CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Karl Marx: În secolul al XVIII-lea, Anglia a făcut din Rusia o mare putere

 

 

 

Anglia 1

 

 

 

 


În 1856, Karl Marx  a dat în timp ce lucra în biblioteca Muzeului Britanic, peste o colecție de documente privitoare la relațiile dintre Anglia și Rusia în secolul al XVIII- lea care dovedeau că politicienii britanici au contribuit la crearea și consolidarea Imperiului Rus, scrie http://ttolk.ru/articles/karl_marks_angliya_sdelala_rossiyu_v_xviii_veke 

 

Anglia avea nevoie de un jandarm la Marea Baltică și au atribuit acest rol Rusiei, dar Rusia a „trădat” Anglia când a refuzat să lupte alături de ea  împotriva Statelor Unite.

În URSS, o lucrare a lui Marx („Expunerea istoriei diplomatice a secolului al XVIII-lea”) nu a fost cunoscută ea fiind publicată pentru prima dată în limba rusă doar în perioada „perestroikăi” din 1989.

Acest lucru nu este surprinzător dacă avem în vedere că tocmai în 1856-1857, Marx a fost ostil Rusiei, pe care îl considera jandarmul Europei după revoluțiile din 1848-1849.

Războiului din Crimeea  a întărit percepția Rusiei ca putere asiatică .

Marx a susținut că tendințele pro-ruse în politica britanică au apărut încă din secolul al XVIII-lea,în vremea domniei țarului Petru I.

Teza principală a lui Marx a fost că liderii britanici, nu au arătat o fermitate suficientă în raport cu Rusia, atunci când nu  s-au opus aspirațiilor lui Petru ei acționând contrar intereselor naționale ale Angliei și, în detrimentul libertății popoarelor europene, fapt care a permis crearea unui imperiu puternic agresiv în estul Europei.

Marx scria: „Deoarece trădarea Suediei și îngăduința față de planurile Rusiei nu au servit niciodată ca subiect de controversă între conducătorii Whig, astfel de acțiuni nu au fost niciodată onorate și criticate de istorici.”

   „Considerentele comerciale” avute în vedere de miniștrii britanici erau iluzorii  deoarece „nici contemporanii lui Petru I, nici generația ulterioară a britanicilor, nu au avut  niciun beneficiu în urma expansionismului  Rusiei la  Marea Baltică. Anglia nu a câștigat în urma sprijinului trădător pe care l-a oferit Rusiei împotriva Suediei. ”

 

 

 

 


Anglia 2
 

 



 

Interesul țarului Petru I a fost să-i determine pe britanici să transfere comerțul de la Arkhangelsk la Marea Baltică, fapt care servea și recunoașterii achizițiilor teritoriale făcute de ruși în războiul cu Suedia.

În secolul XVIII, trei tratate comerciale au fost semnate între Rusia și Anglia (1734, 1766 și 1793). Marx credea că în structura întregului comerț englez, volumul exporturilor și importurilor din Rusia era neglijabil și că doar un grup restrâns  a avut beneficii de la acestea. Acest punct de vedere s-a bazat pe faptul că balanța  comerțului dintre cele două țări  a fost întotdeauna în favoarea Rusiei.

Totuși, exporturile din Rusia au fost importante pentru britanici și iată de ce. În 1729, consulul englez T. Ward scria: „Deși cumpărăm aici de două ori mai mult decât vindem, trebuie să se țină cont de faptul că materialul pentru construcții navale nu este consumat în Anglia, ci ajută la creștrea comerțului său în toate țările lumii și îi aduce profituri, astfel încât toate națiunile iau parte la plata acestor materiale.

În anii 1700-1720, politica externă a Angliei în raport cu Rusia a fost lăsată, în general, la mila „unui grup mic de comercianți englezi ale căror interese coincideau cu cele ale colegilor lor ruși. Acești domni s-au poziionat împotriva Suediei. ”

Într-adevăr, Compania anglo-rusă s-a implicat întotdeauna puternic în apărarea intereselor rusești,  participând  la justificarea istorică a cuceririlor lui Petru.

În februarie 1714, comitetul companiei a discutat despre un raport privind documentele „care confirmă cu exactitate” că pământurile pe care a fost construit St. Petersburg erau în posesia țarilor ruși încă din 1552.

Și în iunie din acel an, o ședință a membrilor companiei a aprobat oficial documentul adus de B. Kurakin și care atestă că nu numai Ingermanlandia și Karelia, dar și Estonia și Livonia au aparținut mult timp coroanei ruse .

Conform acestei lucrări, Marele Duce Iaroslav a fondat orașul Iuriev Russki în 1026, Țările Baltice au început să aparțină Rusiei, iar când o răscoală a izbucnit în Livonia, Alexander Nevsky a suprimat-o.   Potrivit membrilor companiei britanice, o dovadă suficientă a veridicității acestor informații au fost că documentul a fost semnat de cancelarul Golovkin și sigilat.

 

 

 


Anglia 3

 

 

 

În 1714,  Anglia, care a început să  sprijine  Rusia  în detrimentul intereselor sale în Țările Baltice . Mai simplu spus, Anglia a văzut în Rusia „jandarmul baltic” care apăra interesele sale comerciale .

La jumătatea secolului 18,  britaniciiși o parte din elita politică rusă de atunci nutreau convingerea că   Anglia și Rusia erau „aliați naturali”.

Șeful real al diplomației ruse la începutul domniei Ecaterinei a II-a, contele Nikita Ivanovici Panin a  lansat   ideea că baza securității Europei și  Rusiei ar trebui să fie „sistemul nordic”, adică o alianță între Anglia, Prusia și Danemarca.

Britanicii au închis ochii  la zeci de ani de trucuri ale „aliatului natural”, pentru a interveni în treburile interne ale Poloniei.

În timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, Anglia a oferit,  Rusiei posibilitatea de a-și folosi bazele navale în Mediterana și a permis  supușilor britanici să slujească în Marina Rusă.    Ajutorul dat de Marea Britanie pentru Rusia a fost considerat turci cauza principală a înfrângerilor lor pe mări, în special în bătălia de la Chesme .

În timpul acestui război, Rusia nu mai dorea să se limiteze la independența Crimeei și la libertatea de navigație în Marea Neagră (cu care Londra a fost de acord) și a început să insiste asupra trecerii libere a navelor sale din Marea Neagră spre Mediterană.

Nici atunci Anglia nu a  protestat nici măcar formal (deoarece prezența Rusiei în Mediterana de Est a jucat împotriva Franței – eterna rivală a Angliei).

Cu toate acestea în timpul conflictului Angliei cu coloniile americane, contrar acordului preliminar, împărăteasa Ecatetrina a II -a a Rusiei  nu numai că a refuzat să trimită trupe pentru ajutorarea britanicilor  războiul din America (era vorba despre trimiterea unui corp rusesc de 10-15 mii de baionete – pentru a lupta în America pentru Anglia), dar a decis să nu reia negocierile privind un acord de alianță și a proclamat în 1780 o politică de neutralitate armată, îndreptată de fapt împotriva Marii Britanii

 

 

 

 

Anglia Catherine

 

 

 

 


După 1791, Rusia și-a dat seama ce greșeală a făcut transformând Anglia dintr-un aliat în adversar.

Marx a inclus în „Revelații” un scurt  extras  din manuscrisul lui Pitt care a relatat că ultimele cuvinte ale împărătesei înainte de moarte au fost despre alianța din Anglia:

„Spune-i prințului Zubov să vină la mine la ora 12 și amintește-mi că trebuie să semnez o alianță cu Anglia.”

 

 

 

 


Anglia 4
 
 


 
 
 

La mijlocul secolului al XVI-lea, ajungând în Moscova, britanicii i-au perceput inițial pe locuitorii acesteia ca nativi și au luat în considerare problema colonizării nordului rusesc.

În curând britanicii și-au dat seama că era mai ușor să lege Mocova de ei  prin comerț.

În zilele noastre, când  lumea ajunsese  în pragul unui război nuclear, iar președintele american Reagan era hotărât să contreze URSS până la capăt prin metode militare și economice, premierul britanic Margaret Thatcher a decis însă să aleagă pe alt drum. 

În septembrie 1983, ea a convocat un seminar cu experți, în cadrul căruia a ales să sprijine în Rusia calea Perestroika – Gorbaciov.  

Cât de benefică a fost această cale pentru Rusia și în general pentru omenire, știm deja…
 

08/06/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

DESPRE ROMÂNI, AROMÂNI, ROMÂNISM ŞI ARIA ETNOGENEZEI ROMÂNEŞTI. VIDEO

 

21/08/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ЭХО Москвы : Istoricul rus Leonid Mlecin despre ocuparea Basarabiei și semnificația zilei de 28 iunie

91,2 FM Москва

Postul rus de radio Ecoul Moscovei: Leonid Mlecin despre ocuparea Basarabiei și semnificația zilei de 28 iunie.

In 2010, presedintele interimar al R.Moldova, Mihai Ghimpu,  a refuzat să anuleze decretul său cu privire la proclamarea zilei de 28 iunie, ca dată a ocupației sovietice.

Iată ce crede despre acest eveniment al vieții politice de la Chișinău politologul rus Leonid Mlecin, invitatul emisiunii “Opinie deosebită” din 28 iunie 2010, a postului de radio rus Vocea Rusiei:

“Aceste evenimente istorice împart și au împărțit pentru totdeauna atât în Moldova cât și în Statele Baltice populația în cei care sunt de părere că intrarea trupelor sovietice în 1940 a fost  ocupație și în cei care consideră un lucru bun anexarea la Uniunea Sovietică.

Nu se va trece peste acest lucru nici în Statele Baltice și nici în Moldova.

Evenimentele acelor ani sunt cunoscute din cauza desecretizării pactului Ribbentrop-Molotov.

Părțile au convenit ca Basarabia să revină Uniunii Sovietice.

Documentele cu privire la acest lucru au fost publicate, toate discuțiile lui Molotov cu ambasadorul roman, toate declarațiile.

Simplu: au convocat ambasadorul, i-au comunicat că armata sovietică va intra pe aceste și gata.

Românii au apelat la nemți, dar conducerea germană a răspuns că este în totalitate de acord cu Uniunea Sovietică și armatele au intrat. Românii nu s-au împotrivit, armatele lor s-au retras, iar această regiune a intrat în componența Uniunii sovietice. ….

Nemții au fost iritați de faptul că în afară de Basarabia armatele rusești au intrat și în Bucovina.

Din această cauză au avut loc dispute. Ambasadorul german l-a atenționat pe Molotov că nu există nicio înțelegere asupra acestui teritoriu.

Nemții s-au supărat și au recurs la semnarea unui pact de garanții cu România, care  la rândul său a dus la iritarea Uniunii Sovietice, explică Leonid Mlecin.

Molotov l-a invitat pe ambasadorul german Shulenburg și l-a întrebat:

– “De ce ați oferit garanții României?”

Acesta la rândul său a răspuns:

-“Vă deranjează acest lucru? Doar nu intenționați să atacați România sau, totuși, intenționați?”

Hitler era preocupat de faptul că România deținea importante cantități de resurse petroliere, care acoperea o parte din necesitățile Germaniei.

S-a speriat că Stalin va pune mâna și pe petrol. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, doar că Basarabia și Bucovina au fost anexate.

Istoria acestor teritorii este complicată. Cândva ele au fost parte a Imperiului Rus.

După revoluție, după primul război mondial Armata Roșie nu a reușit să le mențină, dar mereu și le-a dorit, deși au recunoscut că ele aparțin României, după multe dispute. Au dorit să le recucerească și le-au recucerit.”

Leonid Mlecin a mai adăugat că Stalin nu dorea să știe despre problemele cu care se confruntă populația și a refuzat să ia măsuri atunci când i s-a adus la cunoștință că există cazuri de canibalism, iar oamenii nu mai aveau ce să mănânce.

Înainte de a se începe războiul oamenii duceau un trai decent, după aceasta, când armata sovietică a trecut din nou pe aceste teritorii, nu au mai găsit nimic…

Sursa: info Prut

31/05/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: