Generalul Ernest Broșteanu și misiunea care a făcut posibilă unirea Basarabiei cu România

Foto: Generalul de divizie Ernest Broşteanu comandantul diviziilor române trimise pentru restabilirea ordinii din Basarabia, grav afectată de crime, jafuri şi incendieri, puse la cale de elemente bolșevizate răzvrătite.

Cine a fost generalul Broşteanu, pacificatorul de bolşevici. Misiunea care a făcut posibilă unirea Basarabiei cu România

Prăbuşirea Imperiului ţarist a creat condiţiile ca popoarele din cuprinsul său să spere la forme de guvernare proprii, aici fiind vorba şi despre străvechiul pământ românesc dintre Prut şi Nistru, scrie publicația de la Chișinău, https://timpul.md.

În Basarabia, „paşii“ în acest sens s-au succedat repede. Proclamarea autonomiei Republicii Moldoveneşti a fost pe 2 decembrie 1917, iar independenţa decisă de către Sfatul Ţării pe 24 ianuarie 1918.

Apoi, la 27 martie 1918 era votată, de către acelaşi for reprezentativ, moţiunea ce stipula că „Republica Moldovenească în hotarele dinspre Prut, Nistru, Dunăre şi Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România“.

Pentru unire au votat 86 de deputaţi, trei au fost contra, iar 36 s-au abţinut (ucraineni, evrei, bulgari şi germani). Numai că, evenimentele gândite de o seamă de români patrioţi nu erau pe placul multora. În 1917 şi începutul anului 1918 au loc în Basarabia crime, jafuri şi incendieri la Hotin, Ismail, Bolgrad, Cetatea Albă, Tighina, Bălţi sau în capitala ţinutului.

În ianuarie 1918, bolşevicii îşi fac apariţia la Chişinău, şedinţele Sfatului ţării sunt suspendate, iar mai mulţi deputaţi sunt arestaţi şi condamnaţi la moarte. Comisia interaliată pentru aprovizionarea frontului român e de asemenea arestată, iar fondurile ei, în valoare de 2.000.000 ruble, sunt confiscate.

În aceste condiţii, membrii Sfatului ţării, care formau Blocul moldovenesc, au trimis o delegaţie la Iaşi, ca să ceară ajutorul Armatei române, pentru restabilirea ordinii.

„ARMATA NOASTRĂ ARE PORUNCĂ SĂ ÎMPIEDICE HOŢIILE, OMORURILE ŞI FĂRĂDELEGILE“

În scurt timp au fost trimise peste Prut două divizii de infanterie şi două de cavalerie, acesta fiind momentul în care „intră în istorie“ generalul Ernest Broşteanu, născut la 27 decembrie 1869 în judeţul Neamţ, la Roman, cel care va comanda Armata română din Basarabia.

Până atunci luptase pe frontul dobrogean şi la Mărăşeşti. Despre rolul şi acţiunile generalului în Basarabia scrie profesorul Gheorghe Radu, în cartea „Un veac de la marea unire. Contribuţia judeţului Neamţ la reîntregirea neamului“.

La 13 ianuarie 1918, ofiţerul şi Statul major al Diviziei a XI-a au intrat în Chişinău, iar unităţile bolşevice, la care se raliaseră „revoluţionari“ găgăuzi, bulgari, tătari, lipoveni înteţind dezordinea, distrugerile şi panica, s-au retras la Tighina, pe Nistru, fără să opună rezistenţă.

„În acelaşi timp, în sudul Basarabiei Divizia a XIII-a a trecut Prutul, de la Oancea la Cahul, pacificând regiunea grav tulburată de elemente răzvrătite, haotice, pe care armata rusă de pe Dunăre nu le mai putea ţine sub control. Soldaţii îşi alungau ori îşi arestau ofiţerii“, se arată în cartea profesorului Radu.
Apoi, forţele bolşevice, retrase la Tighina, au fost anihilate la 7 februarie 1918, fiindu-le imposibil să mai tracă Nistrul.

Dincolo de misiunea militară, generalul explica basarabenilor care este scopul venirii Armatei române şi să combată zvonurile diversioniste:

„Noi n-am venit ca să vă împiedicăm ca voi să ajungeţi la drepturile voastre, pe care nimeni nu vi le poate lua, ci am venit să vă ajutăm să vă căpătaţi linişte şi bună rânduială, la adăpostul cărora să aveţi răgaz şi să puteţi aşeza şi păzi, cu sprijinul ocârmuitorilor voştri, ţara voastră, după cum veţi crede
înşivă că e mai bine pentru voi. Armata română nu vrea să se amestece în treburile de până acum şi de acum înainte, dintre proprietari şi ţărani. Armata noastră are însă poruncă să împiedice hoţiile, omorurile şi fărădelegile ce vi s-ar mai face de acum înainte de către acei care nu-şi iubesc ţara, neamul şi rânduiala!“.

„AŢI FĂCUT OPERĂ NU NUMAI DE DISTINS MILITAR, DAR ŞI DE MARE ROMÂN“

Meritele ofiţerului român au fost remarcate după cum reiese din valul de scrisori şi telegrame de mulţumiri adresate lui de către Clubul Nobilimii Basarabene, Societăţii Culturale a Românilor din Basarabia, Ligii Culturale, Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român din Iaşi şi altele.

„Domnule general, în timpurile neasemănat de grele prin care a trecut ţara, când Basarabia era ameninţată să piară sub anarhia duşmanului din năuntru, aţi venit cu Divizia XI şi graţie tactului, energiei şi spiritului Domniei Voastre, călăuzit numai de sentimentul dragostei de neam, în scurtă vreme aţi adus pacea acolo unde mai înainte era anarhie şi duşmănie. Aţi făcut operă nu numai de distins militar, dar şi de mare român. Pentru aceasta, recunoştinţa unanimă a întregii populaţiuni basarabene va fi veşnic legată de numele Domniei Voastre, intrat acum în domeniul istoriei Basarabiei“.

Membrii Clubului Nobilimii Basarabene i-a făcut cadou generalui un album dar şi o sumă de bani ce trebuia dată Reginei Maria, pentru ajutorarea văduvelor şi orfanilor de război:

„Vă rugăm să primiţi acest album, asigurându-vă că, plecând din mijlocul nostru, duceţi împreună cu Domnia Voastră recunoştinţă şi inimile noastre calde de buni români. În dorinţa de a ne exprima profundul nostru sentiment de recunoştinţă către vitezele trupe ale Diviziei XI, venite spre a pune ordine şi salva neamul românesc din Basarabia, vă rugăm să primiţi din partea noastră suma de 20.000 lei cu rugăciunea să o înmânaţi Majestăţii Sale Regina României, spre a fi distribuită numai văduvelor şi orfanilor rămaşi pe urma vitejilor militari din Divizia XI, morţi pe câmpul de onoare în Basarabia. Cu stimă… (urmează zeci de semnături)“.

Documentele aflate în fondul personal „General Ernest Brosteanu“, aflate la Direcţia Generală a Arhivelor Naţionale Bucureşti, arată că ofiţerul a primit numeroase distincţii Ordinul Militar Mihai Viteazu, cel al Legiunii de Onoare, cel al Stavroforilor Ortodocşi al Sfântului Mormânt sau Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918 cu baretele Carpaţi şi Mărăşeşti 1918.

Din păcate, ce a hărăzit soarta acestui străvechi pământ românesc în timpul şi după al Doilea Război Mondial, se ştie.

Publicitate

21 ianuarie 1918: Comunicatul oficial dat după alungarea din Tighina a trupelor ruse bolșevice anarhizate, de către armata română condusă de generalul Ernest Broșteanu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Oraşul Tighina, împreună cu străvechea sa cetate a fost straja la NISTRU a MOLDOVEI.  Aici, în Tighina, s-au născut actorii Ilarion Ciobanu şi Tamara Buciuceanu, dar şi fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu.  

Tighina este numele dat orașului de românii moldoveni, fiind păstrat încă de la jumatatea secolului al XV-lea din timpul Moldovei istorice, când așezarea era menționată cu acest nume , în timp ce denumirea Bender provine din limba turcă și însemnă „port”,a fost promovată de autoritățile țariste și mai apoi de către ocupanții sovietici.

Străvechea așezare românească Tighina, aflată la 61 km  la sud-est de Chișinău, a fost eliberată de armata română la 20 ianuarie 1918, din mâinile bandelor de militari ruși bolșevizați.Operațiunile de eliberare a Tighinei din anul 1918 au fost inițiate încă de la data de 15 ianuarie, misiunea de alungare a trupelor anarhizate bolșevice fiind încredințată detașamentului 22, condus de lt. col. Macovescu.

După câteva zile, Generalul Broșteanu a sosit cu întăriri în sprijinul detașamentului 22, declanșând atacul final împotriva trupelor bolșevice, care au fost respinse cu mari pierderi peste Nistru.

In urma atacului, trupele române au capturat un imens material feroviar și de război, inclusiv un depozit de artilerie care număra aproximativ 800 de tunuri.

 

  

Foto: Gen. Ernest Broșteanu (n. 24 ianuarie 1869, Roman – d. 6 iunie 1932, București).

A îndeplinit funcții de comandant de regiment și divizie în campaniile anilor 1916, 1917, și 1918, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Regimentul 53 Infanterie în luptele din Dobrogea, de la începutul campaniei din 1916, fiind unul din cei doisprezece ofițeri care au fost primii decorați cu acest ordin.

În ianuarie 1918 Divizia 11 Infanterie comandată de generalul Broșteanu a primit misiunea de a intra în Basarabia, în vederea asigurării siguranței depozitelor de materiale militare și a transporturilor pentru front, amenințate de bandele anarhizate de soldați ruși bolșevizați, care se retrăgeau în debandadă

După război, generalul Ernest Broșteanu a ocupat o serie de poziții importante în armată, cum ar fi acelea de comandant al Corpului Grănicerilor (10 februarie 1922 – 1 octombrie 1929) sau Inspector General al Infanteriei (1929-1930).

Comunicat oficial al generalului Ernest Broșteanu din 21 ianuarie 1918 la eliberarea Tighinei de trupele bolșevice.

După violente lupte, pe care românii nu le-au dorit, dar la care ne-au silit rezistența neînțeleasă a trupelor bolșevice, azi la 20 ianuarie 1918, ora 5 dimineața, trupele române după 3 zile de lupte crâncene au ocupat Benderul.

Cetatea și podul sunt în mâinile noastre. Am căpătat o enormă cantitate de tunuri, arme și munițiuni. Orașul n-a putut fi cruțat de ororile războiului. Pierdere noastre sunt cu totul neînsemnate. Bolșevicii au fost alungați dincolo de Nistru. Pierderile lor se ridică la aproape 10.000 de morți.

Comandantul trupelor române, general Broșteanu.

Telegrama adresată de adunarea Consiliului județului Tighina (Bender), primului ministru al României, din 7 aprilie 1918.

Adunarea consilierilor județului Bender în ziua de 3 aprilie 1918, ascultând cu dragoste declarația Sfatului Țării a unirii Basarabiei cu mama sa România, cu toții au hotărât a vă ruga să binevoiți a aduce M. S. Regelui Ferdinand I al României felicitări pentru săvârșirea înălțătorului act al unirii popoarelor înfrățite.

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/02/09/o-istorie-a-zilei-de-9-februarie-video-2/

Surse:

 

http://centenarulromaniei.ro/comunicat-oficial-al-generalului-brosteanu-la-ocuparea-tighinei-din-21-ianuarie-1918/

https://glasul.info/2017/01/20/20-ianuarie-1918-armata-romana-recucerea-tighina-bender-mainile-bolsevicilor/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ernest_Bro%C8%99teanu

 

 

 

 

27 martie 1918 – Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti votează actul Unirii cu România

 

Actul Unirii Republicii                          Membrii Sfatului Ţării

Democrate Moldoveneşti                      care au semnat actul Unirii

cu România

                                                                            

                                                                          

     

                                                                                          

În contextul prăbușirii Imperiului Rus, violența trupelor rusești intrate în debandadă generală a determinat Sfatul Țării din Basarabia în şedinţa sa din 8 decembrie 1917, să trimită o  delegaţie la Iaşi pentru a cere guvernului şi reprezentanţilor Antantei ajutor militar pentru stoparea anarhiei bolşevice.

Nici la Iaşi situaţia nu era limpede, iar pe 5 ianuarie, Chişinăul a fost ocupat de bolşevici. În aceeaşi seară, Blocul Moldovenesc, fracţiunea cea mai numeroasă din Sfatul Ţării, a trimis o nouă delegaţie la Iaşi, cerând intervenţia armatei române. După îndelungi deliberări – situaţia internaţională fiind complicată – I.I.C. Brătianu a hotărât trimiterea de trupe.

Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pusă pe capetele conducătorilor guvernului Republicii.  

Pe 13 ianuarie 1918, divizia a XI-a română, sub comanda generalului Ernest Broşteanu, a intrat în Chişinău, fiind primită cu un entuziasm de nedescris. Acesta a declarat în faţa Sfatului Ţării, unde a fost invitat:

„Creaţi-vă viaţa cum credeţi şi nimeni nu se va amesteca în ea, în organizarea ei, noi nu vă vom împiedica”.

 S-au desfăşurat lupte violente în jurul Tighinei și, după trei zile de confruntări pe străzile orașului, bandele bolșevice au fost alungate dincolo de Nistru. Basarabia era eliberată de amenințarea lor, iar Sfatul Țării și-a putut relua lucrările. 

La 24 ianuarie/6 februarie 1918, Republica Moldovenească şi-a declarat independenţa, Ion Inculeț fiind ales președinte.

 În acest contex imprevizibil, Ucraina a cerut alipirea Basarabiei. Sfatul Țării a protestat energic faţă de aceste revendicări și a cerut să ia parte la negocierile purtate pentru încheierea păcii între România și Puterile Centrale, lucru neacceptat.

Înconjurată de atâtea forțe ostile, Basarabia era prea slabă ca să se guverneze singură. Armata română era unica garanție de securitate, iar comunitatea de limbă și de origine se impunea în spiritul tuturor. Mai rămânea o singură cale de urmat pentru „Republica Moldovenească”: Unirea cu România. Mișcarea a început în mod spontan în provincie: pe 3/16 martie, Adunarea Zemstvei din Bălţi a cerut în mod categoric unirea cu regatul României, iar zece zile mai târziu, Soroca urma acelaşi exemplu.

La 27 martie 1918 (9 aprilie 1918 stil nou), în prezenţa prim-ministrului României Al. Marghiloman, Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti (fosta Basarabie ţaristă) a votat actul Unirii cu România, Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile istorice locuite majoritar de români care s-a unit cu România.

„Ruptă de Rusia o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România” 

   Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”.

În Actul Unirii se menţiona: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă acum o sută de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu Mama sa, România„.

Actul cuprindea şi 11 condiţii.

Conţinutul Actului Unirii :

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.

Această unire se face pe următoarele baze:

1. Sfatul Ţarii actual rămîne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare, după nevoile şi cererile norodului. Aceste hotărîri se vor recunoaşte de Guvernul român.

2. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, avînd un Sfat al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împlinitor şi administraţie proprie.

3. Competenţa Sfatului Ţării este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul tuturor organelor zemstvelor şi oraşelor; c) numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale prin organul său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern.

4. Recrutarea armatei se va face, în principiu, pe baze teritoriale.

5. Legile în vigoare şi organizaţia locală (zemstve şi oraşe) rămîn în putere şi vor putea fi schimbate de Parlamentul român numai după ce vor lua parte la lucrările lui şi reprezentanţii Basarabiei.

6. Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia.

7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri român, acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe viitor luaţi din sînul reprezentanţilor Basarabiei în parlamentul român.

8. Basarabia va trimite în Parlamentul român un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia, aleşi pe baza votului universal, egal, direct şi secret.

9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, oraşe, zemstve şi Parlament se vor face pe baza votului universal, egal, secret şi direct.

10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvîntului, a credinţei, a adunărilor şi toate libertăţile obşteşti vor fi garantate prin Constituţie.

11. Toate călcările de legi, făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerilor din urmă, sunt amnistiate.

 

Basarabia, unindu-se ca fiică cu Mama sa România, Parlamentul român va hotărî convocarea neîntîrziată a Constituantei, în care vor intra proporţional cu populaţia şi reprezentanţii Basarabiei, aleşi prin vot universal, egal, direct şi secret, spre a hotărî împreună cu toţii înscrierea în Constituţie a principiilor şi garanţiilor de mai sus.

Trăiască Unirea Basarabiei cu România, de-a pururea şi totdeauna.

Preşedintele Sfatului Ţării,   I. Inculeţ

Secretarul Sfatului Ţării,   I. Buzdugan

 

 

 

Din cei 135 de deputaţi prezenţi, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abţinut, 13 deputaţi fiind absenţi.

 

 

 

 

Lista deputaţilor care au votat pentru Unire, în data de  9 aprilie 1918 (27 martie stil vechi), după nume, vîrstă, profesie, grup etnic, localitate:

1. Nicolae Alexandri, 60, ziarist, Hotin/Chişinău

2. Elena Alistar-Romanescu, 42, medic, Cetatea Albă/Chişinău

3. Alexandru Baltaga, 55, preot, Orhei

4. Constantin Bivol, 33, ţăran, Chişinău

5. Teodor Bîrcă, 24, învăţător, Chişinău

6. Teodosie Bîrcă, 23, ţăran, Soroca

7. Vladimir Bodescu, 50, avocat, Chişinău

8. Vladimir Bogos, 24, student, Chişinău

9. Nicolae Bosie-Codreanu, 32, inginer, Hotin

10. Ştefan Botnarciuc, 43, ţăran, ucrainian, Bălţi

11. Ignatie Budişteanu, 30, ţăran, Bălţi

12. Ilarion Buiuc, 27, ţăran, Orhei

13. Gheorghe Buruiană, 33, cooperatist, Chişinău

14. Ion Buzdugan, 30, învăţător, Orhei/Bălţi

15. Anton Caraiman, 38, ţăran, Orhei

16. Grigore Cazacliu, 26, student, Soroca

17. Ion Cazacliu, 48, funcţionar public, Soroca

18. Vladimir Cazacliu, 29, student, Soroca

19. Dimitrie Cărăuş, 25, student, Soroca

20. Vasile Cerescu (Ciorăscu), 31, ţăran, Chişinău

21. Nicolae Cernăuţeanu, 26, soldat, Hotin

22. Nicolae Cernov, rus, Tighina

23. Afanasie Chiriac, 27, ţăran, Dubăsari/Tighina

24. Vladimir Chiorescu, 30, cooperatist, Chişinău

25. Vasile Cijevschi, 37, ofiţer de armată, Tighina

26. Nicolae Ciornei, 25, ţăran, Cahul

27. Pavel Cocîrlă, 24, artizan, Orhei

28. Ion Codreanu, 39, ţăran, Soroca

29. Ion Costin, 35, avocat, Chişinău

30. Ion Creangă, 24, învăţător, Dubăsari/Tighina

31. Anton Crihan, 25, student, Bălţi

32. Dumitru Dragomir, 28, ţăran, Cetatea Albă

33. Dumitru Dron, 25, student, Orhei/Bălţi

34. Felix Dutkiewicz, polonez, Lublin / Chişinău

35. Boris Epure, 36, funcţionar public, Chişinău/Bălţi

36. Pantelimon Erhan, 34, profesor, Tighina

37. Vasile Gafencu, 30, ţăran, Bălţi

38. Simion Galeţchi, Soroca

39. Andrei Găină, 33, ţăran, Orhei

40. Vasile Ghenzul, 35, funcţionar public, Chişinău

41. Alexandru Groapă, 38, funcţionar public, Bălţi

42. Nicolae Grosu, 27, student, Chişinău

43. Pantelimon Halippa, 34, ziarist, Soroca

44. Teodor Herţa, Orhei

45. Ion Ignatiuc, 25, ţăran, Bălţi/Chişinău

46. Ion Inculeţ, 35, profesor, Chişinău

47. Teofil Ioncu, 32, funcţionar public, Orhei

48. Vasile Lascu, 60, ziarist, Chişinău

49. Mihail Maculeţchi, 56, ţăran, Orhei

50. Dimitru Marchitan, 32, ţăran, Bălţi

51. Gheorghe Mare, 36, profesor, Cahul/Cetatea Albă

52. Nicolae Mămăligă, 38, ţăran, Chişinău

53. Vasile Mîndrescu, 29, ţăran, Orhei

54. Dumitru Mîrza, 23, profesor, Hotin

55. Mihail Minciună, 32, ţăran, Orhei

56. Alexandru Moraru, 37, ţăran, Hotin

57. Anatolie Moraru, 23, ţăran, Hotin

58. Zamfir Munteanu, Ismail

59. Gheorghe Năstase, 22, învăţător, Soroca

60. Teodor Neaga, 37, profesor, Chişinău

61. Constantin Osoianu, 32, ţăran, Bălţi

62. Efimie Palii, 37, ţăran, Soroca

63. Ion Pascăluţă, 25, soldat, Bălţi

64. Gherman Pîntea, 24, învăţător, Bălţi

65. Ion Pelivan, 40, avocat, Chişinău/Bălţi

66. Petru Picior-Mare, 30, funcţionar public, Bălţi

67. Chiril Sberea, 27, inspector, Cahul

68. Andrei Scobioală, 32, profesor, Bălţi

69. Nicolae Secară, 24, profesor, Soroca/Chişinău

70. Timofei Silistaru, 23, ofiţer de armată, Ismail/Tighina

71. Elefterie Sinicliu, 22, ţăran, Orhei

72. Nicolae Soltuz, 60, ţăran, Soroca

73. Chiril Spinei, 34, ţăran, Soroca

74. Gheorghe Stavrii, 35, ţăran, Cahul

75. Constantin Stere, 54, profesor, Soroca

76. Iacov Sucevan, Chişinău

77. Nicolae Suruceanu, 28, ofiţer de armată, Chişinău

78. Teodor Suruceanu, 52, ţăran, Chişinău

79. Gheorghe Tudor, 33, învăţător, Bălţi

80. Ion Tudose, 33, ţăran, Orhei/Bălţi

81. Grigore Turcuman, 26, ţăran, Soroca

82. Vasile Ţanţu, 35, profesor şcolar, Chişinău

83. Leonida Ţurcan, 23, funcţionar public, Soroca/Chişinău

84. Teodor Uncu, 34, funcţionar public, Orhei

85. Ion Valuţă, 24, student, Bălţi

86. Vitalie Zubac, 23, ofiţer, Ismail

 

Voturi împotriva Unirii:

 

1. Ştefan Balmez, 35, funcţionar public, bulgar, Chişinău

2. Arcadie Osmolovschi, ucrainian

3. Mihail Starenki, ucrainian

 

Abţineri de la vot:

 

1. Philipp Almendingher, 50, ţăran, german, Cetatea Albă

2. Zaharia Bocşan, 49, ţăran, Bălţi

3. Gheorghe Brinici, 30, ţăran, ucrainian, Bălţi

4. Gavril Buciuşcan, 29, învăţător, Orhei

5. Nichita Budnicenco (Vilnicenco), 36, ţăran, ucrainian, Bălţi

6. Vasile Covali, ucrainian

7. Alexei Culeva, 43, ţăran, probabil bulgar, Ismail

8. Petre Culcev, 47, ţăran, bulgar

9. Vasile Curdinovschi, 46, profesor, Poltava

10. Dragomir Diaconovici

11. Serghei Donico-Iordăchescu, Chişinău

12. Ion Dumitraşcu, 28, ţăran, Orhei

13. Ion Harbuz, 31, funcţionar public, Chişinău

14. Alexandru Greculoff, rus

15. Isac Gherman, 60, avocat, evreu, Chişinău

16. Andrei Krupenski, ucrainian, Chişinău

17. Constantin Iurcu, 34, ţăran, Hotin

18. Eugen Kenigschatz, 58, avocat, evreu, Chişinău;

19. Teodor Kiriloff, 37, avocat, bulgar, Ismail

20. Ivan Krivorukoff, 42, muncitor, rus, Tighina

21. Samuel Lichtmann, 60, funcţionar public, evreu

22. Alexander von Loesch, german

23. Vladimir Lineff, 39, profesor, rus

24. Petre Maniţchi, 35, învăţător, rus

25. Dimitru Maldor, bulgar

26. Cristo Misircoff, 43, profesor, bulgar, Ismail

27. Teodor Moldovan

28. Iacob Nagorneac, 39, ţăran, ucrainian, Hotin

29. Teodor Nichitiuc, 35, inspector, ucrainian, Cahul

30. Petre Poliatenciuk, 36, funcţionar public, ucrainian, Podolia

31. Gheorghe Ponomareff, probabil rus

32. Ion Popa, 28, ţăran, Bălţi

33. Mihail Savenco, ucrainian

34. Moise Slutski, 62, doctor, evreu, Chişinău

35. Vladimir Ţîganco, 31, inginer, rus

36. Eftimie Vizitiu, 37, ţăran, Soroca

Absenţi de la sesiune:

1. Bajbeuk-Melicoff, 45, inspector, Armenian, Orhei

2. Ion Ceornega, 40, ţăran, Ismail

3. Teodor Corobcean, 37, cooperatist, Soroca

4. Ioan Herţa, 34, ţăran, Chişinău

5. Gutman Landau, 40, funcţionar public, evreu

6. Anton Novacoff, bulgar

7. Anton Rugină

8. Kalistrat Savciuc, ucrainian

9. Gheorghe Sîrbu

10. Teodor Stanevici, 51, judecător, rus, Chişinău

11. Mendel Steinberg, evreu

12. Gheorghe Tcepciu

13. Alexandru Ţurcan, 32, ţăran, Soroca

 

După votare, prim-ministrul român Marghiloman a dat o declaraţie în care afirma:

„În numele poporului român şi al Regelui său Majestatea Sa Ferdinand I, iau act de hotărîrea Sfatului Ţării şi proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru totdeauna, cu România una şi indivizibilă„.

Ce este mai puțin cunoscut, sunt ultimele sale cuvinte, reținute de procesul-verbal, cu care marele om de stat saluta „adânc pe acești oameni, care, fără preocupări egoiste, putând să rămână conducătorii unui Stat, au voit mai bine să fie servitorii unei națiuni”.

 

Unirea cu România decurgea în mod necesar din deşteptarea naţională a tradiţiilor istorice, din conştiinţa mai clară a comunităţii naţionale şi din imposibilitatea practică de a-şi păstra independenţa, fără să cadă sub puterea Sovietelor sau să devină obiectul dorinţelor de expansiune ale ucrainenilor.

Acest act istoric al bărbaţilor de stat moldoveni a stârnit reacţia ostilă a Rusiei bolşevizate şi a tânărului stat Ucraina. Ambele au rupt relaţiile diplomatice cu România.

Au urmat celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina – spre sfârșitul anului 1918, fiind creată România Mare.

Primul pas spre unirea deplină a tuturor teritoriilor locuite de români constituia, într-adevăr, o lovitură năucitoare pentru ruşi. Tara noastră începea să se refacă din punct de vedere militar, să devină o stavilă în calea dorinţei expansioniştilor ruşi de a ajunge la Ţarigrad (Constantinopol). Visul dintotdeauna al tuturor ţarilor ruşi. 
 

La Conferinta de Pace de la Paris din 1920 se va recunoaste legitimitatea Unirii, iar ţări precum Marea Britanie, Franta, Italia si Japonia vor semna un tratat politic în care era  specificat:  ,,Consideram că din punct de vedere geografic, etnografic, istoric si economic, unirea Basarabiei cu Romania este pe deplin justificata”.

Basarabia, primită cu dragoste în „România Nouă”

Ziarul „România Nouă”, apărut la Chişinău, titra entuziast: „Basarabia s-a unit cu Ţara-Mamă”. Pe atunci, ţara era sfântă şi se scria cu majusculă. Jurnalul costa de obicei 15 copeici şi avea două pagini. Miercuri, 28 martie, a costat 30 de copeici. Şi conţinutul era dublu, iar textul era  emoţionant:

„Ziua de 27 martie 1918 este pentru Basarabia ziua Dreptăţii celei mari. În această zi, Istoria a reparat marea nelegiuire săvârşită la 12 maiu 1812, când trupul Moldovei a fost frânt în două şi partea ei dintre Prut şi Nistru a fost dată pe mâini stră- ine cari au vrut să o sugrume. Dumnezeul neamurilor ne-a supus timp de sute de ani la încercări grele, astăzi El îşi întoarce mila sa spre noi”.

Ca şi „Sfatul ţării”, ziariştii conduşi de directorul Onisifor Ghibu credeau că unirea s-a săvârşit „pentru totdeauna”.

Presa din Regatul României a salutat momentul cu adevărat istoric. „Neamul Românesc” scria: „Orice român se va bucura de această mare veste şi va dori din adâncul inimii ca lucrul început astfel să ajungă pe mâni bune cari să asigure dăinuirea lui aşa cum o cere, de altfel, dreptul naţional”.

„Tribuna” jubila: „Rupte din trupul Patriei- Mamă, teritoriile româneşti revin după ani de suferinţă răzbunătoare şi de activă primenire naţională ca să întărească România şi să i se făurească viitor frumos”.

„Timpul”, ziarul condus odinioară de Mihai Eminescu, era cel mai poetic: „Basarabia atâta vreme înstrăinată după atâtea zile grele de nevoie se reaşază alături de sora ei, Moldova, aducând României aşa de crud încercate balsamul unei întregiri pe care de un veac o visează cu nepotolită ardoare”.

Ziarul „Mişcarea” era, de asemenea, în extaz: „În mijlocul grelelor noastre încercări, Unirea Basarabiei cu Patria- Mamă este o rază de lumină îmbucură toare care mângâie sufletele noastre”. Chiar şi un ziar rus apărut la Iaşi saluta unirea: „Poporul rus a declarat prin revoluţie înaltele idei ale fraternităţii popoarelor. (…) Dorim României noroc şi linişte”. Vorbe… (Andrei Crăciun)

Timp de 22 da ani, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării bolşevice, ale foametei planificate (Holodomor), ale « terorii roșii » dezlănțuită de Ceka-GPU-NKVD și ale deportărilor în Gulag.

Aceasta a fost  scopul Sfatului Țării, inclusiv al delegaților ruși sau ucraineni care au votat Unirea.

În acest răstimp Basarabia a primit, conform datelor « Oficiului internațional pentru refugiați al Societății Națiunilor » întemeiat de Fridtjof Nansen, zeci de mii de refugiați din Rusia și Ucraina, majoritatea simpli civili (printre care meșteșugari sau mici negustori evrei, credincioși pravoslavnici, simpli țărani ucraineni), care-și riscau viața trecând Nistrul înot sau pe ghiață sub gloanțele grănicerilor ruși (uneori și români). Dintre acești refugiați, socotiți indiferențiat « reacționari » sau « contra-revoluționari » de autoritățile sovietice, toți cei care se mai aflau în Basarabia în vara anului 1940, când Armata Roșie a ocupat țara, au fost deportați în Siberia.

Rusia sovietică nu a acceptat realitatea de după 1918 şi nu a recunoscut de jure şi de facto acest fapt parafat prin sistemul de tratate de pace de la Versailles din 1919- 1920.

  Punctul de vedere oficial al istoriografiei sovietice referitor la chestiunea Basarabiei şi la iniţiativa Sfatului Ţării din martie/aprilie 1918 este menţionat, fără prea multe comentarii, în timp ce votul din adunarea basarabeană era considerat ca falsificare, şantaj, violenţă brutală. Actul unirii care reintegrează Basarabia în interiorul statului român a fost cel din 27 martie/9 aprilie 1918, iar cea de-a doua rezoluţie din 1/10 decembrie 1918 nu a fost decât corolarul primei hotărâri.

După încheierea tratatului de neagresiune din 1939 între Germania şi URSS (pactul Ribbentropp, Molotov), Stalin va cere prin două ultimatumuri, României să-şi retragă administraţia şi armata din Basarabia.

Un rege al României slab, Carol al II- lea şi un guvern la fel de slab, fără nici cea mai mică opoziţie cedează acest pământ, astfel încât efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, când Rusia a anexat ameninţând cu războiul din nou Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov. 

 

 

 

 Din 1812, data cotropirii Basarabiei de către ruşi şi până astăzi, liderii marelui imperiu al răului de la Răsărit au dus un adevărat război propagandistic pentru a demonstra că moldovenii nu sunt români, că limba română este una şi aşa-zisa limbă moldovenească este altceva.

Propagandiştii de la Sankt Petersburg, Moscova sau Kiev, că s-au numit ţarişti, sovietici sau democraţi, cum se pretind în prezent, s-au folosit de toate cozile de topor din Moldova pentru a susţine aberaţii de genul Dicţionarului româno-moldovenesc al mancurtului „academician” Vasile Stati, sau accesul spre înalte funcţii în stat a unor indivizi de teapa lui Vladimir Voronin (Cioară, în traducere românească) şi a lui Igor Dodon. Cred însă că sângele apă nu se va face niciodată! Şi nici istoria adevărată nu poate avea lipsuri.

De aceea, Parlamentul României a adoptat legea privind proclamarea zilei de 27 martie drept sărbătoare naţională, în semn de recunoaştere a unirii Moldovei de peste Prut cu România.

La o sută de ani de la acel moment astral al istoriei noastre, chiar dacă destinul ne găsește pe noi și pe frații noștri din Basarabia separați în două state, avem datoria de a onora așa cum se cuvine moștenirea noastră comună, jertfele înaintașilor și, mai ales, de a celebra România și istoria noastră în fiecare zi. 

 

 

 

 

Surse:

 

https://www.timpul.md/articol/-pe-27-martie-1918-sfatul-tarii-a-votat-unirea-basarabiei-cu-romania-57143.html

http://www.istoria.md/articol/849/27_martie_1918,_Actul_Unirii_Republicii_Democratice_Moldovene

http://adevarul.ro/locale/focsani/27-martie-1918-sfatul-Tarii-chisinau-deschide-calea-marii-uniri-1_58d8bec45ab6550cb8b6ae4a/index.html

Florian Bichir-Evenimentul Zilei