Agonia imperiul sovietic; despre beţie la ruşi. Să învăţăm din istorie!
17 mai 1984
Intelighenţia rusă a fost dintotdeauna obsedată de trei chestiuni cardinale: ce se petrece? cine e culpabil? ce-i de facut?
Toate trei au căpătat acum o acuitate oribilă, datorită alcoolismului.
Ziarul “Izvestia” a publicat un articol: “A fi sau … a bea; iată – întrebarea”.
La Novosibirsk, în Centrul Academic (Akademgorodok) s-a declanşat o campanie sub deviza: “Ori să Fim, ori să continuăm să Bem, tertium non datur”.
Ce se intamplă? Diagrama consumului de alcool în Rusia şi Uniunea Sovietică în perioada 1900-1983.
In anul 1905, în turmentata Rusie taristă, revenea cate 3,5 litri de alcool (1 litru de alcool egal cu 2,5 litri de vodca) per capita anual; în 1910 – 3 litri, în 1914 – 4 litri.
In 1914 a fost introdusă legea anti-alcoolică. Producţia şi consumul de alcool a coborat aproape de zero. A funcţionat prohibiţia timp de 11 ani. A fost anulată in 1925, după moartea lui Lenin. Către finele anului 1925, consumul atingea 0,9 litri, iar in 1940 – 1,9 litri pe cap de locuitor.
În timpul războiului, producţia de alcool s-a diminuat considerabil. Nivelul anului 1940 a fost atins abia in anul 1952. Începand cu acest an (1952), se petrec minuni, lucruri neverosimile.
In 1980 – 10,78 litri pe cap de locuitor, ceea ce intrece nivelul mediu mondial de 2,5 ori. In 1983, consumul constituia deja 12 litri de alcool absolut, adica 30 de litri de vodca.
Asta înseamna ca în anul 1983, pentru fiecare om sovietic (şi pentru prunc, şi pentru bătrână, şi pentru musulman) au fost produse 50 de sticle de vodcă. Şi toată această vodcă a fost secată!
Se evidentiază satele din Siberia. Acolo a inceput decăderea totală: beau copiii şi femeile, şi se bea absolut totul.
In 1980 numarul de beţivi alcoolici în URSS era de 40 de milioane. Practic, fiecare al şaselea locuitor. Cifrele stârnesc stupoare. Cine să-i distrugă pe sovietici? De ce să lupţi cu ei? Ei se autodistrug. Ce capacitate de apărare? Statul se va destrăma, fiind incapabil sa functioneze.
Rezultatele celor 25 de ani de beţie nebună: degenerarea populaţiei şi in primul rand al ruşilor. Printre ruşi betia capătă proporţii de catastrofă naţională. Date confidenţiale: creşte numarul de copii debili; in 1982, numarul celor nascuţi cu defecte fizice si psihice foarte grave era de 3,5 la suta.
Cu defecte mai putin grave – 53 la suta din numarul nou nascuţilor. In total: 15,5 la suta dintre copiii nou nascuţi erau anormali, adică fiecare al cincilea copil. Acesti copii anormali nu se nasc in familii de alcoolici, ei vin pe lume din parinti care beau “normal”.
Exemple statistice din Leningrad. Raionul Octombrie in 1980 nu avea nici o şcoală pentru debili. Acum are – 4. Regiunea Volgograd (alt exemplu) – are 18 scoli, orasul Donetk – 38, in Akedemgorodk din Novosibirsk s-au deschis deja 2 şcoli.
Degenerare incontestabila. Cea mai mare tragedie din istoria naţiunilor. Anual mor in URSS 17,5 milioane de oameni, moartea avand drept cauza alcoolul. Asta inseamna cât 13 bombe atomice (modelul Hiroshima) sub formă inocentă – bere, vinuri, alcool, vodca sunt aruncate anual peste capetele noastre!
Date statistice semnificative: 1949 – 1 litru, 1960 – 2 litri, 1970 – 4,4 litri, 1975 – 6,5 litri, 1980 – 7,8 litri. Asta inseamna ca productia de alcool a crescut in 40 de ani de circa 8 ori.
Sa vedem acum statistica la natalitate şi mortalitate: 1950 la 100 de oameni – 25 de naşteri, in 1980 la 100 de oameni s-au nascut 18 copii dintre care 3 debili. Natalitatea s-a diminuat cu 25 la suta. Si mortalitatea? In 1950 la 100 de oameni au murit 7, in 1980 la 100 de oameni s-au inregistrat 10,3 decese, adica cu 4,7 % mai mult.
Fiecare al patrulea medic din lume lucra în URSS, iar mortalitatea, in special cea infantila, era de 1,5 ori mai mare decat in China analfabeta, dar nebăutoare. Alcoolicii traiesc mai putin cu 17 ani decat cei care se abţin.
Dar de ce beau oamenii? Versiunea academicianului Uglov: din cele mai vechi timpuri, consumul de alcool e axat pe minciună. Cand oamenii află adevarul, se lasa de băut.
Ce este alcoolul? Din 1976 e catalogat oficial drept – narcotic. Exact ca si celelalte: marihuana, heroina, hasisul. Dar noi îl vindem la alimentara.
Nu există componenta a organismului uman care n-ar fi vulnerabila. Dar toxina narcologica se acumuleaza in creier. Mai mult de 35% din alcoolul consumat este reţinut de catre celulele nervoase.
Iata ce sarcină suportă materia noastra cenuşie! Cantitatea licorii consumate şi tăria, gradele afectează memoria. Scoarţa creierului, acea care asigura procesele gândirii, aceea unde este inmagazinată memoria umana, creativitatea, moralitatea, sufera enorm, ireparabil.
Chiar si băutorii moderaţi au anumite mutaţii în creier. Aceasta se constata la autopsia celor morţi in accidente. Medicii se miră: cum putea trai omul cu aşa un creier ?!
Sa-ti inveţi poporul sa bea inseamnă sa-i răpeşti mintea. E daunatoare nu numai vodca. Mentalitatea, stereotipul – “rusii sunt niste beţivi”; “e o traditie la rusi beţia”. Fals! Calomnie! Ei au devenit beţivi în douazeci de ani. Pâna in 1960, statisticile ii plasau pe rusi printre moderaţi. Incă de pe timpul lui Petru cel Mare, oamenii din popor se opuneau alcoolizarii forţate.
Teoria avantajului economic din vânzarile de alcool este falsă. E o nerozie bagată in capetele noastre pătrate. E vorba de cele 40 miliarde de ruble legate de vodcă. E un profit fictiv. Chiar in 1983, s-au inregistrat pierderi în suma de 150 miliarde de ruble cauzate de alcool: productivitatea muncii scazută cu 15%, plus absenţe, accidente, stricăciuni; tratamentul alcoolicilor inghite 40% din bugetul ocrotirii sanataţii. Deci, nu exista avantaje economice.
Există un mecanism crunt al repartiţiei între băutori şi nebăutori. In 1983 s-au produs 100 sticle de vodcă de cap de locuitor. Daca o familie consta din 4 persoane, înseamnă ca va cheltui pentru vodcă 1200 ruble, adica 50% din leafa (salariu mediu fiind de 200 ruble). Are loc o reimparţire a avuţiei naţionale între băutori şi nebăutori aparţinând diverselor naţionalitaţi.
Alte statistici triste: 90% din cele mai oribile crime sunt legate de alcool. In Akademgorodok existau orfelinate cu 115 copii nenorociti si numai trei cu parinţi decedaţi. Parinţii celorlalţi 112 copii au fost lipsiţi, prin judecată, de drepturile parinteşti din cauza alcoolismului.
Trecuseră 40 de ani de la terminarea razboiului, dar orfelinatele creşteau ca ciupercile. Cea mai mare minciună legata de alcool este dezinformarea vizând legislatia alcoolica. Cine mai stie că in evul mediu au avut loc rebeliuni: ruşii protestau contra celor care le impuneau ţăranilor băutura. Cei care produceau şi livrau băuturile erau de regula străinii (inoverţî – eterodocsii).
Peste 111 mii de ţărani au fost pedepsiţi pentru participare la rebeliuni contra celor care le impuneau băutura.
La inceputul secolului, bolşevicii şi Lenin erau în fruntea campaniei anti-alcoolice. Deputaţii lor au iniţiat in Duma de stat dezbateri in 1916. Cu toata rezistenţa burgheziei, legea a fost adoptată. Interesant ca aceasta lege lipseste din Codul de legi al Imperiului Rus. Administraţia locală însă avea dreptul sa interzica băuturile, sa inchidă magazinile de vinuri si vodcă. Onoare ruşilor!
Bolsevicii, acaparand puterea, au transformat prohibiţia in lege de stat: 5 ani de puscărie, un an de muncă forţată pentru apariţia în stare de ebrietate in locuri publice. Toata lumea ştie ca primul decret bolsevic a fost “decretul despre pace”, al doilea a fost “decretul despre pământ”.
Dar aproape nimeni nu ştie ca al treilea decret, adoptat la 8 noiembrie 1917 a fost decretul vizând interzicerea alcoolului.
Ironia destinului! “Revoluţia” s-a produs in perioada cea mai trează din istoria Rusiei? Oamenii erau “limpezi la cap”? In 1917 legislaţia anti-alcoolică se aplica drastic?
Ce-au facut cu depozitele de băuturi din Petrograd? Bolşevicii au decis sa le distrugă. Deşi erau intr-o criză economică fară precedent. Puteau sa-şi fortifice bugetul livrând pe piaţă mari cantitati de alcool. N-au facut-o. Lenin a vorbit special despre asta in mai 1921, la conferinta a X-a de partid.
Totusi, dupa moartea lui Lenin, legislaţia anti-alcoolică a fost abrogată. Au insistat trotkistii. Dilema impusa de trotkisti: ori luăm cu imprumut de la capitalişti, ori scoatem bani din vodca şi alte bauturi. Din doua rele au ales pe cea mai mica, spun propagandistii, menţionand ca Stalin a promis ca va interzice din nou alcoolul cand va face rost de mijloace pentru dezvoltarea industriei.
Dar s-au gasit propagandişti ca să demonstreze ca alcoolul nu aduce chiar atât rău. Cei care cereau să fie impuscaţi duşmanii poporului din cauza că-l imbăta, au fost cu timpul marginalizaţi, reduşi la tăcere.
Cea mai mare minciuna: “daca beai moderat, daca beai „cultural”, nu se intampla nimic, căci devin beţivi si alcoolici numai cei care nu stiu a bea”.
Să îndemni lumea să consume alcool înseamnă sa-i faci pe copii să încerce drogurile ca peste 15 ani 60% sa devină beţivi şi alcoolici.
“Consumul civilizat de alcool” – o sintagma tot atat de lipsita de sens ca şi “narcomania civilizata”. Aceste lozinci şi indemnuri de a bea moderat a dus la aceea că nu mai existau oameni cu mintea limpede in toata ţara.
In Rusia ţarista (1913), circa 43% dintre barbaţi erau abstinenti. In 1979, numarul celor care nu beau era de numai 0,6%. Femeile abstinente din Rusia ţaristă constituiau 90%, iar in 1979, dintre acestea mai rămăsesera doar 2,4%.
Când încep sa bea femeile, s-a terminat. Degenerarea totala si dispariţia ca naţiune. Aşa au procedat cu indigenii din America. Erau invincibili şi atunci conchistadorii europeni, străbunicii democraţilor de astazi, au lansat bauturile.
Indigenii, barbaţi şi femei, au inceput sa bea. Peste o generatie n-a mai ramas nimic din ei. Nişte reminescenţe degenerate in rezervatii.
Interesant, ce mecanisme de decimare au aplicat cohortele lui Traian facand sa dispara dacii atat de rapid? Acum insa, in Republica Sovietica Socialista Moldova, alcoolismul face ravagii, mai ales in mediul rural. Pacat ca nu avem acces la statistici…
Există, totusi doua generale: in 1913, în Imperiul Rus, fetele si baieţii, pana la 18 ani, nici nu gustau alcoolul (9,5%). In 1979, aceasta categorie era de 5%.
Concluzia: stiau stramoşii nostri analfabeţi si opincari ca nu e bine dacă femeile consumă alcool? Că nu trebuie sa bea tinerii până nu vor naşte copii, urmaşi sănătoşi.
Datele cercetatorilor: 90% barbati si 38% dintre femei care consuma alcool au sanatatea distrusa si creierul afectat. O treime dintre acesti alcoolici au inceput sa bea la etatea de 10 ani. Un matur se alcoolizeaza in 10-15 ani, un adolescent – extrem de rapid, in 3-4 ani.
Am citit in revista “Nedelea” nr. 8/1984, un articol “Trage Vova, un gatisor”, despre un alcoolic de patru anişori. Descopăr ca in ţară au loc conferinţe unionale vizând profilaxia alcoolismului infantil. S-au deschis deja centre narcologice pentru adolescenţi la Moscova si Leningrad. Cine e culpabil? câţi oameni se căpătuiesc investigând problema?
Ceea ce se intampla în ultimii 30 de ani are vreo consonanţă cu sentinţa lui Hitler: “Nici o igiena pentru slavi, nici un fel de vaccin – numai vodca si tabac”.
Uite ca peste o generaţie acest gand malefic se aplica de la sine …
In cercuri mai intime se discuta: in anul 1953, dupa moartea lui Stalin americanii ar fi pus problema in mare secret: “ce sa facem cu sovietici?”. Au cantarit si au decis ca n-au şanse intr-o confruntare directa. Mai bine din interior, prin vodcă, tutun şi dezmăţ.
Cica CIA ar cheltui milioane de dolari in acest scop. Sovieticii intre timp vorbesc de lupta contra betiei. Palavrea la infinit.
Academicianul Uglov: “Cand torni in pahar vin sau vodca, adu-ţi aminte că indeplineşti planul lui Hitler si CIA”.
Lupta cu beţia – o iluzie: 90% dintre cei care se trateaza dupa un an recidiveaza, iar 10% in urmatorii trei sau patru ani.
In fine, ultima intrebare sacramentala: ce-i de facut? Răspunsul e simplu ca buna ziua: să ne lăsăm de beţie. Nu mai putem inventa nimic.
Beţia e un viciu teribil al omenirii. Orice viciu isi caută o justificare morala. De ce beau oamenii? Cum se justifică beţivanii?
“Bea toata lumea, beau şi eu”.
Alcoolismul – o epidemie. Dar cine vrea ca fiul sau fiica sa devina alcoolici? Daca nu intreprindem nimic, 60% dintre copii nostri se vor alcooliza. Extrapolare? Nu ştiu. Dar reeducarea poate avea efect numai dacă incepi cu propria persoană şi in propria familie.
Ridicol sa-i spui copilului ca vodca si tutunul sunt periculoase, daca mama si tata fumează şi beau de sting. E naiv să crezi ca baiatul sau fata vor fi mai destepţi. Noi bem, dar ei vor fi abstinenţi? Iluzii … Situaţia din satele basarabene e catastrofala. Ce se intamplă? Cine e culpabil? Ce-i de facut?
“Alcoolismul si tabagismul ca factori ai DEGENERARII!”. DEGENERAREA – unul din cei trei adeversari de moarte ai natiunii.
De aceea ma preocupa: BIROCRATIA, CORUPTIA si DEGENERAREA (“formula Satanei”).
Autor: Mircea Druc
fragment din „Mircea Druc sau lupta cu ultimul imperiu” de Viorel Patrichi
De citiva ani dau vina pe suparari, lipsa de vitamine, poluare, dieta si o multime de boli care te fac sa te miri ca viata mai merita traita.
Dar acum am descoperit ca nu astea sunt motivele.
Sunt obosit pentru ca muncesc prea mult…
Populatia tarii noastre este de 23.228.587 de oameni, din care 7.859.889 sunt pensionari.
Mai ramin 15.368.698 care sa munceasca.
In scoli sunt 4.813.999 elevi. Mai ramin 10.554.699 persoane apte sa munceasca. 2.674.917 sunt someri, iar 5.001.003 lucreaza in administratia de stat.
Ramin 2.878.769 care sa munceasca. 1.758.832 din ei sunt in armata, asa ca mai ramin 1.120.437 care sa munceasca. Buuun, 374.952 sunt in puscarii, 425.687 in spitale, iar 320.156 ii gasesti in administratiile locale.
Bătrânii povestesc că,în Moldova de la est de Prut,până în 1940, inclusiv la nunţi, bautura se consuma cu pahare mici care aveau maximum 50 ml.
Văzând acest lucru, în timpul primei ocupaţii din 1940, la ordinul lui Stalin (în 1943), sovieticii inventează un pahar special numit „granionnâi” de 250 ml, cu 14 faţete, şi îl aduc în Moldova.
Între 1944-1990 moldovenii au băut mult mai intensiv din cauza acestui pahar, supranumit şi “paharului lui Stalin” .
Din cauza degradării provocate de beţii ,anume atunci a apărut toastul laconic şi greu de tradus – „Hai, davai!” (adică: „Ei hai!”)
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
CER SI PAMANT ROMANESC 