Acuzele Moscovei privind renunțarea la „limba moldovenească”condamnate de R.Moldova

---

„În Republica Moldova se vorbeşte limba română!” Reacția ministrului moldovean de externe la acuzele Moscovei privind renunțarea la „limba moldovenească”

În Republica Moldova se vorbeşte limba română şi absolut nicio ţară nu are dreptul moral, legal şi politic de a comenta acest lucru, a declarat vineri ministrul de externe moldovean Nicu Popescu, citat de https://bucpress.eu.

Declarația ministrului este o reacţie la criticile Moscovei privind votul în prima lectură al parlamentului de la Chişinău vizând înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română” în toate legile din Republica Moldova.

„Noi suntem indignaţi de indignarea Federaţiei Ruse. Limba pe care o vorbim ne aparţine, decizia cum numim această limbă ne aparţine şi absolut nicio ţară din lume nu are dreptul moral, legal sau politic să comenteze aceste lucruri”, a declarat într-o conferinţă Nicu Popescu, vicepremier în guvernul de la Chişinău, referindu-se la comentariile făcute anterior de Ministerul rus de Externe.

„Republica Moldova are o comunitate de istorie, de limbă cu România. Inclusiv, în virtutea acestei comunităţi Republica Moldova face parte din familia europeană, vom adera la Uniunea Europeană, indiferent de comentarii sau lipsa acestora a unor state terţe”, a adăugat Nicu Popescu.

Reacția sa vine după ce purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a declarat într-un comentariu anterior că ar fi vorba de „mâna americanilor”. „Sprijin real american pentru democraţie. Sub Maia Sandu, Republica Moldova îşi abandonează limba maternă”, a spus purtătoarea de cuvânt a MAE rus.

Parlamentul de la Chişinău a adoptat o decizie de racordare a legislaţiei sale la hotărârile Curţii Constituţionale. Astfel, limba română devine oficial limba de stat a Republicii Moldova, aşa cum era menţionat în textul Declaraţiei de Independenţă.

Publicitate

Insecuritatea regională, agravată de politica externă militaristă rusă, a schimbat planurile imediate ale R.Moldova legate de Unirea cu România

 

Site-ul https://www.ipn.md/ro, constată într-o analiză semnată de columnistul Dionis Cenușa, că agresiunea militară rusă împotriva Ucrainei înrăutățește și mai mult perspectivele de reintegrare a R.Moldova, iar acest lucru alimentează motivația unei părți a populației acestei țări de a susține divorțul de regiunea transnistreană, indiferent de costurile pe care le poate implica o astfel de decizie…

Într-adevăr, insecuritatea regională, agravată de politica externă militaristă rusă, a schimbat planurile europene imediate ale R.Moldova.

Inițial, accentul era pus pe accelerarea procesului de implementare a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană (UE) și stabilirea unei Agende de Asociere ambițioase până în 2027.

Aplicația de aderare la UE depusă de Ucraina (28 februarie) și mișcarea similară anunțată de Georgia (pe 1-2 martie) a lăsat Chișinăul fără altă alternativă, decât cea de a se alătura valului de demersuri pro-UE în rândul țărilor asociate din Parteneriatul Estic.

Totodată, șirul de crize pe care le traversează Moldova face ca atenția publicului să se îndrepte spre soluții alternative. Deși acestea sunt în detrimentul statalității sau integrității teritoriale moldovenești, alternativele spre care este țintită privirea opiniei publice nu contravin dezideratului european.

Pe de o parte, se menține la nivel relativ înalt interesul cetățenilor pentru proiectul de reunificare cu România, acceptabil fie din punct de vedere ideatic sau utilitarist drept perspectivă pentru atingerea unei senzații de normalitate.

Acest lucru vine în contrast cu incertitudinea legată de capacitatea Moldovei de a preveni și soluționa eficient situațiile de criză.

Pe de altă parte, se atestă o explozie în sprijinul public pentru separarea Moldovei de regiunea transnistreană.

Această tendință se poate explica prin faptul că o parte din populația țării crede că recunoașterea independenței regiunii separatiste va accelera automat parcursul european al țării.

În realitate, nu există nicio cauzalitate între separatismul transnistrean și, respectiv, drumul în direcția UE, care a fost în pană din cauza eșecurilor regimurilor politice, luate în captivitate de cercuri oligarhice.

Unirea cu România versus separarea de Transnistria

Aspirațiile unioniste ale moldovenilor sunt prezente la cel puțin o treime din populația aflată în țară. Circa 700 mii de moldoveni au cetățenie română, dar o bună parte dintre aceștia locuiesc în statele UE.

Pentru a înțelege despre ce proporție din populație este vorba trebuie să luăm ca cifră de referință recensământul din 2004 (înainte de aderarea României la UE), când numărul cetățenilor aflați în Moldova ajungea la 3.3 milioane.

Așadar, din această cifră aproape 21% din cetățeni au intrat în posesia documentelor de identitate românești.

Acesta este procentul aproximativ al celor care au plecat în străinătate, lucru soldat cu reducerea demografiei moldovenești până la 2.6 milioane de persoane.

Sondajele recente arată că circa 35% sau 910 mii de persoane din populația rămasă în Moldova ar vota la un referendum pentru reunificarea cu România.

Această cifră este practic la fel de ridicată ca și segmentul de populație care susține separarea Moldovei de regiunea transnistreană, care s-a ridicat până la 31% în martie 2022.

Ascensiunea graduală a unionismului se explică prin avantajele atribuite de public apartenenței la statul românesc, care face parte din UE și are mai multe resurse pentru a fi autosuficient comparativ cu Moldova, care depinde tot mai des de asistența externă.

Raționamentele legate de opinia favorabilă a moldovenilor față de independența regiunii transnistrene se pare că este alimentată de agresiunea militară rusească împotriva Ucrainei.

În contextul staționării ilegale a forțelor ruse, precum și a ieșirii Rusiei din Consiliul Europei și, respectiv, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, regiunea transnistreană se convertește într-o “necunoscută” și mai periculoasă pentru securitatea națională a Moldovei.

Deși elitele politice (Obnovlenie) și economice (rețeaua oligarhică Sheriff) din regiune s-au abținut de la atacuri împotriva Ucrainei din motive de interdependență economică și riscuri de răspuns militar ucrainean, regimul separatist este subordonat intereselor geopolitice ale Rusiei.

În mod practic, regiunea poate fi folosită oricând în calitate de platformă de unde Rusia poate ataca, dacă acest lucru îi servește intereselor strategice.

În pofida guvernării pro-reformă și pro-UE, datele sondajelor indică că moldovenii par să fie tot mai determinați să renunțe fie la independența Moldovei, fie la integritatea sa teritorială.

Deocamdată, aceste proporții sunt mai mici decât procentul dispus să transfere o parte din suveranitatea țării în favoarea UE sau a Uniunii Euroasiatice (Vezi Tabelul de mai jos).

Dacă Moldova reușește să se apropie de UE, obținând statutul de țară candidat, atunci s-ar putea diminua suportul pentru unirea cu România, privită parțial ca un substitut al statutului de membru UE.

Accelerarea procesului de europenizare al țării ar putea avea un efect accelerator în privința recunoașterii independenței regiunii transnistrene, mai ales dacă Rusia își consolidează ocupația în Ucraina sau, și mai rău, și-o extinde inclusiv asupra Odesei până la regiunea transnistreană.

Tabel. Opțiunile opiniei publice în privința suveranității și integrității teritoriale a Moldovei

Sondaje	Opțiuni	%
IMAS(Feb. 2022)	Aderarea la UE	52
Aderarea la Uniunea Euroasiatică	48
Unirea cu România	35
IData(Mar. 2022)	Recunoașterea independenței regiunii transnistrene	31.3

Sursa: Compilația autorului cu referință la IMAS și IData.

În loc de concluzii…

„Chestionarul” poate deveni un catalizator util pentru a pune bazele unei platforme naționale, care ar reuni instituțiile și actorii relevanți pentru pregătirea Moldovei pentru aderarea la UE, cu un calendar realist pentru atingerea obiectivelor premărgătoare. În niciun caz, guvernarea nu trebuie să monopolizeze agenda europeană, ci trebuie să mobilizeze toată societatea în jurul acestui obiectiv complex și dificil de atins.

Doar cu un singur partid politic și cu o fracțiune din societate fezabilitatea perspectivei europene este improbabilă, chiar dacă din raționamente geopolitice UE va acorda Moldovei statutul de țară candidat până la finele acestui an, în anul 2023 sau până la finele mandatului guvernării PAS în 2025.

Mai mult ca atât, completarea reușită a chestionarului și, respectiv, obținerea statutului de țară candidat poate consolida percepția pozitivă a moldovenilor privind independența țării, slăbind tendințele unioniste.

Cu toate acestea, materializarea perspectivei europene nu va avea același efect asupra poziției moldovenilor față de separarea Moldovei de regiunea transnistreană.

Agresiunea militară împotriva Ucrainei înrăutățește și mai mult perspectivele de reintegrare a Moldovei, iar acest lucru alimentează motivația unei părți de moldoveni de a susține divorțul de regiunea transnistreană, indiferent de costurile pe care le poate implica o astfel de decizie.

Pavel Filip e cel de-al doilea premier al Republicii Moldova dupa Mircea Druc, care vorbește în mod firesc despre faptul că e român, că gândește românește

 

 

 

 

 

 

Nicolae Negru: Filip, Plahotniuc, Putin și Ghimpu

 

 

După Mircea Druc, Pavel Filip e cel de-al doilea premier al Republicii Moldova care vorbește în mod firesc despre faptul că e român, că gândește românește.

El s-a destăinuit, în această săptămână, în preajma zilei de 1 decembrie, la TVR Moldova, că familia Filip din Pănășești a avut de suferit din cauza instalării sârmei ghimpate pe Prut, o parte din frații tatălui său rămânând dincolo de sârma ghimpată, scrie Nicolae Negru în www.ziarulnational.md, preluat de Romanian Global News.

În discursul său colorat de emoții, de după ședința comună a guvernelor României și Republicii Moldova, Pavel Filip a atins mai multe coarde sentimentale expunând cum vede el înfăptuirea „pragmatică” a Unirii în așa fel, încât „cetățenii nici să nu resimtă că au trecut dintr-o țară în alta”.

Mergând, sâmbătă seara, pe lângă clădirea Guvernului, am văzut-o iluminată în culorile tricolorului – roșu, galben și albastru.Putin crede ce spune?Putin și-a pierdut speranța, nu mai crede că guvernanții ucraineni au interesul să rezolve „conflictul din estul Ucrainei” prin „mijloace pașnice”.

„Războiul va continua” acolo, atâta timp cât autorităţile ucrainene actuale „vor rămâne la putere”, a declarat preşedintele rus după încheierea summitului G20 de la Buenos Aires. El a vorbit în contextul capturării de către Rusia, acum o săptămână, a trei nave ucrainene, cu 24 de marinari, în Marea Neagră, lângă Crimeea.

În termenii unei cunoscute fabule a lui Esop, această situație poate fi descrisă în felul următor: lupul papă mielul (de fapt, doi miei: Crimeea, Donbasul) și se plânge jurnaliștilor cât de răi, impertinenți, sunt câinii ciobănești, care caută conflict și nu-i mai permit apropierea de stână.

„Tradus” pe înțelesul tuturor, mesajul lui Putin e cât se poate de tranșant: războiul va continua atâta timp cât ucrainenii nu vor alege un președinte prorus, care să accepte condițiile Kremlinului de reglementare a „conflictului” din regiunile Donețk și Luhansk.

Ca și în cazul „conflictului transnistrean”, care s-ar rezolva imediat, dacă Chișinăul ar accepta federalizarea și dreptul de veto al Tiraspolului (adică al Moscovei) în politica internă și externă a Republicii Moldova, Kievul trebuie, în primul rând, să accepte anexarea Crimeii, federalizarea Ucrainei și dreptul de veto al „republicilor populare” din Donbas (alias Moscova) asupra politicii externe ucrainene.

Să vedem cum îi vor răspunde lui Putin alegătorii din Republica Moldova și Ucraina. Deși Angela Merkel știe cum a apărut „brâul de enclave” din jurul Rusiei, împiedicând noile state independente din spațiul post-sovietic să se dezvolte, Berlinul nu va înceta să pompeze „miliarde de euro” spre Rusia, pentru gaze naturale și nu va renunța la Nordstream

2. După incidentul din Marea Neagră, Trump să-a răzgândit să se mai întâlnească cu Putin în cadrul summitului G20.Și totuși nu e exclus ca Putin să fie sincer când acuză autoritățile ucrainene.

Nu deplângea el soarta „poporului frățesc” ucrainean, după ce a dat ordin să fie ocupată Crimeea, după ce a proclamat crearea „Novorossiei”, după ce a trimis agenți, militari și armament să lupte pentru „republicile populare” de pe teritoriul ucrainean?

Există o boală mintală care îi face pe oameni să fabuleze în permanență, să inventeze istorii care îi avantajează. Se numește mitomanie.

O inițiativă cu gândul la Dodon?Plahotniuc a reconfirmat în această săptămână intenția PD de a organiza, pe 24 februarie 2019, în ziua alegerilor parlamentare, un referendum consultativ privind reducerea numărului de deputați în Parlament, până la 61, și revocarea, la inițiativa alegătorilor, a deputaților care nu le-au îndreptățit așteptările.

Să sperăm că Plahotniuc gândește altfel, că nu crede ce propune, că nu are de gând să nesocotească din nou recomandările Comisiei de la Veneția.

Revocarea deputaților ar oferi puterii, mafiei și oricui dispune de bani posibilitatea să exercite presiuni, să-i hărțuiască pe deputații de opoziție. Deputații incomozi, indezirabili ar deveni o pradă ușoară pentru „sacii cu bani” și interesele obscure.

Numărul de 101 deputați e optim pentru un stat ca Republica Moldova. Un număr similar de locuri au parlamentele Letoniei și Estoniei, iar cel al Lituaniei dispune de 141 de locuri.

Macedonia, cu o populație de circa 2 milioane de oameni, alege 120 de deputați, iar Muntenegru, cu peste 600 de mii de oameni – 80 de deputați. Singurul stat din Europa cu un Parlament mai „compact” e Luxembourgul – 60 de deputați la o populație de doar 590 de mii de oameni.

Fie că e vorba de o țară mare, fie că e vorba de un stat mic, competențele de bază ale Parlamentului sunt cam aceleași, după cum o mașină mică sau un camion uriaș dispun de un set obligatoriu de unități – motor, transmisie, osii, roți, volan, scaune, rezervor etcetera, și dacă ar lipsi una din ele, nici autocarul, nici camionul nu s-ar deplasa.

Reducerea aproape în jumătate a numărului de deputați ar submina serios funcționalitatea Legislativului, fapt care, în cazul unei republici parlamentare, e egal cu subminarea statului și întărirea mafiei. Majoritatea parlamentară s-ar constitui din 32 de deputați și sarcina coruperii lor s-ar simplifica mult.

Sau poate Plahotniuc se gândește la visul lui Dodon, la republica prezidențială?Acest referendum îngreunează inutil procesul alegerilor parlamentare, complică sarcina comisiilor electorale, care vor activa pentru prima dată în condițiile sistemului mixt.

E cu atât mai mult o pierdere de energie, cu cât rezultatele referendumului nu sunt obligatorii și e foarte puțin probabil ca, după alegeri, să se găsească numărul necesar de deputați care să voteze modificarea Constituției.

Această inițiativă pare să reflecte mai curând starea de prea mare agitație, de nervozitate, de incertitudine a liderului PD. El bombardează alegătorii cu tot felul de inițiative, în loc să se concentreze asupra câtorva cu impact major.

Una dintre ele, obligatorie din punctul nostru de vedere, e recuperarea miliardului.

Ghimpu s-a retras de la cârma PL, cedându-i locul lui Chirtoacă. S-ar putea să fie cam târziu. Era cazul să facă lucrul acesta cel puțin cu cinci ani în urmă, când PL a pierdut, din cauza că Gimpu s-a cramponat de scaun, mai mult de jumătate din deputați.

Oricum, trebuie să recunoaștem că, aflându-se în funcția de președinte interimar, el a reușit să-și scrijelească numele pe tabla demnității naționale, decretând ziua de 28 iunie zi a ocupației sovietice și instalând în Piața Marii Adunări Naționale o piatră comemorativă, care va fi înlocuită cândva de un monument în memoria victimelor ocupației sovietice și ale regimului totalitar comunist”.