urmă – și cu amărăciune -:

„Sancțiunile împotriva Rusiei au eșuat”. The Telegraph deplânge: Ele „sunt o glumă”; „Rusia ar fi trebuit să se prăbușească până acum”
Oare nu-și amintesc eșecul lor din 2014/15, când a început tot acest proiect de război în Ucraina?

L-au dat afară de la putere pe Viktor Ianukovici și Rusia le-a luat Crimeea. Așa că „șocul și uimirea” lor de atunci a fost să facă o criză de furie epică, prăbușind prețul petrolului de la 125 de dolari la 25 de dolari pe baril.
Acesta a fost primul caz al campaniei „Ruble to Rubble”. Nu a funcționat atunci. De fapt, a pus Rusia și lumea pe drumul pe care se află astăzi. Există o linie directă de trecere din 2014 până astăzi, nu doar pe teren, ci și pe piețele financiare și în politica din restul Europei de Est – The Heartland.
Așadar, deși sancțiunile sunt o glumă, utilizarea lor nu va face decât să crească ca scuză acum pentru a împiedica terțe părți, cum ar fi, să zicem, Ungaria, să iasă din blocaj cu planul.
Păcat pentru ei că nici un fel de presiuni din partea ministrului german de externe, Annalena Baerbock, nu a schimbat decizia Ungariei de a bloca orice alt ajutor UE pentru Ucraina. Se pare că, din ce în ce mai mult, Heartland nu este de acord cu Comminternul.
Dar acest lucru nu pare să conteze niciodată. Niciun eșec nu i-a determinat vreodată pe acești oameni să se răzgândească puțin.

Dar, din nou, atunci când nu te poți vedea în oglindă, auto-reflecția nu este o trăsătură de caracter dominantă.
Ucraina a reprezentat întotdeauna apoteoza ordinii mondiale neocon/neoliberale. După cum subliniază Crooke, aceștia se confruntă cu o alegere foarte neplăcută:
Războiul este acum, în acest fel, proiectat ca o alegere binară: „Puneți capăt războiului” versus „Câștigați războiul”. Europa se află în tergiversare – se află la răscruce de drumuri; începe cu ezitare să meargă pe un drum, pentru ca apoi să dea înapoi și să facă, cu indecisiune, câțiva pași precauți pe celălalt.

UE îi va antrena pe ucraineni să piloteze avioane F-16, dar este timidă în ceea ce privește furnizarea avioanelor. Pare a fi un gest simbolic; dar simbolismul este adesea părintele misiunii.
Într-adevăr, așa este. Din cauza mentalității închise a celor aflați la putere în Occident – prejudecățile, rasismul și aroganța lor – nu se vor opri în Ucraina până când nu vor fi forțați de circumstanțe.
Aceste circumstanțe vor fi probabil dictate de armata rusă modernizată, configurată acum pentru a lupta într-un război mai lung și diferit de cel care a început în februarie 2022.
În fiecare zi vedem semne că capacitatea militaro-industrială a Rusiei crește rapid, în timp ce UE lâncezește. Statele Unite încearcă rapid să readucă producția onshore pierdută în epoca ZIRP și Greenspan, dar acesta este un proces lent și dureros, mai ales că nu mai are loc în bilanț pentru a cheltui pe deficit pentru a accelera lucrurile.
„Biden” și gașca sa veselă de vandali din D.C. sunt mai mult decât fericiți să ardă locul până la temelii mai temeinic decât au făcut-o britanicii în Războiul din 1812 dacă nu pot obține ceea ce vor în ceea ce privește impozitarea și cheltuielile nelimitate.
Deci, iată-ne aici. Bakhmut a căzut.

Contraofensiva ucraineană este inexistentă. Dacă nu cumva a fost deja absorbită de Putin și Prigozhin. Zelenskyy va primi acum F-16 pentru a ataca Crimeea și va folosi asta ca pe un fel de înălțime morală pentru a justifica implicarea oficială a NATO după contraatacul inevitabil al Rusiei.
Apoi, dimineața, aerul va fi îngroșat de mirosul de termobaricuri.
Dar, indiferent de toate acestea, nu va exista un armistițiu în Heartland. Rusia nu va da înapoi.

China îi va susține până la capăt, la fel ca și OPEC+ și restul Asiei Centrale. Dar nu vor escalada nici un centimetru mai mult decât este necesar.

A permite Occidentului să continue să creadă că poate câștiga este forma supremă de a măcina un adversar superior.
Și chiar dacă Ucraina va sfârși prin a fi o mașină de tocat carne de un deceniu fără un învingător clar, aceasta va servi în fiecare zi ca un avertisment pentru restul Asiei că nu există cale de întoarcere și că viitorul lor este mai bine servit alături de vecinii lor decât să accepte mită pentru a rămâne viceregi pe statul de plată al Occidentului.
De aceea, lupta pentru controlul asupra Pakistanului este de fapt mai importantă decât Ucraina.

Pentru că Pakistanul reprezintă coridorul Est-Vest care leagă Insula Mondială. În timp ce Ucraina este cheia pentru a rupe Rusia pentru a distruge axa Nord-Sud.
Tragedia lui Imran Khan în Pakistan este una dintre acele chestiuni secundare care este de fapt mai importantă decât chestiunea principală, Ucraina.

Intervenția fără precedent a armatei pakistaneze, întotdeauna aliniată cu forțele occidentale, este un semn clar că Mackinderismul este viu și sănătos în Asia Centrală.
Există un război civil clar incipient în Pakistan, pe măsură ce guvernul civil încearcă să smulgă controlul real al țării de la militari și de la ordonatorii săi globaliști. Sprijinul lui Khan nu este un produs al strălucirii sale ca lider.

La fel ca Donald Trump, el este o figură imperfectă, asaltată din toate părțile de trădători care îl subminează.
El a fost înlăturat prin cel mai rău tip de înțelegeri de culise, de genul și de felul celor la care se uitau cei din adâncul statului italian și spuneau: „La naiba! Bravo!”.
Dar, tot ca și Trump, poporul înțelege implicit că este unul dintre ei. Este de partea lor, în ciuda defectelor sale.

Așadar, în timp ce noi vedem cele mai amatoare titluri și „analize” despre ceea ce se întâmplă acolo din partea presei noastre de cîrcotași, poporul pakistanez iese cu milioanele pentru a-l ridica pe Khan drept campionul lor.
El nu trebuie să facă nimic mai mult decât să supraviețuiască și să se întoarcă la putere pentru a avea câștig de cauză în Pakistan.
În timp ce Occidentul luptă cu disperare pentru a evita înfrângerea Heartland, este clar că restul Insulei Mondiale își face planuri pentru a-i lăsa în urmă.
La un moment dat, sunt pur și simplu prea mulți oameni și prea multă presiune pentru a continua să împingă lumea spre o concluzie la care nu vrea să ajungă.
Și atunci totul se schimbă, literalmente peste noapte.

Până atunci, va fi o altă zi, o altă escaladare, o altă luptă politică inutilă cu cuțitul și mii de oameni care mor inutil.
Când a publicat acea lucrare în 1904, tot ceea ce a făcut Mackinder a fost să formalizeze gândirea imperială britanică într-o teză ușor de digerat pentru cretini.
Astăzi, acești imbecili ne fac să credem că viețile noastre depind de lupta pentru „libertate” în centrul Ucrainei.
A fost scrisă în momentul în care puterea imperiului britanic începea să scadă. Primul Război Mondial ar fi pus capacul la asta.
A fost o reflectare a anxietății crescânde care se manifesta pe măsură ce marginile imperiului se răzvrăteau. Dacă nu putem păstra Africa de Sud (Războiul anglo-bur), de exemplu, cel puțin ar trebui să ne asigurăm că nimeni nu controlează Insula Mondială în timp ce ne retragem.
De aceea, Sykes-Picot ne-a lăsat cu un Orient Mijlociu în conflict tribal. Israelul nu a făcut decât să înrăutățească lucrurile acolo.

Pakistanul a fost creat ca anti-India, iar Ucraina a fost despărțită de URSS în așa fel încât să ne asigurăm că vom fi exact unde suntem astăzi.
Toate acestea pentru că niște europeni cu mentalitate imperială nu se pot hotărî să împartă lumea cu oameni bruni.

Publicitate

Oficialii ruși din Crimeea își pregătesc FUGA și își cumpără case în Rusia! Cum se va întoarce Crimeea între granițele Ucrainei?

 Peste o lună se vor împlini nouă ani de când Rusia a ocupat Peninsula Crimeea, regizând un referendum ilegal. 

În prezent, întreaga Ucraină conștientizează că războiul ar trebui să se încheie numai când armata ucraineană va atinge granițele statului așa cum au fost stabilite acestea în 1991. Or asta presupune eliberarea Peninsulei Crimeea. 

E bine de știut că, de ani și ani, locuitorii Crimeei sunt prizonieri ai spațiului informațional rus, fapt care îi separă aproape complet de celelalte părți ale Ucrainei. De asemenea, pentru restul ucrainenilor este destul de dificil să înțeleagă exact ce se întâmplă pe teritoriul Republicii Autonome.  

Jurnalista ucraineană Anna Neplii, animată de dorința de a afla unele răspunsuri, l-a intervievat pe președintele Mejlis-ului tătăresc din Crimeea, Refat Chubarov, care e și vicepreședinte al Consiliului reprezentanților poporului tătar din Peninsulă.

Discuția a atins și problema represiunii în masă a tătarilor, precum și scenariul eliberării Crimeei, finalizându-se cu analiza amenințărilor nucleare lansate pe bandă rulantă de satrapii de la Kremlin. 

 

Refat Chubarov (foto): Din vara lui 2022, Crimeea a devenit un posibil teritoriu pentru desfășurarea operațiunilor militare. Armata ucraineană a reușit lovituri de succes asupra instalațiilor militare din Peninsulă – o lovitură pe un aerodrom militar din orașul Novofedorivka, lângă Saki, în urma căreia au murit aproximativ 50 de militari ruși, amintesc și exploziile puternice de la depozitele de muniții de lângă Dzhankoy, dar și atacul cu dronă asupra clădirii din Sevastopol a sediului Flotei Mării Negre. Toate aceste acțiuni au ajutat populația din Crimeea să realizeze că eliberarea poate fi posibilă.  

Se estimează că în timpul ocupației ilegale a Crimeei pe teritoriul ei s-au stabilit aproximativ un milion de cetățeni ruși. Erau siguri că acest teritoriu va deveni pentru totdeauna o parte a Federației Ruse, dar astăzi își dau seama că viitorul le este amenințat. În ultimele luni, fluxul rușilor care vor să se stabilească în Crimeea a ajuns la zero. Desigur, mulți dintre rușii deja veniți încearcă să își vândă imobilele și să părăsească Peninsula. Pe de altă parte, cetățenii care au crezut, la momentul ocupației din 2012, că venirea Rusiei va aduce schimbări în bine, își dau seama că ocupația le-a adus multe probleme pe cap și că acum le sunt amenințate până și viețile, pentru că războiul este posibil pe teritoriul Crimeei. Mulți dintre acești oameni și-au venit în fire.  

A treia categorie o reprezintă oamenii care au rămas loiali statului ucrainean – etnicii ucraineni și tătarii din Crimeea. În 2022, aceștia au primit speranța că, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, Crimeea se va întoarce între granițele firești ale Ucrainei.  

Toate aceste modificări de percepție sunt vizibile și pentru ocupanții ruși, care încearcă să folosească diverse metode cu scopul controlării în continuare a societății. Rușii vor să convingă populația că Peninsula Crimeea ar fi de necucerit pentru Forțele Armate ale Ucrainei. Prin urmare, cu cât războiul se aproprie mai mult de Crimeea, cu atât represiunea și persecuțiile cresc în intensitate. De notat și că, după 24 februarie, rușii și-au reluat persecuțiile împotriva tătarilor din Crimeea, unde problema drepturilor omului s-a înrăutățit semnificativ, fapt dovedit de numeroasele crime, răpiri și arestări ilegale, deopotrivă cu diverse alte abuzuri.  

Momentan, majoritatea oficialilor sunt pe locurile lor, dar cu toții înțeleg că vor trebui să plece. Cei care au mai multe oportunități pregătesc aerodromuri alternative pe teritoriul Rusiei cu scopul de a-și evacua din timp familiile. Primim informații că reprezentanții regimului rusesc de ocupație și colaboratorii lor locali își cumpără case pe teritoriul Rusiei, ceea ce indică faptul că se pregătesc să își ia zborul. 

Jurnalist: În opinia dumneavoastră, cum credeți că Ucraina își va recupera Crimeea? Prin mijloace militare sau prin mijloace diplomatice? 

Refat Chubarov: Acum este foarte greu de spus, întrucât totul va depinde de evoluțiile ce vor avea loc în războiul ruso-ucrainean. Cu cât sunt mai multe victorii din partea Forțelor Armate ale Ucrainei, cu atât este mai mare procesul de dezintegrare și descentralizare al Rusiei imperiale. Când înfrângerea Kremlinului va deveni inevitabilă, o mulțime de procese vor avea loc la Moscova și în alte centre pe care acum încă le manevrează.

Există factori care permit Rusiei să mențină Crimeea sub controlul său. În primul rând, podul Crimeei peste strâmtoarea Kerci asigură transferarea de personal militar și armament. În al doilea rând, e vorba despre flota rusă din Marea Neagră, care se află la Sevastopol – mă refer la navele de pe care este lovită Ucraina cu rachete. În al treilea rând, există un coridor pe uscat: Chongar-Mariupol-Rostov. Dacă trupele ucrainene vor lovi aceste trei obiective principale e posibil să nu mai aibă nevoie de bătălii crâncene pe teritoriul Crimeei.  

În general, orice victorie de răsunet a Ucrainei va avea consecințe pentru Rusia. Acest lucru se va manifesta fie prin comportamentul conducerii politico-militare, fie în comportamentul unor grupuri mari de oameni, fie în politica regiunilor încă aflate sub talpa Kremlinului. 

Jurnalist: Federația Rusă amenință în mod uzual că, dacă va pierde Crimeea, se va ajunge la război nuclear. Cât de reale sunt aceste amenințări? 

Refat Chubarov: Rusia recurge de multă vreme la șantajarea nucleară a întregii lumi. O perioadă a reușit, însă toate evenimentele care s-au succedat după februarie 2022, cu toate crimele săvârșite de armata rusă și cu așa-zisele referendumuri din teritoriile ocupate, au transformat acțiunile Rusiei într-o farsă. Dacă în 2014, lumea liberă și civilizată, realizând ilegalitatea așa-zisului referendum de anexare a Crimeei, a ezitat să întreprindă acțiuni tranșante împotriva Rusiei, iată că după momentul februarie 2022 Occidentul s-a trezit. Țările occidentale au conștientizat că amenințarea rusă planează și asupra lor, așa că au decis să se apere, construindu-și apărarea în jurul Ucrainei. E deja clar că războiul ruso-ucrainean nu se poate încheia decât cu victoria militară a Ucrainei. Indiferent de evenimentele care vor avea loc de-a lungul războiului, acest vector nu se va schimba.   

Politicienii occidentali au depășit cu brio frica pe care vrea să o impună șantajul nuclear al Rusiei. Subiectul războiului nuclear este ineficient și din punct de vedere propagandistic. În plus, fiți convinși că politicienii ruși sunt conștienți că, dacă vor folosi arme nucleare, răspunsul NATO va fi atât de puternic încât nu va mai rămâne nimic nici din ei, nici din Rusia. Frica de război nuclear are efect de bumerang – ajunge până în anturajul lui Putin și coboară până în buncărele lui.

Citiți interviul integral accesând : https://podul.ro/articol/19864/interviu-dezvluirile-unui-lider-al-ttarilor

Lipsa unui răspuns puternic la anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia a deschis Cutia Pandorei

RĂZBOIUL DIN UCRAINA și anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia

Lipsa unui răspuns puternic la ocuparea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia, în 2014, a deschis Cutia Pandorei, iar războiul actual nu a apărut pe neaşteptate – a declarat, vineri, ministrul ucrainean al Apărării, Oleksi Reznikov, într-o intervenţie online la Atlantic – Black Sea Security Forum, eveniment organizat de Institutul Aspen România, împreună cu German Marshall Fund of the US din Bucureşti.

Încă de la anexarea Crimeii, Ucraina a spus neobosit lumii că Rusia înţelege doar forţa, nimic altceva – a amintit Reznikov.  

El a mai spus că Moscova, când vede că poate acţiona nepedepsită, continuă să facă lucrurile pe care le-a făcut până atunci, relatează https://www.veridica.ro.

©EPA-EFE/RONALD WITTEK  |   Ministrul ucrainean al apărării, Oleksii Reznikov, în timpul unei întâlniri a miniștrilor apărării la Ramstein, în Germania

Kremlinul, mai crede el, va fi deschis la compromis doar când va realiza că lumea liberă are mijloacele şi dorinţa de a înfrânge agresorul.

Anexarea peninsulei s-a produs fără luptă, fiindcă, acum opt ani, armata ucraineană nu li s-a opus așa-numiților omuleți verzi, desantați de Rusia după ce un pseudo-referendum organizat acolo ar fi relevat dorința populației din Crimeea de a reveni sub autoritatea Moscovei.