Axa Moscova-Budapesta-Belgrad – o coaliție de interese construită de Rusia pentru izolarea și anihilarea României, ca actor important în flancul sud-estic al Europei

 

 

 

 

 

Strategia Rusiei împotriva României. „Nu o atacă militar, o izolează economic, politic și geopolitic”

Analistul Alexandru Cumpănașu, președintele Asociației pentru Implementarea Democrației, a declarat cu ceva timp în urmă în legătură cu strategia distructivă a președintelui rus Vladimir Putin : 

„Moldova nu a jucat niciodată cu Occidentul, spun foarte tranșant. Nu există pro-Occident la Chișinău. Acolo nu există decât corupție, bani, oameni șantajabili, multe schelete în dulap, frică și, din punctul meu de vedere, ce s-a întâmplat ieri, ne aduce Rusia ca vecin. De aceea, România este extrem de dificilă din perspectiva securității.

Avem vecinul rus, avem vecinul rus în partea cealaltă, dacă va continua războiul. Cred că strategia Rusiei, una dintre ele este aceea de a izola România, nu neapărat de a o ataca militar, Doamne ferește, dar de a o aduce într-un colaps economic, politic și geopolitic. Soluția este aceea de a încerca să fie o altă formă de negociere cu Rusia.

Nu poți să-i trimiți pe cei care au negociat cu interlopii să ceară banii. Oamenii ăștia au primit beneficii din partea Rusiei.

Cum să-i trimiți să negocieze în numele României, în numele Poloniei, care au de suferit în fiecare zi din cauza Rusiei?”, a spus Alexandru Cumpănașu, pentru DCNEWS.

 

 

 

 

Foto: Noua harta a Europei de Est, cu modificarile provocate de presiunea politica a Rusiei (http://www.ziare.com/europa/).

 

 

 

 Ipoteză confirmată :   Axa Moscova-Budapesta-Belgrad se conturează ca o coaliție de interese construită de Rusia pentru izolarea și apoi anihilarea României, ca actor important în flancul sud-estic al Europei, scrie DC News.

Scenariul avertisment lansat în DCNews de Alexandru Cumpănașu, după acordul de la Minsk, a fost confirmat de o evenimentele politice care s-au succedat cu rapiditate pe scena internațională.

Planul a fost accelerat, după victoria lui Putin de la Minsk.

Observăm, după victoria  de la Minsk, că țarul Putin acționează mai rapid și cu o mai mare agresivitate, pe față, fără diplomație.

Omul forte al rușilor a văzut că poate obține ce vrea, odată ce Germania și Franța au abandonat Estul, așa că își accelerează strategia  de divizare a Europei și de construire a blocului Eurasiatic.

Moldova s-a pus singură într-o poziție de vasalitate față de Moscova, Serbia o va urma, iar Ungaria face un joc dublu, fără emoții, după ce Merkel și Hollande au abandonat Estul.

Ce nu înțeleg țările occidentale este că ele vor urma, dacă se prăbușește construcția europeană”.

Prima țintă este România, a spus Cumpănașu.

Axa Moscova-Budapesta-Belgrad se conturează ca o coaliție de interese construită de Rusia pentru izolarea și apoi anihilarea României, ca actor important în flancul sud-estic al Europei

Interesul lui Putin ar fi ca Serbia și Ungaria să acționeze concertat cu Rusia, pentru a izola România.

De asemenea, să creeze tensiuni artificiale în Covasna și Harghita, ba chiar o mini-republică secesionistă în centrul României, cu ajutorul partidelor maghiare sprijinite de Budapesta.

Problema era că Ungaria revizionistă are pretenții față de trei țări: România, Slovacia și Serbia.

Rusia pregătește manevre militare comune cu Serbia, anunțate încă de anul trecut. Interesul lui Putin ar fi ca Serbia și Ungaria să acționeze concertat cu Rusia, pentru a izola România.

De asemenea, să creeze tensiuni artificiale în Covasna și Harghita, ba chiar o mini-republică secesionistă în centrul României, cu ajutorul partidelor maghiare sprijinite de Budapesta.

Problema era că Ungaria revizionistă are pretenții față de trei țări: România, Slovacia și Serbia. ”Vizita de succes a lui Orban la Belgrad arată că ungurii au reușit, sub patronajul Moscovei, să liniștească temerile sârbilor.

Victor Orban se va mulțumi cu un proiect de autonomie limitată pentru cei 300.000 de maghiari din Serbia, fiind interesat doar de dubla cetățenie, pentru a putea lua voturi de la ei.

Interesul este unul electoral, neexistând zone compacte în Serbia, ca în HarCov.

Sprijinul militar, politic și economic pe care Rusia se arată dispusă să-l ofere celor două țări, acum prietene, este dirijat, de fapt, împotriva României”, a arătat analistul politic Alexandru Cumpănașu, preluat de https://ioncoja.ro/vecinii-nostri-prietenii-nostri/.

Un semnal de alarmă – Planuri de distrugere a integrităţii teritoriale a României şi a unităţii poporului român

 

Imediat după crearea statului român modern, în anii ’20-’30 ai secolului trecut, au apărut planuri de distrugere a integrităţii  sale teritoriale şi a unităţii noastre naţionale. Aceste planuri s-au dezvoltat în timp şi s-au adaptat conjuncturilor internaţionale existente în momentele istorice în care au fost promovate.

În anul 1924, Uniunea Sovietică, prin intermediul Kominternului, a creat diversiunea de la Tatar Bunar (în Basarabia), potolită în forţă de către armata română. În iunie 1940, URSS a ocupat Basarabia şi Bucovina de nord, la 30 august 1940, prin Diktatul de la Viena, Germania nazistă şi Italia fascistă au transferat Ungariei horthyste jumătatea de nord-vest a Transilvaniei, iar la 7 septembrie 1940, sub presiune externă, România a fost obligată să cedeze Bulgariei Cadrilaterul.

În cele trei decenii scurse de la evenimentele din decembrie 1989, România a scăpat de dezmembrare, însă nu şi de planuri şi scenarii instrumentate în diverse medii geopolitice, care să o aducă în pragul prăpastiei. Cu cât timpul se scurge, iar regimul politic instaurat în decembrie 1989 îşi epuizează resursele informaţionale, materiale şi umane şi nu este capabil să-şi reproducă funcţiile sociale, cu atât pericolul pentru naţiunea şi statul român este mai mare. Nimeni nu mai trebuie să se bizuie doar pe miracolul salvator cu care a fost dăruit de Pronie poporul român.

După căderea Cortinei de Fier, în Europa doar Germania s-a unificat, în timp ce alte ţări s-au dezmembrat. Dezmembrarea României ar satisface numeroase interese în Ungaria, Germania, Ucraina şi Rusia, dar şi în Uniunea Europeană, motiv pentru care scenariile prezentate în serialul nostru urmează a fi grupate după acest criteriu al intereselor geopolitice.

Un scenariu-avertisment potrivit căruia dezmembrarea României ar putea deveni realitate, prin transformarea Transilvaniei într-un teritoriu autonom și prin federalizarea țării, a fost lansat de Alexandru Cumpănașu, președintele Coaliției pentru Modernizarea României.

 

 

 

 

 

Planurile de separare a Transilvaniei urmată de federalizarea a ce a mai rămas din România reprezintă UN PERICOL REAL şi  de aceea astfel de AVERTISMENTE MERITĂ PUBLICATE ȘI DISCUTATE

Cumpănașu: „Scenariul ar arata aşa: formarea unui nou stat independent Transilvania pe baza multietnicitatii, a faptului ca furnizeza peste 50 la suta din PIB si a unei afilieri cultivate intens faţă de spaţiul germanic, care evident nu se limitează la Germania. O astfel de noua Republică cerută de cetăţenii „transilvăneni” ar rupe forţa şi puterea României de azi şi ar uşura substanţial misiunea de distrugere a unui stat ce se incapăţânează să ramână UNITAR, NAŢIONAL şi INDIVIZIBIL”.

Am lansat in ultimii ani mai multe ipoteze despre escaladarea tensiunilor dintre marile puteri, unele fiind considerate la vremea respectiva ireale sau apocaliptice … si din pacate in mare parte devin tot mai mult o realitate.

Scenariul pe care il prezint are la baza informatii acumulate in timp din toate mediile posibile interne si externe. M-am hotarat sa fac public acest plan deoarece observ tot mai multi pasi spre indeplinirea sa, iar actiunile de punere in aplicare au devenit aproape evidente si „transparente” …

Acest scenariu a existat în diverse etape ale istoriei de 98 ani a Romaniei ca stat unitar, insa niciodata nu a avut un sprijin tacit sau activ atat de larg precum astazi.

Nemultumirea Ungariei, a Austriei si a Rusiei de-a lungul timpului fata de Actul Unirii de la 1 Decembrie 1918 erau firesti, nemaiavand teritorii importante de „muls” pentru economiile lor. Ne-am obisnuit asadar cu frustrarile celor ce au „rupt” din trupul tarii de-a lungul timpului, insa azi nu mai vorbim numai de ei …

România trece prin cea mai grea incercare pentru menținerea statului naţional unitar român.

Unitatea, caracterul national si indivizibilitatea României sunt cuvintele din Constituţia României care ard   mâinile unora dintre duşmanii noştri.

Pe Lista de argumente valide ale lui Alexandru Cumpănașu privitoare la existenţa unor astfel de planuri, sunt evidente mai ales acestea:

A. Crearea unei Europe Federale bazată pe Euroregiuni, O europa Federală din care Statele Naționale vor dispărea 

B. Crearea unei Europe Federale și Progresiste în care Internaționalismul, Ateismul Agresiv și Amestecul Etnic Programat și Forțat Bazat pe o Imigrație Masivă vor fi principalele direcții de acțiune ale aşa zişilor progresiști europeni și mondiali.

C. Aducerea la putere în România a unei unei rețele mondialiste opusă statului naţional unitar 

1. Atitudinea uluitoare a Germaniei in cadrul negocierilor privind Transnistria, în care au acelasi punct de vedere cu Rusia referitor la recunoașterea de catre Chişinău a independenței Transnistriei.

2. Eliminarea românismului, a culturii şi distrugerea istoriei şi învățământului naşional

3. Editarea unor manuale de istorie si limba română – care să  nu mai aibă nimic in comun cu istoria reala si identitatea noastră, care să sugereze prin însăşi denumirea lor că nu mai este nevoie sa fim români.

4. Posturi radio si tv în Transilvania conduse de cetățeni români, dar cu surse de finantare neclare,  vorbesc tot mai dur despre nevoia de „autoguvernare” a Transilvaniei.

5. Demonstrarea incapacităţii a Romaniei de a se autoadministra care ar demonstra astfel nevoia de un „proctectorat” al unora dintre marile puteri.

6. Eliminarea oricarei forme de leadership politic, administrativ, economic, dar mai ales cultural şi crearea unui haos bine organizat, vor putea reprezenta un alt argument pentru ca romanii sa accepte mai ușor „viitorul”.

7. Propgramarea majorităţii investitiilor din spatiul germanic în Transilvania şi aproape nimic in restul României.Exact acesta este argumentul: investim in Transilvania pt ca la un moment dat (cum se intampla deja) cetăţenii români de acolo să işi dorească ruperea de trupul țării.

8. Legat de punerea în aplicare a acestui plan, este suficient sa vedem germenii unei revolte tacite, dar atent cultivate, de inrăire a transilvanenilor faţă de  aşa zişii „mitici” de la București, incapabili să imparta „echitabil” bogatia pe care  ardelenii  o trimit înspre capitală.

9. Cumpărarea, acapararea  cvasi totalității capitalului românesc, impunerea în funcții de decizie a unor vasali ai multinaționalelor din țările – care iși doresc o Românie rupta, slaba și docilă.

10. Mergând mai departe, acest plan nu include doar crearea unei Republici Independente Transilvănene, dar si o FEDERALIZARE a restului Romaniei, nu inainte de a rupe – daca este posibil – şi Moldova din România cu Basarabia pentru o noua Republica Independentă „Europeană” … Cu sau fără ruperea Moldovei, planul include federalizarea restului ţării si disparitia caracterului naţional al Statului Român.

11. O Românie formată din 3 republici guvernate şi administrate regional reprezinta ultimul act pentru „desavârşirea” ambiţiilor, frustrărilor si intereselor diversilor actori regionali sau globali in raport cu Romania.

Cele 3 state federale ar fi: Moldova (dacă nu este alipita Basarabiei), Dobrogea – Oltenia – Muntenia, grupate intr-un singur stat, plus Transilvania care are ambiții să devină INDEPENDENTĂ și să se rupă de această federație.

12. O Românie divizată este în beneficiul tuturor neprietenilor săi: a vecinilor (mult mai mici decat Romania), a Rusiei revanşarde, dar si tarilor din Spaţiul Germanic, care nu au nevoie in Europa de state mari si puternice care sa incurce socotelile „greilor” europeni.

 

 

 

 

 

 

 

 

Ultimul act al acestui plan pervers este invrăjbirea sau distrugerea instituţiilor care au ţinut statul român în graniţele sale până acum, respectiv, serviciile de informaţii, armata, parchetul şi justiţia.

Faptul ca exista acest PLAN nu inseamna ca ROMANII de peste tot se vor fi resemnat, precum baciul mioritic sa li se ia tara, ci dimpotriva este datoria noastra sa reactionam, sa fim uniti, sa ne intarim statul si cultura.

Cu toţii iubim acest pamânt şi putem ţine piept duşmanilor noştri. Trebuie doar să ii ţinem pe liderii nostii aproape de patrie şi să respingem orice exces şi pretext menit să facă pe plac „stăpânilor lor”.

Profesorul Mircea Coșea scria, într-un editorial pentru DCNews, că informațiile primite de Cumpănașu pe canale diplomatice nu fac altceva decât să confirme analizele economice bazate pe informații din surse publice.

Conceptul general pe care se bazează dezmembrarea este acela al creării cadrului de incompatibilitate economică și socială între zonele și regiunile unei țări până la punctul în care acestea, ” în mod natural și necesar” se despart.

Despărțirea este prima fază a unei centrifugări prin care zonele devenite ” autonome” sunt atrase spre zone mai dezvoltate economic sau mai potente politic, aflate înafara granițelor fostului stat unitar și suveran, scrie Mircea Coșea.

Întrebarea pusă de prof. Coșea pleacă de la aceste decalaje de dezvoltare, care pot conduce la dezmembrarea teritorială a țării. Dacă politica de reducere a decalajelor la nivel regional a fost inexistentă atunci trebuie să ne punem întrebarea : se explică prin prostia sau prin trădarea celor care au guvernat și guvernează?

Iată, integral, editorialul scris de prof. Mircea Coșea pentru DCNews:

Comentariu la scenariul domnului Alexandru Cumpănașu

Domnul Alexandru Cumpănașu a publicat cu câteva zile în urmă o foarte interesantă analiză a posibilului pericol în care se află integritatea teritorială a României (”Marele Plan: Transilvania, independentă! Restul, România Federală”).

Domnia sa prezintă un scenariu conform căruia dezmembrarea României ar putea deveni o realitate într-un viitor extrem de apropiat, atât prin transformarea Transilvaniei într-un teritoriu autonom cât și prin federalizare țării.

Nu ar fi corect să nu spunem că astfel de scenarii circulă mai demult pe piața analizei politice și că unii reprezentanți importanți ai acesteia au spus în limbaj gazetăresc ” cu subiect și predicat” că în 2018 este posibil să nu sărbătorim marea unire ci să asistăm la marea destrămare a României.

Analiza domnului Cumpănașu nu demonstrează doar ” cu subiect și predicat” această posibilitate de dispariție a României ci și cu informații credibile prin accesul pe care acesta îl are în sferele înalte ale diplomației.

Eu nu am acces la aceste sfere și, în consecință, nu am nici informații prin canale diplomatice dar am propria mea analiză care, din păcate, merge în aceiași direcție cu scenariul domnului Cumpănașu.

De altfel, informațiile pe canale diplomatice nu fac altceva decât să confirme ” informațiile ” pe care zi de zi și la vedere oricare cetățean român le poate avea prin simplul său contact cu realitatea românească .

Realitatea cotidiană a fiecăruia dintre noi ne demonstrează, printr- o infinitate de aspecte, faptul că distrugerea României ca stat și dezmembrarea sa teritorială este un obiectiv urmărit cu asiduitate și finanțat generos de importante forțe antiromânești încă de la începutul anilor 1990.

Conceptul general pe care se bazează dezmembrarea unei ţări  este acela al creării cadrului de incompatibilitate economică și socială între zonele și regiunile unei țări până la punctul în care acestea, ” în mod natural și necesar” se despart.

Despărțirea este prima fază a unei centrifugări prin care zonele devenite ” autonome”sunt atrase spre zone mai dezvoltate economic sau mai potente politic aflate înafara granițelor fostului stat unitar și suveran.

În perioada postbelică, în anul 1948 România a fost nevoită să cedeze Uniunii Sovietice Insula Şerpilor, fiind astfel primul şi singurul stat din lagărul socialist şi din Europa căruia i s-a luat o bucată din teritoriu, în afara acordurilor internaţionale de Pace încheiate la Paris după înfrângerea coaliţiei naziste.

Scenariile dezmembrării teritoriale au mai fost prezente în România prin anii 60 ai secolului trecut prin așa numita ” doctrină Valeev”, un plan subversiv  prin care fosta URSS dorea dezmembrarea teritoriului ţării noastre  prin crearea unor ” zone de integrare și specializare economică”. Conform acestei doctrine, Moldova urma să creeze împreuna cu Republica Sovietică Moldovenească o zonă integrată, Transilvania crea o zonă împreună cu partea de est a Ungariei, Dobrogea crea o altă zonă cu partea de nord a Bulgariei.

Așa-numitul „Plan Valev” care viza alcătuirea unui „complex economic interstatal” în zona Dunării de Jos, care ar fi înglobat sudul URSS (Basarabia şi sudul Ucrainei cu o suprafaţă de 12.000 km2), sud-estul României (100.000 km²) şi nordul Bulgariei (38.000 km²), şi cu o populaţie de 12 milioane de locuitori. Bulgaria a acceptat „Planul Valev”, dar conducătorii României au reacţionat violent.

Ceea ce ar mai fi rămas din România urma să se numească ” Zona Dunării de Jos” , specializată exclusiv pe agricultură și ar fi cuprins Muntenia, Banatul și Oltenia.

Trebuie subliniat  că, din punctul meu de vedere, ceea ce se poate întâmpla acum este total diferit de perioada doctrinei Valeev. Atunci a existat o impunere ” din afară” prin intermediul presiunilor societice via CAER ceea ce a declanșat o stare de revoltă la nivelul cetățeanului , un spirit de unitate națională pe fundalul puternicului sentiment anti sovietic. Acest suport popular a permis conducerii comuniste să respingă pericolul dezmembrării teritoriale.

Și acum, dacă Rusia sau oricare altă putere străină ne-ar impune cu forța militară sau cu orice alt instrument coercitiv de politică externă dezmembrarea (autonimizare sau federalizare) , reacția populară ar fi teribilă, oricare dintre noi devenind instantaneu , indiferent de orientări politice sau statul social, un combatant activ pentru respingerea pericolului.

Incompatibilitățile, instrumente moderne pentru federalizare

Tocmai pentru a evita o astfel de stuație, instrumentele moderne ale dezmembrării au devenit de natură internă prin, așa după cum am arătat mai sus, dezvoltarea incompatibilităților economice și sociale dintre regiuni. Incompatibilitățile sunt efectul inegalităților, al decalajelor de dezvoltare dintre regiuni și colectivități.

Nu întâmplător, cele mai importante analize ocidentale nominalizeaz inegalitățile/decalajele ca fiind cea mai importantă cauză a posibilelor transformări nu numai la nivelul polurilor de putere globală ci și la nivelul ” redesenării granițelor inter statale” ( vezi ” Raportul Comisiei Stiglitz” sau ” Thomas Piketty ” Capitalul secolului XXI”).

România este poate cel mai reprezentativ loc din Europa unde condițiile dezmembrării ( autonomizare, federalizare) sunt ”cele mai coapte”. Inegalitățile dintre marile regiuni ale țării sunt atât de evidente încât nu este de neglijat ” reacția internă” a instituțiilor locale sau grupuri de interese în favoarea dezmembrării.

Nu mă refer la grobianismul politic de tip UDMR care vorbește deschis despre ”dezlipirea ” de București, despre comentariile anti miticiste ale unor formatori de opinie sau despre antiromânismul golănesc de pe siturile de socializare ci la efectele materiale ale unei difrențe de dezvoltare care nu pot să nu genereze interesul pentru o alternativă , considerată aptă de a rezolva problemele pe care statul unitar nu le-a putut rezolva.

Trădare sau prostie?

Inegalitățile/decalajele dintre regiunile României 2016 sunt oricând capabile să explice dorința de rezolvare printr-o alternativă, alta decât a statului unitar. Nu voi da cifre în materialul de față dar recomand analizele extrem de detaliate ale sitului Curs de Guvernare pe această temă.

Voi cita doar o concluzie din acestea :”aproape invariabil, cu cât o parte a țării a fost mai săracă, ea a recuperat mai puțin față de media europeană nu doar în termeni absoluți dar, surprinzător, și în termeni relativi. Ceea ce marchează dezechilibrele existente și explică adâncirea decalajelor.

Datele prezentate de Eurostat arată că politica de reducere a decalajelor la nivel regional în România a fost inexistentă”.

Dacă decalajele pot conduce la dezmembrarea teritorială a țării și dacă politica de reducere a acestora la nivel regional a fost inexistentă atunci trebuie să ne pune întrebarea : inexistența unei astfel de politici vitale pentru națiunea română se explică prin prostia sau prin trădarea celor care au guvernat și guvernează?

Ungaria și „frontiera de 1000 de ani”

Cercuri guvernamentale din Ungaria visează la falsa şi ridicola „frontieră de 1000 de ani” și dorește o reeditare a celui de-al doilea Diktat de la Viena, drept pentru care face un lobby intens. Agitaţiile şoviniste create de adepţii aşa-zisului „Ţinut Secuiesc” privind autonomia acestuia sunt sprijinite pe faţă de autorităţile de la Budapesta. Dezmembrarea României a fost şi este visul ultranaţionaliştilor deghizaţi în democraţi, aflaţi la conducerea Ungariei.

Aceştia mizează şi pe faptul că intelectualii români s-au grăbit să declare „decesul naţionalismului”, fiindcă n-au înţeles că nu se poate pune semnul egalităţii între „naţionalism” şi „extremism”. Orice om raţional poate observa că la Budapesta se doreşte dezmembrarea României, acest scop fiind urmărit cu obstinaţie de către iredentişti, care vorbesc „cu mare durere în suflet” despre Tratatul de la Trianon.

Ungaria, stat membru NATO şi UE, nu emite în mod oficial pretenţii asupra unor teritorii din România care au aparţinut odinioară regatului medieval al Ungariei sau Imperiului austro-ungar, dar a elaborat şi a început să aplice o strategie care utilizează toate tipurile de resurse şi scenarii posibile pentru realizarea obiectivului propus: partide extremiste, care să facă agitaţie şi să sensibilizeze forurile europene, formaţiuni paramilitare care să bage groaza în românii ardeleni şi planuri secrete de ocupare paşnică, fără violenţă, a Ardealului.

Autorităţile ungare sunt conştiente că în condiţiile actuale anexarea Ardealului prin mijloace politico-militare este imposibilă. De aceea, au schimbat tactica, trecând la aplicarea unui „Plan secret pentru anexarea Ardealului”: recucerirea pe cale paşnică a Ardealului. Pocedura principală este: întabularea dreptului de proprietate obţinut de către unguri sau organizaţii, fundaţii ale acestora, pe calea împroprietăririlor ilegale şi a retrocedărilor de terenuri arabile, păduri şi imobile bazate pe acte false. În acest război asimetric, atipic, împotriva României, statul ungar are drept aliaţi formaţiunile politice cu caracter etnic maghiar din Romînia, precum şi bisericile maghiare. Astfel, sub privirile nepăsătoare ale clasei politice româneşti, întabularea Ardealului de către unguri se face atât pe cale laică, în beneficiul unor indivizi ori fundaţii, cât şi pe cale religioasă, în favoarea bisericilor maghiare (romano-catolică, reformată, unitariană şi luterană).

Cu imobilele care aparţin de drept statului român este împroprietărit ilegal Statusul romano-catolic, respectiv biserica romano-catolică, adică Ungaria. Unii lideri extremişti maghiari, precum Laszlo Tőkes, susţin că, la momentul potrivit, Ardealul se va duce cu pământ cu tot la Ungaria. Aceştia scontează pe laşitatea politicienilor români, pe neputinţa autorităţilor politico-militare române, dar mai ales pe ajutorul prietenilor lor din Occident. Deocamdată agenţii Ungariei acţionează subversiv, la limita sau prin încălcarea legislaţiei statului român, pe următoarele direcţii principale:

– acordarea rapidă şi gratuită de către Ungaria a dublei cetăţenii pentru românii get-beget;

– dobândirea dreptului de proprietate asupra a peste 60% din bunurile (clădiri, terenuri agricole şi păduri) din Transilvania de către Ungaria, prin persoane juridice şi persoane fizice ungare;

– falsificarea istoriei poporului român, a istoriei Ungariei şi, mai ales, a istoriei Transilvaniei, dând prioritate ungurilor şi prezentându-i pe români ca „venetici”, primiţi din milă pe moşiile nobililor unguri;

– intensificarea lobby-ului unguresc împotriva României şi pentru anexarea Ardealului, în capitalele importante ale lumii: Washington, Berlin, Londra, Paris, Moscova, Roma, Viena, Bruxelles, şi, mai ales, la Vatican;

– pregătirea paramilitară a tinerilor unguri din Ardeal şi existenţa depozitelor cu armament şi muniţii.

Presa din Ungaria a scris cu sârg despre împroprietăririle şi retrocedările reuşite de unguri în Ardeal. De pildă, în anul 2007, presa din Ungaria aprecia că 1/3 din Ardeal era revendicat de nepoţii grofilor unguri, în numeroase procese de retrocedare. În acelaşi timp, mass-media din România, dar mai ales publicaţiile româneşti din Ardeal au semnalat numeroase cazuri de împroprietăriri nelegale ale Statusului romano-catolic şi de retrocedări ilegale de imobile către bisericile maghiare, pe bază de acte false. Însă Parchetul şi Direcţia Naţională Anticorupţie nu s-a implicat decât în foarte mică măsură, accidental, pentru a curma ilegalităţile comise în Ardeal pe tema retrocedărilor în natură.

Pentru dobândirea Ardealului fără război cu România şi încorporarea lui la Ungaria, autorităţile ungare acţionează uneori la vedere, dar de cele mai multe ori ocult, prin intermediul formaţiunilor sau partidelor politice create în România pe baze etnice maghiare, precum şi a unor formaţiuni paramilitare formate mai ales din tineri maghiari care s-au născut şi trăiesc în Romînia şi sunt cetăţeni ai statului român.

 Acţiuni ale formaţiunilor politice cu caracter etnic maghiar, coordonate de Budapesta

În avangardă sunt două formaţiuni politice, una moderată, de largă „respiraţie” democratică, numită Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR, în limba maghiară Romániai Magyar Demokrata Szövetség), alta violentă, asumată sau renegată de comunitatea maghiară, în funcţie de conjuncturi, intitulată Partidul Civic Maghiar (PCM), care şi-a construit şi o formaţiune paramilitară intitulată Garda Maghiară.

Acestea se sprijină pe mass-media de limbă maghiară, precum şi pe organizaţii şi fundaţii cu caracter social, care potrivit legislaţiei româneşti se manifestă slobod în toată România după dorinţă şi voinţă.

Entităţi politico-administrative preconizate

 a) „Ţinutul Secuiesc”

Ţinutul Secuiesc este, în accepţiune istorico-etnografică, ţinutul din sud-estul Transilvaniei, locuit în majoritate de secui (subgrup etnic cu o conţtiinţă istorică aparte, cu un anumit specific etnografic, respectiv de dialect) şi care cuprinde teritoriile fostelor „scaune” secuieşti. Teritoriile respective se găsesc incluse în momentul de faţă în judeţele Alba, Bacău, Cluj, Covasna, Harghita şi Mureş.

 Astăzi, sub aspect etno-politic, sub denumirea „Ţinutul Secuiesc” se înţelege teritoriul format din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, cu centrul la Târgu Mureş. Acest oraș a fost, pe rând, reşedinţa Scaunului Mureş, apoi a Comitatului Mureş-Turda, apoi a Regiunii Autonome Maghiare, iar în prezent este reşedinţa judeţului Mureş.

Privind harta României, amplasarea „Ţinutului Secuiesc” în inima României readuce în memorie spărtura din „tricolorul românesc”, adulată din ignoranţă de către „poporul din stradă” la „zavera” din decembrie 1989.

b). Partium

Partium (Partium regni Hungariae, în traducere „partea regatului Ungariei”) se referă la teritoriul din afara Transilvaniei propriu-zise, recunoscut în anul 1541 de sultanul Soliman Magnificul ca aparţinând principelui Ioan Zapolya, pretendent al coroanei regale a Ungariei în contra împăratului Ferdinand. 

În anul 1570, prin Tratatul de la Speyer, fiul lui Ioan Zapolya, Ioan Sigismund Zápolya, a renunţat la pretenţiile regale şi s-a numit în continuare „Transilvaniae et partium regni Hungariae princeps”, adică principe al Transilvaniei şi al părţii din Regatul Ungariei. Titlul de principe i-a fost recunoscut deopotrivă de sultan şi de împărat.

Partium a fost constituit iniţial din comitatele Maramureş, Solnocul Interior, Crasna, Bihor, Ţara Chioarului, Banatul de Severin şi Zarandul de est. Regiunea Partium a fluctuat în timp şi a fost ocupată în mare parte de trupele Imperiului Otoman în anul 1660, dar a revenit la Transilvania la sfârşitul secolului.

În secolul XVIII (în Marele Principat al Transilvaniei) zona Partium s-a redus la comitatul Solnocul Interior, comitatul Crasna, ţinutul Chioar şi o porţiune din comitatul Zarand. Prin reorganizarea administrativă a Regatului Ungariei de la mijlocul secolului XIX, teritoriul numit Partium a fost încorporat în regat.

Prin Tratatul de la Trianon din anul 1920, regiunea Partium a fost divizată între Regatul României, Cehoslovacia şi Ungaria. Astăzi, denumirea de Partium se referă la teritorii din actualele judeţe Arad, Bihor, Caraş-Severin, Maramureş, Satu Mare, Sălaj şi Timiş din România, din judeţul Hajdu-Bihar din Ungaria şi din regiunea Transcarpatia din Ucraina.

Pentru înfiinţarea regiunii „Partium” a strâns semnături Partidul Popular Maghiar din Transilvania. În concepţia liderilor acestui partid, regiunea respectivă ar urma să cuprindă judeţele Bihor şi Satu Mare, dar şi o parte din judeţele Sălaj şi Maramureş.

Deputatul UDMR Attila Cseke a susţinut că regiunea „Partium”, cu centrul la Oradea, ar trebui să apară pe noua hartă a României, întrucât este o entitate cu cultură şi istorie, cu criteriul geografic foarte clar, despărţită de Cluj prin Piatra Craiului. De altfel, la sfârşitul lunii ianuarie 2013, filialele bihorene ale celor cinci partide parlamentare au semnat o declaraţie comună în care au acceptat să acţioneze unitar pentru o regiune cu capitala la Oradea.

Caii troieni „mânați” din Germania și Ungaria

În Germania există indicii privind reactivarea unei „Coloane a V-a” în ţările cu minoritate germană, iar pe forumurile de comunicare circulă mesaje transmise în scopuri propagandistice, secesioniste.

Cercuri din această ţară ajută Ungaria în realizarea pretenţiilor ei revizioniste şi sprijină de la distanţă divizarea României. Din nefericire, pe lângă etnicii germani sau unguri sunt şi români care nu se sfiesc să pună umărul la dezmembrarea României.

Pe coordonatele separării Transilvaniei şi Banatului de România au fost create mai multe organizaţii, ligi, dintre care se evidenţiază: Liga Transilvania-Banat, „Liga Transilvania Democrată” şi Asociaţia „Drum Nou” (Neuer Weg).

 

 

 

Surse:

 

Dr. Aurel V. David/ Revista Vitralii, nr. 24/2015 (a ACMRR-SRI) via Ziaristi Online

secretulcunoasterii.ro

https://www.dcnews.ro/marele-plan-transilvania-independenta-restul-romania-federala_519981.html

http://fluierul.ro/jsp/article/indexDisplayArticle.jsp?artid=882379&title=alexandru-cumpanasu-marele-plan-transilvania-independenta-restul-romania-federala-