CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

21 ianuarie 1918: Comunicatul oficial dat după alungarea din Tighina a trupelor ruse bolșevice anarhizate, de către armata română condusă de generalul Ernest Broșteanu

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru cetatea tighina photos

 

 

 

 

 Oraşul Tighina, împreună cu străvechea sa cetate a fost straja la NISTRU a MOLDOVEI.  Aici, în Tighina, s-au născut actorii Ilarion Ciobanu şi Tamara Buciuceanu, dar şi fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu.  

Tighina este numele dat orașului de românii moldoveni, fiind păstrat încă de la jumatatea secolului al XV-lea din timpul Moldovei istorice, când așezarea era menționată cu acest nume , în timp ce denumirea Bender provine din limba turcă și însemnă „port”,a fost promovată de autoritățile țariste și mai apoi de către ocupanții sovietici.

Străvechea așezare românească Tighina, aflată la 61 km  la sud-est de Chișinău, a fost eliberată de armata română la 20 ianuarie 1918, din mâinile bandelor de militari ruși bolșevizați.Operațiunile de eliberare a Tighinei din anul 1918 au fost inițiate încă de la data de 15 ianuarie, misiunea de alungare a trupelor anarhizate bolșevice fiind încredințată detașamentului 22, condus de lt. col. Macovescu.

După câteva zile, Generalul Broșteanu a sosit cu întăriri în sprijinul detașamentului 22, declanșând atacul final împotriva trupelor bolșevice, care au fost respinse cu mari pierderi peste Nistru.

In urma atacului, trupele române au capturat un imens material feroviar și de război, inclusiv un depozit de artilerie care număra aproximativ 800 de tunuri.

 

File:1918 - Generalul Ernest Brosteanu - Comandantul Diviziei din Basarabia.PNG

  

Foto: Gen. Ernest Broșteanu (n. 24 ianuarie 1869, Roman – d. 6 iunie 1932, București).

A îndeplinit funcții de comandant de regiment și divizie în campaniile anilor 1916, 1917, și 1918, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Regimentul 53 Infanterie în luptele din Dobrogea, de la începutul campaniei din 1916, fiind unul din cei doisprezece ofițeri care au fost primii decorați cu acest ordin.

În ianuarie 1918 Divizia 11 Infanterie comandată de generalul Broșteanu a primit misiunea de a intra în Basarabia, în vederea asigurării siguranței depozitelor de materiale militare și a transporturilor pentru front, amenințate de bandele anarhizate de soldați ruși bolșevizați, care se retrăgeau în debandadă

După război, generalul Ernest Broșteanu a ocupat o serie de poziții importante în armată, cum ar fi acelea de comandant al Corpului Grănicerilor (10 februarie 1922 – 1 octombrie 1929) sau Inspector General al Infanteriei (1929-1930).

Comunicat oficial al generalului Ernest Broșteanu din 21 ianuarie 1918 la eliberarea Tighinei de trupele bolșevice.

După violente lupte, pe care românii nu le-au dorit, dar la care ne-au silit rezistența neînțeleasă a trupelor bolșevice, azi la 20 ianuarie 1918, ora 5 dimineața, trupele române după 3 zile de lupte crâncene au ocupat Benderul.

Cetatea și podul sunt în mâinile noastre. Am căpătat o enormă cantitate de tunuri, arme și munițiuni. Orașul n-a putut fi cruțat de ororile războiului. Pierdere noastre sunt cu totul neînsemnate. Bolșevicii au fost alungați dincolo de Nistru. Pierderile lor se ridică la aproape 10.000 de morți.

Comandantul trupelor române, general Broșteanu.

Telegrama adresată de adunarea Consiliului județului Tighina (Bender), primului ministru al României, din 7 aprilie 1918.

Adunarea consilierilor județului Bender în ziua de 3 aprilie 1918, ascultând cu dragoste declarația Sfatului Țării a unirii Basarabiei cu mama sa România, cu toții au hotărât a vă ruga să binevoiți a aduce M. S. Regelui Ferdinand I al României felicitări pentru săvârșirea înălțătorului act al unirii popoarelor înfrățite.

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/02/09/o-istorie-a-zilei-de-9-februarie-video-2/

Surse:

 

http://centenarulromaniei.ro/comunicat-oficial-al-generalului-brosteanu-la-ocuparea-tighinei-din-21-ianuarie-1918/

https://glasul.info/2017/01/20/20-ianuarie-1918-armata-romana-recucerea-tighina-bender-mainile-bolsevicilor/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ernest_Bro%C8%99teanu

 

 

 

 

09/02/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

27 martie 1918 – Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti votează actul Unirii cu România

 

Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti cu RomâniaMembrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabia, fostă parte compnentă a Ţării Moldovei) cu Ţara Mamă (România), 27 martie 1918 (stil vechi)

Actul Unirii Republicii                          Membrii Sfatului Ţării

Democrate Moldoveneşti                      care au semnat actul Unirii

cu România

                                                                            

                                                                          

     

                                                                                          

În contextul prăbușirii Imperiului Rus, violența trupelor rusești intrate în debandadă generală a determinat Sfatul Țării din Basarabia în şedinţa sa din 8 decembrie 1917, să trimită o  delegaţie la Iaşi pentru a cere guvernului şi reprezentanţilor Antantei ajutor militar pentru stoparea anarhiei bolşevice.

Nici la Iaşi situaţia nu era limpede, iar pe 5 ianuarie, Chişinăul a fost ocupat de bolşevici. În aceeaşi seară, Blocul Moldovenesc, fracţiunea cea mai numeroasă din Sfatul Ţării, a trimis o nouă delegaţie la Iaşi, cerând intervenţia armatei române. După îndelungi deliberări – situaţia internaţională fiind complicată – I.I.C. Brătianu a hotărât trimiterea de trupe.

Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pusă pe capetele conducătorilor guvernului Republicii.  

Pe 13 ianuarie 1918, divizia a XI-a română, sub comanda generalului Ernest Broşteanu, a intrat în Chişinău, fiind primită cu un entuziasm de nedescris. Acesta a declarat în faţa Sfatului Ţării, unde a fost invitat:

„Creaţi-vă viaţa cum credeţi şi nimeni nu se va amesteca în ea, în organizarea ei, noi nu vă vom împiedica”.

 S-au desfăşurat lupte violente în jurul Tighinei și, după trei zile de confruntări pe străzile orașului, bandele bolșevice au fost alungate dincolo de Nistru. Basarabia era eliberată de amenințarea lor, iar Sfatul Țării și-a putut relua lucrările. 

La 24 ianuarie/6 februarie 1918, Republica Moldovenească şi-a declarat independenţa, Ion Inculeț fiind ales președinte.

 În acest contex imprevizibil, Ucraina a cerut alipirea Basarabiei. Sfatul Țării a protestat energic faţă de aceste revendicări și a cerut să ia parte la negocierile purtate pentru încheierea păcii între România și Puterile Centrale, lucru neacceptat.

Înconjurată de atâtea forțe ostile, Basarabia era prea slabă ca să se guverneze singură. Armata română era unica garanție de securitate, iar comunitatea de limbă și de origine se impunea în spiritul tuturor. Mai rămânea o singură cale de urmat pentru „Republica Moldovenească”: Unirea cu România. Mișcarea a început în mod spontan în provincie: pe 3/16 martie, Adunarea Zemstvei din Bălţi a cerut în mod categoric unirea cu regatul României, iar zece zile mai târziu, Soroca urma acelaşi exemplu.

La 27 martie 1918 (9 aprilie 1918 stil nou), în prezenţa prim-ministrului României Al. Marghiloman, Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti (fosta Basarabie ţaristă) a votat actul Unirii cu România, Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile istorice locuite majoritar de români care s-a unit cu România.

„Ruptă de Rusia o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România” 

   Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”.

În Actul Unirii se menţiona: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă acum o sută de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu Mama sa, România„.

Actul cuprindea şi 11 condiţii.

Conţinutul Actului Unirii :

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.

Această unire se face pe următoarele baze:

  1. Sfatul Ţarii actual rămîne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare, după nevoile şi cererile norodului. Aceste hotărîri se vor recunoaşte de Guvernul român.

  2. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, avînd un Sfat al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împlinitor şi administraţie proprie.

  3. Competenţa Sfatului Ţării este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul tuturor organelor zemstvelor şi oraşelor; c) numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale prin organul său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern.

  4. Recrutarea armatei se va face, în principiu, pe baze teritoriale.

  5. Legile în vigoare şi organizaţia locală (zemstve şi oraşe) rămîn în putere şi vor putea fi schimbate de Parlamentul român numai după ce vor lua parte la lucrările lui şi reprezentanţii Basarabiei.

  6. Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia.

  7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri român, acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe viitor luaţi din sînul reprezentanţilor Basarabiei în parlamentul român.

  8. Basarabia va trimite în Parlamentul român un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia, aleşi pe baza votului universal, egal, direct şi secret.

  9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, oraşe, zemstve şi Parlament se vor face pe baza votului universal, egal, secret şi direct.

  10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvîntului, a credinţei, a adunărilor şi toate libertăţile obşteşti vor fi garantate prin Constituţie.

  11. Toate călcările de legi, făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerilor din urmă, sunt amnistiate.

 

Basarabia, unindu-se ca fiică cu Mama sa România, Parlamentul român va hotărî convocarea neîntîrziată a Constituantei, în care vor intra proporţional cu populaţia şi reprezentanţii Basarabiei, aleşi prin vot universal, egal, direct şi secret, spre a hotărî împreună cu toţii înscrierea în Constituţie a principiilor şi garanţiilor de mai sus.

Trăiască Unirea Basarabiei cu România, de-a pururea şi totdeauna.

Preşedintele Sfatului Ţării,   I. Inculeţ

Secretarul Sfatului Ţării,   I. Buzdugan

 

 

 

Din cei 135 de deputaţi prezenţi, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abţinut, 13 deputaţi fiind absenţi.

 

 

sf

 

 

Lista deputaţilor care au votat pentru Unire, în data de  9 aprilie 1918 (27 martie stil vechi), după nume, vîrstă, profesie, grup etnic, localitate:

  1. Nicolae Alexandri, 60, ziarist, Hotin/Chişinău

  2. Elena Alistar-Romanescu, 42, medic, Cetatea Albă/Chişinău

  3. Alexandru Baltaga, 55, preot, Orhei

  4. Constantin Bivol, 33, ţăran, Chişinău

  5. Teodor Bîrcă, 24, învăţător, Chişinău

  6. Teodosie Bîrcă, 23, ţăran, Soroca

  7. Vladimir Bodescu, 50, avocat, Chişinău

  8. Vladimir Bogos, 24, student, Chişinău

  9. Nicolae Bosie-Codreanu, 32, inginer, Hotin

  10. Ştefan Botnarciuc, 43, ţăran, ucrainian, Bălţi

  11. Ignatie Budişteanu, 30, ţăran, Bălţi

  12. Ilarion Buiuc, 27, ţăran, Orhei

  13. Gheorghe Buruiană, 33, cooperatist, Chişinău

  14. Ion Buzdugan, 30, învăţător, Orhei/Bălţi

  15. Anton Caraiman, 38, ţăran, Orhei

  16. Grigore Cazacliu, 26, student, Soroca

  17. Ion Cazacliu, 48, funcţionar public, Soroca

  18. Vladimir Cazacliu, 29, student, Soroca

  19. Dimitrie Cărăuş, 25, student, Soroca

  20. Vasile Cerescu (Ciorăscu), 31, ţăran, Chişinău

  21. Nicolae Cernăuţeanu, 26, soldat, Hotin

  22. Nicolae Cernov, rus, Tighina

  23. Afanasie Chiriac, 27, ţăran, Dubăsari/Tighina

  24. Vladimir Chiorescu, 30, cooperatist, Chişinău

  25. Vasile Cijevschi, 37, ofiţer de armată, Tighina

  26. Nicolae Ciornei, 25, ţăran, Cahul

  27. Pavel Cocîrlă, 24, artizan, Orhei

  28. Ion Codreanu, 39, ţăran, Soroca

  29. Ion Costin, 35, avocat, Chişinău

  30. Ion Creangă, 24, învăţător, Dubăsari/Tighina

  31. Anton Crihan, 25, student, Bălţi

  32. Dumitru Dragomir, 28, ţăran, Cetatea Albă

  33. Dumitru Dron, 25, student, Orhei/Bălţi

  34. Felix Dutkiewicz, polonez, Lublin / Chişinău

  35. Boris Epure, 36, funcţionar public, Chişinău/Bălţi

  36. Pantelimon Erhan, 34, profesor, Tighina

  37. Vasile Gafencu, 30, ţăran, Bălţi

  38. Simion Galeţchi, Soroca

  39. Andrei Găină, 33, ţăran, Orhei

  40. Vasile Ghenzul, 35, funcţionar public, Chişinău

  41. Alexandru Groapă, 38, funcţionar public, Bălţi

  42. Nicolae Grosu, 27, student, Chişinău

  43. Pantelimon Halippa, 34, ziarist, Soroca

  44. Teodor Herţa, Orhei

  45. Ion Ignatiuc, 25, ţăran, Bălţi/Chişinău

  46. Ion Inculeţ, 35, profesor, Chişinău

  47. Teofil Ioncu, 32, funcţionar public, Orhei

  48. Vasile Lascu, 60, ziarist, Chişinău

  49. Mihail Maculeţchi, 56, ţăran, Orhei

  50. Dimitru Marchitan, 32, ţăran, Bălţi

  51. Gheorghe Mare, 36, profesor, Cahul/Cetatea Albă

  52. Nicolae Mămăligă, 38, ţăran, Chişinău

  53. Vasile Mîndrescu, 29, ţăran, Orhei

  54. Dumitru Mîrza, 23, profesor, Hotin

  55. Mihail Minciună, 32, ţăran, Orhei

  56. Alexandru Moraru, 37, ţăran, Hotin

  57. Anatolie Moraru, 23, ţăran, Hotin

  58. Zamfir Munteanu, Ismail

  59. Gheorghe Năstase, 22, învăţător, Soroca

  60. Teodor Neaga, 37, profesor, Chişinău

  61. Constantin Osoianu, 32, ţăran, Bălţi

  62. Efimie Palii, 37, ţăran, Soroca

  63. Ion Pascăluţă, 25, soldat, Bălţi

  64. Gherman Pîntea, 24, învăţător, Bălţi

  65. Ion Pelivan, 40, avocat, Chişinău/Bălţi

  66. Petru Picior-Mare, 30, funcţionar public, Bălţi

  67. Chiril Sberea, 27, inspector, Cahul

  68. Andrei Scobioală, 32, profesor, Bălţi

  69. Nicolae Secară, 24, profesor, Soroca/Chişinău

  70. Timofei Silistaru, 23, ofiţer de armată, Ismail/Tighina

  71. Elefterie Sinicliu, 22, ţăran, Orhei

  72. Nicolae Soltuz, 60, ţăran, Soroca

  73. Chiril Spinei, 34, ţăran, Soroca

  74. Gheorghe Stavrii, 35, ţăran, Cahul

  75. Constantin Stere, 54, profesor, Soroca

  76. Iacov Sucevan, Chişinău

  77. Nicolae Suruceanu, 28, ofiţer de armată, Chişinău

  78. Teodor Suruceanu, 52, ţăran, Chişinău

  79. Gheorghe Tudor, 33, învăţător, Bălţi

  80. Ion Tudose, 33, ţăran, Orhei/Bălţi

  81. Grigore Turcuman, 26, ţăran, Soroca

  82. Vasile Ţanţu, 35, profesor şcolar, Chişinău

  83. Leonida Ţurcan, 23, funcţionar public, Soroca/Chişinău

  84. Teodor Uncu, 34, funcţionar public, Orhei

  85. Ion Valuţă, 24, student, Bălţi

  86. Vitalie Zubac, 23, ofiţer, Ismail

 

Voturi împotriva Unirii:

 

  1. Ştefan Balmez, 35, funcţionar public, bulgar, Chişinău

  2. Arcadie Osmolovschi, ucrainian

  3. Mihail Starenki, ucrainian

 

Abţineri de la vot:

 

  1. Philipp Almendingher, 50, ţăran, german, Cetatea Albă

  2. Zaharia Bocşan, 49, ţăran, Bălţi

  3. Gheorghe Brinici, 30, ţăran, ucrainian, Bălţi

  4. Gavril Buciuşcan, 29, învăţător, Orhei

  5. Nichita Budnicenco (Vilnicenco), 36, ţăran, ucrainian, Bălţi

  6. Vasile Covali, ucrainian

  7. Alexei Culeva, 43, ţăran, probabil bulgar, Ismail

  8. Petre Culcev, 47, ţăran, bulgar

  9. Vasile Curdinovschi, 46, profesor, Poltava

  10. Dragomir Diaconovici

  11. Serghei Donico-Iordăchescu, Chişinău

  12. Ion Dumitraşcu, 28, ţăran, Orhei

  13. Ion Harbuz, 31, funcţionar public, Chişinău

  14. Alexandru Greculoff, rus

  15. Isac Gherman, 60, avocat, evreu, Chişinău

  16. Andrei Krupenski, ucrainian, Chişinău

  17. Constantin Iurcu, 34, ţăran, Hotin

  18. Eugen Kenigschatz, 58, avocat, evreu, Chişinău;

  19. Teodor Kiriloff, 37, avocat, bulgar, Ismail

  20. Ivan Krivorukoff, 42, muncitor, rus, Tighina

  21. Samuel Lichtmann, 60, funcţionar public, evreu

  22. Alexander von Loesch, german

  23. Vladimir Lineff, 39, profesor, rus

  24. Petre Maniţchi, 35, învăţător, rus

  25. Dimitru Maldor, bulgar

  26. Cristo Misircoff, 43, profesor, bulgar, Ismail

  27. Teodor Moldovan

  28. Iacob Nagorneac, 39, ţăran, ucrainian, Hotin

  29. Teodor Nichitiuc, 35, inspector, ucrainian, Cahul

  30. Petre Poliatenciuk, 36, funcţionar public, ucrainian, Podolia

  31. Gheorghe Ponomareff, probabil rus

  32. Ion Popa, 28, ţăran, Bălţi

  33. Mihail Savenco, ucrainian

  34. Moise Slutski, 62, doctor, evreu, Chişinău

  35. Vladimir Ţîganco, 31, inginer, rus

  36. Eftimie Vizitiu, 37, ţăran, Soroca

Absenţi de la sesiune:

  1. Bajbeuk-Melicoff, 45, inspector, Armenian, Orhei

  2. Ion Ceornega, 40, ţăran, Ismail

  3. Teodor Corobcean, 37, cooperatist, Soroca

  4. Ioan Herţa, 34, ţăran, Chişinău

  5. Gutman Landau, 40, funcţionar public, evreu

  6. Anton Novacoff, bulgar

  7. Anton Rugină

  8. Kalistrat Savciuc, ucrainian

  9. Gheorghe Sîrbu

  10. Teodor Stanevici, 51, judecător, rus, Chişinău

  11. Mendel Steinberg, evreu

  12. Gheorghe Tcepciu

  13. Alexandru Ţurcan, 32, ţăran, Soroca

 

După votare, prim-ministrul român Marghiloman a dat o declaraţie în care afirma:

În numele poporului român şi al Regelui său Majestatea Sa Ferdinand I, iau act de hotărîrea Sfatului Ţării şi proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru totdeauna, cu România una şi indivizibilă„.

Ce este mai puțin cunoscut, sunt ultimele sale cuvinte, reținute de procesul-verbal, cu care marele om de stat saluta „adânc pe acești oameni, care, fără preocupări egoiste, putând să rămână conducătorii unui Stat, au voit mai bine să fie servitorii unei națiuni”.

 

Unirea cu România decurgea în mod necesar din deşteptarea naţională a tradiţiilor istorice, din conştiinţa mai clară a comunităţii naţionale şi din imposibilitatea practică de a-şi păstra independenţa, fără să cadă sub puterea Sovietelor sau să devină obiectul dorinţelor de expansiune ale ucrainenilor.

Acest act istoric al bărbaţilor de stat moldoveni a stârnit reacţia ostilă a Rusiei bolşevizate şi a tânărului stat Ucraina. Ambele au rupt relaţiile diplomatice cu România.

Au urmat celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina – spre sfârșitul anului 1918, fiind creată România Mare.

Primul pas spre unirea deplină a tuturor teritoriilor locuite de români constituia, într-adevăr, o lovitură năucitoare pentru ruşi. Tara noastră începea să se refacă din punct de vedere militar, să devină o stavilă în calea dorinţei expansioniştilor ruşi de a ajunge la Ţarigrad (Constantinopol). Visul dintotdeauna al tuturor ţarilor ruşi. 
 

La Conferinta de Pace de la Paris din 1920 se va recunoaste legitimitatea Unirii, iar ţări precum Marea Britanie, Franta, Italia si Japonia vor semna un tratat politic în care era  specificat:  ,,Consideram că din punct de vedere geografic, etnografic, istoric si economic, unirea Basarabiei cu Romania este pe deplin justificata”.

Basarabia, primită cu dragoste în „România Nouă”

Ziarul „România Nouă”, apărut la Chişinău, titra entuziast: „Basarabia s-a unit cu Ţara-Mamă”. Pe atunci, ţara era sfântă şi se scria cu majusculă. Jurnalul costa de obicei 15 copeici şi avea două pagini. Miercuri, 28 martie, a costat 30 de copeici. Şi conţinutul era dublu, iar textul era  emoţionant:

„Ziua de 27 martie 1918 este pentru Basarabia ziua Dreptăţii celei mari. În această zi, Istoria a reparat marea nelegiuire săvârşită la 12 maiu 1812, când trupul Moldovei a fost frânt în două şi partea ei dintre Prut şi Nistru a fost dată pe mâini stră- ine cari au vrut să o sugrume. Dumnezeul neamurilor ne-a supus timp de sute de ani la încercări grele, astăzi El îşi întoarce mila sa spre noi”.

Ca şi „Sfatul ţării”, ziariştii conduşi de directorul Onisifor Ghibu credeau că unirea s-a săvârşit „pentru totdeauna”.

Presa din Regatul României a salutat momentul cu adevărat istoric. „Neamul Românesc” scria: „Orice român se va bucura de această mare veste şi va dori din adâncul inimii ca lucrul început astfel să ajungă pe mâni bune cari să asigure dăinuirea lui aşa cum o cere, de altfel, dreptul naţional”.

„Tribuna” jubila: „Rupte din trupul Patriei- Mamă, teritoriile româneşti revin după ani de suferinţă răzbunătoare şi de activă primenire naţională ca să întărească România şi să i se făurească viitor frumos”.

„Timpul”, ziarul condus odinioară de Mihai Eminescu, era cel mai poetic: „Basarabia atâta vreme înstrăinată după atâtea zile grele de nevoie se reaşază alături de sora ei, Moldova, aducând României aşa de crud încercate balsamul unei întregiri pe care de un veac o visează cu nepotolită ardoare”.

Ziarul „Mişcarea” era, de asemenea, în extaz: „În mijlocul grelelor noastre încercări, Unirea Basarabiei cu Patria- Mamă este o rază de lumină îmbucură toare care mângâie sufletele noastre”. Chiar şi un ziar rus apărut la Iaşi saluta unirea: „Poporul rus a declarat prin revoluţie înaltele idei ale fraternităţii popoarelor. (…) Dorim României noroc şi linişte”. Vorbe… (Andrei Crăciun)

Timp de 22 da ani, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării bolşevice, ale foametei planificate (Holodomor), ale « terorii roșii » dezlănțuită de Ceka-GPU-NKVD și ale deportărilor în Gulag.

Aceasta a fost  scopul Sfatului Țării, inclusiv al delegaților ruși sau ucraineni care au votat Unirea.

În acest răstimp Basarabia a primit, conform datelor « Oficiului internațional pentru refugiați al Societății Națiunilor » întemeiat de Fridtjof Nansen, zeci de mii de refugiați din Rusia și Ucraina, majoritatea simpli civili (printre care meșteșugari sau mici negustori evrei, credincioși pravoslavnici, simpli țărani ucraineni), care-și riscau viața trecând Nistrul înot sau pe ghiață sub gloanțele grănicerilor ruși (uneori și români). Dintre acești refugiați, socotiți indiferențiat « reacționari » sau « contra-revoluționari » de autoritățile sovietice, toți cei care se mai aflau în Basarabia în vara anului 1940, când Armata Roșie a ocupat țara, au fost deportați în Siberia.

Rusia sovietică nu a acceptat realitatea de după 1918 şi nu a recunoscut de jure şi de facto acest fapt parafat prin sistemul de tratate de pace de la Versailles din 1919- 1920.

  Punctul de vedere oficial al istoriografiei sovietice referitor la chestiunea Basarabiei şi la iniţiativa Sfatului Ţării din martie/aprilie 1918 este menţionat, fără prea multe comentarii, în timp ce votul din adunarea basarabeană era considerat ca falsificare, şantaj, violenţă brutală. Actul unirii care reintegrează Basarabia în interiorul statului român a fost cel din 27 martie/9 aprilie 1918, iar cea de-a doua rezoluţie din 1/10 decembrie 1918 nu a fost decât corolarul primei hotărâri.

După încheierea tratatului de neagresiune din 1939 între Germania şi URSS (pactul Ribbentropp, Molotov), Stalin va cere prin două ultimatumuri, României să-şi retragă administraţia şi armata din Basarabia.

Un rege al României slab, Carol al II- lea şi un guvern la fel de slab, fără nici cea mai mică opoziţie cedează acest pământ, astfel încât efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, când Rusia a anexat ameninţând cu războiul din nou Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov. 

 

 

 

 Din 1812, data cotropirii Basarabiei de către ruşi şi până astăzi, liderii marelui imperiu al răului de la Răsărit au dus un adevărat război propagandistic pentru a demonstra că moldovenii nu sunt români, că limba română este una şi aşa-zisa limbă moldovenească este altceva.

Propagandiştii de la Sankt Petersburg, Moscova sau Kiev, că s-au numit ţarişti, sovietici sau democraţi, cum se pretind în prezent, s-au folosit de toate cozile de topor din Moldova pentru a susţine aberaţii de genul Dicţionarului româno-moldovenesc al mancurtului „academician” Vasile Stati, sau accesul spre înalte funcţii în stat a unor indivizi de teapa lui Vladimir Voronin (Cioară, în traducere românească) şi a lui Igor Dodon. Cred însă că sângele apă nu se va face niciodată! Şi nici istoria adevărată nu poate avea lipsuri.

De aceea, Parlamentul României a adoptat legea privind proclamarea zilei de 27 martie drept sărbătoare naţională, în semn de recunoaştere a unirii Moldovei de peste Prut cu România.

La o sută de ani de la acel moment astral al istoriei noastre, chiar dacă destinul ne găsește pe noi și pe frații noștri din Basarabia separați în două state, avem datoria de a onora așa cum se cuvine moștenirea noastră comună, jertfele înaintașilor și, mai ales, de a celebra România și istoria noastră în fiecare zi. 

 

 

 

 

Surse:

 

https://www.timpul.md/articol/-pe-27-martie-1918-sfatul-tarii-a-votat-unirea-basarabiei-cu-romania-57143.html

http://www.istoria.md/articol/849/27_martie_1918,_Actul_Unirii_Republicii_Democratice_Moldovene

http://adevarul.ro/locale/focsani/27-martie-1918-sfatul-Tarii-chisinau-deschide-calea-marii-uniri-1_58d8bec45ab6550cb8b6ae4a/index.html

Florian Bichir-Evenimentul Zilei

27/03/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: