CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Reflecţii triste despre prezent, trecut şi viitor. UN VIDEO – AVERTISMENT

  

 

 

  

Oare ce va fi mâine ? CUM va mai fi ţara asta ? Cum Va Fi Mâine? …

Acum 50 de ani, generalul Charles De Gaulle spunea:

,,Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovada că

Franţa, conform vocaţiei sale universale, este deschisă tuturor raselor. Dar cu condiţia ca ei să rămână o mică minoritate.

Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa.

Noi suntem înainte de toate un popor de rasă albă, de cultură greacă şi latină şi de religie creştină.

Astea nu sunt poveşti! I-aţi văzut pe musulmani? Le-aţi privit turbanele şi djelabalele?

Vedeţi bine că nu sunt francezi! Încercaţi să amestecaţi uleiul cu oţetul, agitaţi sticla şi după un moment veţi vedea că sunt din nou separate. Arabii sunt arabi, francezii sunt francezi!

Credeţi că organismul francez poate să absoarbă zece milioane de musulmani, care mâine vor fi douăzeci de milioane şi poimâine patruzeci?

Daca îi integrăm, dacă toţi arabii şi berberii din Algeria vor fi consideraţi francezi, cum îi vom impiedica să vină în metropolă, atât timp cât nivelul de viaţa de aici este atât de ridicat?

Satul meu natal nu se va mai numi Colombey – Două Biserici, ci Colombey – Două Moschei!”.

De Gaulle a fost ultimul mare politician francez care și-a permis să vorbească așa, “fără să se ferească de cuvinte”; fără să-i fie teamă că va fi etichetat drept rasist, xenofob sau islamofob, devenind astfel un “extremist de dreapta”.

Și asta pentru că, în Franța, ideologia Corectitudinii Politice nu făcea încă legea, politrucii ce controlau învățământul francez nu apucaseră încă să condiționeze generații întregi, iar Dreapta franceză stătea încă în fața Stângii și nu la dreapta ei ca acum.

Săracul DeGaulle n-a mai apucat să vadă cum o mare de steaguri tunisiene, algeriene şi marocane – şi niciun steag francez – îşi tălăzuia bucuria, acoperind Place de la Concorde şi Champs Elysee, în cinstea victoriei în alegeri a unui presedinte ce intră în Palatul Elisee „purtat pe umeri” de musulmanii care l-au votat în proporţie de 93% (!) -clasa politică franceză „călărind” valul uriaş al imigraţiei

musulmane asemeni unui surfer iresponsabil ce speră să ajungă pe o plajă luxuriantă, dar care, probabil, îşi va sfârşi cursa dementă, prăbuşit de val, în „raiul” lui Mahomed…

N-a mai apucat să vadă cum mâine, musulmanii îl vor alege pe unul de-al lor, drept Prim Ministru.

N-a mai apucat să vadă cum uleiul se transformă, treptat-treptat, în oţet! ” …

 

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Enoch Powell

Foto: Enoch Powell ( n.Birmingham, 16 iunie 1912 – d.Londra, 8 februarie 1998 ), politician conservator britanic. 

Acum aproape 50 de ani, Enoch Powell – văzând cum naţiunea britanică privea liniştită de pe metereze apropierea uriaşului val de musulmani – a spus :”Este ca şi cum ai privi o întreagă naţiune lucrând de zor la înălţarea propriului rug funerar”.

Enoch Powell, unul dintre puţinii care nu a vrut să facă „pasul  înapoi”, n-a mai apucat să vadă cum lorzii Mohamed Şheikh şi Nazir Ahmed s-au aşezat pe locurile unde altădata au stat lordul George Nathaniel Curzon şi alţii asemenea lui; n-a mai apucat să audă cuvintele ministrului „englez „  

Shahid Rafique Malik,  un politician britanic membru al Partidului Laburist  şi parlamentar devenit în 2007 primul ministru musulman al Marii Britanii, ca  Ministru al dezvoltării și, ulterior  ministru al justiției, ministru de interne și cel mai recent ministru pentru coeziune comunitară la Departamentul pentru Comunități și administrație locală, declara că: ” în 2009 vom avea 8 deputaţi musulmani, iar în  2014 vom avea 16 deputaţi musulmani.

În acest ritm întreg parlamentul va fi musulman. Sunt încrezător că Primul Ministru, cu voia lui Allah, va fi de acum în 30 de ani un prim ministru ce va avea aceeaşi credinţă cu mine.” 

Cu Ivo Opstelten se încheie lista olandezilor care au fost primarii Rotterdamului în ultimii 200 de ani, dată la care marocanul Ahmed Aboutaleb începe lista musulmanilor ce conduc acest oraş fondatat la 1270 şi în care olandezii de baştină mai reprezintă încă 55% din populaţie.

In 1629 olandezul Jan Pieterszoon Coen , îi înfrângea pe musulmani devenind Guvernatorul General al Indoneziei . Astăzi , musulmanul Ahmed Aboutaleb îi conduce pe cetăţenii Rotterdamului!

Dacă în 1989 în parlamentul bruxellez nu era niciun musulman, azi, 21,3% din locuri sunt ocupate de musulmani, deputata Mahinur Ozedemir fiind şi prima politiciană din Europa purtătoare a vălului islamic.

Şi guvernul bruxellez se poate mândri că şi-a deschis porţile în faţa musulmanilor – Fadila Laanan şi Emir Kir fiind deja membri ai executivului. 

Rusia nu se mândreşte – ca Norvegia – că o musulmană a ocupat funcţia de ministru al culturii şi nici că Duma este împănată de musulmani, asemeni Bundestagului sau parlamentului suedez.Vice-premierul rus Dmitri Rogozin îşi atenţionează critic vecinii:

Spaţiul cultural european este pe cale să fie redus de culturile  venite din sud. Berlinul nu a ajuns oare al treilea oraş turc din lume? … Dacă vrem să integrăm alte culturi nu trebuie să ne pierdem propriile valori culturale”.Şi … totuşi : dacă Berlinul este al treilea oraş turc din lume, atunci Moscova cu ai săi circa cinci (5) milioane de musulmani (Rogozin n-o mai spune), al câtelea o fi ?! …

Aşa se explică de ce conducatorii ruşi sunt mult mai puţin vocali în interiorul, decât sunt în exteriorul Rusiei. 

În Rusia musulmanii îşi urmează drumul încercând să umple golul lăsat de prăbuşirea demografică de nestăvilit a ruşilor, studiile ONU arătând că în 2050 Rusia va avea cca. 108 milioane de locuitori (140 milioane azi), dintre care mai mult de 40% vor fi musulmani Si pentru ca totul sa fie clar : 

„Noi credem că aici suntem la noi acasă.

Poate voi sunteţi străinii. Suntem aici la noi acasă şi vom instaura regulile (Şharia) care ne convin, fie că vă place sau nu… Toate încercările de a ne impiedica vor atrage după ele o ripostă sângeroasă.Vom înneca Moscova în sânge”.

Astfel şi-a încheiat avocatul musulman Daguir Khassavov interviul acordat, la oră de maximă audienţă, televiziunii moscovite REN TV. Pavel Odintsov, purtătorul de cuvânt al Curţii Supreme a Rusiei, l-a sfătuit pe avocat „să-şi cântărească mai bine declaraţiile publice„, în timp ce Vsevolod Tchaplin – preşedintele Departamentului Sinodal pentru Relaţiile Bisericii cu Societatea – n-a exclus ipoteza unei legalizări a tribunalelor islamice :

Nu trebuie să împiedicăm  comunitatea musulmană să trăiască după propriile sale reguli”.

Prin urmare, nici ruşii nu sunt cu nimic mai vrednici decât occidentalii.

Cu toţii îşi sapă de zor groapa… 

Tot înainte!

 

Publicitate

01/02/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Un discurs – avertisment al generalului Charles De Gaulle, actual până în zilele noastre

 

Charles de Gaulle (n. 22 noiembrie 1890  – d. 9 noiembrie 1970), general și  om politic francez, descendent pe linie paternă al unei vechi familii aristocrate din Normandia și Burgundia.
În 1940 a devenit șef al guvernului francez din exil la Londra, iar în 1945 a fost ales prim-ministru de către Parlamentul Franţei eliberate de nazişti.
În 1958 a devenit președinte al Franței, post pe care l-a păstrat și după alegerile din 1965.

Pe 28 aprilie 1969, de Gaulle a demisionat din funcția de președinte al statului francez.

 

 

Un teribil discurs – avertisment susținut de Charles De Gaulle spre sfârșitul războiului franco-algerian (1954-1962), actual până în zilele noastre:

 

 

„E foarte bine că există francezi galbeni, negri sau tuciurii. Arată că Franţa e deschisă tuturor raselor şi că are o vocaţie universală. Dar, cu condiţia ca ei să rămână o mică minoritate. Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa.Suntem totuşi, înainte de toate un popor european de rasa albă, de cultura greco-latină şi de religie creştină. Să nu veniţi să povestiţi basme. Musulmanii? V-aţi dus să-i vedeţi? I-aţi privit cu turbanele şi djelada-urile lor? Vedeţi bine că nu sunt francezi. Cei care propovăduiesc integrarea au un creier de colibri, chiar dacă sunt foarte savanţi.

Încercaţi să integraţi uleiul şi oţetul, agitaţi sticla şi după o vreme se vor separa din nou.

Arabii sunt arabi, francezii-francezi.Credeţi că populaţia Franţei ar putea absorbi 10 milioane de musulmani care mâine vor fi 20 şi poimâine 40?

Daca noi facem integrarea (Franţa cu Algeria), dacă toţi arabii şi berberii din Algeria vor fi consideraţi francezi, cum îi vom împiedica noi să nu vină în Franţa continentală când nivelul vieţii e mult mai elevat?

Satul în care m-am născut eu nu se va mai chema Colombey-două biserici, ci Colombey două moschei”.

 

13/11/2017 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

VIDEO. 9 IULIE: UN NOU STAT INDEPENDENT PE HARTA LUMII – SUDANUL DE SUD

 
9 Iulie 2011
 
O NOUA TARA  PE HARTA LUMII  –  SUDANUL DE SUD

Sudanul de Sud a devenit  al 193-lea stat al lumii.

Sudanul de Sud este, începând de sâmbătă, 9 iulie, o noua ţară pe harta lumii. Sudanul de Sud a devenit  in mod oficial stat independent, după ce peste 98 la sută din cei patru milioane de persoane chemate la urne au votat pentru independenţa  acestui teritoriu, după  37 de ani de război civil.  Capitala ţării va fi la Juba, un oraş care, potrivit CNN, era o localitate plină de noroi și ruptă de restul lumii.

 

Satellite image showing geography of Sudan, source: Nasa

Harta Republicii Sudanului de Sud (bbc.co.u.k)

Noul stat  are  o suprafaţă de aproape 620.000 de kilometri pătraţi, iar moneda sa naţională va fi lira sudaneză.

  

Locuitorii din Sudanul de Sud au început încă de vineri noapte celebrarea independenţei în mai multe oraşe şi în centrul capitalei Juba, unde a fost cântat la miezul nopţii imnul naţional.

La ceremonia oficială  sunt prezenţi zeci de lideri străini, printre care 30 de înalţi demnitari africani, dar şi secretarul general al ONU, Ban Ki-moon.

Poporul Sudanului de Sud şi-a realizat visul. ONU şi comunitatea internaţională vor rămâne alături de Sudanul de Sud„, a declarat, vineri, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, la sosirea la Juba.

Mii de oameni au ieşit în stradă, fluturând fericiţi steaguri naţionale.

Martorii spun că peste tot oamenii trag în aer , cântând cu voce tare şi aplaudând.

Populaţia, a scos tot felul de obiecte ce provoacă zgomote: tobe, clopoţei, zornăitori şi altele.

Demonstranţii strigă deasemenea diverse lozinci, cea mai populară, fiind: „Uraaaaaa pentru Sudanul de Sud!”.

„Întotdeauna am crezut că vărsarea de sânge se va opri „, a spus unul dintre ei.

De acum înainte, Sudanul  a pierdut statutul de cel mai mare stat, după teritoriu, din Africa, iar  titlul de cea mai mare ţară  îl  va deţine Algeria.

Khartoum a declarat că locuitorii noului stat, vor pierde dreptul de a se numi cetăţeni ai Sudanului.

 

Copiii din Sudanul de Sud se pregătesc pentru ziua proclamării Independenţei (Sursa: REUTERS / Goran Tomasevic)

 

Cu un salut către locuitorii noii ţări, va veni Secretarul General al ONU Ban Ki-Moon şi preşedintele sudanez Omar al-Bashir.

La festivitatea organizată cu prilejul zilei Independenţei, vor participa  aproximativ 30 de şefi de stat, miniştrii de externe, şefi de diverse organizaţii internaţionale precum şi unele regionale şi în jur de 3500 vizitatori din toate cele 10 state din Sud.

 
 

În ciuda recunoaşterii oficiale a independenţei, de către vecinul din nord, posibilitatea de conflict între cele două părţi ale Sudanului este destul de mare.

Ţara vecină de la nord,  Sudanul, a fost prima care a recunoscut vineri Republica Sudanului de Sud ca stat independent. Preşedintele Sudanului, Omar el-Bechir – pe numele căruia este emis un mandat de arestare pentru genocid – a confirmat participarea la ceremonia de sâmbătă.

Evenimentul are loc în apropierea mausoleului lui John Garang, lider al rebelilor sudişti, decedat la câteva luni după încheierea acordului de pace din 2005, care a pus capăt unui război de peste 50 de ani între rebeli şi guvernele succesive de la Khartoum. Conflictul a devastat regiunea şi s-a soldat cu moartea a milioane de persoane.

Independenţa Sudanului de Sud este proclamată oficial la jumătate de an după un referendum în care s-a votat covârşitor pentru secesiune. De atunci, cele două părţi nu au reuşit însă să ajungă la un acord privind mai multe subiecte, în special cele legate de veniturile din petrol, delimitarea graniţelor şi statutul regiunii disputate Abyei.

Experţii spun că noul stat va fi printre cele mai sărace ţări din lume.

Surse:BBC,CNN, Radio France Internationale, Moldova org.

 

 

09/07/2011 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: