CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

SORGINTEA NEOMARXISTĂ A „HAŞTAG”-URILOR

Esența comunistă a „HAŞTAG”-URILOR

Ceea ce vedem desfăşurându-se acum este faza acută a unui comunism lucrat ca la carte, pregătit de multă vreme, pornit cu dezrădăcinarea populaţiei din comunităţile locale şi pulverizarea familiilor, speculând nevoia omului de apartenenţă la un grup – odată deveniţi electroni liberi, indivizii sunt uşor de prins în capcana oricărei structuri care le exploatează instinctul natural de a trăi în grup, constată A. Radu într-un articol publicat pe facebook.com.
Iar povestea cu creditul social este practicată de multă vreme în multinaţionale – dacă alegi weekend-ul cu familia şi nu “team building”-ul cu colegii de serviciu, pierzi la punctaj, pentru că nu ai spirit de echipă; dacă obiectezi la directivele conducerii, eşti iresponsabil şi pui în pericol firma, iar pierzi puncte sau chiar locul de muncă.

Decuplarea aceasta de la logică pe care o vedem de mulţi ani deja a fost pregătirea terenului pentru tendinţele actuale, de comportament în permanentă opoziţie cu natura şi cu naturalul (botezat progresism şi exprimat prin corectitudine politică) – în natură totul are logică, găinile se culcă devreme pentru că nu prea au celule cu bastonaşe pentru vederea nocturnă, plantele manifestă fototropisme pentru că în felul acesta exploatează mai multă energie solară necesară proceselor biologice esenţiale etc.

Imagini pentru #rezist photos


Grupurile în care sunt adunaţi acum cei slabi (marcate mai nou cu diez în faţă) nu au nici o treabă cu logica, de-asta nu avem nici un canal de comunicare cu ei pe tema absurdităţilor “oficiale” – gândiţi-vă că vorbim despre o categorie de cetăţeni care pentru acceptarea în grup au participat la tot felul de ritualuri stupide sau măcar au simpatizat cu ele: şi-au turnat apă cu gheaţă în cap (cred că vă amintiţi isteria), aleargă la maratoane, de multe ori costumaţi caraghios, ca să salveze nu ştiu ce sau pe nu ştiu cine, fără să se-ntrebe care e conexiunea logică dintre alergare, fustiţa de balerină sau antenuţele de fluturaş şi actul eroic, e de ajuns să le spui că trebuie “să dea un mesaj” şi gata, i-ai convins, mesajul nu trebuie să aibă coerenţă sau să fie livrat cu demnitate, doar să garanteze acceptarea în grup.
Structurile sociale naturale, specifice comunităţilor restrânse, cu familia ca element central, sunt întotdeauna funcţionale, asigurând autonomia comunităţii şi ca atare un grad de libertate mai mare membrilor ei.

Grupurile de tip corporatist au exact obiectivul opus, anume suprimarea libertăţilor individuale prin inducerea unei dependenţe iraţionale de grup – nici nu e dificil, odată destructurată familia, care obişnuia să fie plasa de siguranţă a individului, în aglomeraţiile urbane în care oamenii se adună din toate colţurile ţării/lumii pentru “un nou început” locul de muncă reprezintă ţarcul din care e riscant să ieşi.

Există şi ţarcuri pentru timpul liber, care şi el trebuie folosit în acelaşi spirit (în nici un caz alături de familie, nici cea nou întemeiată de tineri, nici cea din care provine fiecare): aici avem festivalurile de la care dacă lipseşti, nu mai exişti, motiv pentru care condiţionarea accesului poate lua chiar şi forme sinucigaşe (cum sunt poşircile injectabile experimentale pentru viroze rebotezate, cu efecte adverse mergând până la “forme uşoare ale morţii”), căci nimic nu e prea mult, precum şi protestele pentru cauze închipuite, întotdeauna însoţite de coregrafii prestabilite şi foarte, foarte “inteligente” (lovitul cu PET-ul în asfalt, telefoanele “aprinse” etc.), veritabile update-uri ale frumoaselor zile de 23 August.
Cât va dura noul comunism?
În timp, nu se ştie, dar ca reper “calitativ”, probabil cât a durat şi celălalt: până la foamea convingătoare, dacă nu chiar până la moartea convingătoare, dată fiind componenta nazistă adăugată recent sub pretextul sănătăţii colective.

24/09/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | 4 comentarii

Când și unde a murit Adolf Hitler ?

Se știe că Șeful celui de-al treilea Reich, Adolf Hitler, s-a sinucis la 30 aprilie 1945, însă până în prezent, nu există prea multe dovezi în favoarea acestei versiuni. 

În Occident, un număr de savanți se îndoiesc încă de moartea lui Hitler în 1945 în Berlinul asediat.

 Povestea oficială a morții lui Hitler este simplă: Hitler s-a sinucis împușcându-se în cap cu un pistol și în același timp, a sfărâmat în dinți o fiolă cu cianură de potasiu. În același timp a murit și Eva Braun. 

Oamenii din cercul de apropiați ai lui Hitler le- au dus trupurile în curtea Cancelariei Reichului învelite în pături, le-au stropit cu benzină și apoi le-au dat foc.

Ulterior povestea a căpătat un caracter confuz – rămășițele lui Hitler și ale Evei Braun (precum și ale lui Joseph Goebbels și ale soției acestuia, Magda) ar fi rătăcit dintr-un loc în altul, fiind îngropate în mod repetat de serviciile speciale sovietice, până când în cele din urmă, în 1970, ar fi fost arse și aruncate, fie în fluviul Elba, fie în râul Biederitz scrie publicația de limbă rusă http://ttolk.ru/

Cercetările au generat noi întrebări, iar mărturiile martorilor oculari nu au făcut impresie (de exemplu, potrivit lor, Hitler și Eva Braun au fost fie îngropați într-un mormânt, fie aruncați într-un crater provocat de explozia unei bombe, în timp ce una dintre asistentele lui Hitler, Ern Flegel și șoferul său personal, au început brusc să vorbească la 50-60 de ani de la sfârșitul războiului. 

Erich Kempka , șoferul personal al lui Hitler a declarat în memoriile sale că el a fost cel care a ars corpul Fuhrerului. În urmă cu câțiva ani, un anume Rokos Misch ,o fostă gardă de corp a liderului celui de-al Treilea Reich, a vorbit despre ultima zi din viața lui Hitler.

 Desigur, detaliile din relatările martorilor oculari variază, dar în general urmează versiunea care a prins contur deja în anii 50 și 70.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 38.jpg

Cu toate acestea, până în prezent, doar un fragment din craniu (stocat în Arhivele de Stat ale Federației Ruse) și fragmente din maxilarul Fuhrerului (aflate în arhiva FSB) au rămas din dovezile directe ale sinuciderii lui Adolf Hitler. Aceste rămășițe umane, precum și canapeaua cu urmele de sânge ale lui Hitler, au fost descoperite abia în 1946.

Cea mai mare parte a rezultatelor examinărilor sovietice ale rămășițelor lui Hitler nu au fost publicate decât la începutul anilor 90 (în plus, experții occidentali, în primul rând americani nu au avut timp îndelungat permisiunea să facă expertize), ceea ce a provocat zvonuri în Occident despre „salvarea miraculoasă” a lui Fuhrer în 1945. 

Conform numeroaselor teorii ale conspirației, Hitler ar fi putut să se refugieze fie în Argentina, fie în Brazilia, sau chiar în Antarctica.

Adevăratul scandal a izbucnit în 2009, când în Statele Unite a fost prezentat un film documentar despre un studiu al oamenilor de știință americani de la Universitatea din Connecticut asupra fragmentelor dintr-un craniu care ar fi aparținut lui Hitler și care erau depozitate în Arhivele Centrale ale agenției ruse de spionaj FSB.

Cercetarile au fost realizate sub îndrumarea geneticianului și antropologului Nick Belantoni. 

Potrivit oamenilor de știință din SUA, analiza genetică a acestor fragmente osoase a arătat cu 100% certitudine că fragmentul craniului aparținea unei femei de 40 de ani.

FSB din Rusia a negat apoi categoric „speculațiile” oamenilor de știință occidentali.. 

Potrivit lui Vasili Kristoforov , șeful Biroului de înregistrare și fonduri de arhivă al FSB din Rusia , americanii nu s-au adresat deloc la arhivele FSB cu astfel de cereri.

Oricine are dreptate în această dispută, un lucru este important aici – autoritățile oficiale din Rusia încă refuză să efectueze o examinare ADN a rămășițelor lui Hitler, care se află încă în arhivele FSB.

 Motivele formale pentru care acest lucru nu se face pentru a pune capăt confuzilor legate de versiunea oficială a sinuciderii lui Hitler pare credibilă doar pentru școlari) .

Refuzul autorităților ruse este motivat de necesitatea de a nu se crea un „cult al lui Hitler” !.

Evident, în acest caz este vorba despre un context mai serios. Dacă Hitler nu a murit în buncărul său din Berlin, atunci el, după toate probabilitățile, a căzut în mâinile aliaților occidentali ai URSS din cel de-al doilea război mondial. 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 18.jpg

Indiferent dacă a fost executat în secret sau s-a aflat în închisoare toată viața ca Hess, sau i s-a dat o casă undeva în Statele Unite – asta nu contează prea mult. 

Hitler este considerat principalul criminal de război care a declanșat al doilea război mondial, în urma căruia 27 de milioane de oameni ar fi murit doar în URSS (nimeni nu a luat în considerare în mod serios cât de exacte sunt cifrele).

Prin urmare, informația că, în realitate, principalul criminal de război a scăpat de pedeapsă și a trăit calm după război poate zdruncina serios bazele mitului Marii victorii care se plimbă acum în Rusia.

Cât de absurdă poate fi o astfel de versiune? Este bine cunoscut, de exemplu, că după război, mii de criminali naziști, inclusiv cei de rang înalt, s-au refugiat timp de decenii în țările din America de Sud – Argentina, Paraguay, Uruguay și mulți soldați și ofițeri din Wehrmacht au luptat în Legiunea străină franceză în anii 1940 și 1960 în Algeria și Vietnam. 

În ceea ce privește Statele Unite, Hitler nu a putut fi acuzat de nimic teribil sau criminal, dimpotrivă, datorită lui și într-o oarecare măsură lui Stalin și Marii Britanii, a izbucnit un teribil război , în urma căruia Statele Unite au devenit lider mondial.

Rusia este acum una dintre ultimele țări din lume în care se mai manifestă un adevărat cult al victoriei în al doilea război mondial. 

Pentru restul lumii acest subiect și-a pierdut de mult relevanța și a devenit un eveniment istoric care interesează din ce în ce mai puțini oameni. 

Totuși, ne putem aștepta în viitorul apropiat la noi și noi știri senzaționale despre soarta Fuhrerului celui de-al Treilea Reich.

06/10/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: