CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

După instaurarea comunismului,acţiunea revizionistă maghiară în Transilvania a continuat, deşi cu o intensitate mai mică

UDMR invoca exemplul Catalunia si cere in parlament: ”Autonomie pentru Tinutul  Secuiesc!” | inPolitics.ro

Cum a continuat sub comuniști, procesul de maghiarizare în zonele unde românii erau în minoritate!

Alegerile din 1946, aşa falsificate cum au fost, au însemnat o cotitură majoră în plan politic, iar multele organizaţii înfiinţate de comunişti au fost readuse treptat în cadrul PCR.

Ce era specific în Transilvania?
Cum contextul internaţional nu făcea deloc plauzibilă orice  modificare  a graniţelor României, liderii maghiari din  localitatile majoritar secuiesti au  adoptat tactica obţinerii a cât mai multor avantaje în interiorul localitatii respective. 

Cu concursul PCR, majoritatea funcţiilor de conducere din regiune au rămas în mâinile maghiarilor şi, paradoxal, a continuat procesul de maghiarizare a românilor în zonele în care erau în minoritate. 

Şi tot paradoxal, acţiunea revizionistă maghiară continua, deşi cu o intensitate mai mică. În ianuarie 1947 se descoperea o „organizaţie iredentistă-teroristă maghiară” la Câmpulung de Tisa, cu membri înscrişi atât în PCR, cât şi în Uniunea Populară Maghiară (UPM), membri care deţineau arme şi muniţii!  

În februarie 1947, se raporta existenţa pe raza judeţului Cluj a unei intense propagande în favoarea Ungariei Mari, cu afişarea simbolurilor acesteia. O sinteză a Ministerului de Interne enumera organizaţiile maghiare care aveau „o linie şovinistă-iredentistă”: Asociaţia Sfântul Francisc Ungaria Unită, Activ Catolica, Asociaţia Tinerilor Creştini Maghiari, Asociaţia Studenţilor Creştini Unguri, Muzeul Maghiar Ardelean, asociaţiile Kolping – şi foarte multe organizaţii locale în zona secuiască, unde învăţătorii maghiari „se opun cu dârzenie – ajutaţi de către UPM – la înfiinţarea secţiilor româneşti lângă şcolile maghiare”.
În judeţul Odorhei singurul partid care deţinea posturi în administraţie era PCR, dar care numise însă in conducere, doar comunişti de origine maghiară. 
În judeţul Ciucromânii erau 25 la sută, dar toţi cei 4 deputaţi care-l reprezentau erau unguri, administraţia judeţeană şi comunală era alcătuită exclusiv din personal maghiar, iar corespondenţa dintre autorităţi se făcea în maghiară„ca în timpul ocupaţiei”; Gimnaziul „Petru Rareş” a fost obligat să se mute din localul său, poliţiştii erau maghiari şi 60% dintre ei aveau cazier; frecvent, românii erau agresaţi, doi ofiţeri fiind înjunghiaţi în Miercurea Ciuc, autorii unguri strigând: „Nu avem nevoie de valahi în judeţul Ciuc!”.

Treptat, în nord-estul Transilvaniei formaţiuni politice de guvernământ rămân doar PCR şi UPM.
 Uniunea Populară Maghiară (Uniunea Populară Maghiară) s-a arătat pe deplin satisfăcută de rezultatele alegerilor din 1946 şi de felul cum a fost răsplătită de PCR şi va ajunge singurul aliat al comuniştilor în zonă. Profitând de acest statut, UPM va continua să-i protejeze pe criminalii de război maghiari, în multe cazuri reuşind să-i scape şi chiar să-i plaseze în funcţii importante. 

Preotul Vasile Roman din Mureş îi scria lui Petru Groza că „foarte mulţi unguri sunt brutali, agresivi şi batjocoritori faţă de români” ; în comuna Porceşti din acelaşi judeţ, UPM impusese ca primar un ungur condamnat de Tribunalul Poporului din Cluj; preoţilor români din Ibăneşti, Troiţa, Găleşti, alungaţi în 1940 de unguri, nu li se retrocedau pământurile parohiale.
Orice condamnare a unui maghiar, chiar dacă era dovedit drept criminal, era considerată de UPM un act nedemocratic.

La Preşedinţia Consiliului de Miniştri, UPM făcea intervenţii insistente pentru eliberarea ungurilor din Aita Seacă care îi maltrataseră pe români, participaseră la masacrele din 4 septembrie 1944 şi la arestările abuzive ulterioare pentru că erau „democraţi” (adică membri ai UPM şi unul al PCR). Nevinovăţia lor cică se stabilise într-o adunare publică, prin votul deschis al locuitorilor unguri!

Tot UPM începuse o amplă acţiune de… „revendicare”a ceangăilor.
În 1946-47 se semnalau în Bacău emisari din Ungaria cu instrucţiuni pentru maghiarizarea acestora. Ştefan Dogaru, un ceangău şcolarizat la Budapesta, crease organizaţii UPM la Faraoani, Luizi-Călugăra, Cleja, Lespezi. 

Ceangăii refuzând să se declare unguri, s-a ajuns la violenţe, în comuna Lespezi câţiva propagandişti maghiari au pătruns în biserică şi i-au alungat pe enoriaşi, pentru că se slujea în limba română.

 Reprezentanţi ai  Uniunii Populare Maghiare bântuiau zona şi le spuneau în adunări că „patria mamă a ceangăilor este Ungaria, deci toţi trebuie să vă lipiţi de Ungaria, pentru a vi se reda drepturile, întrucât sunteţi persecutaţi de poporul român”.
Cele de mai sus sunt primite cu mare ură din partea majorităţii ceangăilor, care afirmă că nu doresc Partidul Comunist Maghiar şi nici limba maghiară”, scria un raport al jandarmilor. Comuniştii nu s-au lăsat şi la Lespezi a sosit un instructor CC al Partidului Muncitoresc Român, dar a fost bătut de săteni. În aceeaşi zi a urmat represiunea: prefectul de Bacău a adus forţe de securitate, au avut loc lupte cu sătenii, dintre care unul a fost împuşcat mortal şi mai mulţi răniţi. În Faraoani de asemenea populaţia s-a opus şi a fost împuşcat mortal un ţăran şi arestaţi 4 preoţi.

Episcopia Catolică Iaşi a consultat populaţia din 14 localităţi: din cei 4.096 capi de familie, 3.731 (91,08%) au votat pentru limba română în biserică, iar pentru maghiară 365  (8,92%).

Diversiunea etnică din 1995 avea aşadar un precedent…
 Liderii maghiarimii…ca si astazi , au încercat mereu să-i înregimenteze pe ceangăi,aşa că prin intermediul UDMR s-a înfiinţat la Cleja „Asociaţia Ceangăilor Maghiari”, intitulată așa spre a demonstra presupusul caracter maghiar al populaţiei respective.

La 29 aprilie era proiectată o întrunire unde urma să se proclame aderarea ceangăilor la UDMR, la care participau Takács Csaba, pe atunci preşedinte executiv al uniunii etnice şi deputatul de Covasna, Márton Árpád. 

Locuitorii, care se considerau români, au întors maşinile, au ars cărţile de propagandă aduse de unguri şi i-au fugărit pe musafirii nepoftiţi. 

În Declaraţia dată de Episcopia Romano-Catolică de Iaşi se spune: „Dezaprobăm pe toţi aceia care (…) identifică populaţia catolică din Moldova cu naţiunea maghiară. Catolicii din Moldova nu alcătuiesc o minoritate etnică, ci doar religioasă.

 Este inadmisibil ca un grup infim, manipulat de forţe politice străine, să-şi impună propriile interese în defavoarea majorităţii”.

 „Grupul infim” era probabil format din cei 4.161 de persoane  din totalul de123.000 de ceangăi atestaţi la recensământul din 1992, care s-au declarat maghiari.

Reintorcandu-ne la perioada trecuta , a existat în judeţul Trei scaune un moment pe cât de tensionat, pe atât de comic, în care influentul lider comunist Vasile Luca (Luká László) s-a decis să spună adevărul.
În judeţ se făcuseră, până în iunie 1949, doar 3 gospodării colective.

 Toth Géza, fratele lui Luká László şi o perioadă secretar al Regiunii Stalin, întors de la un schimb de experienţă, sprijinit de activişti PMR, miliţieni şi securişti înarmaţi, a vrut să recupereze rămânerea în urmă a colectivizării şi a înfiinţat 7 gospodării într-o singură zi şi 15 într-o lună, provocând numeroase revolte ale ţăranilor, care i-au sechestrat şi ameninţat cu moartea pe activişti, iar unui localnic, bănuit că susţine colectivizarea, i-au tăiat capul…

Gheorghiu Dej, care nu era adeptul colectivizării forţate, s-a supărat foarte tare, iar într-o şedinţă a Secretariatului CC al PMR,  iar Luká László, ajuns deja ministru de Finanţe, îşi apostrofa astfel fratele: „Ai vrut să faci colhoz în Treiscaune cu metode străine cu care n-avem nimic în comun. Aşa ai învăţat la şcoală? Ai citit asta în operele lui Lenin şi Stalin? (…) După război am plecat de câteva ori în Treiscaune, Odorhei, Ciuc şi am văzut cum a jefuit organizaţia de partid populaţia. (…) 
Toţi ticăloşii, tâlharii, intraseră în partid şi făceau dictatură acolo; hoţi care compromiteau partidul. În Treiscaune în special, care este un judeţ şovinist (…) unul după altul au fost trimişi acolo doi bandiţi de secretar
i”. 

Şi urma caracterizarea finală a comuniştilor din Treiscaune: „Bandă de şmecheri!”.

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Petre-Turlea.jpg

Foto: prof. Petre Ţurlea

Extrase dintr-un interviu cu Interviu cu prof. univ. dr. Petre Ţurlea publicat de https://infobrasov.net/.

14/12/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

VIDEO: Domnul Mircea Diaconu (candidat la președinția României) a dat, într-o filmare pusă pe facebook și youtube, explicații legate de participarea sa la Revoluție și implicarea sa civică din anul 1990

 

Imagine similară

 

 

Domnul Mircea Diaconu (actual candidat la președinția României) a dat, într-o filmare pusă pe facebook și youtube, explicații legate de participarea sa la revoluție și implicarea sa civică din anul 1990.  

 

 

 

 

Transcriere înregistrare:


Mircea Diaconu: M-am văzut, grație unor prieteni, pe diverse rețele, tînăr, la revoluție (Asta a fost o bucurie, că eram tînăr), zicînd tot felul de chestii. Fac niște precizări.

Iată, de exemplu.

Sigur, un haos general, toți vorbeau, spuneau „înainte, înapoi”, nimeni nu știa ce să facă, mă rog, cam asta era atmosfera. Și la un moment cineva zice: „o mașină, să-l aducă pe domnul Iliescu”.

Cineva zice: „să-l aducă domnul Diaconu, să ia o mașină, să-l aducă pe domnul Iliescu”. Precizez, pentru istorie, nu pentru dumneavoastă: Pe domnul Iliescu l-a adus cineva, într-adevăr, acolo, dar nu Diaconu.

Domnul acela se numea Dumitru Iliescu și, imediat după asta, domnul Iliescu, Ion Iliescu, l-a numit șeful SPP-ului și al protecției, și de acolo a ieșit general mai tîrziu. Persoană cunoscută și foarte în regulă.

Deci nu Diaconu, în orice caz. După aceea, tot din amalgamul ăla, din haosul ăla, din amestecătura aia de oameni și de păreri, s-au ales 40, nu știu cine i-a ales și cum i-a ales, pentru că i-a citit, a fost o listă, care însemna Consiliul Frontului Salvării Naționale.

Lista a fost citită de domnul Iliescu, vestita listă care se termina „și ultimul pe listă, Ion Iliescu”.

În acea listă nu era Diaconu.

Erau, nu știu, Doina Cornea, Ion Caramitru era, Ana Blandiana, mă rog, o sumă întreagă de oameni respectabili, dar nu era Diaconu.

Diaconu plecase la teatru, ca să știți unde fusese Diaconu, pentru că aveam spectacole. Și jucam un spectacol subversiv, incredibil de subversiv la vremea aceea, mă tem că și la vremea asta la fel de subversiv, dacă l-am juca, și se numea „Aprilie, dimineața”.

Și în teatru veneau spectatorii, afară se auzeau împușcături și veneau spectatorii la teatrul Notara unde lucram, și plasatoarele îi controlau să n-aibă arme sau bombe la ei, că așa era obsesia, fake news puternic și profesionist cu terorismul și cu bombe și cu mitraliere și așa mai departe, și îi percheziționau pe spectatori.

Intrau, cîte un spectacol, plecau acasă. Și Diaconu a fost numai la teatru, mereu.

După aceea, foarte curînd după asta, s-a constituit un fel de parlament al României la vremea aceea, ce se numea CPUN, nu, CPUN, da, CPUN se numea. Consiliul Provizoriu de Uniune Națională. Și în care iarăși nu era Diaconu.

Deloc. Diaconu era la teatru între timp, să știți. Erau alte persoane. La un moment dat, mai tîrziu un pic, foarte puțin după asta, chiar mîna dreaptă, la vîrf, erau oameni de toată isprava, ai domnului Iliescu: Era și Ion Caramitru, era chiar al doilea sau al treile om din stat la vremea aceea.

Domnul Andrei Pleșu era foarte bine plasat și ascultat, ceea ce e foarte bine, fără discuție, nu sînt deloc ironic. Dar nu era Diaconu, asta-i precizarea pe care țin s-o fac.

Diaconu era la teatru în tot acest timp. Și juca spectacole, asta făcea Diaconu. Mai mergea la țară, aveam porc, aveam vacă, trebuia să fac lucruri de tipul ăsta.

Mai departe însă, foarte aproape, a urmat Piața Universității. Piața Universității, la care, mă rog, am contribuit și eu măcar cu prezența.

Da, la un moment dat a fost un moment în care s-au ținut discursuri. Domnul Coposu, Corneliu Coposu a ținut un discurs înaintea mea, doamna Blandiana, și m-au pus și pe mine să vorbesc acolo.

Și am făcut următoarea remarcă: M-am urcat la tribună, ditamai piața plină cu oameni, și am zis, pentru că orice discurs se termina cu „jos Iliescu! jos Iliescu! jos Iliescu!”.

Și am zis: „Nu vă supărați, un anunț fac: E cumva cineva Ion Iliescu aici? Că-l caută cineva jos”.

Și după 3 secunde, asistența, după ce a procesat, a rîs în hohote și a continuat „jos Iliescu! jos Iliescu!”. Deci nu, eu nu l-am adus pe domnul Iliescu, asta vreau să spun.

Că așa pare din montajul acela făcut de niște prieteni foarte apropiați, nu știu, sau oameni politici de mare viitor din România. Diaconu a adus ciuma roși, recte Ion Iliescu și ciuma roșie. Nu. Diaconu a fost la teatru, pe cuvîntul meu de onoare, în tot acest timp.

Și mi-am jucat spectacolele. Iar în toamnă, ceva mai tărziu, am complotat cu alți oameni de foarte mare ispravă, inclusiv Emil Constantinescu, Ana Blandiana, Petre Mihai Băcanu.

Și sînt fondator de bază al…, Stelian Tănase, Dinescu, Mircea Dinescu, și așa mai departe, și am fondat Alianța Civică.

Un lucru extraordinar la vremea aceea și care a strîns o energie uluitoare. Uluitoare, oameni care au ieșit și au venit alături de noi, fenomenal.

Iar în 15 noiembrie am făcut cel mai mare miting pe care l-am văzut vreodată acolo.

Nici la revoluție n-au fost atît de mulți oameni în acea piață, acolo, în fața CC-ului, cum au fost în 15 noiembrie atunci.

Alianța Civică a fost un lucru extraordinar, la care am fost vicepreședinte al Alianței Civice.

Și care avea acest sens: Jos Iliescu. N-am nimic cu domnul Iliescu, n-am nimic cu nimeni, dar puțină istorie nu strică. A, erată, da, ia: Dar acolo, în timpul ăla, venind fiecare, pe uși, pe ferestre înăuntru, am aflat cine era celălalt. Unul a zis: sînt generalul Vlad.

Aveam nevoie de ofițeri. Altul: generalul Gușe. Ofițeri, armata română și așa mai departe. Habar n-aveam că se ocupa cu altceva domnul general Vlad.

Dar mai tîrziu am aflat, că pe vremea aceea, ei, generalii de securitate nu erau vedete de televiziune, ca acuma. Nu dădeau interviuri, nu, ca acuma nu erau. Nu știa nimeni nici cum arată, nici cum îi cheamă.

Dar am uitat ceva foarte important să vă spun: S-au filmat, ați văzut, filmările alea. Erau 3-4 oameni în România care aveau camere video și au făcut carieră toți, inclusiv domnul Adrian Sîrbu care era acolo, și e martor la ce spun eu acuma. Și pe seară, după ce au filmat, au filmat, și eu am zis, și asta e acolo, am tot zis mereu: lăsați-i să filmeze, lăsați-i să filmeze că trebuie să știm ce s-a întîmplat și cine ajunge. Și așa mai departe. Seara, noaptea, le-au fost confiscate camerele video și casetele și de fotografii, casetele cu poze, și le-au ascuns undeva, înăuntru, în biroul în care erau niște persoane importante, tot cu grade și așa mai departe. Și eu am fost plecat, pe la teatru, pe acasă.

Cînd m-am întors, mi-au spus „ne-au confiscat casetele”. Și atuncea – „unde?”.

Și pînă la urmă mi-au spus „vezi că în sertarul cutare au băgat acolo, era o bibliotecă și jos au băgat casetele.

Am intrat peste ei, m-am dus, am deschis, am luat casetele. Au început să țipe la mine și am zis: „pardon”, și am plecat afară.

Făceți-mi ce vreți. Și am ieșit cu ele, am plecat direct la televiziunea română, că acolo lucram în general și știam pe unde să intru și restul, cu soția mea alături. Am intrat și am zis: „repede, înregistrați-le, multiplicați-le, pentru că e istorie, și altfel dispar”. Pentru că cineva voia să dispară aceste casete.

Faptul că ele sînt astăzi (arată spre el). Asta am uitat să vă spun.

Și mă bucur că sînt.

 

 

https://mariusmioc.wordpress.com/2019/09/23/mircea-diaconu-despre-participarea-sa-la-revolutie-pe-domnul-ion-iliescu-l-a-adus-dumitru-iliescu-diaconu-plecase-la-teatru-pentru-ca-aveam-spectacole-am-fost-vicepresedinte-al-aliantei-civi/

URMĂRIŢI şi alte filmări din revoluția bucureșteană în care apare  Mircea Diaconu:

 

– Demisia lui Dăscălescu. 22 decembrie 1989
– Ilie Verdeţ în 22 decembrie 1989
– În clădirea CC al PCR, 22 decembrie 1989. Dăscălescu: La Timișoara am eliberat deținuții. Cetățean: Dacă în această anarhie nu se face ordine va fi lovitură de stat militară

24/09/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Bucureştii care s-au dus. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2012/09/21/video-si-fotogalerie-bucurestiul-trecut-in-istorie-generatii-care-ne-surad-din-vremuri-apuse/

13/03/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: