CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

A FOST ODATĂ O INSULĂ ROMÂNEASCĂ NUMITĂ ADA KALEH. VIDEO

 

 

 

Numai cei mai în vârstă îşi amintesc, poate, de farmecul inegalabil al petecului de pământ insular plin de trandafiri, gutui, leandri uriaşi, smochini şi viţă-de-vie, situat pe Dunăre, la circa trei kilometri în aval de Orşova.

 

 

 

 

 Imagini pentru dunarea la cazane photos

 

  Dunărea la Cazane

Ostrovul, care a cunoscut alternanţa vremurilor de război cu cele de pace, a fost rebotezat de ocupanţii turci Ada Kaleh în 1788, ceea ce se traduce cu „Fortăreaţa Insulei” sau „Cetatea Insulei”

În 1971, turnul minaretului geamiei, locul de rugăciune a celor aproximativ 1000 de musulmani vorbitori de română, a căzut spulberat de dinamită, pentru a face loc apelor supraînălţate din cauza construirii barajului Hidrocentralei Porţile de Fier, vedeta, un covor imens cu motive orientale (15×9 m) şi o greutate de 480 kg, dar al sultanului Abdul Hamid al II-lea (1876-1909), umplându-se de praf.

A căzut sub privirile uimite ale bătrânelor care încă mai purtau feregea şi chioşcul frumos de la intrarea în geamie, unde credincioşii mulsulmani îşi spălau ritual mâinile şi picioarele, aceştia luând în cea mai mare parte calea Turciei, iar o mână de oameni pe cea a Orşovei, a Turnului Severin etc.

Ada Kaleh a dus sub ape multe regrete, dar şi multe secrete, ce merită să fie scoase la lumină.

Expediţiile lui Hercule, ale argonauţilor şi ale barbarilor

Ada Kaleh s-a format din depozitele de prundiş cu nisip amestecat cu mâl cărate de Dunăre peste blocurile stâncoase de la bază, având 1750 metri lungime şi 400-500 lăţime, cam aceleaşi dimensiuni fiind menţionate cu 2500 de ani mai înainte de părintele istoriei, Herodot, despre insula numită pe atunci Cyraunis.

Izolată în mijlocul bătrânului Danubiu şi înconjurată de amfiteatrul munţilor Alion şi Damoglet, insula inspira multă linişte.

Datorită rolului strategic de trecere dintr-un bazin hidrografic al Dunării în altul, de la linişte la război nu a fost decât un pas. Grecii antici numeau insula Continusa, adică patria măslinului sălbatic, un astfel de arbust fiind luat de aici de Hercule ca să-l transporte în templul tatălui său, Jupiter.

Poetul Ovidiu menţionează însă că Hercule, după ce a cucerit ţara uriaşului Geryon şi a fraţilor săi, de pe insulă, le-a luat învinşilor faimoasele cirezi de boi.

În poemele epocii doriene, insula, denumită Continusa, este prezentată ca un tărâm fermecător, de unde cei 15 fraţi Argonauţi au adus în patrie olivul simbolic.

 

 

 

 

 

Imagini pentru photos ada kaleh

 

 

Vedere a insulei Ada Kaleh. Insula se găsea la circa 3 km în aval de  Orsova și avea  circa 1,7 km lungime și  500 m lățime.

Era populată de circa 600 de turci.

 

 

Imagini pentru fabrica de confectii ada kaleh

Imagini pentru ada kaleh photos

 

 

Ada Kaleh, 1912

 

Prin apropierea insulei vor intra în secolul I romanii în Dacia şi, mai târziu, hoardele vizigoţilor, ostrogoţilor şi hunilor, urmaţi de revărsarea slavilor.

O veche atestare documentară din 22 februarie 1430 datorată Cavalerilor Teutoni, vorbește despre insula Saan cu 216 oameni. De la 1430 aceasta devine cunoscută ca Ada Kaleh.

Iancu de Hunedoara, Guvernatorul Ungariei, a ordonat ridicarea primelor fortificaţii pe această insulă în 1444 pentru a o apăra de expansiunea turcilor, dar după dispariţia regatului ungar la 1526, otomanii au devenit stăpânii zonei peste un secol şi jumătate aceasta având o importanță deosebită în conflictele imperiului habsburgic cu cel otoman datorită poziției sale strategice.

În anul 1689 armata austriacă a construit aici o fortăreață. În următoarele decenii, insula Ada Kaleh a fost ocupată succesiv în mai multe rânduri de Austria și Imperiul Otoman.  

Pentru a face faţă confruntărilor cu austriecii, otomanii au adus, în 1716, 4000 de lucrători din Ţara Românească să ridice fortificaţii pe insulă.

Inutil, deoarece, în anul următor, armatele prinţului Eugeniu de Savoia au ocupat insula, denumită pe hărţile vremii Carolina.

Prinţul a hotărât ridicarea unei puternice fortificaţii în stilul cunoscut după numele arhitectului Vauban, fortăreaţa fiind prevăzută în colţuri cu bastioane, legate de două redute extreme prin galerii subterane.

În urma Tratatului de Pace de la Belgrad din 1739, ea a revenit Imperiului Otoman, cu scurte întreruperi temporare în favoarea austriecilor între anii 1789 și 1791.

Neobositul călător M.T. Romano menţionează că, în perioada interbelică, se vedeau încă pe malul sârbesc al Dunării, urmele unde răspundeau tunelurile.

Romano mai dezvăluie că, după spusele localnicilor, o altă galerie comunica cu malul românesc, concluzionând că o astfel de lucrare trebuie să fi ridicat multe dificultăţi.

Cert este că zidurile cetăţii, cu o grosime maximă de 25 de metri, au rezistat, în 1737, timp de 69 de zile, la două asedii turceşti.

Între 1791 şi 1878, când aparţinea Imperiului Otoman, s-a stabilit pe insulă o populaţie turcă.

În 1810, pe ziduri, pentru scurtă vreme, au fost ridicate steagurile ruseşti ale batalionului de panduri condus de Tudor Vladimirescu.

Prin înţelegerile dintre Poartă, care stăpânea insula Ada Kaleh după Tratatul de la Berlin (1878), şi Viena, puterea protectoare, populaţia turcească a insulei  au primit privilegii importante, printre care cel de a importa orice fel de mărfuri, în orice cantitate, fără nici o taxă vamală, situaţie ce a durat până în 1918.

Uitată la Congresul de pace de la Berlin (1878), insula Ada-Kaleh a rămas posesiune turcă aflată de facto sub administrare austro-ungară.

Fortăreaţa şi cazematele au început să se surpe treptat, după ce, în 1885, prin decretarea de către Austro-Ungaria a statutului insulei Ada Kaleh drept „garnizoană deschisă”, autorităţile au retras tot ce au considerat recuperabil din fortificaţii.

Astfel că acestea nu au jucat niciun rol când la 19 august 1916, două companii de militari  români au ocupat vremelnic insula.

 

 

 

 

 

 Imagini pentru ada kaleh photos

 

 

 

 

Tratatul de pace cu Imperiul Otoman, semnat la 10 august 1920, nu a fost aplicat efectiv, datorită începerii războiului greco–turc. 

La 20 noiembrie 1922, începe Conferința internațională de la Lausanne în problema strâmtorilor Bosfor și Dardanele, la care participă și România, iar la 24 iulie 1923, este semnat tratatul de Pace cu Turcia, prin care Ankara recunoaște drepturile României asupra insulei Ada-Kaleh

Ada Kaleh (din limba turcă Ada Kale, însemnând Insula Fortăreață), se găsea la circa 3 km în aval de Orșova și era populată de circa 600 de turci.

Proiectul ceauşist de reconstruire a vechii cetăţi pe ostrovul Şimian, la 5 km, în aval pe Dunăre, de Tr. Severin, nu a fost dus la bun sfârşit.

Urme ale civilizaţiei insulare se mai găsesc la muzeul Regiunii Porţile de Fier.

 

 Mischin Baba, prinţul cu însuşiri paranormale.

 

G. Lungulescu scria în „Universul” din 13.08.1932 despre minunile ultimului prinţ Samanid din vechea dinastie de Uzbec, care, în 1786, a renunţat de bunăvoie la tron, plecând din Buhara, după cum i se ceruse în vis, pe insula socotită sfântă de la Dunăre.

Prinţul Mischin Baba, foarte credincios şi învăţat, a ajuns după multe peripeţii în Ada Kaleh, stabilindu-se în hrubele cetăţii unde a dus un trai foarte modest.

A rămas în memoria localnicilor prin faptele sale paranormale, printre care redarea sănătăţii fiului caimacamului, Osman Bey, bolnav de nervi, şi umplerea butoaielor goale cu vin dintr-o cârciumă, printr-o simplă atingere.

A decedat la cârsta de 95 de ani, fiind îngropat la dorinţa sa expresă în solul nisipos din insulă, mormântul său devenind loc de pelerinaj pentru credincioşii din întreaga lume musulmană.

Mormântul său, ca şi o parte a cimitirului musulman cu cea mai veche piatră de la 1963, a fost strămutat cu prilejul lucrărilor hidroenergetice amintite pe ostrovul Şimian.

Hogea, preotul musulman cu atribuţii de învăţător de pe insulă, H. Uzeyir, i-a relatat ziaristului G. Lungulescu că Sfântul Baba i s-a arătat în vis  lui Ibrahim Ali, cel mai netot om din Ada Kaleh, care râdea tot timpul, că în a patra zi a lunii mai a anului 1931, va veni în insulă mai marele ţării, care va reda locuitorilor musulmani privilegiile pierdute.

Visul s-a adeverit cu exactitate, Carol al II-lea vizitând inopinat insula, însoţit de primul-ministru N. Iorga.

Regele a ascultat într-o stare de bună dispoziţie păsurile insularilor, în timp ce sorbea tacticos dintr-o cafea făcută „la nisip” din ceaşca din care băuse pe vremuri tatăl său, Ferdinand I.

 

 

 

Foto: Regele Carol al II-lea a băut la o terasă de pe insulă o cafea ”la nisip” .

 

 

Carol al II-lea le-a declarat solemn oficialităţilor insulei că localinicilor li se vor reda privilegiile, ceea ce s-a materializat prin scutirea de vamă pentru tutun străin, zahăr autohton, băuturi spirtoase, obiecte de suvenir etc., în anumite limite.

Deoarece pământul era impropriu agriculturii, majoritatea locuitorilor se îndeletniceau cu comerţul, centrul de rezistenţă fiind bazarul oriental şi uliţele din jur, presărate cu cafenele şi două restaurante care erau ticsite de clienţi, mai ales după ce Ada Kaleh a fost declarată în 1932, staţiune climaterică.

 

 

 

ada-kaleh-3

Circa 40.000-50.000 de turişti români şi străini poposeau anual în insulă atraşi de pitorescul locului, de vestitul rahat cu alune turceşti lokum, de halviţă, acadele, dulceaţă de smochine şi trandafiri, sau de inegalabila băutură răcoritoare braga, obţinută, printr-o reşetă secretă, se pare, prin fermentarea fasolei în apă.

La Orşova, mai există o doamnă care vinde bragă preparată după reţeta kalehiană.

 Casa regală britanică prefera ţigarete ”made in Romania”.

În urma vizitei pe insulă a primului ministru A. Averescu, în 1921, şi cu concursul deputatului T. Ioanid, s-a înfiinţat pe Ada Kaleh, în 1927, o fabrică de ţigări sub egida Regiei Monopolurilor Statului, care a absorbit vreo 120 de lucrători.

În perioada interbelică, a luat avânt fabricarea ţigărilor de foi, care concurau vestitele havane cubaneze, pe care tradiţia le atribuie ca rulate pe pulpă de fecioară.

În atelierele RMS din Ada Kaleh se produceau şi ţigarete fine, prteferate de unii membri ai casei regale britanice şi de regele Carol al II-lea, un înrăit fumător.

Cele mai scumpe ţigarete de acest tip se numeau „Cabinet”, înlocuite, în anii ’50, de regimul dejist cu fabricarea meiocrelor „Carpaţi”.

În 1949 a luat fiinţă pe insula Ada- Kaleh o fabrică de confecţii, într-o clădire în care  fusese cândva şcoala gimnazium a unui particular, Marinescu.

Înaintea creării lacului de acumulare de la Porțile de Fier, principalele obiective istorice de pe insulă au fost demolate.

Încercarea reclădirii lor în aval pe insula Șimian în anii următori, a fost însă fară succes, majoritatea locuitorilor preferând să se mute în alte regiuni ale României (de ex. Dobrogea), sau să emigreze în Turcia.

 

 

surse:  Independent-al.ro ; redescoperaistoria.ro;Wikipedia.ro

 

VECHI FOTOGRAFII CU INSULA  ADA KALEH

 

 

 

 

Ada Kaleh, însemna “insula fortăreaţă” în limba turcă, a fost o insulă populată de turci, în apropiere de Orşova.

A fost inundată în 1970 de apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porţile de Fier I.

 

 

 

 Imagini pentru ada kaleh photos

 

Foto : tiparituriromanesti.wordpress.com.

 

 

 

 

Publicitate

04/10/2010 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 80 comentarii

VIDEO:Dintii falsi ai lui Churchill au fost vânduti pentru 15.200 £

Winston Churchill 

Un set  al dinţilor falsi ai lui  Sir Winston Churchill a fost vândut pentru  15,200 lire sterline.

Dinţii erau pastrati de fiul tehnicianului dentar care a construit proteza , Derek Cudlipp iar acesta  a decis să o vândă . Proteza  a fost  a fost atat de importanta pentru Churchill, incat acesta  mai avea o dublura identica, pe care o purta tot timpul cu el in deplasari.

Purtatorul de cuvant al casei de licitatii Keys, Andrew Bullock a spus ca fostul premier britanic suferea de dureri teribile ale dintilor si gingiilor, fiind un abonat al cabinetelor de dentisti inca din frageda copilarie.

Colectionarul care  a cumparat proteza cu suma de 15.200 de lire sterline si care a tinut sa nu i se faca publica identitatea ,detine numeroase alte obiecte personale ale celebrului premier britanic, printre acestea numarandu-se si microfonul de la care Winston Churchill a anuntat sfarsitul Razboiului Mondial.

Evaluatorul  Andrew Bullock a declarat premierul suferea teribil din dinţi şi gingii şi aveau nevoie de tratamente stomatologice complicate  inca din copilarie.

Churchill a apreciat  calificarea   dentistului  său, Wilfred Fish , care a lucrat cu  tehnicianul Cudlipp ,incat l- a nominalizat pentru titlul de  cavaler .

Pentru video:http://www.bbc.co.uk/news/uk-england-norfolk-10801721

30/07/2010 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

KATYNUL POLONEZILOR SI KATYNUL NOSTRU

Smolensk nu poate să nu capete conotaţii simbolice. Ziariştii au şi început deja să vorbească despre această stupidă întâmplare ca despre una marcată de un simbolism cu accente macabre.

 Bineînţeles, subiectul va fi dezvoltat, se vor face multe speculaţii vizavi de cauzele catastrofei, dincolo de detaliile tehnice ale tragediei există însă altceva, infinit mai important. Acest „altceva” ţine de onoarea şi demnitatea unui neam, de memoria lui istorică. În condiţiile lumii noi, globalizate şi, mai recent, „digitalizate” chestiunile de memorie istorică sunt trecute la capitolul „romantism şi idealism” istoric. În această direcţie perseverează în deosebi stânga comunistă, pentru că anume ea are marele interes să se treacă cu buretul peste crimele comunismului. Europa „post-comunistă”, în particular românii de pe cele două maluri ale Prutului, nu s-a despărţit încă de comunism. Amintiţi-vă cum tropăiau deputaţii „democraţi şi proeuropeni” din parlamentul României când preşedintele Băsescu a prezentat raportul despre crimele comunismului. Mai recent, la Chişinău, comuniştii au avut accese de isterie în legătură cu decizia de a se forma o comisie ce ar investiga crimele comunismului.

Polonia este una dintre cele mai anticomuniste ţări din Europa. Sfârtecată şi lichidată de atâtea ori de pa harta Europei, Polonia, ca pasărea din legendă, a renăscut. A renăscut pentru că a avut elite politice cu sentimentul onoarei şi demnităţii naţionale, iar acolo unde există onoare şi demnitate naţională există şi memoria istorică a neamului. La noi, voci nu numai din tabăra stângii comuniste, ci şi din cea a liberalilor anticomunişti ne îndeamnă să fim toleranţi, să nu „răscolim trecutul”, să „întoarcem foaia” şi să începem „o pagină nouă”. Uite că polonezii nu doresc să „întoarcă foaia” până nu-şi reabilitează trecutul. Pentru actuala elită politică poloneză a fost o chestiune de onoare şi demnitate să se deplaseze la Katyn, ca să comemoreze victimele masacrului de acum şaptezeci de ani, când sovieticii au executat peste douăzeci şi două de mii de polonezi, crema societăţii poloneze de atunci.

Catastrofa de la Smolensk cu adevărat e marcată de un macabru simbolism. Dar şi de un martirism luminos. Nu doresc să fac în mod forţat nişte paralele, dar una, totuşi, mi-aşi permite-o. Acum câteva săptămâni, la Chişinău, s-a repus în circuitul public ideea despre predarea religiei în şcoală. Nu sunt adeptul teoriei conspiraţiilor, dar nu mi s-a părut deloc întâmplător faptul că această idee a reapărut după ce a fost constituită comisia prezidenţială de investigare a crimelor comunismului. Nu doresc să culpabilizez Biserica, ca instituţie, dar într-un studiu istoric onest numaidecât se va ajunge a se constata că o parte a clerului, la anumite etape, a lucrat mână în mână cu comuniştii. Până a fi lămurit definitiv, obiectiv şi onest, acest aspect, în locul religiei în şcoală trebuie introdus un curs de istorie a crimelor comunismului. Să lăsăm, deocamdată, educaţia religioasă pe seama Bisericii şi a Familiei. Un curs de istorie a crimelor comunismului e un imperativ moral al actualei societăţi. În viaţa „matură” a R. Moldova intră generaţii care nu ştiu adevărul adevărat despre comunism, dar care se află sub tirul propagandei comuniste şi care se poate infecta de această ideologie. Dacă nu vom fi atenţi faţă de trecutul şi viitorul acestei ţări şi nu le vom forma imunitate noilor generaţii faţă de virusul ideologiei comunismului, nici nu vom observa cum în „creuzetul” democratic al societăţii de azi se va plămădi germenii comunismului şi totalitarismului de mâine. Un poet basarabean, uitat pe nedrept, pre nume Ion Bolduma, are un vers: „Viaţa-i pasăre ce-şi creşte într-un cuib cu moartea puii”…

Din naivitate, diletantism sau interes electoral, actualele noastre elite democratice, mi se pare, pun carul înaintea boilor. Comunismul nu e un cadavru, iar condamnarea lui nu trebuie să devină un ritual totemic. Pericolul totalitarismului comunist nu a dispărut în R. Moldova, mutra lui însângerată rânjeşte la orizont. Singurul antidot împotriva comunismului este memoria noastră istorică trează. Polonezii, ca nimeni alţii, au înţeles acest lucru. De aceea au şi mers la Katyn. Katynul lor însă este şi Katynul nostru. Pe care noi l-am uitat, polonezii nu.

Un articol de: Constantin Tănase

http://www.timpul.md/

22/04/2010 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: