CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ANALISTUL Cristian Negrea: Așa-numita operațiune specială a RUSIEI ÎN UCRAINA,plănuită să dureze maxim câteva zile, începe după o lună de la declanșarea ei să se întoarcă în direcția opusă

RĂZBOIUL DIN UCRAINA A treizecea zi de război.

O lună de război în Ucraina. O așa-numită operațiune specială care ar fi trebuit să dureze maxim câteva zile și care, după o lună întreagă, începe încet să se întoarcă în direcția opusă, cel puțin pe frontul de nord, de la Kiev, constată analistul CRISTIAN NEGREA în publicația online https://www.activenews.ro.

Contraatacurile ucrainene au împins forțele ruse în spate, mărind perimetrul defensiv și amânând mult și bine posibilitatea înconjurării Kievului și supunerea acestuia la un asediu asemănător cu ce se confruntă astăzi Mariupolul.

Aici rușii nu mai au resursele necesare pentru un obiectiv devenit mult prea ambițios. Un punct pentru ucraineni: văzând că blitzkriegul se transformă în stalemate și alunecă spre attrition, au luat decizia de contraatac pentru a nu da timp rușilor să se consolideze pe pozițiile cucerite.

Am văzut cu toții ce înseamnă attrition în Primul Război Mondial, cu tranșee fortificate și construite pe mai multe linii, în care orice atac de oricare parte era atât de costisitor în vieți omenești, caracteristica Frontului de Vest în Primul Război Mondial între 1914 și 1917.

Or, ucrainenii au trecut la contraatac din momentul în care au văzut că rușii încep să sape tranșee și să dispună campuri minate la limita pozițiilor cucerite până la acest moment. Deși ucrainenii aveau și ei nevoie de un respiro, sa-și tragă sufletul și să se reorganizeze, regrupeze, reînarmeze etc., au decis să treacă la contraatac înainte ca rușii să își poată consolida pozițiile ocupate în apropierea Kievului, fapt care ar fi putut fi mai greu de gestionat în viitorul apropiat.

Respectiv, peste o săptămână, ucrainenii ar fi avut pierderi mult mai mari atacând niște poziții pe care rușii ar fi apucat să le fortifice cât de cât. Deci, un punct în plus pentru ucraineni, care au contraatacat acum, chiar dacă pentru ei este un efort foarte mare. Dar, din punct de vedere tactic, au procedat foarte corect și au rezultate pe măsură. 

Dar aici intervine o capcana și sper ca ucrainenii sa nu cada în ea. Sper ca și contraatacul ucrainean sa fie efectuat în funcție de limitele impuse de forțele și rezervele disponibile, iar ucrainenii sa nu se lase duși de val și sa avanseze prea mult în adâncime, nesusținuți, fapt care ar putea duce la o izolare a forțelor de atac și posibilitatea tăierii liniilor de aprovizionare și încercuirii lor. Sunt niște temeri ale mele, dar cred ca nu vor face greșeala asta, având în vedere ca sunt consiliați de alții mult mai bine pregătiți, cred ca știți la cine ma refer. 

La nord-est de Kiev ucrainenii au împins forțele rusești mai departe, dar nu cu același efect ca și la nord-vest. Din păcate, ucrainenii din Cerigov nu au destule forte sa treacă ei înșiși la contraatac, și nici nu exista posibilitatea sa le fie aprovizionați, ca sa prindă intre doua focuri trupele ruse din regiune, fapt care ar fi o lovitura devastatoare.

Ei reușesc sa mențină Cerigovul și sa evite învăluirea și înconjurarea lui, chiar și asta este o mare realizare tactica. La fel ca și în cazul orașelor Sumy și Harkov care, deși intens bombardate, rezista și nu sunt încercuite. În Luhansk luptele continua pentru Izium, semn ca rușii nu au reușit sa închidă cercul, dar chiar dacă l-ar închide, ucrainenii vor continua sa lupte, la fel cum încă lupta în Mariupol. În care, deși rusii au avansat spre centru, încă nu au rupt măcar în doua apărarea ucraineana, semn ca rezistenta aici are șanse sa mai continue măcar câteva zile esențiale pentru întregul efort de război al Ucrainei. 

La sud-vest contraofensiva ucraineana spre Kherson a îndepărtat pericolul asupra Mikolayvului, iar Odessa devine pentru rusi un vis prea îndepărtat. E adevarat ca aceasta contraofensiva s-a oprit, dar pana acum și-a îndeplinit scopul principal, îndepărtarea pericolului ce plana asupra Mikolayvului. Nu și-a îndeplinit obiectivul secundar, slăbirea presiunii asupra Mariupolului, decât poate parțial, dar tot este ceva, dovada ca orașul încă nu a capitulat.

Nu știm mare lucru despre incursiunea rusa aruncata la nord, spre Krivoi Rog, cu posibilitatea de a vira est, spre Zaporoje, dar o consider o aventura riscanta la nivelul efectivelor implicate. Ca dovada, acum doua zile, o forță de recunoaștere rusă spre Krivoi Rog a fost respinsa și nevoita sa se întoarcă.

Ca o concluzie după o luna de război, rusii au probleme mari la toate nivelurile, nu ma refer la cele tactice și strategice, dar și la chestiuni esențiale într-un război și campanie militara. Probleme mari de logistica, de material, de moral (am vorbit în postările mele despre noncombat și autosabotaj, precum și despre abandon și dezertări, acum apar informații despre revolta și chiar rănirea intenționată a unor comandanți de către trupele din subordine).

Dacă se confirma ultima parte, problema este foarte grava în rândul trupelor ruse, singura comparație istorica ce îmi vine în minte este cea a trupelor ruse din 1917-1918 (am expus asta în postările precedente) în care soldații rusi din multe unități de pe front și-au pierdut disciplina și au trecut la dezertări în masa, dar și la asasinarea ofițerilor comandanți care li s-au opus, marea armata rusă transformându-se într-o gloata nebuna.

A trebuit ca pe frontul romanesc sa intervenim militar și am luptat împotriva acestor aliați deveniți gloate de jefuitori în anii 1917-1918, ce au încercat atunci inclusiv asasinarea Regelui Ferdinand la Iași. (despre complexitatea și anvergura luptelor românilor împotriva acestor aliați, după ce în vara lui 1917 am stăvilit ofensiva austro-germana în cumplitele batalii de la Mărăști, Oituz și Mărășești, vezi revista Tactica și Strategia nr 6, despre bătăliile de la Iași, Galați, Pașcani, Spătăreni, Mihăilești, împotriva trupelor rusești bolșevizate pe frontul nostru). Se va putea repeta acest episod? Posibil. 

Mai departe, după o lună de război, vin informațiile indirecte conform cărora și rușii încep sa înțeleagă ca au cam pierdut. Nu neapărat războiul, dar au pierdut posibilitatea sa își îndeplinească obiectivele asumate la începutul campaniei. Pana acum declarau sus și tare ca obiectivul misiunii speciale este denazificarea Ucrainei, în traducere, schimbarea de regim cu unul marioneta la dispoziția Rusiei.

Acum declara ca obiectivul este eliberarea Donbassului. Adică, de la cucerirea Ucrainei, s-a ajuns la securizarea Donbassului, care oricum era parțial ocupat încă din 2014. Ce alta recunoaștere a eșecului mai putem avea?

Totuși, sunt multi proruși care susțin că totul merge conform planului, la fel cum propaganda japoneza în Al Doilea Război Mondial susținea că totul merge conform planului în timp ce bombardierele americane acopereau insulele cu o ploaie de bombe.

Am spus acum doua zile ca este foarte probabil sa asistam la primele replici ale unui cutremur geopolitic major, primul din secolul XXI. Este corect și îmi susțin afirmația, este foarte posibil. Dar sa vedem ce se întâmpla în alte părți.

Profitând de împotmolirea Rusiei în Ucraina, azerii (aliații Turciei) mai ocupa câteva sate din provincia disputată Nagorno-Karabah, scena unui război în 2020 (continuare a unei serii de războaie încă din 1988), în care dronele Bayraktar au fost marile vedete, fapt care i-a făcut pe ucraineni să le cumpere.

Armenii, adversarii azerilor, susținuți de ruși care au acolo 3000 de soldați, dau înapoi. În partea cealaltă a globului, japonezii au reafirmat pretențiile lor asupra insulelor Kurile ocupate de sovietici în 1945 (motiv pentru care încă nu exista un tratat de pace intre Japonia și URSS sau Rusia, moștenitoarea URSS).

Deci Putin nu poate deplasa prea multe trupe din Extremul Orient de teama bine întemeiată sa nu se trezească cu reversul medaliei ocupării Crimeii din 2014. Dacă scade apărarea în Extremul Orient ca sa suplimenteze trupele din Ucraina, se poate trezi cu ocuparea Kurilelor de către japonezi exact cum a procedat el în Crimeea, fără un foc de armă. Iar, din punct de vedere juridic al dreptului international, o mare problema: Rusia și Japonia sunt încă în stare de război, din moment ce nu au semnat un tratat de pace după Al Doilea Război Mondial.

Vedem ca belarușii lui Lukasenko tot ezită și amână intrarea în război, deși sunt convins că Putin face mari presiuni asupra lui Lukasenko. Dar acesta nu este chiar prost, dacă intră într-un război imposibil de câștigat și are pierderi, va fi răsturnat foarte repede, sa nu uitam cu ce proteste de masa s-a confruntat în urma falsificării alegerilor prezidențiale, iar Putin l-a salvat atunci trimițănd forțe de reprimare a mulțimii.

Cu toate acestea, cu toate ca ii este dator lui Putin, ezita sa meargă pe cartea pierzătoare. Mai știți ceva de cei 16000 sau 40000 de sirieni? Am zis atunci în postările mele, Bashar al-Assad nu se va lipsi de luptătorii săi ca sa ii trimită în Ucraina, deoarece imediat va fi confruntat cu o ofensiva conjugata a forțelor rebele la care se vor adăuga si kurzii (turcii ii vor asigura ca nu ii va ataca de la spate), iar regimul lui ar cădea in scurt timp. 

Putin a greșit major, niciunul dintre dictatorii pe care i-a susținut nu își va risca propria siguranță pentru a-l ajuta la nevoie. Este o regula nescrisa, fiecare autocrat se preocupa în principal de propria piele. 

Am citat de mai multe ori din Sun Tzu, dar as vrea sa aduc din nou în atenție un astfel de citat postat în primele postări de la începutul războiului (la 7 martie):  „Dacă îți cunoști adversarul și te cunoști pe tine, nu vei fi înfrânt în nicio bătălie, dacă nu îți cunoști adversarul, dar te cunoști pe tine, pentru fiecare victorie obținută vei avea o înfrângere, dacă nu îți cunoști adversarul și nu te cunoști pe tine, vei fi înfrânt în fiecare bătălie.”

Acum ce părere aveți? Rușii nu și-au cunoscut adversarul, vedem după cum au început cu blitzkrieg care s-a transformat în situația actuala, după pierderi imense. Au sperat ca vor fi primiți cu flori și ca mare parte din ucraineni vor trece de partea lor. Deci nu și-au cunoscut adversarul. Dar s-au cunoscut pe ei, respectiv propriile forțe? Care dezertează, sunt cu moralul la pământ, suferă de noncombat și autosabotaj, plus, după ultimele informații, își elimina proprii comandanți? S-au cunoscut pe ei înșiși? Răspunsul e: nu. 

Atunci concluzia e clară, rușii vor fi înfrânți în acest conflict dacă rămâne convențional. Nu o spun eu, o spune Sun Tzu, încă de acum 2500 de ani.

NOTĂ

S-a anunțat uciderea celui de-al șaptelea general rus. Ucrainenii au ucis până acum 7 din cei 20 de generali ruși trimiși în Ucraina.

Presa ucraineană a anunțat uciderea celui de-al șaptelea general al Moscovei de la începutul invaziei armatei ruse în Ucraina. Este vorba despre generalul-locotenent Iakov Reznațev (foto) care, la începutul războiului, ar fi declarat că invingerea Ucrainei este „o chestiune de ore”.

Iakov Reznațev se afla la comanda Armatei 49 Ruse care acționa în sudul Ucrainei.

Generalul Reznațev a fost omorât în zona aeroportului Ciornobaivka de lângă Herson, în urma unui atac al forțelor militare ale Kievului, a informat presa ucraineană, care a citat un consilier al președintelui Volodimir Zelenski.

„Conform datelor preliminare, postul înaintat de comandă al armatei 49 ruse din sud a fost distrus”, a mai precizat Oleksii Arestovici, consilierul prezidențial ucrainean.

Într-o înregistrare audio, făcută publică zilele trecute și despre care ucrainenii susțin că reprezintă interceptarea unei conversații între militarii ruși în Ucraina, se face referire la generalul Reznațev.

Un militar rus amintește faptul că respectivul general le-a spus, la începutul invaziei, că înfrângerea Ucrainei ar fi „o chestiune de ore”.

Ucrainenii susțin că au ucis până acum 7 din cei 20 de generali ruși trimiși în Ucraina. Fostul șef al CIA, David Petraeus, a declarat că acest lucru „este foarte, foarte neobișnuit” și reprezintă o dovadă a faptului că dispozitivul de comandă și control al armatei ruse nu funcționează, scrie Digi24.ro.

Publicitate

26/03/2022 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

DE CE PIERDE RUSIA LUI PUTIN RĂZBOIUL DIN UCRAINA

Există un aforism militar util folosit adesea de generali în timp de război: niciun plan nu supraviețuiește contactului cu inamicul. 

Planul lui Vladimir Putin pare-se că nici măcar nu a supraviețuit contactului cu propriile sale trupe”, scrie în The Spectator Sean Rayment, fost căpitan al Regimentului britanic de Parașutiști în anii 1980 și fost corespondent din teatre de război precum Bosnia, Irak și Afganistan, reluat în https://timpul.md.

„Liderul Rusiei a combinat o greșeală strategică majoră cu prostia tactică la o scară fără precedent în vremurile noastre. La patru săptămâni de la lansarea operațiunii sale militare speciale, generalii lui nu au reușit să-și atingă niciunul dintre obiectivele planificate. Avansurile pe toate fronturile au stagnat și nu au fost câștigate bătălii decisive.

Au existat chiar informații (în prezent neverificate) că unități rusești au fost încercuite de forțele ucrainene în apropiere de Kiev.

Rusia încă nu a dobândit superioritatea aeriană și nu a reușit să cucerească un singur oraș important.

Cele mai recente cifre ale victimelor din Ucraina susțin că 12.814 soldați ruși au fost uciși în acțiune, dintre care cel puțin patru sunt generali.

De asemenea, se crede că aproape 5.000 de mercenari au pierit. Numărul răniților ar putea ajunge și la 40.000 de oameni. În ceea ce privește hardware-ul, Rusia a pierdut peste 1.400 de vehicule blindate, 1.470 de tancuri, 96 de avioane și 118 elicoptere.

Deși se spune că Rusia poate tolera durerea ca nicio altă țară și că are un număr mare de recruți, atât de multe victime în doar patru săptămâni reprezintă ceva nesustenabil. În Afganistan, rușii au pierdut 14.000 de soldați în zece ani și acel conflict a contribuit la prăbușirea Uniunii Sovietice. Prin comparație, britanicii și SUA au pierdut în jur de 7.500 în Irak și Afganistan.

Epuizarea rapidă a resurselor militare ale lui Putin ar putea explica, de asemenea, apelul către mercenarii din Siria de-a se alătura luptei și utilizarea rachetelor hipersonice. Deși, ar putea fi parțial o încercare de a avertiza NATO să păstreze distanța.

La o zi după ce Putin și-a lansat invazia, generalul Sir James Everard, fost ofițer de cavalerie și fost adjunct al comandantului suprem aliat al NATO în Europa, a spus că se aștepta ca Putin să încheie războiul în 21 de zile; el anticipa că mulți dintre apărătorii curajoși ai Ucrainei vor fi distruși într-o furtună de șoc și venerație. Dar fulgerul s-a transformat într-un război de uzură, Rusia s-a îndreptat către tactici medievale, așa cum s-a văzut cu distrugerile din Mariupol.

În ciuda numărului tot mai mare de morți civili, Ucraina nu este dispusă să se predea. O astfel de sfidare amirală îl lasă pe Putin într-o dilemă. 

El este acum implicat într-un conflict fără un final posibil și pe care nu-l poate câștiga, cu nimic diferit de invazia sovietică din Afganistan în 1979.

Moral scăzut

Armatele pot câștiga războaie doar dacă soldații lor sunt pregătiți să lupte, dacă moralul lor este ridicat și dacă sunt echipați corespunzător și bine antrenați. Dar cel mai important, soldații trebuie să creadă în cauză.

S-ar părea că puține dintre aceste condiții au fost bifate de echipa rusă.

La câteva zile de la începutul conflictului, soldații ruși au început să abandoneze tancurile și vehiculele blindate fie pentru că au fost avariate, fie pentru că rămâneau fără combustibil.

Au existat, de asemenea, informații despre răzvrătiri și soldați ruși care și-au produs răni ca să nu fie nevoiți să lupte.

Soldați ruși capturași au fost filmați sunându-și în lacrimi mamele neîncrezătoare din Rusia, explicându-le că au fost păcălite să lupte și acum vor să vină acasă.

În timpul conflictului din Irak și Afganistan, soldații britanici știau că, dacă erau răniți, se puteau aștepta să primească tratament medical de specialitate într-o oră.

Cei care au cedat în urma rănilor au fost onorați cu înmormântări militare. Spre deosebire de aceștia, se spune că crematoriile mobile urmăresc trupele ruse din Ucraina pregătite să se descotorosească de morți.

Mai rău, mulți militari ruși morți și răniți au fost abandonați pe câmpul de luptă. Toate aceste eșecuri îngrozitoare servesc doar la subminarea moralului deja fragil.

Generalul-maior Jonathan Shaw, fost șef al Forțelor Speciale din armata britanică, consideră că multiplele eșecuri tactice sunt în mare măsură din pricina cultivării obedienței în detrimentul inițiativei; fiecare soldat face pur și simplu ce i se spune: o mahmureală din epoca sovietică care există și acum.

O asemenea supunere de sclav, sugerează generalul Shaw, explică de ce convoiul rusesc lung de 40 de mile s-a oprit chiar la nord de Kiev: nimeni nu a avut curajul sau inițiativa să sugereze un plan alternativ, cum ar fi schimbarea anvelopelor vehiculelor blindate, astfel încât să se poată deplasa pe teren accidentat.

Viața de recrut rus este, de asemenea, o existență mizerabilă: aceștia primesc în jur 23 de lire sterline pe lună (3.166 de ruble), iar condițiile de viață sunt groaznice. Hărțuirea recruților de către gradele superioare este răspândită și brutală.

Istoria ne arată că armatele înrolate tind să nu câștige războaie decât dacă luptă pentru supraviețuirea națională: SUA din Vietnam este probabil primul exemplu, deși conflictul rus din Afganistan este de asemenea relevant.

Corupția dăunează grav „sănătății” armatei

Impactul corupției instituționalizate din Rusia și-a adus contribuția. În timp ce peste 60 de miliarde de dolari au fost pompate în forțele armate ruse anul trecut, milioane de ruble au fost absorbite de oficiali corupți, lăsând tancuri, avioane și sisteme de rachete defecte și lipsite de piese de schimb.

Generalul Sir Richard Dannatt, care a servit ca șef al Statului Major General din 2006 până în 2009, susține că Marea Britanie și restul NATO au acordat Armatei Ruse „prea mult credit” în ultima vreme. 

„Incapacitatea lor de-a organiza o operațiune majoră cu toate armele, susținută în mod corespunzător de o logistică bună, a fost îngrozitor dezvăluită”, îmi spune el.

„În plus, conducerea lor pe câmpul de luptă a fost jalnică. Absența unor motive clar explicate pentru operațiunea trupelor a fost ceva criminal – cerându-le tinerilor să riște și să-și piardă viața fără să știe de ce o fac.”

Chiar dacă generalii ruși vor reuși să-și îndrepte greșelile și războiul din Ucraina va deveni o victorie uluitoare, forțele armate ruse sunt într-o poziție slăbită. Dacă Putin s-ar retrage mâine din Ucraina, ar dura luni de zile ca generalii ruși să fie în măsură să lanseze o altă ofensivă majoră, fie împotriva Poloniei, a țărilor baltice, a Bulgariei sau Finlandei – țări care au fost toate amenințate în ultimele săptămâni.

Necunoscutul cunoscut în toate acestea este impredictibilitatea lui Putin.

El putea să treacă pe tușă afacerea eșuată din Ucraina și să-și încerce mâna în altă parte în Europa, poate folosind arme nucleare tactice sau arme chimice.

După cum mi-a spus recent o sursă înaltă din Ministerul Apărării:

Oricine spune că știe ce va face Putin în continuare, pur și simplu merge în orb”. Asta nu înseamnă că Putin nu mai este o amenințare, dar a invadat Ucraina pentru a demonstra ceva și a eșuat. Occidentul nu ar trebui să se mai teamă de el.” 

Epuizarea rapidă a resurselor militare ale lui Putin ar putea explica, de asemenea, apelul către mercenari din Siria de a se alătura luptei și utilizarea rachetelor hipersonice. Cu toate acestea, ar putea fi, parțial, o încercare de a avertiza Nato să-și păstreze distanța.

Dacă Putin s-ar retrage mâine din Ucraina, ar dura luni de zile înainte ca generalii ruși să fie în măsură să lanseze o altă ofensivă majoră.

La o zi după ce Putin și-a lansat invazia, generalul Sir James Everard, fost ofițer de cavalerie și fost adjunct al comandantului suprem aliat al NATO în Europa, a spus că se aștepta ca Putin să se încheie războiul în 21 de zile; el a anticipat că mulți dintre apărătorii curajoși ai Ucrainei vor fi distruși într-o furtună rapidă de șoc și de venerație.

 Dar războiul fulger al armatei ruse s-a transformat într-un război de uzură, iar Rusia s-a îndreptat către tactici medievale, așa cum sa văzut cu distrugerea orașului Mariupol.

În ciuda numărului tot mai mare de morți civili, Ucraina refuză să se predea. 

O asemenea sfidare admirabilă îl lasă pe Putin într-o dilemă. El este acum implicat într-un conflict al cărui final nu îl poate câștiga și care nu se aseamănă cu invazia sovietică a Afganistanului din 1979.

24/03/2022 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

WikiLeaks dezvaluie ca Ucraina se teme ca Romania s-ar putea uni cu Republica Moldova intr-o structura supra-nationala

BasarabIA  Pamant ROMANESC 

WikiLeaks: Romania si Moldova s-a putea uni sub numele Romanova…

 

 

WikiLeaks a dezvaluit ca Romania s-ar putea uni cu Republica Moldova intr-o structura supra-nationala, denumita Romanova, consemneaza realitatea.net.

O telegrama a Ambasadei de la Kiev din 2007, arata ca politicienii din Republica Moldova sustineau tacit intrarea Moldovei in UE prin Romania, cu posibilitatea ca Moldova de la dreapta Nistrului sa se uneasca cu Romania, iar Transnistria sa revina Ucrainei.

“Ucrainenii au constatat ca politicienii din Republica Moldova, promovand o politica pro-europeana, sustineau tacit intrarea Moldovei in UE prin Romania, cu posibilitatea ca Moldova de la dreapta Nistrului sa se uneasca, eventual, cu Romania, iar stanga Nistrului (Transnistria) sa revina la Ucraina.

In loc sa fie absorbita de Romania, Moldova de la dreapta Nistrului s-ar putea uni cu Romania intr-o structura supra-nationala, “Romanova””, se arata in telegrama Ambasadei de la Kiev, care avea ca subiect: “Ucraina/Moldova: Transnistria si cauze de iritare bilaterala”.

In telegrama se noteaza ca Andrei Veselovsky, adjunct al ministrului de Externe din Ucraina, „si-a exprimat ingrijorarile fata de relatiile Moldovei cu Romania, o preocupare care, a notat el, era impartasita de adjunctul sefului Secretariatului Prezidential, Oleksandr Ceali (pe atunci, un candidat important pentru functia de ministru de Externe), care fusese Ambasadorul Ucrainei in Romania”. Telegrama continua cu suspiciunile ucrainene privind formarea structurii „Romanova”.

Ucraina îngrijorată de perspectiva unei „Romănie Mari

Intr-o alta telegrama a Ambasadei de la Kiev, clasificata confidential si intitulata „Relatiile Romania-Ucraina: summituri anulate si expulzari de atasati”, datand din 2009, se arata ca Bogdan Iaremenko, adjunctul sefului sectiei de politica externa a Secretariatului Prezidential, „ne-a spus ca Guvernul ucrainei este preocupat ca actualul guvern din Romania incearca sa promoveze o politica a „Romaniei Mari” care ar include parti din Ucraina, Ungaria si Moldova.

El a concluzionat ca relatiile incordate cu Romania reprezentau o problema serioasa si a spus ca Guvernul Ucrainei „analiza optiunile” avute pentru a aborda inrautatirea relatiilor”.

O alta telegrama clasificata confidential, datand din 2010 si intitulata „<<Cealalta>> amenintare de securitate a Ucrainei – Romania”, trece in revista plangerile ucrainene referitoare la Romania. „Cea mai insidioasa problema este suspiciunea Ucrainei in privinta unui sentiment iredentist romanesc, poate chiar o strategie, cu privire la regiunea Cernauti si partea sudica a regiunii Odesa, zone luate de Uniunea Sovietica de la Romania in 1940 si, din nou, in 1944.

Unii observatori ucraineni atenti ne-au spus ca, in campania sa electorala din 2009, presedintele Romaniei Basescu a exploatat in mod regretabil nationalismul romanesc, inclusiv in privinta Ucrainei.

Unii observatori mai putin atenti de aici sunt inclinati sa ia extrapoleze sloganurile iredentiste ale unor grupari marginale romanesti si sa le transforme in declaratii de intentie ale Romaniei sau chiar in linii politice”, se arata in telegrama.

Aceeasi telegrama arata ca o a treia problema este „nevralgia ucraineana fata de intentiile Romaniei in privinta Moldovei.

Orice miscare spre absorbtia Moldovei sau reunificarea acesteia cu Romania ar fi primita rau la Kiev, unde ar fi vazuta, intre altele, drept o deschidere a apetitului Romaniei pentru pretentii teritoriale conexe impotriva Ucrainei.

O altă telegramă clasificată confidenţial, datând din 2010 şi intitulată „<> ameninţare de securitate a Ucrainei – România”, arată că o problemă este „nevralgia ucraineană faţă de intenţiile României în privinţa Moldovei.

Orice mişcare spre absorbţia Moldovei sau reunificarea acesteia cu România ar fi primită rău la Kiev, unde ar fi văzută, între altele, drept o deschidere a apetitului României pentru pretenţii teritoriale conexe împotriva Ucrainei.

Candidatul prezidenţial ucrainean Tihipko a declarat în timpul campaniei sale ca „menţinerea Moldovei ca stat independent este un interes strategic al Ucrainei.

Nimeni nu este interesat mai mult decât noi de acest lucru” (Nota: Nu e întâmplător faptul că Tihipko însuşi s-a născut şi a crescut în Moldova.)

Nu este, probabil, o exagerare prea mare sugestia că ucrainenii percep o analogie între atitudinea României faţă de Moldova şi atitudinea Rusiei faţă de Ucraina.”

Sursa : stiri.rol.ro, Adevarul.ro  si Romania libera .ro

28/03/2011 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: